Rudolf Steiner
ARTA EDUCAȚIEI. METODICĂ ȘI DIDACTICĂ

GA 294

SUMAR AMĂNUNȚIT AL CONFERINȚELOR

PRIMA CONFERINȚĂ — Stuttgart, 21 august 1919

Armonizarea omului de sus (omul suflet-spirit) cu cel de jos (corporal-trupesc) ca scop al metodicii. Cititul și scrisul ca domeniu întru totul fizic, socotitul ca domeniu semi-suprafizic, arta ca domeniu suprafizic al predării. Legarea celor trei impulsuri în predarea rațională, ilustrată prin exemplul felului de a introduce litera „F”. Dezvoltarea literelor din forme în imagini. Necesitatea pătrunderii predării cu un element artistic; acțiunea elementului artistic asupra voinței. Educarea ca artă. „A merge de la întreg spre detaliu” ‒ principiu fundamental al metodicii cu exemple din predarea scrisului și a socotitului. Cultivarea sentimentului just al autorității. Trezirea interesului pentru formă la orele de desen. Pregătirea și dezvoltarea anumitor facultăți la anumite vârste, ilustrate prin exemplul euritmiei la 3-4 ani. Cultivarea corpurilor eteric și fizic „de sus” cu ajutorul elementului cap, a corpului astral și a eului „de jos” prin trezirea de sentimente și afecte în copil. Găsirea de comparații pentru spiritualul-sufletesc în natură, ilustrată prin exemplul sufletului nemuritor și al fluturelui.

CONFERINȚA A DOUA — Stuttgart, 22 august 1919

Întâlnirea dintre simpatie și antipatie în sistemul capului în cadrul activității simțurilor, în omul-piept în cadrul vorbirii. Ancorarea vorbirii în simțire. Teoria lui „hau-hau” și teoria lui „bing-bang” din lingvistică. Exprimarea unor mișcări sufletești lăuntrice, bazate pe simpatie, în vocale: nuanța de uimire în O, a fricii în U, a admirației în A, a opunerii unei rezistențe în E, a apropierii în I, a venerației în AOU. Imitarea lucrurilor exterioare în consoane, elementul de antipatie din ele. Vorbirea ca sinteză a elementului muzical din vocale și a elementului plastic din consoane. Cuvintele vorbirii ca expresie a formei în limba germană, ca expresie a sufletescului la romani (Kopf ‒ testa, Fuß ‒ pedes). Orânduirea proceselor pământești și cosmice după numărul 25.920: numărul respirațiilor zilnice, al zilelor vieții și al anului cosmic platonic. Omul ca respirație a Cosmosului. Cunoașterea legăturii dintre om și Cosmos ca bază a educației. Raportarea activității de reprezentare la prenatal, a simțirii la viață, a voinței la existența de după moarte. Educarea intelectului și a voinței printr-o folosire justă a antipatiei și simpatiei. Legături karmice între elev și educator.

CONFERINȚA A TREIA — Stuttgart, 23 august 1919

Cele două curente din domeniul artei: cel plastic-sculptural și cel muzical-poetic. Predispoziția grecilor spre elementul plastic, a evreilor spre cel muzical. Unirea celor două curente în euritmie. Introducerea copilului în lumea culorilor: dezvoltarea unor nuanțe afective în sensul lui Goethe. Nașterea formelor naturale din culoare; desenul ca ceva ce abstractizează. Trecerea necesară de la artisticul abstract la cel concret prin activitățile artizanale. Importanța de a transmite copilului lucruri pe care încă nu le înțelege. Folosirea în predare a elementului muzical-poetic. Individualizarea prin tot ceea ce ține de plastic-sculptural, stimularea vieții sociale prin tot ceea ce ține de elementul poetic-muzical. Despre sublinierea elementului muzical în recitare și despre felul de a lucra cu poeziile. Despre structura lăuntrică a ciclurilor de conferințe. Despre esența cântului: Legarea cosmicului în succesiunea sunetelor cu cântatul uman în cuvinte ca expresii ale înțelepciunii care stă la baza lumii. Replăsmuirea ordinii cosmic-cerești prin elementul plastic-sculptural, creație din nou în elementul muzical-poetic. Predarea cunoștințelor despre natură în clădirea școlii, alternând cu contemplarea frumuseții naturii în aer liber.

CONFERINȚA A PATRA — Stuttgart, 25 august 1919

Importanța primei ore de școală. Trezirea unui anumit respect față de cei mari și față de cultura lor. Considerații făcute de dascăl împreună cu copilul în legătură cu ceea ce urmează el să învețe. Conștientizarea deprinderilor. Evitarea jocului gratuit în predare. Acțiune asupra formării voinței și importanța repetării, ilustrate cu ajutorul unor exemple din cadrul orelor: conștientizarea mâinilor ca organe ale muncii prin desenarea unei linii drepte și a unei linii curbe, pictarea unor suprafețe de culori diferite, prezentarea unor sunete consonante și disonante. Trezirea, cu ajutorul lor, a simțirii pentru frumos și mai puțin frumos. Stimularea speranței, a dorinței, a hotărârii cu privire la ceea ce urmează să fie învățat. Importanța gramaticii: ridicarea în conștiență a vorbirii. Despre procesele care au loc în om sub influența diferitelor părți de vorbire: Substantiv ‒ separare de obiect; adjectiv ‒ unire cu obiectul; verb ‒ împreună-făptuire a eului. Euritmia ca revelare a activității omului ce ascultă și ca igienă a sufletului. Acțiunea geniului limbii în formarea limbii. Modul de a acționa al vorbirii în epocile mai vechi (ex.: cultura ebraică veche). Trezirea sentimentului just al eului la copii prin modul de a plăsmui orele de predare a limbilor străine.

CONFERINȚA A CINCEA — Stuttgart, 26 august 1919

Bazele predării scrisului și cititului. Calea de la desen spre scris (exemple: B ‒ Bad, Bar, M ‒ Mund) după principiul dezvoltării scrisului de la scrierea în imagini (Egipt), trecând pe la scrierea în semne (fenicieni), până la scrierea actuală în litere. Consoanele ca desemnare a unor lucruri exterioare, vocalele ca redare a unor sentimente. Dezvoltarea formelor vocalelor din forma suflării (exemple A și I). Trezirea unui sentiment față de dezvoltarea culturii (ilustrată cu ajutorul exemplului despre modul de a introduce litera D ‒ Dach). Scrierea organică. „Ortografia lui Puttkammer”; unificarea ortografiei ca moment social; situarea scrierii ortografice pe baza autorității și dezvoltarea respectului.

CONFERINȚA A ȘASEA — Stuttgart, 27 august 1919

Despre psihologia experimentală în domeniul pedagogiei, ilustrată prin exemplul procesului înțelegerii în cazul cititului; dezvăluirea sensului ca scop, simpla educare în sensul cunoașterii bazate pe gândire, drept consecință. Dezvăluirea exagerată a sensului ca obicei rău în cadrul mișcării teosofice. Dezvoltarea voinței prin elementul artistic și prin activitatea repetată. Dezvoltarea sentimentului prin preluarea de către copil pe bază pur memorativă a unor lucruri pe care încă nu le înțelege. Importanța unei observații sufletești mai subtile, a unei considerări mai profunde a vieții și a cunoașterii anumitor mistere ale vieții de către educator. Urcușul dascălului împreună cu elevii de-a lungul diferitelor trepte școlare ca necesitate pentru dezvoltarea facultății de a te adânci în ritmul vieții. Repetarea ritmică drept principiu al educării. Sterilitatea rezultatelor de cercetare ale psihologiei experimentale în legătura cu felurile de memorie, pentru o pedagogie interiorizată. Ecourile epocii greco-latine în pedagogia actuală.

CONFERINȚA A ȘAPTEA — Stuttgart, 28 august 1919

Școlile de la țară și școlile de la oraș cu privire la metodele și la mijloacele predării. Problema mijloacelor predării și felul cum primesc copiii cunoștințele despre natură începând de la vârsta de 9 ani. Omul ca sinteză a celorlalte regnuri din natură; descrierea structurii lui exterioare, a tendințelor spre formă și a sarcinilor principalelor părți: capul (formă sferică), trunchiul (forma de Lună), membrele (înfipte în trunchi). Perceperea lumii cu ajutorul capului, serviciul egoist al picioarelor și serviciul altruist al mâinilor. Trecerea la regnul animal. Descrierea artistică a animalelor, ilustrată prin exemplul sepiei și al șoarecelui; scoaterea în evidență a deosebirilor. Modul de organizare a membrelor ca partea cea mai desăvârșită a omului; brațele și mâinile ca simbol al libertății umane. Caracterul de cap al animalelor inferioare, caracterul de trunchi al animalelor superioare, caracterul de membre al omului. Omul ca punct de plecarea pentru întreaga istorie naturală. Consolidarea conștienței de sine în jurul vârstei de 9 ani. Concepția despre natură a lui Goethe; „Scrisorile despre educația estetică a omului” de Schiller și „Levana” lui Jean Paul, ca scrieri pedagogice importante.

CONFERINȚA A OPTA — Stuttgart, 29 august 1919

Plăsmuirea planului didactic între legitatea exterioară și cunoașterea reală a omului. Trimiterea la om ca sinteză a lumii naturale exterioare în jurul vârstei de 9 ani. Fortificarea sufletesc-spiritualului între 12-13 ani: Începutul înțelegerii impulsurilor și corelațiilor istorice. Discutarea unor procese de fizică între 9-12 ani, aplicarea lor la om începând cu 12 ani, ilustrată cu ajutorul exemplului ochiului. Dezvoltarea noțiunilor de fizică în contact cu viața (ex.: mișcarea aerului în camera încălzită). Înregistrarea de către subconștientul copilului a contradicțiilor, ilustrată prin exemplul mașinii de electrizat și al teoriei despre modul de naștere a fulgerului. Importanța păstrării elementului copilăresc just la dascăl. Sesizarea pe bază de sentiment a proceselor de fizică, ilustrată prin exemplul telegrafului Morse. Introducerea noțiunii de forță gravitațională ca năvălire a corpurilor solide într-o direcție; compararea cu năvălirea aerului într-un spațiu gol. Noțiunile nesănătoase ale culturii actuale, ilustrate prin exemplul teoriei relativității a lui Einstein.

CONFERINȚA A NOUA — Stuttgart, 30 august 1919

Atingerea scopurilor didactice cerute din afară printr-o predare economică: excluderea a ceea ce împovărează dezvoltarea sufletească. Predarea limbilor străine: traducerea ca irosire a timpului, în locul ei ‒ povestirea liberă în limba maternă și în cea străină. Legarea predării limbii străine de gramatică; deducție, judecată și noțiune; propozițiile lipsite de subiect ca punct de plecare. Folosirea unor propoziții care țin de viața practică sau care provin din esența vorbirii. Aplicarea prin exercițiu a regulilor: oferirea și găsirea propozițiilor-exemplu în cadrul convorbirii. Evitarea fixării lor în scris. Sprijinirea reciprocă a diferitelor limbi prin punerea lor în paralel în predare și prin predarea lor de către unul și același profesor.

CONFERINȚA A ZECEA — Stuttgart, 1 septembrie 1919

Construirea unui plan didactic pentru cele trei trepte de predare ale școlii elementare: 1. Predarea până la 9 ani: elementul artistic ca punct de plecare. Legarea „formelor scrise” de „formele cosmice” în predarea scrisului. Despre stenografie. Procesul educării ca proces de vindecare. 2. Predarea între 9-12 ani: dezvoltarea intensificată a conștienței de sine cu ajutorul gramaticii, al cunoștințelor despre natură, geometriei, limbilor străine, fizicii. 3. Predarea între 12-14 ani: sintaxă, legarea mineralogiei de geometrie și de fizică; istoria, geografia. Modul de a-i trata pe copiii dotați și mai puțin dotați. Predarea limbilor străine: cultivarea conversației, legarea gramaticii și a sintaxei de ceea ce s-a asimilat pe bază de memorizare; problema temelor pentru acasă. Exersarea repovestirii exacte a celor văzute și auzite în loc de compunere liberă. Legarea elementului voință de cel intelectual la predarea limbilor. Geometria ca predare ilustrativă, ilustrată cu ajutorul exemplului teoremei lui Pythagora. Privire de ansamblu asupra planului didactic pentru cele trei trepte de predare.

CONFERINȚA A UNSPREZECEA — Stuttgart, 2 septembrie 1919

Predarea geografiei începe la 9 ani: întocmirea unei hărți a mediului ambiant cel mai apropiat în scopul trezirii unei reprezentări despre legăturile economice dintre formele de relief și raporturile vieții umane. Trecerea la niște raporturi mai mari ale Pământului, ilustrată prin exemplul geografiei Alpilor. Legătura dintre predarea geografiei și predarea mineralogiei; modul de a prezenta vegetația, constituția solului și situarea omului în mediul său ambiant. Stabilirea treptată a legăturii dintre geografie și istorie și tratarea Pământului întreg în jurul vârstei de 12 ani; cultura și deosebirile de caracter ale diferitelor popoare. Cultivarea legăturii dintre viața copilului și viața lumii. Stabilirea unității procesului de învățământ prin geografie. Concentrarea procesului de învățământ prin tratarea aceleiași materii de-a lungul câtorva săptămâni. Trecerea de la întreg la detaliu în mineralogie și botanică, de la detaliu la întreg în zoologie.

CONFERINȚA A DOUĂSPREZECEA — Stuttgart, 3 septembrie 1919

Importanța educării forțelor sufletești subconștiente și inconștiente. Neștiința generală a omenirii actuale în ceea ce privește „ambianța provenită din gândurile umane”, în special în ceea ce privește tehnica. Siguranță în modul de a acționa, în ceea ce privește voința și capacitatea de a lua hotărâri mai târziu în viață, prin însușirea unor cunoștințe elementare despre procesele tehnice și economice. Tendința actuală de specializare în învățământ și în viață în opoziție cu idealul de unitate care umple sufletul uman. Suprasaturarea copiilor de 13-15 ani cu un idealism sentimental ‒ cauză a materialismului la bătrânețe. Cultivarea idealismului la copil prin introducerea acestuia în practica vieții; exemplu: contabilitate și scrieri de afaceri. Importanța, pentru dezvoltarea copilului, a realizării legăturii între diferitele materii, ilustrată prin exemplul predării religiei.

CONFERINȚA A TREISPREZECEA — Stuttgart, 4 septembrie 1919

Compromisurile necesare dintre planul didactic ideal și planurile didactice din cadrul învățământului obișnuit. Educarea unei predispoziții bătrâncioase prin predarea prea intelectualistă între 7-12 ani, ilustrată, printre altele, prin exemplul tineretului care manifestă tendințe reformatoare. Planul didactic al clasei I între cel ideal și cel cerut din afară: scrisul și cititul; transpunerea dialectului în limba uzuală cultă prin povestirea și repovestirea basmelor și a întâmplărilor trăite de copiii înșiși; începuturile morfologiei (vocale și consoane, părțile de vorbire); formarea voinței prin pictură și desen, muzică, gimnastică și euritmie. „Scrisul caligrafic”. Vorbirea corectă ‒ condiție preliminară a scrierii ortografice corecte. Verificarea elementului intelectual cu ajutorul forțelor voinței și simțirii, ilustrată prin exemplul teoremei lui Pythagora. Compararea, în cadrul predării limbilor în jurul vârstei de 13-14 ani, a modului de a articula al diferitelor limbi străine.

CONFERINȚA A PAISPREZECEA — Stuttgart, 5 septembrie 1919

Planurile didactice în trecut și în zilele noastre: înghițirea pedagogiei de legile date de stat. Pe tărâmul învățământului și al educației amenință tirania socialismului. Transformarea moralei pedagogiei în practică a predării în cadrul didacticii. Predarea ilustrativă actuală care ucide fantezia; dezvoltarea justă a forțelor fanteziei prin lucrurile nerostite. Legătura strânsă dintre copil și trupul său în primii ani de școală, ca bază a instinctului lăuntric pentru hrănire și sănătate. Instruire în ceea ce privește hrănirea și îngrijirea sănătății în ultimii ani ai școlii generale; dezvoltarea egoismului prin preocuparea de aceste lucruri la o vârstă ulterioară. Impregnarea învățământului cu forțele fanteziei și ale simțirii. Cele trei secțiuni ale perioadei școlii elementare: calea de la cele instinctive spre puterea de judecată, ilustrată prin exemplul istoriei naturale și prin transmiterea noțiunilor comerciale de bază.

CUVINTE DE ÎNCHEIERE — Stuttgart, 6 septembrie 1919

Patru cerințe față de acela care vrea să fie dascăl: Dascălul: 1. ca om de inițiativă; 2. ca om ce nutrește interes pentru întreaga existență a lumii și a omului; 3. ca om ce năzuiește spre adevăr și 4. ca om cu o dispoziție sufletească neofilită, proaspătă. Intrarea în acțiune, pe tărâm sufletesc, a impulsurilor date la curs ca ajutor în predare. Importanța reușitei Școlii Waldorf. Unirea puterilor spirituale ale vieții lumii cu mișcarea spirituală a epocii prezente.

AcasăLucrări OnlineIndex GA294PrecedentaUrmătoarea