Rudolf Steiner
METAMORFOZELE VIEȚII SUFLETEȘTI – CĂI ALE TRĂIRILOR SUFLETEȘTI

GA 59

INDICAȚII

Originea textelor: Seria conferințelor publice prezentate la Casa Arhitecților din Berlin în iarna dintre anii 1909/10 a cuprins 18 conferințe. Pentru ediția din 1984 ele au fost împărțite, ca și până acum, în două volume, dar pentru prima oară în ordinea lor completă și cronologică. La prima ediție din 1918/29, care a stat la baza tuturor reeditărilor de până acum, Marie Steiner a făcut o împărțire orientată mai mult după conținutul conferințelor, astfel încât trei dintre acestea ‒ cele din 20 ianuarie, 3 martie și 28 aprilie 1910 ‒ n-au fost cuprinse în cele două volume, fiind publicate în altă parte (vezi tabelul de la pagina precedentă).

Textele au la bază stenogramele luate de Walther Wegelahn, respectiv transcrierea făcută de el a stenogramelor. Stenogramele sale originale s-au pierdut.

Titlul fiecărei conferințe a fost dat de Rudolf Steiner însuși; titlurile celor două volume au fost date de Marie Steiner.

Fiindcă în perioada acestor conferințe Rudolf Steiner mai era membru al Societății Teosofice, el a folosit denumirile de „teosofie” și „teosofic”, înțelegându-le însă de la bun început în sensul științei spirituale orientate antroposofic (antroposofie) create de el. Pe baza unei indicații date ulterior de Rudolf Steiner, aceste expresii au fost înlocuite mai târziu de Marie Steiner, în locurile respective, prin acelea de „știința spirituală” sau „antroposofie”.

Lucrările lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Operelor Complete (Op. Compl.) sunt indicate la „trimiteri” cu numărul bibliografic respectiv. Vezi și tabelul de la sfârșitul volumului de față.

1. Știința spirituală și vorbirea: Compară conferința despre „Lingvistică”, Dornach, 7 aprilie 1921, în Efectul fertilizator exercitat de antroposofie asupra diferitelor științe, Op. Compl. GA 76.
2. Max Müller, (1823-1900) important cercetător din domeniul religiei, orientalist și lingvist, a predat la Oxford. „Ştiința despre vorbire”, Leipzig 1892.
3. așa cum încă și azi mai vorbim, la lumea animală, de suflete-grup: Comp. conferința Sufletul animalului în lumina științei spirituale, Berlin, 23 ianuarie 1908, în Cunoașterea sufletului și a spiritului, Op. Compl., GA 56.
4. Ochiul a fost plăsmuit în contact cu lumina, pentru lumină!: Goethe, „Schiță pentru o teorie a culorilor”, vol. I, partea didactică. Introducere: „Ochiul își datorează existența luminii. Din niște organe auxiliare animale indiferente, lumina își creează un organ care să devină asemenea ei, și astfel ochiul se plăsmuiește în contact cu lumina și pentru lumină, pentru ca lumina interioară să iasă în întâmpinarea celei exterioare.” Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, editate și comentate de Rudolf Steiner în seria „Literatura națională Germană”, 1883-97, 5 volume, reeditate la Dornach, 1975, Op. Compl., GA 1a-e, vol.III, p. 88.
5. în sens schopenhauerian: Vezi Arthur Schopenhauer, „Despre văz și culori”, Cap. I: Despre văz. În „Scrieri referitoare la teoria cunoaștereii”.
6. Fritz Mauthner: (1847-1923) O nouă ediție a operei amintite, „Critica limbajului”, tocmai apăruse în 1910.
7. în epoca noastră actuală, care n-a ajuns prea departe în ceea ce privește perceperea vie a vorbirii: Deja în 1898 citim, în articolul scris de Rudolf Steiner „Încă un cuvânt despre arta de a vorbi în public”: „Astăzi mulți consideră că vorbirea artistică este un mod de a vorbi greșit”. În Articole alese referitoare la dramaturgie 1889-1900, Op. Compl. GA 29.
8. Ia încercați să examinați niște expuneri adevărate ale materialului spiritual-științific: Comp. și cap. XXXIII din Viața mea (1923-1925), Op. Compl., GA 28.
9. încât și vorbirea noastră să poată deveni un mijloc de comunicare a ceea ce sufletul vede în suprasensibil: În alte expuneri ulterioare, Rudolf Steiner a atras mereu atenția asupra faptului că, de exemplu, tabloul 7 din prima sa dramă-mister, Poarta inițierii (Patru drame-mister /1910-13/, Op. Compl., GA 14), arată în sensul cel mai pur al cuvântului această turnare a trăirii spirituale în imaginea sonoră.
10. Nemăsurat de-adânc e gândul...: Schiller, „Omagiu artelor”, Poezia: Nemăsurata mea împărăție este gândul, / Și-a mea înaripată unealtă e cuvântul.
11. „Lacrima curge...”: Goethe, „Faust” I, vers 784.
12. va da dreptate acelui poet german: S-ar putea să fie vorba de poetul de limbă germană Gottfried Keller (1819-1890). Vezi în culegerea de nuvele „Poezie meditativă”, în capitolul „Văzătorii de spirite”: „Ca să poți râde, e nevoie întotdeauna de ceva spirit; animalul nu râde!” - precum și distincția făcută de el între „a surâde” și „a fi trist” la om, în opoziție cu „a rânji” și „a urla” la ființele de natură animalică, din povestirea în versuri „Farmacistul din Chamonix”.
13. Jehova îi dă suflare de viață și face prin aceasta din el un suflet viu: 1. Moise 2, 7.
14. în ceea ce privește răspunsul just la întrebarea „Ce este mistica?”: Compară pentru aceasta și pentru misticii amintiți, Rudolf Steiner, Mistica în zorii vieții spirituale a epocii noastre și legătura dintre ea și concepția modernă despre lume (1901), Op. Compl., GA 7.
15. Gottfried Wilhelm von Leibniz, (1646-1716). Vezi, de exemplu, „Monadologia” sa, un scurt tratat pe care l-a scris în 1714 (fără titlu), drept sinteză a teoriei sale despre monade.
16. Johann Friedrich Herbart, (1776-1841) filosof și pedagog.
17. „Dacă te înalți deasupra ta …” Angelus Silesius, „Heruvimul călător”, Cartea 4, aforismul 56.
18. Heraclit din Efes, (535-475 î. Chr.) filosof presocratic.
    Ale sufletului margini...: „Fragmentele presocraticilor”, editate de Hermann Diels și Walther Kranz, Herakleitos B 45.
19. „De clipei îi voi spune...”: Goethe, „Faust” I, vers 1699-1702.
20. ce se povestește în Vechiul Testament despre ..: 1 Moise 32, 25.
21. „Tatăl Nostru”: După o conferință din 28 ianuarie 1907, în Impulsurile inițiale ale științei spirituale, Op. Compl., GA 96 (apărută sub formă de volum separat).
22. așa cum e trandafirul, care se împodobește...: Vezi Friedrich Rückert, poezia „Lume și eu”, „Wenn die Rose selbst sich schmückt, / schmückt sie auch den Garten”.
23. Miguel de Molinos, (1640-1697) mistic spaniol; „Guida spirituale” (1675), tradus în germană de Gottfried Arnold: „Călăuza spirituală” (1699); Molinos a fost condamnat de către papă la închisoare pe viață, în 1686, din cauza acestei lucrări.
24. un gânditor din Evul Mediu: Până acum neidentificat.
25. „Eu însumi veșnicie sunt...”: Angelus Silesius, „Heruvimul călător”, Cartea 1, aforismul 8.
26. „Cum înțelegem boala și moartea”, Berlin, 13 decembrie 1906, în Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și importanța sa pentru viața actuală, Op. Compl., GA 55.
27. „ipohondrie” și „febra sănătății” „Ipohondria în lumina științei spirituale”, Berlin, 13 februarie 1908: „Febra sănătății în lumina științei spirituale”, Berlin, 27 decembrie 1908; au fost tipărite conferințele paralele ținute la München (3 și 5 decembrie 1907), în Cunoașterea sufletului și a spiritului, Op. Compl., GA 56.
28. Homer, punând în fața noastră imaginea: Vezi „Odiseea”, cântul 19, vers 137 și urm.
29. Într-o carte din secolul 7: Este vorba despre o lucrare a ultimului părinte al Bisericii apusene, Isidor de Sevilla, 560-636, „De natura rerum”. Comp. și Rudolf Steiner, conferința din 18 ianuarie 1912, în Istoria omului în lumina cercetării spirituale, Op. Compl., GA 61.
30. Francesco Redi, (1626-1698) medic italian, naturalist și poet. Vezi lucrarea sa: „Osservazione intorno agli animali viventi che si trovano negli animalio viventi”, 1684.
31. Mont Pelé, vulcan de pe insula Martinica, Indiile de Vest; cea mai mare erupție la 8 mai 1902.
32. „Greșește omul, cât timp se străduiește!”: Goethe, Faust” I, Prolog în Cer, vers 317.
33. Când te înalți deasupra ta...: Angelus Silesius, „Heruvimul călător”, Cartea IV, aforismul 56.
34. Peter Rosegger, (1843-1918) autor de povestiri, din Stiria.
35. „Aici să nu intre decât acela care cunoaște geometria …”: Aceste cuvinte referitoare la maxima înscrisă deasupra porții Academiei lui Platon n-au fost scrise nici de Platon însuși, nici nu ne-au fost transmise de contemporanii săi greci sau romani. Ele se întâlnesc de-abia la comentatorii lui Aristotel, în secolul 6 d. Chr., de exemplu la: Elias, Aristotelis Categorias commentaria, ed. A. Busse (Comm. in Arist. Graeca XVIII, pars 1), (Berlin 1900) 118.18. Şi: Philoponus Joannes, Aristotelis de Anima Libris commentaria, ed. M. Hayduck (Comm. in Arist. Graeca XV), (Berlin 1897) 117.29.
36. „Enigmele lumii” de Haeckel: „Enigmele lumii. Studii pe înțelesul oricui despre filosofia monistă” (Bonn 1899).
37. la celebra definiție a tragicului, dată de Aristotel: Vezi Aristotel, „Despre arta poeziei”, Capitolul 6.
38. Filosoful la care mă refer povestește următoarea întâmplare: Autenticitatea ei n-a putut fi dovedită.
39. Există astfel un filosof care repetă mereu o … în legătură cu eul uman: Se va fi referit la Johann Gottlieb Fichte, a cărui filosofie a eului pornește de la principiul că adevăratul eu, în calitate de subiect și de factor care statuează obiectul, nu poate deveni niciodată el însuși obiect.
40. Wilhelm Wundt, (1832-1920)  filosof.
41. Rudolf Steiner: Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale, apărută în volum separat, în cadrul Op. Compl., GA 34, „Luzifer Gnosis”, culegere de articole din anii 1903-1908.
42. De piatra înțelepților ar poseda...: Goethe, „Faust” I, act I, Curtea imperială, vers 5063/64.
43. „Rațiunea este trandafirul de pe crucea epocii prezente!”: G. W. Hegel, „Liniile fundamentale ale filosofiei dreptului sau dreptul natural și știința despre stat, în compendiu, Prelegerea introductivă. Acolo se spune: „Rațiunea ca trandafir pe crucea epocii prezente - a-ți da seama de aceasta și a te bucura, înțelegerea înțeleaptă a acestui lucru, este împăcarea cu realitatea, pe care filosofia o acordă acelora spre care a fost trimisă invitația lăuntrică de a înțelege și de a dobândi, în ceea ce este substanțial, atât libertatea subiectivă, cât și capacitatea de a nu te situa cu libertatea subiectivă în ceva particular și accidental, ci în ceea ce este în și pentru sine.”
44. pe când eram foarte tânăr, audiam prelegerile de istoria literaturii ținute de un docent: Ale profesorului și prietenului său Karl Iulius Schröer. Comp. și observația lui Rudolf Steiner în conferința din 29 octombrie 1914, Berlin, în Dintr-o perioadă decisivă a destinului, Op. Compl., GA 64.
45. cea mai înaltă realitate pe care omul o poate percepe în eul său este conștiința: Comp. J. G. Fichte: „Menirea omului”, 1800, Cartea a III-a: Credința.
46. Bartholomeus Carneri, (1821-1909). Comp. caracterizarea conștiinței, în introducerea la „Omul modern. Încercare de a scrie un tratat despre conduita în viață”, Stuttgart 1904.
47. Paul Rée, (1849 - 1901), „Apariția conștiinței”, Berlin 1885.
48. Eschil. El ne pune în față ceva cu totul remarcabil: În trilogia sa „Orestia”.
49. Euripide înfățișează situația în așa fel încât: În „Electra” și „Oreste”.
50. când Goethe spune: Vezi trimiterea 4.
51. Baruch Spinoza (D’Espinosa), (1632-1677): Referitor la raportul lui Goethe cu Spinoza, comp. expunerile lui Goethe din „Poezie și adevăr”, partea a III-a. Cartea 14.
52. Johann Heinrich Merck, (1741-1791) scriitor.
53. „Atâta e sigur...”: Vezi „Călătoria în Italia”, Roma, 6 septembrie 1787.
54. „Frumosul e manifestarea...”: Goethe, „Maxime în proză”, vezi trimiterea 4, Scrierile de științe naturale ale lui Goethe, vol. V, p. 495.
55. Richard Wagner... spune, referindu-se la Simfonia a IX-a de Beethoven: Comp. „Beethoven” 1870, în vol. XI din scrierile și operele literare complete ale lui Wagner.
56. Dante... în a sa Commedia: „Divina Commedia” (Comedia divină), 1472.
57. „Ce-naltă mulțămită...”: „Xenii blânde” VIII, datate 23 iulie 1824.
58. Friedrich Gottlieb Klopstock, (1724-1803) : Epopeea sa „Messias” a fost terminată în 1773.
59. „A omenirii demnitate...”: Friedrich Schiller, în poezia „Artiștii”.
60. „Tot ce-i vremelnic...”: Versurile finale din „Faust” II.

AcasăLucrări OnlineIndex GA59PrecedentaUrmătoarea