Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
TAINELE PRAGULUI

GA 147

CUVINTE INTRODUCTIVE ROSTITE DE RUDOLF STEINER LA MÜNCHEN (28 AUGUST 1913),
CU OCAZIA PRIMEI REPREZENTANŢII DE EURITMIE*


*Din Apariţia şi dezvoltarea euritmiei, GA 277a.

Odată, când profesorul Capesius venea la doamna Felicia, el spunea că întotdeauna basmele şi povestirile şi tot ceea ce mai ajungea să povestească buna doamnă Balde îl făceau să simtă o mare înviorare.

Doamna Balde este o persoană sinceră şi ca urmare ea îi vorbea direct, aşa cum gândea, şi anume astfel: Da, într-adevăr, întotdeauna îmi face mare bucurie să văd că ceea ce pot eu să vă povestesc are darul să vă învioreze, însă felul în care dumneavoastră ascultaţi nu este cel corespunzător, şi asta îmi provoacă mari dificultăţi! După cum am spus, ea era o persoană sinceră, care spunea fără ocol ceea ce îi stătea pe inimă.


CAPESIUS: Da, dar eu ascult cu toată puterea mea de înţelegere!

FELICIA: Chiar despre asta este vorba, că nu aveţi absolut deloc această putere de înţelegere cu care ar trebui într-adevăr să ascultaţi. CAPESIUS: Bine, dar ce îi lipseşte felului meu de a asculta?

FELICIA: Cred că nu mă veţi înţelege câtuşi de puţin corect!

CAPESIUS: Aş vrea însă cu cea mai mare bucurie s-o pot face.

FELICIA: Ştiţi, dacă m-aţi asculta aşa cum trebuie, corpul dumneavoastră eteric ar dansa, însă el nu dansează!

CAPESIUS: Şi de ce oare ar trebui să danseze corpul meu eteric? Şi în ce mod pot face eu acest lucru?

FELICIA: Da, vedeţi dumneavoastră, mai întâi ar trebui să înţelegeţi felul în care ajung de fapt eu la toate basmele pe care vi le povestesc.

Atunci bunul profesor Capesius a fost puţin stingherit şi a spus: De atâtea ori mi-aţi repetat că dumneavoastră primiţi basmele din lumea spirituală şi... de fapt nici nu îndrăznesc să rostesc ceea ce aş dori să spun acum. Nu pot să înţeleg de ce aceste entităţi, ce vi se confesează, trebuie să vorbească chiar limba celor ce le ascultă şi care după aceea repovestesc cele ce-au auzit.

FELICIA: Tocmai aceasta este problema! Aici, chiar în acest punct, trebuie să fiţi mai perspicace. Entităţile nu povestesc în nici o limbă, ci ele se mişcă. Şi ceea ce este la ele mişcare, exact acest lucru trebuie înţeles.

CAPESIUS: Cum faceti asta?

FELICIA: Da, vedeţi dumneavoastră, aici trebuie să înţelegi arta de a lăsa pentru un timp inima să urce în cap. Obţii atunci o senzaţie aparte despre acele mişcări pe care le fac silfele, prinţii şi zânele din poveşti. Şi ceea ce simţi în felul acesta intră apoi ca nişte curenţi în laringe: atunci poţi povesti. Şi dacă aţi asculta aşa cum trebuie, atunci şi corpul eteric al dumneavoastră ar putea dansa după cele ce auziţi. Dar, pentru că dumneavoastră nu puteţi face acest lucru, de aceea nici nu puteţi înţelege totul, şi multe din cele ce vă spun eu vă scapă.


Toate aceste mărturisiri ale doamnei Balde către Capesius le-am adunat acum şi am încercat sistematic – cel puţin aşa am făcut noi – să cristalizăm cumva aceste mişcări, aceste dansuri de silfe, gnomi şi chiar şi de îngeri, într-un fel de limbaj al mişcării.

Într-un mod absolut minunat, în multe discuţii cu doamna Felicia, s-a arătat că poţi dansa – putem folosi deja acest cuvânt –, poţi dansa un limbaj intim, un limbaj de expresie. Pe scurt, este posibil un dans al exprimării, o artă a mişcării, oarecum, pe care ne-am permis s-o numim arta euritmiei: un fel de limbaj prin intermediul mişcării, un limbaj care poate sta într-o relaţie foarte frumoasă cu evenimentele ce se desfăşoară în lumea spirituală. Căci doamna Felicia, atunci când făcea ca inima ei să radieze în creier, putea de fapt, chiar dacă inconştient, să arunce o privire în lumea Spiritelor mişcării. Şi acolo recepta ea basmele ei.

Şi ar fi foarte bine, iubiţii mei prieteni, dacă s-ar mai putea veni, pe deasupra, şi cu această înţelegere, care îi lipseşte lui Capesius, dacă în cadrul comunicărilor din lumea spirituală – ca şi la comunicările de genul celor pe care le făcea doamna Felicia –, întotdeauna, pe lângă liniştea desăvârşită a corpului fizic, ai putea face ca şi corpul tău eteric să danseze. Pentru aceasta trebuie mai întâi să te deprinzi puţin cu jocul mişcărilor, care stau într-o anumită armonie cu mişcările care sunt expresia sunetelor cosmice, a cuvintelor cosmice. Ceea ce am putut constata acolo, în discuţiile cu doamna Felicia, urmează să stea la baza artei euritmiei noastre.

Trebuie făcut o dată începutul în ceea ce priveşte această artă, aflată la un domeniu de graniţă, care de aceea este atât de importanţă. Prin intermediul dansului putem avea, să zicem aşa, elementul cel mai obişnuit din cele obişnuite, acela aflat cel mai aproape de impulsurile şi pasiunile omeneşti; putem însă încorpora şi elementul dionisiac în evoluţia omenirii.

Vom face în faţa dumneavoastră o mică probă. Trebuie să fiţi atenti atât asupra a ceea ce trebuie înţeles din mişcarea însăşi cât şi asupra a ceea ce, în mişcarea avută în vedere aici, se poate traduce, imitând cuvintele şi gândurile omeneşti, prin aceasta învăţând din ce în ce mai mult să ascultăm şi ceea ce se exprimă într-o astfel de limbă. Ţineţi seama totuşi că avem de-a face cu ceva aflat la început. În primul rând, observaţi voirea, ceea ce se află îndărătul a ceea ce urmăriţi aici, din care noi credem că se poate dezvolta în timp ceva mult mai important decât este acum. Ţineţi cont, de asemenea, şi că în spatele acestei euritmii stă o triplă voire.

În primul rând, un element estetic, un element ce ar putea fi desemnat ca element al frumosului. Frumosul este o expresie nemijlocită a ceea ce în lumile spirituale se petrece în mişcare. Mişcările amplificate ale lumilor superioare sunt aşadar un element artistic.

Împreună cu acesta însă, ca al doilea element, trebuie să se afle totodată şi un element pedagogico-didactic. Sufletul omenesc, în unirea lui cu partea trupească, va ajunge la o dezvoltare care, împreună cu lumile de care aparţine, este adecvată vocalismelor şi consonantismelor ce se revarsă în cosmos sub forma Cuvântului cosmic. Iar aceasta se converteşte în mişcare vizibilă a trupului fizic. Astfel, atunci când începuturile noastre vor ajunge cândva la o mai mare desăvârşire, vom realiza prin aceasta cu totul altceva decât prin gimnastica obişnuită sau prin exerciţiile de acest gen care se fac în prezent şi care se bazează doar pe legi fiziologice.

În al treilea rând, elementul igienic. Când trupul omenesc se adaptează lumii mişcărilor, iar în didactică se toarnă motricitatea cea mai sănătoasă a omului, se ajunge să se poată acţiona într-un mod sănătos şi asupra organismului şi a structurii lui sufleteşti. Căci multe lucruri din lumea exterioară care nu sunt igienice provin din faptul că există prea puţină armonie între ceea ce face corpul fizic, adaptat lumii exterioare, şi ceea ce pretinde de fapt corpul eteric, prin mobilitatea lui, de la corpul fizic. Această neadecvare noi am vrea să o eliminăm printr-o capacitate de mişcare a corpului fizic care să corespundă corpului eteric.

Astfel, ar fi frumos dacă în special tineretul nostru – până la şaizeci, şaptezeci de ani – şi-ar dobândi înţelegerea pentru această euritmie, care ar putea coborî lumea spirituală pe planul fizic mereu într-un alt mod. Dacă tineretul nostru se va obişnui treptat să aibă înţelegere pentru această artă a exprimării, atunci printre noi vor exista din ce în ce mai mulţi oameni cărora doamna Balde să le poată spune: „Dumneavoastră nu mă mai ascultaţi atât de rău, dumneavoastră mă înţelegeţi deja mai bine“. Ea este o femeie sinceră, şi pentru a nu fi nevoită, din sinceritate, să determine doar o judecată negativă din partea noastră, pentru ca să o putem întâmpina cu înţelegere, să încercăm şi noi să ne însuşim înţelegerea pentru faptele pe care ea le observă în lumea basmelor şi pentru ceea ce ea poate converti în cuvinte, prin faptul că inima ei este în stare să urce în cap.