Aș vrea să mai răspund astăzi la unele din întrebările dvs., dintre care câteva mi se par importante.
Una se referă la blenoragie. Trebuie să știm în ce constă ea, dacă vrem s-o vindecăm. Despre aceasta oamenii se mulțumesc prea ușor să repete: Infecție, infecție și iar infecție. În general, asta se spune. Desigur, există în aceste boli și în bolile similare un risc considerabil de contagiune, dar cunoașterea acestui risc nu contribuie deloc la cunoașterea unui remediu. Nu slujește la nimic să știm că boala este contagioasă, în afară de a găsi mijloacele de a reduce riscurile contagiunii, acest lucru este evident, dar în aceste cazuri e bine să aprofundăm lucrurile.
Înainte de toate, trebuie să vedem clar că organismul uman este un sistem închis și că tot ceea ce se află în exteriorul lui este mai mult sau mai puțin, toxic. Tot ceea ce îi este exterior este otravă. Dar există anumite deprinderi al căror efect este întru câtva acela de a izola otrava. Iar o asemenea izolare față de efectul toxic se produce în mod efectiv în realizarea impulsurilor eterice și astrale, atunci când se întâlnesc semințele feminină și masculină. Ea mai apare și în alte cazuri, dar mai ales cu ocazia unirii dintre sămânța feminină și cea masculină. Efectul unirii acestor două substanțe polare este în cel mai înalt grad toxic, dar această unire este izolată și, prin izolare, ea este expusă forțelor din Cosmos, care pot fi descrise în detaliu. Ceea ce rezultă din această unire este expus forțelor solare și lunare concentrate.
Această expunere nu este, efectiv, posibilă decât dacă se produce unirea seminței masculine și a celei feminine. Cu excepția seminței feminine, sămânța masculină, împreună cu orice altă substanță, provenind, așadar, din alte organe decât organele genitale feminine, formează o otravă inutilizabilă, atât pentru organismul uman, cât și pentru lumea exterioară. La fel, sămânța feminină, unită cu orice altă substanță decât cea provenită din organele genitale masculine, este o otravă inutilizabilă. Aceste otrăvuri sunt, în fond, sub formă metamorfozată, pe de o parte, aceea a șancrului, pe de altă parte, aceea a blenoragiei. Suntem confruntați aici cu niște boli foarte diferite de sifilis, despre care a fost vorba. Avem de a face cu o producere de otravă, care nu suportă nici o expunere, nici din organismul uman, nici de deasupra lui.
Ei bine, asemenea substanțe sunt, în principal, niște agenți puternici de contaminare, sunt mai ales purtători ai unor paraziți foarte mici, organisme microscopice. Acestea sunt efectele ce rezultă din acțiunea conjugată a organizărilor astral-eterice masculină și feminină, care, având efect în fizic, dau naștere aici unor toxine corespunzătoare. Acest lucru este important, contaminarea este secundară, dar ea este întotdeauna prezentă, pentru că în acest fel iau naștere otrăvurile cele mai violente care pot exista pentru organism.
Cred că este foarte important ca asemenea fapte să fie odată recunoscute, pentru ca ele să nu mai fie considerate, așa cum au fost mult timp manifestările corespunzătoare reproducerii umane, raportând la ovarul Evei întreaga specie umană, de când e lumea.
Evident, acesta este un mod foarte comod de a vedea. Tot așa, oamenii simplifică lucrurile spunând: Această boală rezultă dintr-o contaminare, rezultând ea însăși dintr-o contaminare, și se merge așa înapoi pe firul lucrurilor până la incertitudine, dar nu se ajunge la o veritabilă cunoaștere. În schimb, dacă ajungem la cunoașterea a cărei cale am indicat-o, ne vom întreba cum să remediem ceea ce se produce în organism sub efectul otrăvii [Nota 28].
Așadar, trebuie, să preparăm ceva la care această otravă va putea fi expusă, tot așa cum poate fi expusă universului celula feminină fecundată. Trebuie să creăm, dacă pot spune astfel, o atmosferă în organismul astral-eteric, o atmosferă înzestrată cu o anumită capacitate de absorbție a forțelor care dau naștere toxinelor, și nu a otrăvii care va fi astfel eliminată.
În asemenea cazuri, se întâmplă frecvent că unirea unor forțe de vindecare, venind din diferitele direcții, să dea rezultate bune. Să administrăm pe cale internă un carbonat alcalin oarecare, să procedăm local la niște împachetări puternic impregnate cu ulei de eucalipt și să lăsăm să acționeze amândouă împreună. Vom obține o vindecare lentă, dar sigură, o vindecare radicală. Carbonații alcalini creează, în principal, pornind de la ansamblul corpului eteric al omului, un corp eteric special, iar extractul de eucalipt pătrunde cu astralitate acest nou tractus eteric. Se creează astfel în jurul sferei genitale o atmosferă care absoarbe forțele care elaborează otrava. Acesta lucru este important să-l înțelegem.
Există vreo observație în legătură cu acest subiect? De fapt, toate aceste indicații nu se discută, ci trebuie încercate; ele se vor dovedi eficace.
Iată acum o altă întrebare: „Un bolnav, devenind morfinoman în urma unui astm grav, poate fi dezintoxicat cu succes cu ajutorul remediilor utilizate la Institutul din Stuttgart Citrus, Prunus spinosa și Nicotiana?”
Astmul pune o problemă dificilă, căci el se bazează pe faptul că expirația, curentul expirator, întâlnește o rezistență când traversează căile aeriene. El, într-un fel, se agață. Acest lucru poate fi perceput în mod intens în corpului astral.
 |
 [mărește imaginea] |
Tabla 6 |
Este întotdeauna cam problematic să reprezentăm aceste lucruri cu ajutorul unei scheme. Dar sunteți toți antroposofi și veți sesiza cum trebuie să fie înțelese. Vedem, efectiv, cum se opun curentului expirator, care se ciocnește de ele, un fel de cârlige formate din astralul omului (desenul). Constatăm acest lucru. Iar aceasta dovedește ca astmul este o formă specifică de boală, care se situează la limita tulburărilor pur psihice, nu aș zice boli mintale, ci boli în relație cu viața psihică. Bolile mintale nu sunt neapărat în relație cu viața psihică, ci sunt, pur și simplu, boli fizice, elementul psihic nefiind cu adevărat decât simptomul. Astfel, bolile mintale nu ar trebui sa fie numite „ale spiritului” (în germană: Geisteskrankheiten – n.tr.fr.), căci este vorba aproape întotdeauna de o adevărată boală organică, dar care se manifestă, pur și simplu, printr-o reacție psihică. Avem cea mai mare șansă să vindecăm aceste boli mintale când examinarea fizică permite să se depisteze un sindrom organic, o afecțiune renală, hepatică sau o adevărată leziune cerebrală. Prin boală psihică eu înțeleg ceea ce rezultă cu adevărat din niște tulburări psihice, cum ar fi șocurile, groaza etc., așadar, având niște cauze psihice. Iar în astm, trebuie să ne întoarcem uneori departe în urmă în căutarea cauzelor psihice.
La vârsta mea, am avut ocazia să întâlnesc cele mai diverse cazuri. Pentru a găsi cauza lor inițială – făcând abstracție de factorii karmici –, trebuie să mergem uneori foarte departe, până la viața embrionară, cauzele exterioare urcând adesea până aici. Aceste cauze constau în șocuri sau necazuri încercate de mamă, și care s-au repetat în mod neregulat în timpul sarcinii. Asemenea factori acționează intens asupra ansamblului mucoasei respiratorii încă din perioada embrionară, și sunt cauza a ceea ce mai târziu se va manifesta sub formă de astm.
Fapt important, manifestările astmatice iau forme foarte diferite, conform individualității pacientului, și multe lucruri depind de modul de a combate celelalte manifestări organice consecutive astmului. Astfel, noi trebuie să fortificăm organismul în suficientă măsură, pentru ca el să se poată apoi vindeca prin propriile forțe. Voi indica acum posibilitățile de a se remedia această mișcare neregulată a corpului astral în sfera bronho-pulmonară. La baza astmului se află un proces foarte rafinat, astmul fiind, în definitiv, o boală rafinată. Dacă examinăm, dacă putem spune așa, un astmatic cu ajutorul cercetării oculte, descoperim din capul locului că ceea ce voi numi apetit interior este întrerupt.
Să începem prin a ne înțelege în privința acestui termen, „apetit interior” al organismului. Nu putem elabora acest concept decât dacă observăm copiii foarte mici. Ei nu gustă doar cu limba. Am spus întotdeauna pedagogilor, copiii mici nu gustă doar cu limba, ci cu întregul lor organism. Întreg organismul este întru câtva ca un organ gustativ subtil. Acest simț gustativ se localizează ulterior în palat, limbă etc. Dar această diferențiere, relativ timpurie, este doar parțială. În sferele inconștientului, omul are acest simț gustativ și dă naștere acestui sentiment interior, prin intermediul întregului său organism. Pur și simplu, întregul organism este cel care simte acest impuls pe care-l numim apetit.
Ei bine, după cum există o anorexie resimțită la nivel cefalic, există, tocmai la astmatic, și foarte frecvent, o anorexie a organismului. El nu mai are chef să transfere alimentele absorbite în toate părțile legate de circulație. El are chiar o aversiune, mai ales pentru ceea ce este gătit, dar nu știe nimic despre aceasta. Acest lucru se observă ușor după niște simptome exterioare. Trebuie atunci să remediem situația și să restituim organismului capacitatea sa de apetit.
Este bine să știți cum să ajutati un organism care dă impresia că este anorexic, la care legătura dintre organizarea eterică și organizarea astrală este perturbată, căci acest lucru se întâmplă în anorexie. În acest caz, este bine întotdeauna să se administreze, în doză convenabilă, tanin extras din frunze de salvie, scoarță de stejar sau de salcie, în prima zecimală sau în procent slab. Este foarte important, în acest caz, pentru corpul astral. Când administrăm tanin, corpul astral este incitat să-și extindă activitatea la corpul eteric, care, la rândul său, reacționează. Astfel, dacă ne mulțumim să administrăm tanin, nu stârnim decât dezordine. Pe lângă aceasta, trebuie să ajutăm corpul eteric, administrând un extract din frunze de Veronica officinalis, din care vom utiliza principiile amare, pe care le putem extrage și din alte plante. Vom administra una dimineața, cealaltă seara și vom armoniza astfel ritmul dintre corpul astral și corpul eteric, ceea ce va porni vindecarea. Îl vom sfătui apoi pe bolnav să aibă multă răbdare, să nu stea culcat timp de câteva săptămâni, ci să doarmă pe un scaun și, în momentul când este pe punctul să adoarmă, să mediteze asupra respirației sale, să simtă în spirit, absolut în mod conștient: Eu inspir, respirația se extinde, eu expir; și să reînceapă acest exercițiu de respirație conștientă la trezire. Când fortificăm astfel acțiunea forțelor morale asupra propriului organism, în special asupra respirației, ceea ce constituie al treilea volet al curei, putem spera să-i venim de hac astmului, chiar când este de evoluție veche, dar acest exercițiu trebuie să fie practicat fără a fi perturbat, în poziție așezat. Orice altă poziție în timpul somnului, în special decubitul, face acest lucru imposibil. După aceea vom depăși morfinomania, care nu este decât o consecință a bolii. Trebuie să încercăm să o combatem.
Iată un alt caz care mi-a fost expus. Dar trebuie să insist în mod expres asupra caracterului mai mult sau mai puțin aproximativ a ceea ce se poate spune despre un bolnav pe care nu-l cunoști. Nu poți privi cazul decât într-un mod teoretic, ideal. Să vedem, pe scurt, despre ce este vorba: Acest funcționar poștal în vârstă de patruzeci și cinci de ani, în urma unor fapte pe care nu le cunosc, a suferit o depresiune nervoasă. El și-a pierdut întâi somnul, apoi întreg controlul asupra lui însuși: capul gândește singur, el se comportă ca un automat. Acesta era, de fapt, primul stadiu, care pare să se fi transformat, stadiul următor cuprinzând, după doi ani, tremurături și stări spasmodice ale membrelor.
Trebuie să știm, înainte de toate, că originea unei asemenea stări nu se află altundeva decât în organele care conduc sistemul de voință al omului pornind din organizarea Eului [Nota 29] și din organizarea astrală. Este în cauză sistemul de voință. Dezordinea și anomalia sistemului de voință se exprimă deja prin această cădere a gândurilor în automatism. Acest fapt nu are de-a face cu gândurile, ci se referă la voința necesară exercitării gândirii. Totul se reduce la o influență din adâncurile inconștientului, care tinde să nu dezvolte voința decât la nivel inferior, doar în metabolism, scoțând-o afară din organizarea ritmică și din cea neuro-senzorială. Organizarea fizico-eterică a voinței tinde astfel să se deplaseze înspre partea inferioară a organismului.
În acest caz, dacă ați fi avut ocazia să-l observați pe acest funcționar dintr-un anumit moment, apoi din nou, doi ani mai târziu, ați fi putut să-mi verificați, cu siguranță, cuvintele pe baza simptomelor exterioare. Ați fi constatat atunci o modificare a raportului dintre buza de jos și buza de sus. Poate ați fi observat, cu doi ani înainte, o anumită discordanță între mișcările celor două buze, ați fi avut sentimentul ca ele par desperecheate, diferite de starea normală, și acest lucru s-ar fi accentuat după doi ani. Buza inferioară ar fi devenit mai nesupusă decât cea superioară. Asemenea lucruri pot fi observate. Ați putea observa, de asemenea, niște discordanțe analoage între mișcările brațelor și cele ale picioarelor. În acest caz, este vorba să combinăm un tratament psihic sub formă, să spunem, de euritmie curativă. Trebuie să combinăm cele două aspecte; cazul nostru este tipic în acest sens.
Veți folosi niște băi cu Equisetum, în concentrație destul de puternică, va veți bizui aici pe efectul silicei, Equisetum conținând-o într-o foarte mare proporție. Așadar, prescrieți niște băi cu Equisetum, pentru a fortifica organizarea Eului. Dar acest efect este obținut sub influența băilor și riscă să se epuizeze rapid. Îl vom face durabil, dacă punem bolnavul să practice după baie, timp de o oră, euritmia vocalică. Veți stimula astfel ceea ce baia cu Equisetum nu a făcut decât să pornească. Veți putea spera să combateți boala în acest fel, pornind în primul rând de la periferie.
Un alt caz, foarte interesant, m-a preocupat, dar acesta nu a fost expus prea clar. Este vorba despre o excrescență mucoasa palatină semănând cu un lupus, care se lărgește tot mai mult, provocând disfagia, la o bolnavă de treizeci și șapte de ani, care făcuse cu șapte ani în urmă o tuberculoză pulmonară de gradul trei, în prezent colmatată. Ea a mai suferit o intervenție chirurgicală pentru niște calculi biliari care nu au fost găsiți.
Mi-ar fi plăcut să știu ce s-a întâmplat imediat după această operație pentru niște calculi care nu existau!
Ea suferă de tulburări digestive, balonări, foarte atenuate prin exercițiile cu S din euritmia curativă și care aproape că au dispărut în ultimul timp. Ea a avut multe necazuri în acești din urmă ani. Oare practicarea exercițiului cu I ar fi putut declanșa lupusul?
Credeți ca este vorba, într-adevăr, de lupus?
Ar putea fi și scorbut, numai că seamănă cu asta.
Nu putem presupune așa ceva. Nu poate fi vorba, în realitate, de altceva decât de o insuficiență a forței modelatoare a organizării eterice, care nu se întinde până la periferie; este singura explicație. Aici am putea remedia, pur și simplu, prin injecții cu venin de albine, poate în a șasea zecimală. Restabilim astfel procesul în totalitatea lui, prin acțiunea veninului de albină, care stimulează intens corpul eteric să primească forțele astrale în întreg organismul.
Veninul de albine este o substanță foarte interesantă. La originea lui se află, efectiv, un sistem de forțe care se găsește, de asemenea, la baza întregii structuri a organismului uman. De fapt, ceea ce se produce în stup, între formarea veninului, împreună cu hrana albinelor și tot ceea ce absorb ele, și ceea ce sunt alveolele de ceară și fagurii, nu se referă la albina izolată, ci la ansamblul roiului, ale cărui procese se aseamănă în mod ciudat cu cele din organismul uman. Dacă urmărim albina, din momentul în care ea se așază pe floare până se întoarce la stup, aducându-și recolta, secretând și construind alveolele, suntem în prezența activității stupului, care se realizează exact la fel ca aceea a Eului, a corpului astral și a corpului eteric. Această activitate seamănă mult cu procesele care se desfășoară în interiorul creierului când omul percepe, încorporează substanțe forțelor de percepție, pătrunzând până în construirea celulelor osoase. Fagurii de ceară sunt o substanță mai moale decât aceea care a devenit celulă osoasă, iar albina care se așază pe floare este imaginea percepției umane. Astfel, întreaga activitate a organismului conține tot ceea ce se întâmplă, începând de la recoltarea nectarului din floare de către albină, până la construirea alveolelor de ceară.
Principiul organizator al întregului proces, principiul de organizare care izvorăște din spiritual, se întemeiază pe veninul de albine. Astfel, când constatați că activitatea organică se desprinde de periferie, când ea refuză să pătrundă până aici, veți acționa în mod favorabil injectând venin de albină sau de viespe. Veți fortifica și mai mult efectul injecțiilor dând zilnic, în completarea alimentatiei, lapte cald cu miere.
Vedem, așadar, cum organismul, care s-a contractat, care s-a repliat în sine manifestând asemenea anomalii în diferite puncte ale periferiei, se dilată din nou, pe de o parte, sub influența veninului insectei, care pătrunde în circulație, pe de altă parte, sub influența a ceea ce, în organism, este înrudit cu laptele și mierea. Cred că acestea le putem recomanda într-un asemenea caz.
Vom vorbi acum despre un subiect care, se pare, vă stă și dvs. la inimă. Este vorba de bolile nervilor, ale măduvei spinării etc. ...
Dintre toate bolile sistemului nervos, cele ale măduvei spinării sunt cele mai puțin accesibile terapeuticii. Mai este posibil să remediem celelalte boli ale sistemului nervos. Dar vom birui mai ușor bolile numite nervoase dacă ținem seama de faptul că în nerv, în neuron, se găsește o substanță care tinde în permanență spre dezagregare. În nerv nu există, ca în alte părți ale organismului, niște forțe de elaborare, niște forțe de creștere; dimpotrivă, aici se află ceea ce se îndreaptă spre organizarea Eului, prin faptul că tinde spre eliminare, spre dezagregare. De îndată ce organizarea Eului nu mai este destul de puternică pentru a împiedica această fărâmițare a nervului, apar niște manifestări dintre cele mai diverse. În funcție de faptul că ceea ce lipsește se referă mai mult la organizarea Eului sau la organizarea astrală, apar, fie bolile sistemului nervos propriu-zis, când organizarea astrală este în cauză, fie, dacă organizarea Eului este prea slabă, diferitele nevralgii sau diferitele stări comportând niște simptome parțial psihice etc. ...
Ei bine, trebuie să ne facem o idee clară despre felul în care putem acționa asupra unui sistem nervos făcând să ia naștere în el un soi de fantomă a organizării astrale, sau a organizării Eului. Aceasta se produce atunci când există deja o atingere nervoasă importantă și nu o leziune parțială – când încercăm să facem să pătrundă efectele silicei în întreg sistemul nervos. A face să pătrundă silicea în organizarea nervoasă constituie un fel de postulat.
Dacă nu există vreo piedică sau o inhibiție deosebită, ajungem să facem să pătrundă silicea în sistemul nervos prin faptul că există cu adevărat o afinitate extraordinară a formei sistemului nervos uman pentru substanța din Arnica. Această afinitate este foarte puternică. Iar dacă injectați Arnica în dinamizare înaltă, în a cincisprezecea, a douăzecea sau chiar a treizecea zecimală, veți constata că, în majoritatea cazurilor, Arnica acționează în așa fel încât bolnavul este adus să acționeze prin propriile forțe asupra sistemului său nervos. Căci trebuie să ajungem întotdeauna la faptul ca bolnavul să remarce brusc: un anumit remediu m-a făcut să scap de ceea ce exista în nervii mei, acum mă pot sluji de organizarea Eului, de organizarea mea astrală. Despre o asemenea ușurare este vorba în acest caz. La un bolnav atins de boală sistemului nervos, organizarea Eului și organizarea astrală sunt foarte ocupate cu procesul nervos. Trebuie să introducem în el ceva care să imite organizarea Eului și organizarea astrală. Tocmai acest lucru îl realizează această minunată configurație prezentă în Arnica, ea este, efectiv, un amestec din tot felul de lucruri, este imaginea microcosmică a tuturor proceselor macrocosmice imaginabile. Arnica realizează pe deplin această imitație.
Gândiți-vă la tot ceea ce se întâmplă și, în primul rând, la silicea prezentă în Arnica montana. Ea este substanța de bază din această plantă și constituie un reactiv de o deosebită sensibilitate la tot felul de influențe cosmice, acest lucru este profund semnificativ. Silicea este un reactiv extraordinar de sensibil la tot ceea ce este activ pe Pământ. Apoi, există la Arnica montana tendința de a transfera, aș zice, aceste percepții din Cosmos, distribuite în chip atât de minunat în Arnica, sărurilor alcaline și sărurilor calcaroase, și de a le modela.
Amintiți-vă ansamblul proceselor pe care le-am descris în legătură cu taninul. Acest efect asupra corpului astral se regăsește în Arnica, de asemenea, ceea ce, provenind din Cosmos, se imprimă în sărurile alcaline în mod aproape practic, este imediat transferat organismului, datorită conținutului de tanin din Arnica. Simultan, Arnica dezvoltă, ca prin miracol, un calmant, astfel că omul nu mai simte agitația pe care ar provoca-o pătrunderea unei substanțe străine în corelativul fizic al corpului astral. Arnica montana conține mai ales o substanță înrudită cu camforul, o substanță tranchilizantă. Apoi, Arnica mai conține, în mod remarcabil, învelite în gumă, niște albumine care îi conferă o afinitate pentru corpul eteric. Aici se mai află, în fine, un principiu fosforic, mai ales uleiuri eterice, conferind ansamblului o structură care face din el, cu siguranță, o fantomă a organizării Eului.
De îndată ce introduceți, pe cale parenterală – celelalte căi sunt mai puțin eficace –, substanță de Arnica în mod corect dozată, veți constata, în general, un efect considerabil asupra sistemului nervos. Veți avea efectul dorit, dacă bolnavul se simte mai puternic și crede că se poate descurca singur de-acum înainte. Trebuie să facem să ia naștere acest sentiment. Dacă nu ajungeți la aceasta, recurgeți la injecții cu acid formic, în dinamizare înaltă, alternând cu Arnica. Formica este cea care consolidează acțiunea pe care o are Arnica, relansându-i activitatea pe baza respirației.
Dacă nu este suficient, va fi necesar să injectăm un preparat organic din sistemul nervos animal, înalt dinamizat, alternând cu Arnica și Formica. În funcție de zona de origine a bolii, creier sau măduva spinării, se va folosi zona corespunzătoare a sistemului nervos al animalului. Astfel, dacă aveți impresia ca boala nervoasă are ca punct de plecare zona oculară, veți lua substanță din tuberculii cvadrigemeni, sau din excreția sa, veți face un extract pe care îl veți dinamiza destul de puternic și îl veți injecta, pentru a consolida acțiunea pe care o are Arnica. Faceți să ajungă această consolidare acolo unde este necesar. Acestea sunt niște lucruri pe care trebuie să le observăm întotdeauna. E adevărat că o cură cu Arnica montana ar fi însoțită întotdeauna de o ușoară intoxicare, aceasta chiar trebuie să se manifeste, ceea ce se poate constata după un semn oarecare. Dar, oricând veți vedea această ușoară intoxicare dispărând sub efectul unor alcali sub forma unei combinații oarecare și administrată per os [Nota 30]. Ceea ce am descris, ni se pare foarte important în vederea remedierii afecțiunilor sistemului nervos și, de asemenea, a celor ale măduvei spinării, pe care ar fi suficient să le diagnosticați la timp. Ar trebui să ne debarasăm de această prejudecată care bântuie îndeosebi Europa occidentală, care constă în a atribui toate formele de tabes sifilisului. Este chiar absurd. Și dacă, a priori, ne facem orbi în fața acestui subiect, nu ne vom putea face vreodată o părere justă despre el. Majoritatea bolilor măduvei spinării nu derivă de la vreun sifilis, ci din răceli ale regiunii gastrice sau ale părții de jos a abdomenului, care par, în general, anodine, sau din alte afecțiuni ale părții de jos a abdomenului, sau prin faptul că șira spinării a fost expusă la frig. Dar, din cauza condițiilor sociale din ultimii zece ani, asocierea dintre o afecțiune medulară și sifilis fiind frecventă, s-a creat eroarea și nu se mai face distincție între tratamentul sifilisului și acela al afecțiunilor medulare printr-o metodă cum este cea propusă aici. Aceste afecțiuni medulare trebuie considerate ca fiind proprii sistemului nervos și tratate în felul descris.
Ei bine, fapt interesant, când o boală nervoasă se limitează la stomac sau tractusul digestiv și nu le depășește, putem ajunge la aceleași rezultate injectând Chamomilla în loc de Arnica montana, fără a modifica restul. Chamomilla este aproape total lipsită de silice, aceasta nu este indispensabilă decât pentru nervii care se întind dincolo de tractusul digestiv, acest lucru este interesant. Chamomilla nu are silice, dar conține, în schimb, sulf, deosebit de binefăcător când se pune problema stimulării corpului eteric la nivelul tractusului digestiv.
Mai sunt câteva întrebări, dar nu vom avea timp să mergem în profunzimea lucrurilor. Iată una: „Care este natura miopiei și a hipermetropiei?”
Va întrebați dacă este posibil să fie remediate? Cauzele sunt diferite, și întrebarea nu se referă la acestea. Vă întrebați, desigur, cum am putea să le influențăm sau să le vindecăm cu ajutorul medicamentelor? Este posibil să tratăm miopiile și hipermetropiile și, de asemenea, să le prevenim. Căci aveți deplină dreptate, există o legătură între glaucom și hipermetropie. Rare sunt persoanele care nu suferă de hipermetropie și care să fie atinse de glaucom. Dar un tratament medicamentos posibil nu va reuși, desigur, decât dacă este aplicat înainte de trei ani. Așadar, trebuie să constatăm foarte de timpuriu predispoziția la miopie sau la hipermetropie. În acest caz, vom obține rezultate excelente cu o înaltă dinamizare de Belladonna. Dar trebuie să depistăm tulburarea foarte devreme, înainte de a începe copilul să știe să vorbească și să meargă perfect. Când organismul și-a cucerit bazele fizice și a învățat să meargă, să stea în picioare și să vorbească, tendințele formatoare ale cristalinului și ale corpului vitros care duc la miopie sau la hipermetropie sunt deja foarte avansate. Atunci este foarte dificil să acționăm, căci este vorba de ceva pur mecanic, pur formal. În schimb, atâta timp cât mai putem acționa asupra ochiului, asupra a ceea ce nu este încă structurat, orientat, în mișcările brațelor, care se mai poate încă transforma, sub influența Belladonnei puternic dinamizate, într-un fel de impresie trăită pe plan interior, mai putem spera la un rezultat. Iată ceea ce se poate spune despre aceasta.
Este timpul, vai, să încheiem aceste convorbiri. Sper că vom găsi ocazia de a le continua. Este pentru noi oricând o mare bucurie să putem include în învățământul medical superior anunțat niște indicații pentru medici. Sper să reîncepem în curând, într-un fel sau altul. Din când în când, vom putea face niște comunicări cu privire la aceste subiecte pentru prietenii noștri care rămân în legătură cu Universitatea de la Dornach. Dacă adresați întrebările dvs. Doamnei Dr. Wegman [Nota 37], le vom putea răspunde împreună, nu în hebdomadarul „Das Goetheanum” [Nota 31], ci sub formă de scrisoare adresată doar medicilor. Cred, totuși, că trebuie să ne organizăm în așa fel încât fiecare răspuns individual să fie adresat tuturor medicilor, căci acest răspuns îi interesează pe toți. Vom încerca să stabilim comunicarea cu medicii, pornind de aici, din Dornach.
Dr. Palmer: Mult stimate Dr. Steiner, permiteți-mi, în numele confraților, să vă exprim cea mai cordială recunoștință a noastră pentru timpul pe care ați reușit sa ni-l consacrati, în ciuda întregii activități din perioada Crăciunului. Noi toți, cei care muncim în cadrul Institutului Clinic-Terapeutic din Stuttgart, știm cât de necesară ne este această instruire și vă rugăm să ne ajutați în continuare cu sfaturile dvs.
Regret doar că nu am putut organiza mai multe conferințe, dar, deși ne-am gândit la aceasta împreună cu Dr. Wegman, a trebuit să ne limităm la trei. Să sperăm că vom putea face mai mult data viitoare.
