Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121

NOTE

În perioada când au fost ținute aceste conferințe, Rudolf Steiner acționa cu știința sa despre spirit orientată antroposofic încă în cadrul Societății teosofice de atunci și utiliza termenii de „teosofie” și „teosofic”, însă de fiecare dată în sensul cercetării sale spirituale de sine stătătoare (vezi Rudolf Steiner, Cursul vieții mele). Conform unei indicații mai târzii a lui Rudolf Steiner, aceste cuvinte au fost înlocuite în această ediție prin expresiile „știința spiritului” și „spiritual-științific”.


  1. Din Cronica Akasha (1904), GA 11.
  2. Știința ocultă în rezumat (1910), GA 13.
  3. Galileo Galilei, 1564‒1642.
  4. Johannes Kepler, 1571‒1630.
  5. Isaac Newton, 1643‒1727.
  6. Vezi nota 1.
  7. Vezi, de exemplu, Educația copilului din punctul de vedere al științei spiritului, ediție extrasă din volumul Luzifer-Gnosis. Articole fundamentale legate de antroposofie și referate la revistele „Luzifer” și „Luzifer-Gnosis”, GA 34, 1903‒1968, Dornach, 1973.
  8. Alfred Percy Sinnett, Esoteric Buddhism, 1883; în germană: Die esoterische Lehre oder Geheimbuddhismus, Leipzig, 1884.
  9. Rudolf Steiner, Reîncarnare și Karmă, reprezentări necesare din punctul de vedere al științelor naturale moderne / Cum acționează Karma, ediție extrasă din volumul Luzifer-Gnosis, GA 34, Dornach, 1960.
  10. Faust, partea I: Prolog în cer (traducere Șt. Augustin Doinaș, București, Editura Univers, 1982, p. 53 (n.t.).
  11. Vezi nota 1.
  12. Vezi nota 2.
  13. Ierarhii spirituale și reflectarea lor în lumea fizică (zodiac, planete, cosmos), zece conferințe ținute în Düsseldorf între 12 și 18 aprilie 1909; GA 110.
  14. Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Christos, nouă conferințe ținute la München între 23 și 29 august 1909, GA 113.
  15. Manifestările Karmei, unsprezece conferințe ținute la Hamburg între 15 și 29 mai 1910; GA 120.
  16. Publius Cornelius Tacitus (55‒120 d. Ch.), istoric roman. Scrierea sa De origine et situ Germanorum este sursa cea mai veche care s-a transmis în legătură cu germanii.
  17. Vedele sunt cele mai vechi capodopere ale literaturii indiene.
  18. Filosofia Vedanta este o orientare a filosofiei postvedice al cărei principal reprezentant a fost călugărul Sankara (circa 800 d. Ch.); comp. Paul Deussen, Das System des Vedanta, ed. a 2-a, 1906.
  19. Georg Friedrich Wilhelm Hegel, 1770‒1831.
  20. Johann Gottlieb Fichte, 1762‒1814.
  21. Vladimir Sergheievici Soloviov, 1853‒1900.
  22. Aurelius Augustinus (354‒430), învățător al bisericii, sfânt; în opera sa De civitate dei (22 de cărți), Despre statul divin, el a dezvoltat noțiunea de stat divin.
  23. Vezi Rudolf Steiner, Câteva cuvinte în legătură cu Soloviov, ca supliment la cuvântul introductiv la cele „Zece prelegeri despre umanitatea divină”, din vol. II, Opere alese, de Vladimr Soloviov, Stuttgart, 1921.
  24. Vezi nota 2.
  25. Conferință ținută la Berlin, la 25 octombrie 1906; ediție extrasă din volumul Cunoașterea suprasensibilului în epoca noastră și importanța ei pentru viața actuală, GA 55.
  26. Reapariția lui Christos în eteric, conferință publică ținută la Oslo (Kristiania) la 13 iunie 1910. Nu există nicio transcriere a acestei conferințe; comp. Rudolf Steiner, Evenimentul apariției lui Christos în lumea eterică, GA 118.
  27. Kali Yuga înseamnă „epoca întunecată”, în care oamenii nu au mai putut privi în lumea spirituală.
  28. Sabbatai Zewi, 1616‒1675. Vezi J. Kastein, Sabbatai Zewi. Mesia din Izmir, Berlin, 1930.