Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA123Precedenta

Corecturi

Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ MATEI

GA 123

Note

Conferințele au fost stenografiate de către Walter Vegelahn, Berlin. La baza acestei tipărituri a stat transcrierea în clar-text făcută de el. Stenograma originală nu mai există.

Cu ocazia ediției a cincea s-a făcut o revizuire a conferințelor pe baza originalului transcrierilor, la care am avut acces abia după ediția a 4-a. Prin aceasta s-au putut face unele îmbunătățiri ale textului.

Pasajele din Evanghelii folosite au fost redate de Rudolf Steiner după traducerea luterană a Bibliei. Pe lângă aceasta s-a mai utilizat și traducerea lui Weizsäcker.

  1. „... bine cunoscutele figuri de rezonanță Chladni...”: Numite astfel după fizicianul german Ernst F.F. Chladni, 1756-1827, unul dintre principalii întemeietori ai acusticii.
  2. „Prin zvon de sfere... ”: Faust I, Prolog în cer / Rafael. Traducere L. Blaga.
  3. „În această legendă... ”: „Steaua lui Avraam”, redată în Legendele evreilor, culese de Micha bin Gorion”, ediție nouă de Emanuel bin Gorion, Frankfurt a. M. 1962; cap. I, cartea a IV-a, pp. 182 și urm.
  4. „ ... putem demonstra că în anul 71 [...] exista deja un original în aramaică al Evangheliei după Matei”: La această mențiune din Talmud, Schabbath 116 a, se referă Rudolf Steiner, ca aluzie la lucrarea lui Daniel Chwolson, Referitor la întrebarea dacă Iisus a trăit, Leipzig, 1910, pe care o redăm aici în extras (pp. 13-14):
    „Rabinii cunoșteau și ei încă din anul 71 d.Ch. o Evanghelie, care era probabil Evanghelia originară a lui Matei; în Talmud se spune explicit: R. Gamaliel II a purtat cu sora sa un proces pentru o moștenire de la tatăl lor R. Simeon ben Gamaliel, executat în anul 70 alături de alți rabini care au participat la răscoală. Ei au compărut în fața judecătorului, care în mod vădit fusese numit de romani. Acest judecător era, fără îndoială, un creștin evreu de orientare paulinică, cu toate că nu este numit explicit ca atare*. El le-a spus celor doi frați să-și împartă moștenirea. La aceasta R. Gamaliel răspunde că după legea mozaică fiica nu poate beneficia de moștenire. Judecătorul îi replică: «De când v-ați pierdut țara**, Tora lui Moise este abrogată și s-a dat Evanghelia». Drept urmare, Gamaliel îi face un cadou judecătorului, iar în ziua următoare, când revine la judecată, judecătorul citează în limba aramaică versetul 5, 17 din Matei, în care se spune că Christos nu vrea să strice legea mozaică, ci să o completeze, și îi atribuie întreaga moștenire.
    Din această informație importantă se observă nu numai că în anul 71 d.Ch. există deja o Evangelium Matthäi, ci și că ea le era perfect cunoscută creștinilor de atunci”.
    * În text el este numit filosof, un înlocuitor pentru numele de creștin („Nozerim”), pe care evreii, de frica cenzurii, căutau să-l evite.
    ** Textual: „sunteți exilați”. Aici însă această traducere ar fi nepotrivită, deoarece după distrugerea celui de-al doilea templu evreii n-au fost propriu-zis exilați.
  5. Filo (din Alexandria) sau Filon, de asemenea Filon Iudeul, 20 î.Ch.-50 d.Ch., filosof și scriitor greco-iudeu din Alexandria; lucrarea scrisă de acesta Despre viața contemplativă este sursa cea mai importantă privitoare la terapeuți (traducere integrală în Cezari și apostoli, E. Bock, ediția 1937 și următoarele). Privitor la esenieni a se vedea și capitolul 12 din lucrarea lui Filos Omul virtuos este liber.
  6. „ ... cele discutate de noi cu un an în urmă cu ocazia conferințelor despre Evanghelia după Luca”: Evanghelia după Luca, GA nr. 114, conferințele a II-a și a III-a.
  7. „Despre asta vorbește și vechea legendă indiană... ”: Redată în Lalitavistara; vezi aici și Hermann Beckh, Budismul, vol. I (Colecția Göschen, 174), p. 32, care expune în felul următor conținutul legendei: „Apoi [după ce Bodhisatva s-a adresat încă o dată adunării zeilor] își ia rămas bun de la spiritele cerești, îl desemnează pe Bodhisatva Maitreya, Buddha al viitoarei epoci cosmice, drept succesor al său ca învățător al zeilor și, așezându-i pe cap cununa sa, se hotărăște [...] să intre în trupul matern...”.
  8. „ ... au participat la München la reprezentația dramei «Misteriul rosicrucian»... ": Poarta inițierii, prima dramă-misteriu, creată de Rudolf Steiner în anul 1910 și reprezentată pentru prima dată pe scenă la München, pe 15 august 1910. Publicată în Patru drame-misterii (1910-1913), GA nr. 14.
  9. Fritz Mauthner, 1849-1923, Contribuții la o critică a limbii, I–III, Stuttgart, 1901-1902, ediția a 3-a, Leipzig, 1923.
  10. „ ... ciclul ținut cu un an în urmă la München, «Copiii lui Lucifer și frații lui Christos»... ”: Tipărit sub titlul Orientul în lumina Occidentului, GA nr. 113.
  11. „În alte Evanghelii... ”: În manuscrisele mai vechi ale Evangheliilor. Vezi și Evrei 1, 5 și expunerile din conferința din 21 septembrie 1909 (Evanghelia după Luca, GA nr. 114, conferința a 7-a).
  12. „ ... în conferințele ținute de mine la München despre «Cele șase zile ale Creațiunii»... ”: Tainele creațiunii biblice, GA nr. 122.
  13. John M. Robertson, născut în 1856, Miturile Evangheliilor, Jena, 1910, cap.: „Tatăl nostru”, pp. 191 și urm.
  14. „ ... nouă «Fericiri» ale lui «Enoh slavonul» ”: Vezi cartea lui Robertson mai sus menționată, pp. 200-201.
  15. „...o reprezentare a lui Esculap care stă în fața a doi orbi... ”: Vezi Robertson, op. cit., cap.: „Vindecarea celor doi orbi”, pp. 80 și urm.
  16. Maimonide: Moses ben Maimon, 1135-1204, cel mai cunoscut filosof evreu al Evului Mediu, i-a adresat în anul 1172 corespondentului său Jakob ibn Alfajumi din Jemen o scrisoare deschisă, cunoscută sub numele de „Iggeret Teman”, în care vorbește despre apariția unor Mesia falși. J. Münz, în cartea sa Moses ben Maimon. Viața și opera sa, Frankfurt a. M., 1912, redă conținutul paragrafului despre Mesia falși (p. 76) după cum urmează:
    „Așa, de exemplu, la începutul perioadei de timp islamite, dincolo de Eufrat (Persia) a apărut un fanatic mesianic (Obadja Abu Isa), care prin vindecarea sa bruscă de lepră vrea să-și ateste înalta misiune. El a găsit o mare adeziune, circa zece mii de oameni s-au strâns în jurul lui; planul său însă nu a reușit, iar evreii din acea regiune au ajuns datorită lui în mizerie (755).* Un alt predicator mesianic ar fi apărut cu douăzeci și cinci de ani în urmă (în jurul anului 1127) în Fez și, cu aproximativ un deceniu mai în urmă (1117), un altul în Cordoba; amândoi însă se pare că au adus multă nenorocire poporului lui Israel din localitățile lor. Cu aproximativ treizeci de ani înainte de aceste întâmplări (pe la 1087) ar fi apărut un fals Mesia în Franța, el și mulți din partizanii lui căzând jertfă francilor.”
    Primele patru capitole ale acestei lucrări – pasajul citat face parte din capitolul 3 – au apărut deja în anul 1902 ca partea I; este, așadar, foarte posibil ca Rudolf Steiner să se refere la această relatare.
    Mai amintim aici anii cu totul neregulați ai apariției falșilor Mesia la A. Fr. Gfrörer, Istoria creștinismului originar, partea a III-a, „Sanctuarul și adevărul”, Stuttgart, 1838, p. 9.
  17. „Se relatează, în sfârsit, o întâmplare din anul 1174”: Rabbi Gedaliah povestește în cartea sa Schalschéleth hakkabéla (fol. 34, col. 1): În jurul anului 1174 un evreu din Persia s-ar fi dat drept Mesia, ceea ce, după cum o atestă sursa respectivă, a produs o mare mâhnire în rândul poporului lui Israel.
    Adepții acestui Mesia sau întemeietor al sectei s-au menținut chiar până în secolul al X-lea, fiind numiți, după numele orașului Isfahan, isaviți. Vezi despre aceasta Grätz, Istoria evreilor, vol. V, p. 167 și nota 15 a acelui volum.
  18. Sabbatai Zewi, 1626-1675. Vezi J. Kastein, Sabbatai Zewi. Mesia din Ismir, Berlin, 1930.
  19. „ ... profesorul Jensen...”: P. Jensen, Moise, Iisus, Pavel. Trei variante ale omului-Dumnezeu babilonian Ghilgameș. O acuzare și un apel, ediția a 3-a, Frankfurt a. M., 1910.
  20. „Atunci respectivii și-au spus... ”: Referire la bibliotecarul J. B. Pérès din Agen și lucrarea sa apărută anonim Grand erratum, source d'un nombre infini d'errata, à noter dans l'histoire du XIX-e siécle. Ediția a patra, care inițial a purtat numele autorului, se intitulează: „Comme quoi Napoléon n'a jamais existé, ou grand erratum source d'un nombre infini d'errata, à noter dans 1'histoire du dix-neuvime siècle” (Paris 1838), și de atunci această lucrare a apărut în multe ediții și traduceri. O traducere germană este cuprinsă în A trăit Napoleon? de Friedrich M. Kircheisen, Stuttgart, 1910, pp. 179 și urm. Kircheisen relatează și amănunte mai intime referitoare la felul în care s-a născut lucrarea lui J. B. Pérès:
    „De fapt, Pérès a fost împins spre redactarea acestui curios opus de o dispută avută la un moment dat cu un tânăr despre «Origine de tous les cultes» a lui Dupuis. După cum se știe, Dupuis identifică zeitățile din mitologie cu constelațiile și afirmă în cele din urmă că Iisus Christos ar fi Soarele, iar cei doisprezece apostoli ai Săi ar fi cele douăsprezece semne ale constelațiilor zodiacale. Tânărul era un fervent adept al renumitului astronom și nu admitea niciun fel de contraargument. S-a iscat o polemică aprinsă între Pérès și el, care s-a sfârșit prin aceea că Pérès i-a promis tânărului să scrie o carte în care, cu aceleași mijloace pe care le-a folosit Dupuis, să-i demonstreze contrarul. Tânărul visător a consimțit, iar câteva zile mai târziu Pérès i-a citit opusculul său ce încerca să combată în întregime opera de zece volume a lui Dupuis” (pp. 49-50).
  21. Arthur Drews, 1865-1935, Mitul lui Christos, prima și a doua parte, Jena, 1909 și 1911; ediția a 2-a 1924.

AcasăLucrări OnlineIndex GA123Precedenta