Cel care observă fără prejudecăți evenimentele din actuala viață publică a Europei Centrale, nu se va putea sustrage constatării că masele largi ale popoarelor privesc cu o credință oarbă în autoritatea personalităților conducătoare și cum speră mereu să primească câte ceva nou de la aceste personalități, chiar dacă aceste speranțe s-au dovedit neîntemeiate în cazurile anterioare. – Acest fenomen se dovedește a fi caracteristic pentru timpul nostru într-o măsură atât de înaltă încât cel care vrea să-și întemeieze ideile pe realitate trebuie să țină cont de el. El adeverește că dispoziția generală a maselor este aceea de a privi mai puțin înseși ideile care sunt colportate în domeniul vieții publice, cât persoanele de la care vin.
Deocamdată, oamenii care vor să fie conduși se mai îndreaptă înspre aceia care, dintr-un motiv oarecare, au avut o influență autoritară înainte de acest dezastru. Lumea ascultă cu atenție ceea ce are de spus contele de Bernstorff [Nota 26] în privința realităților care au determinat intrarea Americii în război. Ei fac acest lucru deoarece cred că se poate conta pe el în privința unei noi configurări a lucrurilor. Dar ce are contele de Bernstorff de spus din experiența sa? În fond, ceva întru totul negativ. Anume, că America s-ar fi abținut să intervină în război dacă Germania nu ar fi dus un război nelimitat cu submarine. Această părere poate fi corectă, dar ea nu poate fi rodnică pentru prezent. Căci ceea ce s-a produs în acest fel nu mai poate fi modificat. Însă astăzi trebuie făcut măcar ceea ce nu a fost făcut în răstimpul acestui înspăimântător război: anume faptul că s-a neglijat să se dea problemelor publice o direcție plină de sens pornind de la idei, și acest lucru ar trebui făcut acum. Din America ne-au venit cele paisprezece idei aparente ale lui Wilson [Nota 27]. Cel care poate ține cont de adevărata realitate ar trebui să știe că din aceste idei aparente nu poate rezulta o nouă configurare a civilizației ce înaintează spre distrugere. Acest lucru poate fi sperat numai dacă din rândul personalităților conducătoare se vor opune idei reale, celor aparente. Pe atunci s-a făcut încercarea de a explica personalităților conducătoare din Europa Centrală [Nota 28] acele idei care trăiesc astăzi în Mișcarea pentru tripartiția organismului social. Având în vedere încrederea maselor în autoritatea personalităților conducătoare, ar fi putut însemna mult pe atunci, când evenimentele de război încă nu erau decise, dacă chiar și numai puțin ar fi avut voința să verifice aceste idei și apoi curajul să abordeze o atitudine în sensul rezultatului acestei verificări. Numai că ideile aparente ale lui Wilson au cuprins cele mai largi cercuri ale oamenilor, ca o nouă revelație.
Mersul evenimentelor care se îndreaptă tot mai mult spre descompunere permite cu ușurință justificarea unei dispoziții lăuntrice pesimiste. Dar trebuie să vedem și partea bună a realității caracterizate aici, anume încrederea maselor în personalitățile conducătoare. Temporar, această încredere se îndreaptă încă într-o direcție incorectă. Încrederea este îndreptată înspre vechii conducători. Dar nu se poate evita ca într-o bună zi, celor conduși să nu le devină limpede că oamenii cu idei învechite și care nu vor să le transforme, conduc omenirea la declin. Atunci va veni timpul oamenilor cu idei noi. Însă tot ce se va întâmpla va depinde de faptul ca astfel de oameni să existe într-un număr suficient de mare. În această direcție trebuie lucrat. Trebuie să ne străduim să creăm posibilitatea ca încrederea care se mai îndreaptă încă astăzi pe căile bătătorite înspre vechii conducători, să se îndrepte înspre purtătorii noilor idei.
Căci faptul de a repeta oricât de des în ziua de azi că America nu ar fi intrat în război dacă Germania nu s-ar fi decis să ducă un război nelimitat cu submarine [Nota 29], nu dă roade. Căci această mărturisire nu face nici o impresie considerabilă în America. Căci acolo se crede că în Europa Centrală va acționa și în viitor numai principiul puterii, așa cum a acționat în decizia care a produs o impresie atât de profundă. În timpul războiului, America s-a temut de manifestarea principiului puterii monarhice. Acum ea se teme de cel structurat conform curentului bolșevic. Or nimeni nu a înțeles că trebuie să vindece America de această teamă. Acum ar trebui să ne adunăm puterile pentru a arăta lumii că în Europa Centrală poate trăi o direcție de idei care vede în modul de gândire de nuanță bolșevică doar o continuare a vechii naturi a puterii, și că această direcție de idei nu vrea să aibă nimic de a face cu noul principiu al puterii. Atâta timp cât lumea exterioară Puterilor Centrale nu înțelege acest lucru, nu va renunța la părerea că trebuie să trateze Europa Centrală în așa fel încât aceasta să devină complet neputincioasă.
În timpul războiului, personalitățile conducătoare nu s-au decis să abordeze ideile. De aceea nu a fost posibil să se dea evenimentelor o direcție care să le abată de la dezastrul complet. Lipsa actuală de idei, după dezastru, trebuie să conducă cu necesitate înspre un dezastru complet. Căci nu ar putea folosi la nimic dacă cercurile conducătoare ar despăgubi, prin fuga de idei, dominanța puterilor vestice. Căci dacă această despăgubire ar avea loc fără o muncă de elaborare a ideilor, atunci ea ar avea încontinuu drept umbră politica revoluționară pentru putere lipsită de idei a maselor. Lumea ar trebui să se îndrepte înspre o stare în care să domnească ceea ce rezultă din instinctele negândite și teama de acestea. Și putem vedea limpede, începând de acum, apariția acestei noi stări. Noi nu trebuie să închidem ochii în fața imensului pericol ce se află în ea. Dacă nu lucrăm împotriva lui, poate rezulta numai deplina prăbușire a civilizației. Atitudinea pesimistă este justificată atâta timp cât ei nu i se poate opune o voință. Nouă nu ne este îngăduit să sperăm într-o „conjunctură favorabilă”; nouă ne este îngăduit să clădim numai pe voința bazată pe idei fecunde.
