Alaltăieri am ajuns în considerațiile noastre să constatăm ce puncte de vedere importante zac ascunse în Evanghelia după Ioan. Astăzi vom vorbi despre relațiile omului față de lumea care ne înconjoară aici pe Pământ. În mod obișnuit omul se vede pe sine ca o ființă mult prea simplă. În realitate el are o configurație foarte complicată. O particularitate a omului actual este comoditatea, care acționează până în natura noastră de reprezentare. Adevărul este ceva simplu doar pentru acela care a reușit mai întâi să răzbată prin hățișurile și varietatea lumii. El este precum un fir pe care sunt înșirate multe, multe perle.
Din conferințele publice [ Nota 27 ] am învățat că omul este înrudit cu Cosmosul care îl înconjoară, cu natura terestră înconjurătoare. Prin corpul său fizic el este înrudit cu lumea lipsită de viață, așa-numitul regn mineral, prin corpul eteric cu întregul regn vegetal, prin corpul său astral cu toate ființele animale. Abia prin conștiența de Eu el se ridică deasupra celorlalte trei regnuri. Nu putem pătrunde în profunzimile Evangheliei după Ioan dacă nu înțelegem temeinic această evoluție, această devenire, și prin aceasta și ce înseamnă o inițiere sau trezire.
Să privim cele trei regnuri ale naturii din jur. Cristalul nu are o conștiență de sine, nu are un Eu în lumea fizică. Această afirmație se bazează pe cunoștințe clare extrase din cercetarea ocultă.Totuși piatra, planta, animalul sunt lipsite de conștiență de sine doar aici, pe acest Pământ. Se pune întrebarea: Tot ce există are într-adevăr o conștiență? Felul în care trebuie înțeles acest lucru nu ni-l poate lămuri decât cercetarea ocultă. Să pornim mai întâi de la conștiența pe care o are omul. Natura omului, în structura sa cvadruplă, se bazează pe faptul că el își are conștiența în această lume, că își are cele patru componente în această lume. Să explicăm acest lucru printr-o schemă:
| Lume fizică | Lume astrală | Devachan inferior (Rupa) | Devachan superior (Arupa) | |
| Mineral | Corp fizic | Corp eteric | Corp astral | Eu |
| Plantă |
Corp fizic Corp eteric |
Corp astral | Eu | |
| Animal | Corp fizic Corp eteric Corp astral |
Eu | ||
| Om | Corp fizic Corp eteric Corp astral Eu |
Animalul își are cele trei corpuri ale sale aici, iar Eul în lumea astrală; de aceea animalul nu are un suflet individual, ci un suflet-grup. Dacă priviți cele zece degete ale omului, ele sunt însuflețite însă nu sunt independente – sunt numai un element adiacent la corpul mare. Așa cum noi trebuie să căutăm Eul degetelor în noi, tot așa pentru a găsi sufletele comune ale animalelor trebuie să urcăm în lumea astrală. Leii individuali sunt membri ai Eului-leu, ai sufletului-leu. Toți leii sunt uniți astral, de la fiecare merge un fir în lumea astrală, unde se găsește Eul lor.
Pentru un materialist acest lucru este ceva de neconceput; cercetătorul spiritual trebuie însă să spună: este adevărat! Sufletului-grup i se poate atribui exact aceeași evoluție ca și Eului omenesc în lumea fizică. Dacă urmărim diverse grupe de animale pe plan astral, vom vedea acolo cum evoluția lor este asemănătoare celei din planul fizic al omului luat ca individ.
Devachanul inferior, Rupa: lumea făpturilor spirituale
Devachanul superior, Arupa: lumea care încă n-a fost plăsmuită
Planta își are corpul său astral în lumea astrală, corpurile fizic și eteric în lumea fizică și Eul în Devachanul inferior. Care este însă ființa, entitatea unei astfel de plante-grup? Plantele de același tip își au Eul, sufletul lor grup, în Devachan. În somnul fără vise omul este în aceeași situație ca planta în tot timpul vieții ei. Lumea vegetală terestră în ansamblu este o ființă care doarme; planta duce o viață de vis.
Să analizăm pe omul care doarrne: În pat stau lungite corpul fizic și corpul eteric, corpul astral aflându-se în planul astral, iar Eul, în somnul fără vise, în Devachan. Să trecem la mineral. Corpul lui fizic se află în lumea fizică, corpul său eteric se află în lumea astrală, corpul astral în Devachanul inferior sau Rupa, iar Eul sus de tot, în Devachanul superior, Arupa. Mineralul gândește, simte și vrea exact ca omul, numai că nu în plan fizic, ci în Devachan. El doar își extinde părțile lipsite de viață în lumea fizică. Raportul unui mineral față de sufletul său este același cu cel existent la om între unghiile și oasele sale și Eul său. O insectă care s-ar târî pe unghia unui deget și ar considera-o ca ceva lipsit de viață, pentru că nu are viziunea întregului individ, s-ar compara cu un om ce ar considera cristalul lipsit de viață. Cristalul este deci un obiect ce aparține unei ființe extinse până în lumea spirituală; aceasta este legătura dintre apariția lui fizică și lumea spirituală.
Omul își are cele patru mădulare fințiale în planul fizic. Ceea ce în om este natură fizică rămâne corp fizic, însă ea are în Devachan o conștiență despre sine despre care, desigur, omul nu știe absolut nimic, dar care totuși bântuie ca o fantomă în mădularele sale. Corpul eteric are o altă conștientă, care își desfășoară existența în Devachanul inferior. În sfârșit, și corpul astral are o conștiență a sa proprie, pe planul astral. Așadar, omul este o ființă foarte complicată. Următoarea schemă ne poate servi spre exemplificare:
| Devachan superior Devachan inferior Plan astral Plan fizic |
Corp fizic Corp eteric Corp astral Eu |
Eul său locuiește în lumea fizică; acest lucru nu i-l poate contesta nimeni. Mai departe, în om trăiește și aparține de el acela al corpului său astral, ce are o conștiență inconștientă și își are sediul în planul astral. Apoi, există o conștiență inconștientă a corpului eteric pe planul Devachan inferior și una asemenea a Eului în planul Devachan superior. Cel mai important lucru este că omul acționează în celelalte corpuri dinăuntrul Eului și că abia prin aceasta îi devin lui conștiente diferitele conștiențe.
Există o legătură curioasă a omului cu celelalte lumi, fapt ce constituie un mister extrem de important. Dacă învățăm să recunoaștem aceasta, vom afla treptat ce înseamnă o inițiere. Dacă, pornind dinspre Eu, omul lucrează în corpul său astral, el va accede la planul astral și va deveni un tovarăș al tuturor entităților astrale. În jurul lui se va afla tot ceea ce are o conștiență astrală. Dacă acționează cu Eul său în corpul său eteric, el va urca totodată în zonele inferioare ale Devachanului; jur împrejurul lui vor apărea atunci entități eterice. Acesta este un moment măreț și copleșitor: odată cu razele fizice ale soarelui vin spre noi ființe îngerești care au drept corp lumina. Acesta este un rezultat al inițierii.
Dacă omul urcă sau coboară și mai mult – după cum spune și Goethe [Nota 28]:
„Cufundă-te așadar! Pot spune și: te'nalță! este totuna...” –
vine clipa în care el se unește într-o primă fază cu Tatăl originar al lumii. Atunci el va putea spune: „Eu și Tatăl suntem una” [Nota 29]. Atunci vor apărea entități și mai sublime decât cele descrise mai înainte. Reprezentați-vă acum o personalitate ajunsă la un nivel atât de înalt de inițiere încât este capabilă să poarte în corpurile sale proprii, în mod conștient, natura ființelor superioare, așa cum o viețuiește Ioan la Christos Iisus. În Unul Christos Iisus autorul Evangheliei după Ioan vede entitățile celor trei lumi. Și el îl pune pe Filip să-i spună lui Natanael (Ioan 1, 45-51):
„Noi am aflat pe Acel despre care a scris Moise în Lege și profeții, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.
Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate veni ceva bun? Filip zice către el: Vino și vezi!
Iisus l-a văzut pe Natanael venind spre el și a spus: Iată un adevărat israelit (deci un inițiat de rangul cinci), în care nu există vicleșug.
Natanael îi zice: De unde mă cunoști? Iisus îi spune: Înainte ca Filip să te aducă te-am văzut sub smochin.”
Acest „a fi sub pom” este expresia ocultă pentru inițiere, misterul multiplicării și extinderii conștienței. Abia acum replică Natanael: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu (deci un inițiat și mai înalt), Tu ești Regele lui Israel.
Iisus îi răspunde spunându-i: Tu crezi fiindcă ți-am spus că te-am văzut sub smochin; vei vedea lucruri și mai mari.
Și el îi spune: Adevăr, adevăr vă zic: De acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând peste Fiul omului.”
Aceasta înseamnă ca ei să vadă ceea ce străluminează cele patru conștiențe ale sale. Omul devine o scară pe care se pot vedea ingerii lui Dumnezeu urcând și coborând.
Și în această lume fizică există ființe mai înalte decât omul. Anterior, înainte să fi coborât pe plan fizic, când încă nu traversase „sângele-Rubicon” [Nota 30], omul avea un suflet-grup în planul astral. În acest suflet-grup trăia atunci întreaga seminție. Tot așa, mai târziu, vor coborî și se vor individualiza sufletele-grup ale animalelor. Aici atingem un mister înalt, unul din cele șapte mistere numite și de neexprimat, de nerostit.
Primul dintre aceste mistere este misterul numerelor. Este adevărat că grupuri întregi de oameni aveau un suflet. Misterul sună în felul următor: Dintr-unul se trage și devine număr; multe precum grăunțele spicelor de grâu. La coborârea unui astfel de suflet-grup se întâmplă ceea ce se întâmplă cu o sămânță: în pământ se pune o sămânță și din ea ia naștere un spic cu multe alte semințe.
Într-un anume fel însă totul pe lumea aceasta există numai o singură dată. Așa, de exemplu, și această omenire de astăzi, ea este aici numai o dată. Nimic în lume nu se repetă identic. În sufletele-grup animale noi trebuie să vedem niște suflete care mai târziu vor deveni suflete individuale, însă în cu totul alte condiții, cu o cu totul altă calitate decât în cazul oamenilor. Există și suflete care inițial să fi fost suflete individuale, iar apoi după ce au urcat pe planul astral să fi devenit suflete-grup? – Da, astfel de suflete există. Ele se formează atunci când un număr de oameni se regăsesc cosmic în jurul unui inițiat și devin precum mădularele unui trup comun. Inițiații devin astfel suflete ale popoarelor. Poporul evreu, poporul ales, a avut un astfel de suflet comun unind individualități, care o dată a fost om și care a urcat din nou în lumea spirituală, devenind suflet al poporului. El a putut să se odihnească în sânul Tatălui Avraam.
Imaginați-vă acum că omul în curs de inițiere parcurge mai repede evoluția lui și străbate același drum pe care l-a străbătut acel suflet al poporului: el devine suflet-grup. Individul se trezește deodată într-o astfel de conștiență lărgită. În acest caz, cu adevărat el are ca inițiat aceeași valoare cosmică cu a unui întreg suflet al poporului. Acest lucru îl mai puteți vedea și după felul în care se atribuiau odinioară numele. Această treaptă de evoluție primea numele unui întreg popor, de exemplu „Israelitul”.
În inițierea persană în misterele zeului Mithra se deosebeau șapte trepte. Inițiatul de gradul unu purta denumirea de „Corb”. El este mesagerul, mijlocitorul între lumea fizică și lumea astrală. Simbolului corbului i s-a atribuit importanță până târziu, în cele mai îndepărtate timpuri. În Vechiul Testament, profetul Ilie era aprovizionat de corbi [Nota 31]. Corbii erau mesagerii zeului Wotan [Nota 32], care zburau zilnic deasupra globului pământesc și îi raportau ce au aflat. Chiar și muntele Kyflhäuserberg, în care moțăie Barbarossa [Nota 33], este înconjurat de corbi ce au ca sarcină să-i aducă vestea că a sosit ora deșteptării.
Gradul doi este cel al „Ocultistului”. Acestuia îi este permis deja să trăiască în templul interior.
Inițiatul de gradul trei, „Războinicul”, are permisiunea să reprezinte în lume înțelepciunea ocultă pe care el a asimilat-o. Un astfel de războinic este Lohengrin. În cartea lui Mabel Collins Lumina pe cale se face aluzie la acest grad.
Cel de al patrulea grad este cel al „Leului”. Acesta este simbolul pentru un inițiat ce și-a înălțat conștiența până la nivelul sufletului seminției din care face parte. De aici și expresia: Leul din seminția lui Iuda [Nota 34].
În inițiatul de gradul cinci se deșteaptă însăși conștiența poporului. El poartă numele poporului său. În cadrul inițierii mitraice el se numește, așadar, „Persanul”.
Inițiatul de gradul șase este „Eroul solar”. El se poate abate de la calea sa tot atât de puțin precum Soarele de la traiectoria sa. A șaptea treaptă este cea a „Tatălui”. Ea înseamnă unirea cu Spiritul originar.
„Persanul”, așadar, poartă numele întregului popor; sufletul său individual devine suflet al poporului. Imaginea pe care această treaptă de inițiere o cere este cea a șederii sub pom. Acest mod de exprimare îl veți întâlni peste tot în limbajul ocult. Buddha, de exemplu, stă sub pomul Bodhi. Pomul provine dintr-o sămânță și ea a devenit multe. Același proces se întâmplă și în cazul unui inițiat de gradul cinci: el a dobândit capacitatea de a se transpune în interiorul fiecărui suflet individual. Cum va fi numit deci un astfel de inițiat la israeliți? Desigur, „Israelitul”. După cum am văzut, Iisus îl recunoaște pe Natanael ca pe un inițiat de gradul cinci, ca pe unul care a dobândit o conștiență a spiritului poporului. Natanael recunoaște în Christos pe inițiatul superior: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Christos este un inițiat de gradul șapte, unul care și-a extins conștiența până la Tatăl: „Eu (sau Eu sunt-ul) și Tatăl (sau Divinul) suntem Una.” El este Viața și Lumina oamenilor, căci și-a adâncit conștiența Sa înaltă până în corpul fzic.
Mulți vor gândi că o astfel de interpretare reprezintă o scormonire, o căutare forțată de sensuri în textul Evangheliei. Mulți cred astăzi, în special teologii, că Biblia ar trebui interpretată „simplu”, aceasta însemnând, de fapt, comod. Evanghelia însă nu a fost scrisă în modul utilizat astăzi și nici pentru oameni obișnuiți să citească o carte cel mult o dată, după care s-o pună undeva în raft. Evanghelia a fost scrisă pentru o epocă în care conținutul ei reprezenta o carte de viață și pentru o viață, o carte ce se citește mereu și mereu. Ea trebuie citită și asimilată în acest fel, căci numai atunci înveți să recunoști că în fiecare dintre aceste adevăruri înalte este conținut unul și mai înalt și în fiecare cunoștință se ascunde o alta și mai profundă, că și cel mai înțelept dintre oameni nu sfârșește să descopere, în documentele religioase vechi, cunoștinte noi și nu ajunge niciodată la înțelegerea lor deplină. Înainte te apropiai de aceste scrieri învățând pe de rost o frază; după aceea ea era lăsată să trăiască în suflet mereu și mereu, iar dacă apoi aveai norocul, privilegiul rar să întâlnești un inițiat, ți-o lămureai și mai mult cu ajutorul lui. Căci documentele religioase vechi, și în special Evanghelia după Ioan, sunt scrise din cele mai mari profunzimi ale înțelepciunii și de aceea ele nu pot fi pătrunse suficient de adânc. Înțelepciunea nu este însă pentru cei comozi. Înțelepciunea este pentru cei care caută și cercetează.
Candidatul la inițiere străbate primele cinci trepte de inițiere, urcând sau coborând – asta este indiferent – în corpul său astral, căci, așa cum spune sentența hermesiană, cele de sus sunt precum jos, toate din spiritual își au contraimaginea în fizic. Dacă ați urcat astfel până la planul astral vă aflați în interiorul unui suflet al poporului, căci acesta trăiește pe planul astral.
A șasea treaptă înseamnă cât celelalte cinci la un loc: atunci omul urcă în corpul său eteric și lucrează la evoluția lui. Întotdeauna un popor se naște din altul prin faptul că corpul astral se modifică; îndărătul sufletului poporului stau întotdeauna entități astrale. Corpul eteric al omenirii și acela al individului rămâne însă neschimbat de la popor la popor; un corp eteric nou apare doar la trecerea de la o rasă la alta. Chiar și corpul fizic este supus schimbării. Vechii atlanteeni aveau un cu totul altfel de corp fizic, iar primii lemurieni chiar nici nu aveau încă un corp fizic propriu-zis. Eroul solar cuprinde în conștiența sa o întreagă rasă umană, așa cum ar cuprinde atomi individuali. El înțelege întreaga rasă. – Cea de-a șaptea treaptă, inițierea-Tată, conduce deasupra oricărei rase, spre întreaga omenire pământească, spre toate popoarele și rasele întregii planete. Christos Iisus este reprezentantul acesteia; el poartă în sine întreaga omenire. De aceea în Evanghelia după Ioan omenirea este numită mireasa, iar Fiul inițiat al omului mirele. Christos Iisus este cel care îmbrățișează, într-un extract, conștiența întregii omeniri. Prin aceasta am ajuns în punctul cu care am încheiat conferința precedentă, când am făcut o analiză a nunții din Cana.
