Tabloul întâi. Biroul lui Hilarius
Tabloul doi. Un peisaj muntos. În fundal, casa lui Hilarius
Tabloul trei. Același peisaj ca în tabloul doi
Tabloul patru. Peisajul din tablourile doi și trei
Tabloul cinci. Domeniul spiritului. Valuri de culoare pline de semnificaţie
Tabloul șase. Domeniu al spiritului, de același gen ca în tabloul anterior
Tabloul șapte. Un templu oarecum egiptean
Tabloul opt. Același decor de templu ca în tabloul șapte
Tabloul nouă. O cameră mică, atmosferă sobră – ca o cameră de studiu –, în casa lui Hilarius
Tabloul zece. Aceeasi cameră ca în tabloul nouă
Tabloul unsprezece. Aceeași cameră ca în cele două tablouri precedente
Tabloul doisprezece. Interiorul Pământului
Tabloul treisprezece. Un salon în casa lui Hilarius
Tabloul paisprezece. Aceeași cameră ca în tabloul precedent
Tabloul cincisprezece. Aceeași cameră ca în tabloul precedent
Evenimentele sufletești și spirituale din Trezirea sufletelor trebuie să ni le imaginăm ca având loc la aproape un an după cele prezentate în Păzitorul Pragului.
În Trezirea sufletelor intră în acţiune următoatele personaje și făpturi:
I. PURTĂTORII ELEMENTULUI SPIRITUAL:
1. Benedictus, personalitatea în care un număr din „discipolii” săi văd pe cunoscătorul unor profunde raporturi spirituale. (În dramele precedente – zugrăviri ale
vieţii sufletești – Poarta iniţierii și Încercarea sufletului, el este prezentat drept
conducătorul Templului solar. În Păzitorul Pragului în el se exprimă curentul spiritual care vrea să pună în locul vieţii tradiţionale o
viaţă spirituală vie, potrivită epocii, așa cum este ea păstrată de către Alianţa miștilor, care apare acolo.) În Trezirea sufletelor Benedictus nu mai trebuie conceput ca fiind la un
nivel superior discipolilor săi, ci întreţesut cu destinul sufletesc personal din vieţuirile sufletești ale discipolilor săi.
2. Hilarius Gottgetreu, Cunoscătorul vieţii spirituale traditionale, care se leagă – la el – cu vieţuiri spirituale proprii. (Aceeași individualitate apare în Încercarea
sufletului ca Marele maestru al unei Alianţe a miștilor.)
3. Șeful biroului lui Hilarius Gottgetreu.
4. Secretarul lui Hilarius Gottgetreu (același care, în Păzitorul Pragului se numea Friedrich Geist).
II. PURTĂTORII ELEMENTULUI DEVOŢIONAL:
1. Magnus Bellicosus (în Poarta iniţierii el se numea German; în Încercarea
sufletului și în Păzitorul Pragului era Preceptorul unei Alianţe a miștilor).
2. Albert Torquatus (în Poarta iniţierii se numea Theodosius; în Încercarea sufletului
aceeași individualitate apare ca primul Maestru de ceremonii al Alianţei miștilor, indicată mai sus).
3. Profesorul Copesius (în Încercarea sufletului, individualitatea sa apare ca primul Preceptor).
4. Felix Balde (în Poarta iniţierii el a fost purtătorul unei anumite mistici a naturii; aici, în Trezirea sufletelor, este
purtătorul misticii subiective; individualitatea lui Felix Balde apare în Încercarea sufletului drept Joseph Kühne).
III. PURTĂTORII ELEMENTULUI VOINŢĂ:
1. Romanus (reapare aici cu numele pe care îl purta în Poarta iniţierii, fiindcă acest nume corespunde fiinţei sale
interioare, așa cum și-a făurit-o în timpul anilor ce s-au scurs între Poarta iniţierii și Trezirea sufletelor. În Păzitorul
Pragului i s-a dat numele care era socotit a fi al său în lumea exterioară. Acolo este prezentat sub acest nume fiindcă viaţa sa interioară nu juca decât un rol minor în cadrul
evenimentelor petrecute. În Încercarea sufletului, el este al doilea Maestru de ceremonii al Alianţei miștilor din Evul Mediu).
2. Doctorul Strader (individualitatea sa apate în Încercarea sufletului ca evreul Simon).
3. Menajera doctorului Strader (în Păzitorul Pragului se numea Maria Treufels. În Poarta
iniţierii se numea Cealaltă Maria, pentru că acolo cunoașterea imaginativă a lui Johannes Thomasius își reprezenta în imaginea ei anumite puteri ale naturii. Individualitatea
ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Bertha, fiica soţilor Kühne).
4. Felicia Balde (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca soţia lui Kühne).
IV. PURTĂTORII ELEMENTULUI SUFLETESC:
1. Maria (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Călugărul)
2. Johannes Thomasius (individualitatea lui apare în Încercarea sufletului ca fiind Thomas)
3. Soţia lui Hilarius Gottgetreu
V. FIINŢE DIN LUMEA SPIRITUALĂ:
1. Lucifer
2. Ahriman
3. Gnomi
4. Silfe.
VI. FIINŢE ALE ELEMENTULUI SPIRITUAL UMAN:
| 1. Philia 2. Astrid 3. Luna |
 |
entităţi spirituale care mijlocesc forţelor sufletului uman legătura cu Cosmosul |
| 4. Cealaltă Philia – purtătoarea elementului iubire în acea lume căreia îi aparţine personalitatea sa spirituală. 5. Sufletul Theodorei (individualitatea ei apare în Încercarea sufletului ca fiind Cecilia – Cilli –, fiica adoptivă a sorilor Kühne și sora lui Thomas, care reprezintă individualitatea lui Johannes Thomasius). 6. Păzitorul Pragului 7. Dublul lui Johannes Thomasius 8. Spiritul tinereţii lui Johannes Thomasius 9. Sufletul lui Ferdinand Reinecke lângă Ahriman, în tabloul doisprezece. (Apare ca Ferdinand Reinecke numai în Păzitorul Pragului.) |
||
VII. Personalitatea lui Benedictus și cea a Mariei apar și ele – în cursul acţiunii – ca vieţuiri-gând, și anume cea a lui Johannes Thomasius în tabloul doi iar a lui Strader în tabloul trei. În tabloul zece, Maria apare ca o vieţuire-gând a lui Johannes Thomasius.
VIII. Individualităţile lui Benedictus, Hilarius Gottgetreu, Magnus Bellicosus, Albert Torquatus, Strader, Capesius, Felix Balde, doamna Balde, Romanus, Maria, Johannes Thomasius și Theodora apar (în tablourile cinci și șase) ca „suflete” în domeniul spiritului, iar în tablourile șapte și opt apar în Templu, ca personalităţi dintr-un trecut foarte îndepărtat.
Trezirea sufletelor cere o remarcă preliminară, care a fost deja făcută pentru celelalte drame. Nici evenimentele spirituale și sufletești și nici entităţile spirituale nu sunt simbolice și alegorice. Cel care ar vrea să le considere astfel, ar rămâne departe de entitatea reală a lumii spirituale. Chiar când apar ca vieţuire-gând (ca în tablourile doi, trei și zece), nimic nu este reprezentat simbolic, ci sunt numai trăiri sufletești, la fel de reale pentru cel ce ia parte la lumea spiritului ca și persoanele și evenimentele lumii fizice. Pentru un astfel de om, această Trezire a sufletelor va reprezenta un tablou sufletesc cu totul „realist”. Dacă ar fi simbolism sau alegorie, desigur că m-aș fi abţinut să le dau aici o expresie. Pentru a răspunde la multe întrebări, am vrut, și de data aceasta, să adaug sub formă de „observatii suplimentare” câteva explicaţii la aceste „tablouri sufletești”. Dar, ca și mai înainte, a trebuit să renunţ la acest lucru. Îmi repugnă să adaug ceva dramei, care trebuie să vorbească prin ea însăși. În concepţia și în dezvoltarea dramei, astfel de abstracţii n-ar juca nici un rol; ar stânjeni. Realitatea spirituală transpusă aici se impune sufletului cu aceeași necesitate ca și obiectele perceptiei fizice. Firește că tablourile percepţiei spirituale, în cadrul contemplării spirituale sănătoase, se raportează altfel la entiţălile și procesele lor decât percepţiile fizice la entităţile și procesele corespunzătoare. Pe de altă parte, trebuie spus că modul cum sunt prezentate evenimentele spirituale în faţa sufletului care le percepe conţine totodată structura și compoziţia unui astfel de tablou. Trebuie să amintim că cele câteva compoziţii muzicale care au însoţit reprezentarea acestor patru drame-misterii le datorăm lui Adolf Arenson.
