Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24

PRINCIPII CĂLĂUZITOARE PENTRU ACTIVITATEA TRIPARTITĂ [Nota 121]

Iarna anului 1918/19


I.Concepte
  1. Ca esență a socializării economiei, trebuie privit faptul că activitatea de producție și desfacere a mărfii trebuie reglată în sensul legilor economice existente în sine, și că în organismul economic ce ia naștere în felul acesta nu trebuie să intervină nici un fel de „drepturi” sau împuterniciri de forță. Toate „drepturile” sunt exercitate de către organismul politic, situat pe aceeași poziție cu organizația economică, și bazat pe egalitatea tuturor oamenilor în fața legii. Toate realizările spirituale, inclusiv cele ale ideilor tehnice, trebuie situate în administrarea liberă, individuală, al unui al treilea organism spiritual, având aceleași drepturi.
  2. Ca reprezentanți ai organismului economic, vin în considerare aleșii asociațiilor întemeiate pe baza diviziunii profesionale și a repartizării muncii. Ca reprezentanți ai organizației politice, intră în discuție aleșii pe baza dreptului de vot general, egal (secret). Ca reprezentanți ai organizației spirituale intră în discuție personalitățile ajunse în vârful ramurilor spirituale individuale. Pentru legătura dintre cele trei corporații, servesc delegațiile realizate din reprezentanți ai fiecăreia dintre ele. (Cele trei corporații stau una lângă alta ca trei state relativ independente, care își rezolvă problemele politice prin reprezentanții lor.)
II. Execuție practică
  1. Trecerea ramurilor economice din starea actuală în cea viitoare, trebuie să se realizeze prin luarea în considerare a stării economice actuale, astfel încât la constituirea noilor organizați să participe toți factorii (patroni și angajați în toate formele) în așa fel încât să se întemeieze pe cele mai oportune premise posibile ale organismului economic prezent.
  2. Noua ordine economică spre care se tinde în felul acesta nu trebuie să ducă în nici un caz, prin întreruperea bruscă a continuității economice, la o paralizare a consumului.
  3. Tot ceea ce intervine în organismul economic drept lege valabilă pentru toți oamenii (ca, de exemplu, prevenirea accidentelor), daune provocate de speculă, ș.a.m.d., este supus împuternicirilor organizației politice. Impozitele generale trebuie să fie impozite stabilite (ceea ce nu trebuie confundat în nici un caz cu impozitele indirecte). Veniturile ca atare nu trebuie supuse impozitelor; ele vor deveni ca atare în momentul în care există interesul general în acest sens, așadar la intrarea în circulație.
III. Sectoare economice

Cele mai necesare ramuri economice asupra cărora urmează să fie aplicat imediat punctul 3. ar putea fi următoarele:

  1. Exploatare minieră
  2. Industria fierului
  3. Electricitatea
  4. Forța apei și domeniile ei de aplicare
  5. Aprovizionarea cu gaz și apă
  6. Navigația aeriană
  7. Străzi și toate tipurile de drumuri
  8. Canalizare și canale navigabile
  9. Industria chimică
  10. Cultura și valorificarea cerealelor
  11. Industria zahărului, alcoolului ș.a.m.d.
  12. Industria tutunului
  13. Tot ceea ce este referitor la prelucrarea solului și subsolului (raporturile de proprietate referitoare la sol și subsol aparțin, dimpotrivă, de corporația politică)
  14. Asigurările
  15. Institutele bancare
IV.

Acordul de pace trebuie realizat în așa fel încât din partea germană să ducă tratative cu exteriorul reprezentanții celor trei corporații, având mandate autonome provenite în întregime din corporația pe care o reprezintă. O socializare unilaterală, în conformitate cu alte puncte de vedere decât cele expuse, este irealizabilă pentru Germania, din cauza politicii externe. Dimpotrivă, întemeierea politicii externe pe organizarea celor trei corporații este întru totul plină de perspective.