Ați putut vedea din conferințele anterioare cum sufletele care simt în străfundurile subconștientului imboldul de a se apropia de Mișcarea antroposofică poartă în sine acest imbold datorită relației lor speciale cu forțele lui Mihael. Și noi am examinat cum acționează aceste forțe ale lui Mihael pe parcursul diferitelor secole tocmai pentru a vedea ce influență pot avea aceste impulsuri michaelice asupra vieții celor care se află într-o anumită legătură cu ele.
Dar aceste impulsuri michaelice, și acest lucru este de o importanță deosebită pentru karma fiecărui antroposof, sunt de-așa natură încât ele acționează în mod profund și intens asupra întregului om. Expunerile precedente ne-au arătat că domnia lui Mihael, dacă vrem să o numim astfel, care a început pentru viața pământească la sfârșitul anilor ‘70 ai secolului al 19-lea, a fost precedată de domnia lui Gabriel, și v-am arătat deja că această domnie a lui Gabriel este legată de forțele care sunt vehiculate prin reproducerea fizică, de forțele eredității fizice.
Forțele lui Mihael sunt exact de sens opus. Sub domnia lui Gabriel, impulsurile acționează cu putere în organismul fizic al omului. Mihael acționează cu putere în natura spirituală a omului. Dvs. puteți deduce aceasta deja din faptul că el este administratorul inteligenței Universale. Dar impulsurile lui Mihael sunt foarte puternice, sunt pline de forță, și ele acționează, pornind din spiritual, asupra întregului om; ele acționează în elementul spiritual, de aici în elementul sufletesc, și apoi în elementul trupesc. Și, în contextul karmic, sunt mereu în acțiune aceste forțe suprapământești: entitățile Ierarhiilor superioare acționează împreună cu omul, asupra omului; prin aceasta se elaborează karma. Astfel forțele lui Mihael, fiindcă acționează asupra întregului om, sunt totodată acele forțe care acționează deosebit de puternic în karma omului. Forțele lui Gabriel acționează foarte puțin, nu chiar deloc, dar ele acționează foarte puțin în karma propriu-zisă a omului; forțele michaelice acționează, în schimb, foarte puternic în karma omului.
Așadar, dacă anumiți oameni – și, în general, dvs. toți sunteți acești oameni, dragii mei prieteni – sunt deosebit de legați de acest curent michaelic, karma lor nu poate fi înțeleasă decât dacă o concepem în legătură cu acest curent michaelic. Și dacă ne gândim că Mihael este un spirt care se află într-o legătură deosebită cu Soarele și cu toate impulsurile solare, vom înțelege mai bine ce importanță extraordinară au aceste impulsuri michaelice pentru oamenii care sunt deosebit de expuși acestor impulsuri; spiritualul acționează până în organizarea fizică. Trebuie, pur și simplu, să considerăm fenomenele fizice legate de sănătate și boală – care se constată, de exemplu, la cei pe care îi putem numi oamenii lui Mihael –, mult mai mult decât se face de obicei, ca fiind legate de karma lor într-un sens mai înalt decât la oamenii lui Gabriel sau ai lui Rafael ș.a.m.d. Deși Rafael este totodată tocmai acel spirit care se află în strânsă legătură cu arta de a vindeca – în Univers, lucrurile sunt complexe –, Mihael este, cu toate acestea, spiritul care orientează karma fiecăruia, în modul cel mai intim, și în ceea ce privește sănătatea sau boala.
Acest lucru, la rândul său, se află în legătură cu faptul că forțele michaelice nu acționează numai în sensul cosmopolitismului, ci îl și smulg pe om din îngustimea relațiilor pământești și îl transportă la un nivel spiritual unde el simte aceste relații pământești mai puțin intens decât alți oameni; el este cel puțin predispus la aceasta prin karma sa – și aici avem iarăși ceva ce exercită o profundă influență asupra karmei oamenilor individuali care aparțin curentului michaelic.
Vedeți dvs., în ultima treime a secolului al 19-lea situația a fost într-adevăr de-așa natură încât oamenii – nu spun nervoși, ci foarte sensibili din punct de vedere spiritual și sufletesc – au putut simți în mod clar cum forțele michaelice pătrund în lume. Această pătrundere a forțelor michaelice în lume s-a manifestat, la cei care erau cu adevărat oamenii lui Mihael, prin faptul că anumite evenimente care au trecut neobservate de alții au răsunat foarte profund și într-un mod decisiv în viața lor.
Și, înainte de toate, karma unor asemenea oameni era de-așa natură încât, chiar dacă nu își dădeau seama foarte clar despre acest lucru, ei simțeau totuși că între Mihael și Ahriman se desfășoară această luptă pe care eu am descris-o alaltăieri. În epoca actuală, Ahriman nu are o mare influență asupra oamenilor decât atunci când, într-un fel oarecare, este prezentă o deviere a conștienței. Forma cea mai accentuată a acestei devieri se manifestă, să spunem, în cazul pierderii cunoștinței sau atunci când conștiența este întunecată un timp mai îndelungat. În momentele în care conștiența este întunecată, puterile ahrimanice îl pot atinge pe om foarte puternic. Ele acționează atunci în el, omul este expus atacurilor lor. Și tocmai în această ultimă treime a secolului al 19-lea, mai ales în perioada care a precedat sfârșitul erei Kali Yuga, așadar în ultimii ani ai secolului precedent, era de-a dreptul zguduitor să vezi ce se întâmplă în dosul scenei lumii exterioare fizic-sensibile, care se întinde în fața organelor umane de simț. Într-adevăr, la granița imediată a acestei lumi se află ceea ce ne arată multe aspecte din aceste evenimente istorice în care intervin ființele superioare, ființele suprasensibile.
Însă în această ultimă treime a secolului al 19-lea, mai ales în ultimul deceniu, tot ce se referea la domnia lui Mihael, la întreaga sa luptă, la întregul context de realități legate de Mihael, nu era ascuns decât de un văl subțire. Dar de atunci Mihael luptă, într-un fel, în lumea exterioară. Astfel, noi avem acum nevoie de o forță mult mai mare pentru a vedea aspectul suprasensibil al acestor lucruri decât înainte de sfârșitul erei Kali Yuga, așadar, încă din ultimul secol, când, așa cum am spus, lumea învecinată nu era ascunsă decât de un văl și când Mihael mai lupta în spatele scenei. Dar Mihael, așa cum am spus, vrea neapărat să-și instaureze domnia. Mihael este un spirit puternic, el nu se poate sluji din plin decât de oameni plini de curaj, plini de curaj interior.
Și, în tot acest context de evenimente pe care vi le-am prezentat, în școala suprasensibilă din secolele 15, 16, 17, în acest cult suprasensibil de la începutul secolului al 19-lea, printre spiritele care iau parte la aceste evenimente intervin în permanență numeroase cohorte de spirite luciferice, a căror prezență este necesară pentru întregul context. Mihael are nevoie de colaborarea ființelor luciferice pentru a putea birui polul opus, pentru a-l birui pe Ahriman. Astfel încât oamenii lui Mihael sunt deja și ei incluși – poate nu trebuie să spunem în această luptă, ci într-o pendulare între impulsurile luciferice și impulsurile ahrimaice. Aceste lucruri puteau fi observate cu o mare claritate tocmai la sfârșitul secolului trecut. Nu se întâmpla atunci atât de rar să se poată pătrunde cu privirea prin acest văl, cum l-am numit. Se vedea ce luptă grea avea de dus Mihael împotriva lui Ahriman, și cât de ușor putea fi deviată conștiența oamenilor de tot felul de influențe luciferice.
Veți spune, poate: devieri ale conștienței, pierderi ale cunoștinței, aici nu e nimic extraordinar. Desigur, văzut din exterior, aici nu e nimic extraordinar; dar aceste fenomene devin importante prin consecințele lor. Aș vrea să vă dau un exemplu în acest sens.
Cineva trebuia într-o zi să cunoască pe cale istorică, într-un mod intim, o anumită personalitate. Acest om trebuia să se ocupe cu această personalitate din epoca Renașterii și a Reformei, să o cunoască din punct de vedere istoric. Vă rog să mă înțelegeți exact: Erau îndeplinite toate condițiile preliminare necesare pentru ca un om – era la sfârșitul anilor ‘90 ai secolului trecut – să poată cunoaște, pe căile istoriei, o personalitate din epoca Renașterii și a Reformei. Ei bine, s-ar putea spune că nici nu se putea concepe cum ar fi putut acest om să cunoască acea personalitate altfel decât, aș zice, într-un mod cu totul pedant-filistin. Dar iată că, prin efectul celor mai rafinate împrejurări karmice, omul respectiv a fost incapabil, exact în perioada când ar fi trebuit să facă această experiență, să se servească de conștiența sa. El a căzut într-un fel de somn din care nu s-a putut trezi. El a fost împiedicat să facă această experiență.
Asemenea lucruri, bineînțeles, nu prea sunt remarcate în viața curentă. Dar tocmai aceste lucruri ne permit să vedem în mod direct din lumea pământească în lumea spirituală. Și dacă vrem să avem aici o explicație, trebuie să spunem: Acel om care trebuia să cunoască o personalitate din epoca Renașterii și a Reformei ar fi simțit, fără îndoială, dacă ar fi făcut ceea ce am relatat, o foarte puternică impresie personală. Dar el nu a făcut acest lucru, și nu a mai avut acea impresie. Dar impresia pe care acest om ar fi putut-o avea s-a transformat în timp într-o sensibilitate cu totul deosebită pentru elementul michaelic. El a dobândit, într-adevăr – deși în mod inconștient –, înțelegere pentru elementul michaelic.
Vă dau acest exemplu oarecum paradoxal pentru a vă arăta pe ce căi a ajuns elementul michaelic până la oameni. S-ar putea menționa multe, foarte multe exemple de acest fel. Oamenii ar fi astăzi cu totul diferiți dacă nu s-ar fi produs asemenea lucruri la un mare număr dintre ei. Căci aceste lucruri se pot întâmpla în sute de moduri diferite. În cazul pe care vi l-am relatat, aflăm că acest om a căzut cu adevărat într-un fel de somn. În alte cazuri, s-a întâmplat că un anumit eveniment care l-ar fi îndepărtat de Mihael pe omul respectiv a fost evitat prin sosirea unui prieten sau a altcuiva, conducându-l în alt loc pe acest om, a cărui conștiență s-a voalat atunci în modul cel mai firesc, cel mai banal – astfel încât el a fost împiedicat să ia parte la evenimentul care, în realitate, era prevăzut în karma sa. Intervențiile cele mai pronunțate în desfășurarea normală și liniștită a karmei s-au produs tocmai în timpul acestor ani.
În general, s-a putut vedea cât de profund acționează aceste influențe ale lui Mihael. În numeroase cazuri s-a văzut că oamenii a căror karmă primise o zdruncinătură de acest fel, deoarece Mihael trebuia să pătrundă prin poarta anumitor conștiențe umane în lumea sensibil-pământească, au fost afectați nu numai în viața lor interioară, ci până în corporalitate.
Este extraordinar de interesant să vedem cum în anii ‘90 oamenii au fost implicați în niște evenimente care nu erau altceva decât căile prin care Mihael pătrundea din lumea spirituală în lumea fizică. Așadar, trebuie să ne gândim: Această intrare a lui Mihael în lumea fizică în ultima treime a secolului al 19-lea se pregătea deja în lumea spirituală de multă vreme, de la începutul anilor ‘40 ai secolului al 19-lea. Mihael și ai săi, aș spune, se apropiau tot mai mult și devenea tot mai vizibil că se nășteau oameni al căror destin pământesc era legat de misiunea lui Mihael: aceea de a recuceri aici, pe Pământ, inteligența, după ce ea le scăpase, în lumea suprasensibilă, cetelor michaelice.
În cele din urmă – ați aflat acest lucru din expunerile precedente –, în miezul acestor evenimente este situată Mișcarea antroposofică. Căci ea este legată de acest întreg curent michaelic, cum reiese în mod clar din ceea ce v-am descris până acum.
Ei bine, examinați în această lumină legăturile karmice dintre diferitele personalități pe care un imbold profund le face să adere la Mișcarea antroposofică. Ele încep prin a veni din lumea exterioară. Ele sunt situate în lume într-un context sau altul. În realitate, au existat întotdeauna în lume numeroase comunități care i-au unit pe oameni, dar niciodată forțele de coeziune nu au avut caracterul deosebit pe care îl manifestă forțele michaelice. Aceasta îl situează într-o situație deosebită pe acela care, părăsind mediul în care a trăit, găsește calea în interiorul Societății Antroposofice. Oamenii pot intra în alte asociații, întotdeauna au putut s-o facă: destinul omului respectiv nu este atât de profund afectat. Dar în Societatea Antroposofică nu poate intra cineva, cel puțin dacă această aderare este sinceră și dacă afectează sufletul în mod profund, fără ca destinul omului respectiv să fie, datorită acestui fapt, în mod profund influențat. Și aceasta se vede în mod absolut clar atunci când lucrurile sunt privite din unghiul potrivit.
Luați, de exemplu, un om care tocmai a intrat în Societatea Antroposofică sau în Mișcarea antroposofică și care înainte de aceasta era prins într-un ansamblu de relații cu neantroposofi, sau el a păstrat aceste relații. Deosebirea dintre cel care a intrat în Societate și cel care se află sau care rămâne în afara ei are o greutate mai mare decât dacă este vorba de o altă comunitate. Există aici două feluri de relații. Datorită evenimentelor pe care vi le-am descris, noi trăim în prezent într-o epocă a unor mari decizii, astfel încât această coexistență a antroposofilor și neantroposofilor corespunde unui fapt foarte important. Sau este vorba de rezolvarea unei vechi karme pentru cel care face parte din Societatea Antroposofică, sau de inaugurarea unei noi karme pentru cel care nu face parte din ea. Și acestea sunt mari deosebiri.
Să presupunem că un antroposof are legături apropiate cu un om care nu este antroposof. Se poate ca antroposoful să aibă de reglat cu neantroposoful niște vechi raporturi karmice, sau ca neantroposoful să aibă de înnodat legături cu antroposoful în vederea viitorului. Cel puțin aceste două cazuri – cu toate nuanțele posibile, bineînțeles – sunt singurele care să-mi fi fost dat să le observ; nici cazuri intermediare, nici altfel de cazuri. De aici rezultă că epoca noastră este, într-adevăr, o epocă a marilor decizii: sau cei care nu sunt antroposofi suferă o influență care face ca ei să intre în comunitatea michaelică, sau influența se exercită în sensul că cei care nu aparțin comunității michaelice îi evită pe primii. Acesta este epoca marilor decizii, epoca acelei mari crize despre care vorbesc de fapt cărțile sacre ale tuturor timpurilor, referindu-se la epoca noastră. Căci caracteristica impulsurilor michaelice este faptul că ele sunt decisive și ele sunt decisive tocmai în epoca noastră. Cei care, în prezenta încarnare, primesc prin intermediul antroposofiei impulsurile michaelice, își pregătesc întreaga lor ființă în așa fel încât impulsurile michaelice să pătrundă în profunzime în acele forțe ale ființei care, fără acestea, sunt determinate numai de apartenența la o anumită rasă sau la un anumit popor.
Gândiți-vă numai ce putere au cuvintele: Acest om aparține unui anumit popor. Putem vedea, privindu-l, că este rus, sau francez, sau englez, sau german. Acest lucru se vede la un om, și oamenii sunt clasificați în așa fel încât, privindu-i, îi situăm pe un anumit loc. Se consideră că este important să vedem că unul este turc, altul rus ș.a.m.d. Dar pentru cei care aderă astăzi la antroposofie cu toată puterea sufletului lor, cu tot elanul inimii lor, și o consideră drept izvorul cel mai profund din care viața lor își scoate forța, pentru aceștia o astfel de diferențiere, atunci când ei vor reveni pe Pământ, nu va mai avea nici un sens. Se va spune: De unde este oare acesta? El nu provine din nici un popor, din nici o rasă, el este ca și cum ar fi înlăturat trăsăturile tuturor raselor și popoarelor.
Vedeți dvs., cu ocazia ultimei domnii a lui Mihael, în epoca lui Alexandru, era important de a răspândi peste tot elenismul, de a-i da un caracter cosmopolit. Prin campaniile lui Alexandru a fost realizată o operă considerabilă, în sensul compensării deosebirilor dintre oameni, în sensul răspândirii unui element comun. Dar acesta nu putea încă acționa atât de profund, fiindcă Mihael stăpânea încă asupra inteligenței cosmice. Acum această inteligență este pe Pământ. Acum Mihael acționează în profunzime, el intervine până în natura pământească a omului. Pentru prima dată, spiritul se pregătește să fie elementul care modelează rasele. Va veni timpul când nu se va mai putea spune: Acest om arată așa sau altfel, așadar, el aparține acestui popor, el este turc, arab sau englez sau rus sau german; ci va trebui să se spună: Acest om a primit dintr-o viață anterioară un impuls care l-a făcut să se orienteze spre spirit în sensul michaelic. Astfel, ceea ce este influențat de Mihael se manifestă în mod nemijlocit fizic-creator, fizic-plăsmuitor.
Dar aceasta este ceva care se depune apoi adânc, adânc în karma fiecăruia. De unde destinul celor care sunt în mod sincer antroposofi: ei nu pot să se adapteze cu adevărat în această lume, simțind totuși necesitatea de a o aborda cu cea mai mare seriozitate.
Eu am arătat că cei care sunt angajați cu toată energia lor în Mișcarea antroposofică vor reveni la sfârșitul secolului, că li se vor alătura și alții, fiindcă prin aceasta trebuie să se decidă în mod definitiv dacă Pământul va fi salvat, dacă civilizația pământească va fi salvată de la declin. Aceasta este, aș putea spune, misiunea Mișcării antroposofice; ea apasă greu asupra inimilor noastre, dar, pe de altă parte, ea le înflăcărează și le insuflă entuziasm. Trebuie să avem privirea îndreptată asupra acestei misiuni.
Aici este absolut necesar pentru noi, care suntem antroposofi, să știm că în această situație karma este mai greu de purtat pentru antroposofi decât pentru ceilalți oameni. În primul rând, oamenii care intră în Societatea Antroposofică sunt, într-adevăr, predestinați să-și trăiască mai greu decât alții karma lor. Și dacă refuzăm această dificultate, dacă vrem să ne trăim karma într-un mod comod, această atitudine se răzbună, într-un fel sau altul. Trebuie să putem fi antroposofi și prin modul în care ne trăim karma; trebuie să veghem cu atenție la modul în care ne trăim karma, pentru a fi cu adevărat antroposofi. Trăirea comodă a unei karme, dorința de a ne trăi karma într-un mod comod, aceasta conduce apoi la faptul că aceasta se răzbună sub formă de boli fizice, de accidente fizice ș.a.m.d.
Acestea sunt acele înlănțuiri subtile ale vieții pe care trebuie să le vedem în mod clar; atunci, o dată cu aceste înlănțuiri mai intime, se revelează multe alte lucruri. Și cea mai bună pregătire pentru vederea spirituală constă a privi aceste înlănțuiri mai intime ale vieții. Nu este un principiu just acela de a voi să ajungi să dezvolți, într-un mod nebulos, cine știe ce stări vizionare anormale. Dar este extraordinar de important să ne preocupăm de ceea ce se întâmplă mai intim în înlănțuirile de destin care pot fi observate.
Căci nu vedem noi, dragii mei prieteni, karma noastră conturându-se sub ochii noștri atunci când trăim – sau am trăit – alături de niște oameni care sunt împiedicați în mod absolut, în interiorul lor, să ajungă la antroposofie, în ciuda întregii antroposofii pe care nu voi spune că le-o oferim, dar pe care le-am putea-o oferi, numai să vrea să o accepte? Noi vedem acest lucru, nu-i așa? E un fapt care ține de marile decizii pe care le cere viața actuală. Ceea ce se desfășoară aici dobândește importanță karmică atât pentru cel care intră apoi în Mișcarea antroposofică, cât și pentru cel care rămâne în afară; acest lucru este extraordinar de important.
Să ni-i imaginăm, într-adevăr, pe acești oameni întâlnindu-se din nou într-o încarnare viitoare – ceea ce se întâmplă în încarnările noastre viitoare se pregătește deja în această încarnare -: atunci, această întâlnire între oamenii care s-au aflat în această relație pe care am caracterizat-o adineaori nu va face decât ca ei să se simtă, în esență, și mai străini unii față de alții. Căci Mihael acționează până la nivelul simpatiilor și antipatiilor fizice. Toate acestea se pregătesc încă de pe acum, aceasta se pregătește pentru fiecare antroposof. De aceea este extraordinar de important pentru antroposof să aibă în vedere tocmai aceste relații karmice care există între el și neantroposof. Este vorba aici, într-adevăr, despre niște lucruri ale căror efecte ajung până în sfera Ierarhiei care este cea mai apropiată de noi. Căci, vedeți dvs., există corelativul faptului pe care l-am descris, și anume, că impulsurile michaelice sunt creatoare de rase; există o replică a acestui fapt.
Să luăm cazul unui om a cărui karmă vrea ca el să fie cuprins în totalitate, cu inimă și cap, aș putea spune, cu spirit și suflet – de impulsurile antroposofiei. Atunci, ei bine, atunci e necesar ceva, oricât de paradoxal și neobișnuit ar suna aceasta, dar este necesar ca Îngerul său să învețe ceva. Și acest lucru, vedeți dvs., este extraordinar de important. Destinul antroposofului care se desfășoară între el și neantroposof își trimite vibrațiile până în lumea Îngerilor. Acest lucru ajunge până la a provoca o separație de spirite în lumea Îngerilor. Îngerul care îl însoțește pe antroposof spre următoarea sa încarnare învață să se situeze în sferele spirituale încă și mai profund decât putea s-o facă înainte. Cât despre Îngerul celui care nu poate deveni antroposof, el coboară la un nivel spiritual inferior. Destinul Îngerilor ne arată cum se operează marea separare a spiritelor. La ora actuală – și mă adresez aici inimilor dvs., dragii mei prieteni –, vedem o împărăție a Îngerilor, până atunci relativ omogenă, scindându-se în două: o parte care tinde spre lumile superioare, o altă parte care tinde spre lumile inferioare. În timp ce pe Pământ se constituie comunitatea michaelică, putem vedea, deasupra acestei comunități în formare, Îngeri care se ridică (vezi desenul, galben) și Îngeri care coboară (verde). Astăzi putem observa fără încetare, când privim mai adânc în străfundurile Universului, două curente; este ceva care zguduie inimile.
 [mărește imaginea] |
Tabla 7 |
Ei bine, eu spuneam că cei care intră în Mișcarea antroposofică se împart, în principal, în două grupuri. Un grup este format din cei care mai au o anumită cunoaștere a vechiului păgânism și care, pe baza acestui păgânism, fără a avea o mare experiență a creștinismului așa cum s-a dezvoltat el în timpul erei Kali-Yuga, au evoluat în continuare și se integrează acum în acel creștinism care trebuie să fie un creștinism cosmic; așadar, sufletele cu predestinare păgână, care, de fapt, abia acum intră în creștinism. Celălalt grup se compune din acele suflete care sunt sătule de creștinism [de păgânism?] [Nota 32], dar fără a-și mărturisi aceasta, și care intră în Mișcarea antroposofică în primul rând datorită caracterului său christic; acest grup pătrunde mai puțin profund în cosmologia și antropologia antroposofică ș.a.m.d., în schimb, pătrunde mai profund în elementul abstract religios. Aceste două grupuri se disting în mod clar unul de altul.
Grupul care mai are încă într-un fel o predestinare spre păgânism simte, înainte de toate, nevoia de a-și însuși, cu întreaga intensitate interioară, forțele vii ale antroposofiei și de a se angaja în această direcție fără să se lase abătut de nici o influență.
Toate acestea sunt lucruri care de fapt, tocmai de aceea, trebuie să se reverse in inimi; dar ele trebuie să pătrundă în inimile antroposofilor. Abia atunci va fi posibilă o adevărată viață în comun în Societatea Antroposofică pe baza unei antroposofii concrete. Căci dacă cei al căror suflet este marcat mai mult de păgânism își vor scoate la lumină forțele, care adesea există în adâncul sufletului încă din încarnarea lor actuală, numai că la unii ies la iveală atât de greu –, dacă ei vor scoate la iveală aceste forțe, atunci o atmosferă stimulatoare și cu totul conformă cu spiritul lui Mihael se va răspândi asupra întregii Societăți Antroposofice.
Dar pentru aceasta trebuie să avem curajul de a privi în față lupta grea care se duce între ceea ce Mihael trebuie să întreprindă pentru a-și îndeplini înalta misiune și faptul că Ahriman nu încetează să i se opună lui Mihael. Ahriman a acaparat anumite tendințe prezente în evoluția actuală a civilizației, le-a pus în slujba sa. Gândiți-vă că luarea în stăpânire a inteligenței de către om nu a fost posibilă decât începând din secolul al 15-lea, de când sufletul conștienței se află în ființa umană; căci sufletul conștienței este proprietatea omului, el își poate însuși inteligența. Numai de atunci a ajuns până la om ceea ce îl face să se fălească atât de mult cu această inteligență eficientă și personală.
Încercați să faceți un mic calcul, dar care în realitate cuprinde enorm de multe lucruri, dar numai în spațiu, așadar încercați, dragii mei prieteni, să faceți un mic calcul. Adunați în minte tot ceea ce este cugetat într-o singură zi, pe întregul Pământ, de toți autorii de articole, pentru ca să poată apărea ziarele. Faceți suma inteligenței care se scurge prin tocurile de scris, se înscrie pe hârtie, trece sub prese etc. Faceți totalul inteligenței personale ale cărei valuri se răspândesc prin lume!
Și acum, întoarceți-vă cu câteva secole în urmă, până în secolul al 13-lea, și întrebați-vă dacă exista pe atunci ceva asemănător. Pe atunci, desigur, nu exista absolut nimic asemănător. Nici nu putea fi vorba de așa ceva.
Aș vrea să vă propun încă un alt calcul. Imaginați-vă – astăzi este duminică, ocazia este favorabilă –, imaginați-vă numărul de întruniri publice care se țin astăzi în Europa de la vest la est cu privire la problemele politice, la Europa; să ne gândim numai câtă inteligență personală se revarsă în atmosfera Pământului. Imaginați-vă acum secolul al 13-lea: atunci lipseau toate acestea, jurnale, întruniri publice; toate acestea nu existau. Dacă vă transpuneți în secolul al 13-lea și vă plimbați privirea asupra lumii, nimic nu o oprește, vederea este absolut liberă. Atunci nu existau redacții de ziare, nu existau întruniri politice. Nimic din toate acestea nu exista, vederea era absolut liberă.
Plimbați-vă astăzi privirea asupra lumii, și valuri de inteligență personală urcă peste tot. Ele sunt prezente. Nu puteți trece prin ele, aerul trebuie tăiat cu cuțitul în spiritual. Exact așa cum în anumite săli de întruniri publice, unde fiecare trage din pipă sau din țigară, aerul poate fi tăiat cu cuțitul, la fel este în această privință și atmosfera spirituală.
Trebuie să avem în vedere asemenea diferențieri, dacă vrem să ne formăm o judecată asupra succesiunii epocilor. Dacă citiți niște istorici ca Ranke, nu găsiți nimic la ei din toate acestea; dar aici este vorba despre niște fapte reale.
Dar tot ce a intrat astfel în atmosferă, ce este oare? Este o hrană spirituală pentru puterile ahrimanice. Ele au astfel posibilitatea să atace tocmai pe acest tărâm. De aceea sunt tot mai puternice posibilitățile lui Ahriman de a pune stăpânire asupra civilizației. Bineînțeles, spirite ca Ahriman nu sunt prezente aici pentru a se încarna pe Pământ într-un corp fizic, dar aceasta nu le împiedică să acționeze pe Pământ; ele pot acționa pe Pământ fără a se încarna, ci încorporându-se pentru anumite perioade. Apoi, când intervin acele fenomene despre care am vorbit – tulburare a conștienței la un om sau altul ori deviere a conștienței pentru un anumit timp –, atunci omul constituie un înveliș pentru Ahriman: acesta are posibilitatea, nu să se încarneze, ci să se încorporeze în acest înveliș și să acționeze prin intermediul facultăților omului care este atunci instrumentul său.
Sarcina mea va fi să vă spun cum acționează Ahriman. După aceea aș vrea să vă arăt cum Ahriman chiar a apărut în epoca noastră sub trăsăturile unui scriitor, pentru a vă atrage atenția asupra a ceea ce trebuie să observe cei care vor să observe astăzi realitățile.
