Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTA DE A VINDECA APROFUNDATĂ PRIN MEDITAŢIE

GA 316


CURSUL DE CRĂCIUN


CONFERINŢA A CINCEA

Dornach, 6 ianuarie 1924

Dragi prieteni,

Când am ieşit de la conferinţa din ajun, am studiat întrebările dvs.; ele sunt, toate, evident, legate de conferinţa de ieri. O primă categorie de întrebări mărturiseşte o anumită angoasă. În cursul conferinţelor, li se va răspunde unora dintre ele. Altora, toate mai mult sau mai puţin asemănătoare, nu li se poate răspunde în mod teoretic, ci doar prin ceea ce se va desprinde din acest curs. De fapt, aceste întrebări se referă toate la calea medicală pe care încearcă să se angajeze participanţii după acest curs. Vom vorbi astăzi despre acest lucru, între consideraţiile esoterice de ieri şi cele de mâine, şi vom vedea cum poate să acţioneze în continuare acest impuls, pe care nu am putut să-l dau decât în mod sumar, din cauza numărului restrâns de ore. Persistenţa reală a acestui impuls va trebui să slujească drept bază pentru consideraţiile esoterice pe care le vom aborda mâine.

Voi adăuga mai întâi ceva la ceea ce am spus ieri. A orienta pe cineva sau a te orienta tu însuţi de la fizic-senzorial spre spiritual nu conduce, în general, la mare lucru. Desigur, această orientare corespunde cu ceea ce trăieşte în suflet, corespunde unei anumite nevoi profunde a sufletului, şi aceasta în toate domeniile existenţei, iar pentru medic, cu atât mai mult. Dar, din multe puncte de vedere, această nevoie trebuie să se precizeze, să se afirme, să se clarifice şi – acesta e principalul – să dobândească mai multă forţă interioară decât de obicei. Spre acest lucru trebuie să năzuiţi dvs., dragi prieteni. Dar e necesar să trasăm o cale. În ceea ce mă priveşte, eu nu pot decât să vă dau impulsul spre această cale. Vă revine dvs. misiunea de a transforma acest impuls în realitate, prin eforturile dvs., şi păstrând legătura cu Dornachul.

Pentru această sarcină pe care v-aţi asumat-o – întrebările dvs. arată cu câtă intensitate –, elanul general spre viitor nu e suficient. E necesar ca acest elan să se manifeste în mod absolut concret în diversele domenii ale existenţei. Astfel, e necesar să ne obişnuim să participăm la viaţa întregului Cosmos. În prezent, omul nu mai simte Cosmosul şi, din această cauză, nu mai percepe spiritualitatea, care nu poate fi atinsă decât prin intermediul Cosmosului.

Examinaţi nişte cunoştinţe medicale oarecare; aşa cum apar la început, în devenirea lor, în manifestările lor exterioare, ele nu aduc nici o cunoaştere spirituală a existenţei. Doar când eşti în măsură să situezi lucrurile, fiinţele, în ansamblul relaţiilor cosmice, doar atunci devine posibil să percepi, prin vălul naturii, formele spirituale pe care acesta le acoperă.

Ei bine, dificultăţile care pot să apară când se promovează viaţa spirituală au fost studiate de mişcarea antroposofică, ea a făcut experienţa acestor dificultăţi în mod concret, timp de douăzeci de ani. Poate părea banal să spunem în câteva cuvinte în ce au constat aceste dificultăţi. Ele au constat, pur şi simplu, în faptul că aceia care aspirau la nişte cunoştinţe esoterice într-un anumit domeniu voiau să-şi facă sarcina prea uşoară, prea comodă. Calea esoterică este dificilă, sau ea nu există. Nu se poate urma o dezvoltare esoterică pe o cale uşoară. Această observaţie atât de frecventă despre dificultăţile ce trebuie să fie învinse, despre depăşirea de sine, e necesar să fie luată foarte în serios, aş spune chiar că ar trebui să fie considerată cu un respect sacru. Ar fi necesar să se realizeze un reviriment, până în amănunt, în întreaga concepţie a mişcării antroposofice, începând cu momentul de răscruce care este Congresul de Crăciun. Şi, în timp ce dvs. vă căutaţi calea ca medici, trebuie să vă uniţi interior cu acest reviriment real, pentru ca drumul esoteric să fie o împlinire a existenţei dvs. În cursul acestor conferinţe, se va face tot ce este posibil, dar – aşa cum o voi spune la sfârşitul expunerii de astăzi – va trebui să existe o continuare.

Să începem prin a examina un detaliu. Dacă, în consideraţiile dvs. spirituale, nu sunteţi dispuşi să intraţi în detalii, nu veţi găsi drumul spre spiritual. Să nu credeţi că prin visătorie sau dăruindu-vă unor vagi inspiraţii veţi găsi spiritualul. În zilele noastre, spiritualul trebuie să fie cucerit, în mod real, prin orientarea eforturilor proprii cu cea mai mare seriozitate. Şi el nu poate fi cucerit decât în corelaţie cu ceea ce provine din lumea spirituală.

Să ne îndreptăm privirea spre un amănunt. Lumea vegetală ne poate învăţa multe. Să privim o plantă. De obicei, i se examinează rădăcinile, tulpina, frunzele, floarea, cu pistilul şi staminele, sămânţa care se formează în ovar. Se descrie aproximativ ce se vede la plantă, ca şi cum s-ar descrie un fotoliu, la descrierea căruia se mai adaugă că te poţi aşeza în el.

Cam în acest fel este descrisă planta. Este caracterizat modul în care se fixează rădăcinile în sol, din care ele extrag forţele fizice, forţele şi substanţele chimice, modul în care seva urcă în capilare etc. Se consideră o eroare a vorbi despre dispunerea în spirală a frunzelor, şi nu se ştie, în orice caz, că acest fapt se află, într-un fel, în relaţie cu Cosmosul. Apoi sunt descrise florile şi se vorbeşte, cel mult, despre o forţă, atunci când sunt recunoscute culorile şi substanţele florilor multicolore sau fecundarea. Toate acestea sunt descrise în acelaşi spirit în care este descris cineva care se aşează într-un fotoliu.

Ei bine, esenţa a ceea ce trebuie să fie sesizat aici nu poate fi aflată în acest fel. Trebuie să fim perfect conştienţi, studiind o asemenea plantă, că inserţia ei în sol prin rădăcini ne atrage atenţia asupra unui mister minunat. Iar tulpina, cu frunzele ei, ne conduce spre un alt mister, ceea ce se petrece în floare, la fel, spre un altul.

Vedeţi dvs., dragi prieteni, cu rădăcina care se înfige în sol, existenţa vegetalului ia sfârşit în contact cu pământul, cu pământul dur. Dar rădăcina nu ar primi nimic de la sol, dacă acesta nu ar începe să fie supus influenţei Cosmosului. Ambianţa cosmică – nu numai căldura şi lumina solară, ci tot restul sistemului planetar care aparţine de Pământ – influenţează pământul, începând de la suprafaţă până la o anumită adâncime. Şi aceste forţe trezite în substanţele pământeşti permit rădăcinii să se afle în pământ.

Să căutăm acum în jurul nostru unde regăsim aceleaşi forţe. Aceleaşi forţe care se activează în jurul rădăcinii le regăsim în capul uman, dar ele au aici o natură complet diferită decât în pământ, în jurul rădăcinilor, şi nu putem înţelege acest lucru cu noţiunile oferite de ştiinţele actuale ale naturii. Acest fapt reiese din multe dintre întrebările puse, atunci când vorbiţi despre haosul pe care ştiinţele naturii l-au introdus în sufletele dvs. Este cu adevărat necesar să vă adânciţi din nou în substanţele exterioare şi să simţiţi ce se numea odinioară pământ, apă, aer, foc. Căci, dacă vorbim doar despre hidrogen, carbon, azot, sulf şi fosfor, în felul chimiştilor, aceste elemente rămân mereu ceva exterior; dvs. vă aflaţi aici şi în jurul dvs. se află undeva oxigen şi azot, nu puteţi gândi altfel. Ceea ce vă învaţă fiziologia şi chimia din zilele noastre despre oxigen şi azot este absolut indirect. Fiziologia vă învaţă că azotul se află în organism, dar nu-l simţiţi în interiorul dvs. Este vorba să faceţi experienţa lui vie în interiorul dvs. şi să porniţi de la această experienţă. Iar ceea ce poate fi simţit astfel trebuie unit cu fiinţa umană în întregul ei, dacă vrem să punem aceasta în slujba organizării universale. Acest lucru îl facem când avem voinţa de a vindeca.

Printre aceste patru elemente, pământ, apă, aer, foc, există unul a cărui experienţă o poate face oricine: căldura, în sensul de calitate naturală. O simţim, ne este cald, ne este frig. Nu ne situăm faţă de ea într-un mod atât de exterior ca faţă de oxigen sau azot. Aceasta este o particularitate a vechii concepţii despre natură, de a ne baza pe ceea ce putem simţi integrându-ne în ea, nu plasându-ne în exterior. Să rămânem, pentru moment, la elementul căldură, la elementul foc, căci acesta este elementul a cărui experienţă o putem face în modul cel mai nemijlocit. Omul, se ştie, simte căldura. Ei bine, substanţa terestră este, de fapt, pentru rădăcină, ceea ce este căldura pentru capul uman. Încercaţi acum, reprezentându-vă pământul, să suprimaţi prin gândire ceea ce are el solid, elementul pământ, apoi elementul apă şi elementul aer pe care le conţine, şi imaginaţi-vă – acest lucru este posibil – că nu rămâne decât căldura, că aţi avea un sol de căldură pură. Aici este partea de sus, aici partea de jos (Rudolf Steiner arată figura I), luaţi totul şi inversaţi-l; susul se află acum aici, josul – aici. Obţineţi o adevărată opoziţie polară. Pe de-o parte, vă puteţi reprezenta căldura liberă de celelalte elemente, inclusiv de elementul pământ (I), pe de altă parte, solul, a cărui căldură a plecat împreună cu rădăcina (II). Ceea ce aici (II) este rădăcina, este elementul vegetal, aici (I) este ceea ce iese din însuşi capul uman.

Planșa 5   desen
plansa 5

[măreşte imaginea]

Ce să spunem despre toate acestea? Putem spune: Eu privesc rădăcina, ea se află în solul pământesc; privesc capul uman, el se află într-un sol de căldură, dar într-un sol inversat. Aceasta rezultă din faptul că ceea ce se împlineşte aici (I) precede cu patru etape ceea ce se împlineşte acolo (II). Puteţi numi ceea ce se petrece aici cu rădăcina (II): un eveniment pământesc. Atunci trebuie să desemnăm ceea ce se petrece încă şi astăzi cu capul, pe baza căldurii (I): un eveniment saturnian. Între cele două, se situează evenimentul solar şi evenimentul lunar. Dacă acum, în gândire, eliminaţi din cap tot ceea ce s-a inserat aici ulterior: pământul, aerul şi apa, nereţinând decât căldura activă – a cărei diferenţiere calorică este asigurată de restul organismului –, dacă nu luaţi în considerare decât organismul de căldură al capului, vă rămâne un mic Saturn.

Organizarea vechiului Saturn este acum prezentă în cap; şi dacă sesizaţi legătura, puteţi spune: În Cosmos, în urmă cu nenumăraţi ani, exista o formaţiune care a anticipat întreaga constituţie calorică a capului uman, iar în prezent rădăcina este, în pământ, imaginea a ceea ce a fost înainte această formaţiune.

Aceasta este legătura. Organizarea calorică a vechiului Saturn, o observaţi în cap. Practicată în mod corect, o asemenea contemplare nu trebuie să rămână o simplă idee teoretică, ci trebuie să se unească apoi cu nişte impulsuri interioare morale. Trebuie să putem privi capul uman întrebându-ne în ce fel ne atinge această contemplare a capului uman, ca amintire încarnată a unei perioade evolutive extrem de îndepărtate a Cosmosului, aceea a vechiului Saturn. Lăsaţi-vă pătrunşi de următorul sentiment: Pe de-o parte, eu sunt un om care a atins o anumită vârstă, îmi revăd copilăria, iar amintirile ce se leagă de ea răsar în mine. La o vârstă mai înaintată, mă cufund iar în amintirile din copilărie; acest fapt trezeşte în mine o experienţă intimă, în faţa căreia mă pot găsi înarmat cu forţe morale. Amplificaţi apoi ceea ce simţiţi până la a vă putea spune: Eram prezent ca om în epoca vechiului Saturn; dacă îmi fac în prezent o idee justă despre capul meu, el apare ca o amintire vie a Cosmosului la originea lui, şi eu voi adăuga: Ceea ce se poate forma pe baza amintirilor mele din copilărie, atunci când merg înapoi de la aceste amintiri până în epoca vechiului Saturn, datorită capului meu uman viu, îmi apare multiplicat la infinit. Dar asemenea cunoştinţe nu au valoare decât dacă ele pătrund simţul moral, dacă putem vibra interior când ne adâncim astfel, printr-o activitate umană, într-un sentiment cosmic. A medita nu constă, mai ales pentru medic, în a rumega gânduri. A medita înseamnă a prezenta sufletului asemenea legături, capabile să trezească nişte sentimente diferenţiate, datorită cărora pot fi simţite nişte emoţii.

Imaginaţi-vă că eu întâlnesc o persoană pe care nu am mai văzut-o de patruzeci de ani. În timp ce ea se află în faţa mea în aspectul ei actual, în sufletul meu apare imaginea copilului care a fost. Aceasta provoacă în mine o anumită emoţie. Acum, îmi îndrept privirea spre tot ceea ce ţine de rădăcinile plantelor; făcând acest lucru, sunt în stare să raportez ansamblul acestor procese radiculare la capul uman, la acest cap care mă duce înapoi la epoca vechiului Saturn. Meditaţia trebuie să pătrundă în întregime sufletul omului şi să trezească o viaţă interioară profundă.

Ceea ce am spus adineaori are drept scop să ne arate cum, odată puse bazele printr-un fel de curs exoteric, latura esoterică trebuie să se întemeieze pe o experienţă a Cosmosului în relaţie cu omul întreg, experienţă trăită prin sentiment. Căci, tot aşa cum existenţa saturniană vi se poate revela prin examinarea raporturilor dintre capul uman şi creşterea radiculară a plantei, existenţa solară vi se poate dezvălui prin studierea relaţiilor dintre inima umană şi formarea tulpinii şi a frunzelor la plantă. La rândul ei, această formare a tulpinii şi a frunzelor este amintirea epocii solare, care a prins viaţă.

Dacă urcăm spre floare, în sânul căreia ia naştere sămânţa vegetalului, noi abordăm o relaţie cu sistemul metabolic-locomotor. Studierea acestei relaţii dintre ceea ce se desfăşoară în floare şi sistemul metabolic-locomotor al omului trezeşte în noi ca un fel de amintire a vechii Luni.

Când cultivaţi acest sentiment interior, dragi prieteni, când simţiţi aceste relaţii în adâncul cel mai profund al meditaţiei, simţiţi încă ceva. Atunci în sufletul dvs. apare ceva foarte plin de semnificaţie: Când, aprofundând acest sentiment, sufletul se îndreaptă spre rădăcină, în interiorul dvs. ia naştere sentimentul că nici o rădăcină nu este imobilă. Fiecare rădăcină vă dă impresia de mişcare. Învăţaţi să cunoaşteţi această mişcare. Toate acestea, eu nu pot decât să le schiţez, de data aceasta nu pot decât să dau o indicaţie asupra unui impuls, asupra modului în care trebuie să se elaboreze experienţa interioară, asupra modului în care cunoaşterea naturii se transformă în înţelepciune. Veţi simţi această mişcare a rădăcinilor. Observându-le astfel, veţi avea impresia că parcurgeţi, împreună cu ele, spaţiile cosmice. Într-o anumită măsură, datorită acestei impresii de a fi într-un vehicul parcurgând Cosmosul cu viteza rădăcinilor, veţi face experienţa mişcărilor în spaţiu ale întregului nostru sistem planetar. În rădăcinile plantelor veţi simţi mişcarea prin spaţiu a întregului nostru sistem planetar. Iar când urmăriţi dezvoltarea foliată, când o simţiţi aşa cum am descris-o, participaţi, tot aşa, la o mişcare care este adevărata mişcare a Pământului, mişcarea Pământului simţită în mod interior.

Planșa 5 
desen

Mişcare a sistemului planetar: rădăcină
Mişcare a Pământului: legătura dintre frunză şi tulpină

Sistemul lui Copernic, care face ca Pământul să se învârtă în jurul Soarelui, nu este decât o invenţie. Luăm cunoştinţă de adevărata mişcare a Pământului când ne adâncim în modul în care sunt ataşate frunzele de tulpină. O dată cu tulpina şi frunzele, vă mişcaţi împreună cu Pământul după Soare, aşa cum descrie sistemul lui Copernic. Dar, în realitate, aceasta este o mişcare mult mai complicată. Iar când vă îndreptaţi privirea spre ceea ce se efectuează în floare şi pistil, când participaţi la aceasta, simţiţi mişcarea Lunii în jurul Pământului. În ceea ce se desfăşoară în floare simţiţi această mişcare lunară, care este deja separată de Pământ. Ansamblul mişcării planetelor ce înconjoară Pământul este simţit în plantă prin intermediul rădăcinii; mişcarea Pământului este simţită prin intermediul tulpinii şi al frunzelor; mişcarea Lunii, deci, ceea ce este izolat, eliminat, este simţită în plantă prin intermediul formării seminţei.

Vă vorbesc despre acestea, dragi prieteni, pentru ca să învăţaţi, înainte de toate, să recunoaşteţi acele lucruri de care nu se ţine seama absolut deloc în ştiinţa uzuală, căci se consideră că aceste lucruri sunt imposibil de cunoscut, sau că ele nu merită efortul de a fi cunoscute. Dar acestea sunt nişte lucruri pe care trebuie să le ştim, fără de care nu ştim absolut nimic. Spun acest lucru şi dintr-un alt motiv. Nu cred că cineva se poate emoţiona când studiază plantele, acest lucru îi este indiferent; noţiunile pe care le primeşte îi sunt indiferente, asupra sufletului său nu se răsfrânge nimic. Dar atunci când, într-un al doilea curs medical, pe care dvs. sunteţi deja în măsură să-l urmaţi, abordaţi planta – în privinţa mineralelor va fi întru câtva diferit – şi când, totodată, prin intermediul omului, învăţaţi să cunoaşteţi mişcările planetelor, mişcarea Pământului şi mişcarea Lunii, acest lucru nu va fi pentru dvs. ceva indiferent.

Da, dragii mei prieteni, suntem astăzi în situaţia de a trebui să aplicăm metodele noastre de cercetare acestor noţiuni, şi simţim cu inima că aceste căi ale cunoaşterii trebuie să se orienteze în acest fel. Dar ceea ce se oferă astăzi inimii are un caracter doctoral şi nu conţine nimic real; oamenii de ştiinţă cred că se sesizează realităţile în ceea ce e decupat în bucăţi. Ce face astăzi ştiinţa? Iată cum procedează ea: Ea procedează asemeni unui cercetător care v-ar aborda în timp ce dvs. contemplaţi Madona Sixtină din Dresda şi v-ar spune: “Aşadar, Madona Sixtină nu este, la urma urmei, altceva decât o impresie exterioară”, apoi el ar scoate Madona din ramă, ar decupa-o în bucăţele tot mai mici, până ar reduce-o la atomi, apoi ar spune: “Iată, acum aveţi adevărata cunoaştere a Madonei.” Dar acest lucru nu este adevărat. Dacă vrem să dobândim o adevărată cunoaştere a Madonei, trebuie să cercetăm, în primul rând, ce ne învaţă religia, apoi spiritualitatea pe care Rafael a transpus-o aici – acesta este esenţialul – şi încă multe alte lucruri. În acest fel trebuie să încercăm să percepem intenţiile zeilor, ale entităţilor spirituale, intenţii care se disimulează în dosul aparenţei fizice. Este ceea ce trebuie să-i aducă omului cel de-al doilea curs, şi acest lucru nu e posibil decât dacă omul este pus în faţa realităţilor.

Dacă primiţi ceea ce v-am spus ca pe o stimulare, veţi înţelege, aş putea spune, meditaţiile, care, aşa cum vi le-am spus ieri, vor trezi în interiorul dvs. forţe de cunoaştere medicală. Şi această meditaţie se poate desfăşura în felul următor: Începeţi, pur şi simplu, prin a vă cufunda în aparenţa exterioară a focului, care este maya, iluzie. În dosul focului se află voinţa, voinţa activă.

Aţi putea întreba: Cum să recunoaştem că în dosul focului se ascunde voinţa? În toate vremurile, în învăţământul esoteric, ceea ce provine din această orientare trebuie să facă apel la discipolul însuşi. Dacă vă lăsaţi, pur şi simplu, pătrunşi de ceea ce v-am spus astăzi, veţi simţi în adâncul sufletului că pretutindeni unde există focul există voinţă activă, tot aşa cum contemplarea unui chip, a unei forme umane, vă revelează prezenţa unui suflet şi a unui spirit. Pretutindeni unde există foc, până în cel mai mărunt chibrit, există voinţă activă. Iar dacă vreţi să pătrundeţi celelalte substanţe ale naturii, trebuie să duceţi meditaţia până la punctul în care un chibrit aprins nu mai este pentru dvs. aparenţa exterioară aşa cum poate fi ea descrisă, ci voinţă activă. Căci, dacă reuşiţi să vă transformaţi sentimentul intim în acest fel, veţi observa că sufletul dvs. învaţă să simtă, să se situeze într-un mod absolut diferit în raport cu mediul ambiant. Nu veţi face doar experienţa pe care v-o aduce viaţa reală; ci vă veţi simţi uniţi cu ceea ce este focul prin propria dvs. voinţă. Omul din dvs. se va obişnui să simtă în lume focul într-un mod mult mai subtil decât înainte, căci se va manifesta în mod clar afinitatea acestuia cu propria dvs. voinţă. Orice prezenţă a focului va trezi această afinitate. Trebuie să vă antrenaţi în a simţi: Eu mă găsesc, desigur, în acest foc, căci el este voinţă activă, el face parte din mine la fel ca degetul meu.

Veţi face experienţa interioară a aerului dacă îl veţi simţi drept curaj. Pretutindeni unde suflă vântul, îl veţi simţi în sufletul dvs. drept curaj. Ceea ce percepeţi drept vânt în natură este curaj. Curajul este aer, trebuie să faceţi experienţa acestui fapt în sufletul dvs.

Apa este aparenţa exterioară a sentimentului. Acolo unde se manifestă sentimentul, acolo există, din punct de vedere interior, aceeaşi activitate ca acolo unde se află în exterior apa. Apa este sentiment.

Iar acolo unde se află pământul, pământul solid? Solidul este identic cu gândirea. Da, în gândire viaţa se înţepeneşte, se congelează.

Dacă sunteţi capabili să percepeţi prin meditaţie aceste patru gânduri: Focul este voinţă activă, aparenţa sa exterioară nu este decât maya, iluzie, dacă puteţi vedea în el voinţa activă, aşa cum vedeţi sufletul şi spiritul într-un om, dacă puteţi să simţiţi, în aparenţa care sunt norii şi vânturile, manifestarea curajului, dacă puteţi simţi apa drept un sentiment omniprezent în natură, şi dacă veţi regăsi în pământ ceea ce există în gândurile dvs., atunci veţi găsi o cale care să vă permită să recunoaşteţi în voi înşivă procesul organic ce porneşte dinspre cap în jos. Este un proces continuu de formare terestră, combinarea elementelor materiale ale formaţiunii pământeşti care are greutate. Şi aceasta este esenţa gândirii.

Acum, luaţi în considerare propria respiraţie; veţi simţi aici elementul-aer încorporat circulaţiei şi veţi recunoaşte în elementul-aer, în acţiunea a ceea ce este gazos în om, tot ceea ce, în activitatea umană, conduce spre lumea exterioară, pentru a se putea manifesta în ea. Şi dvs. veţi încerca să studiaţi, prin manifestările din natură, cum se desfăşoară procesul-aer în om.

Apoi, veţi recunoaşte cum tot ceea ce se petrece în elementul lichid, în organismul-apă al omului, cu mobilitatea sa internă, este locul în care trăieşte sentimentul, în care trăieşte acest sentiment al cărui curs este când centrifug, când centripet. Veţi recunoaşte ceea ce caracterizează mişcarea aerului într-o mişcare rotită pe jumătate, îndreptată în sus. Veţi recunoaşte că ceea ce trăieşte în elementul lichid al omului îşi are mişcarea sa centrifugă şi centripetă, căutând pretutindeni să păstreze echilibrul. Dacă observăm ce face natura în exterior, vom putea vedea tranziţia spre ceea ce se petrece cu aceste elemente în interiorul omului. Aici, trebuie să ţinem seama de o condiţie, fundamentală, aceea de a nu ne opri la observaţia curentă, căci orice observaţie curentă ne face să fim noi înşine “pământ”, ne usucă, ne durifică şi ne face să ne pierdem întreaga mobilitate.

Ce de noţiuni în cele schiţate de mine astăzi! Am omis multe elemente intermediare, dar ar fi prea mult să intrăm în toate amănuntele. Nu pot decât să vă ofer nişte impusluri. Veţi deduce de aici că întregul mod de predare-învăţare trebuie să fie modificat. Totuşi, impulsul pe care vi-l dau poate să devină rodnic, în mod real, în sufletele dvs. Pentru aceasta, e necesar ca o mare parte din problemele care vă preocupă, şi mă preocupă şi pe mine, deoarece ele fac mărturia dificultăţilor epocii noastre, să-şi găsească răspunsul în faptul că veţi rămâne în legătură permanentă cu Goetheanum-ul. Veţi avea de aici o permanentă fecundare a studiilor dvs. medicale. Dar pentru aceasta trebuie să simţiţi cu câtă seriozitate trebuie să studiaţi şi să vă conduceţi eforturile. Trebuie să simţiţi, de asemenea – acest fapt nu poate veni decât prin voi înşivă şi vă revine misiunea de a hotărî în acest sens –, că de la Dornach trebuie să provină, în viitor, fecundarea studiilor medicale. Iar această fecundare se va realiza, la Dornach, conform cu cerinţele epocii actuale. Trebuie să faceţi o adevărată alegere, este vorba de o cale medicală pe care trebuie să vă angajaţi.

Apoi, se pune problema karmei. Acela care vrea să vindece trebuie, evident, să aibă un raport intim cu karma. Voi mai vorbi despre aceasta în următoarele conferinţe. Nu se poate vindeca împotriva karmei, putem vindeca doar în sensul karmei. Dar karma nu se manifestă în aşa fel încât să putem spune cu cinism: Dacă cineva este bolnav, n-are decât, asta-i karma lui! Iar când se face bine: Karma l-a vindecat! Nu e voie să judecăm în acest fel. Modul în care acţionează karma în viaţa umană este un subiect care necesită o aprofundare cu adevărat cosmică. La aceste întrebări, vă vor veni răspunsurile de la Dornach, dacă le veţi căuta.

Am mai spus-o, în viitor, impulsurile vor trebui să izvorască din sursele esoterice. Căci este cu adevărat necesar să luăm în considerare realităţile actuale; de acestea s-a ţinut seama într-o largă măsură la Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societăţii Antroposofice Universale. Aceasta înseamnă, în domeniul medical, să simţim, mult mai profund decât am spus-o eu ieri, lipsa de teamă cu privire la imitarea remediilor noastre. Numai să se înţeleagă bine că pe viitor studiile medicale esoterice trebuie să fie urmate ţinându-se şi mai în profunzime legătura cu Dornachul. Pentru aceasta, la Dornach trebuie să existe în viitor o strădanie în domeniul studiilor medicale, la fel ca şi în alte ramuri ale vieţii spirituale. Până în prezent, în cadrul Societăţii Antroposofice, personalităţile care căutau esoterismul nu respectau cu destul de mare stricteţe condiţiile vieţii esoterice. Astfel, noi nu am reuşit, în decursul anilor, decât în două domenii: acela al antroposofiei generale şi acela al artei cuvântului şi al euritmiei. Dar ceea ce s-a dezvoltat în aceste două domenii ca activitate interioară, ca activitate interioară independentă, trebuie să se realizeze în toate secţiile pe care le vom crea. Aceasta cere să ne supunem cu toată încrederea condiţiilor elaborate aici. Face parte dintre aceste condiţii şi următoarea: toate problemele medicale vor fi tratate de mine însumi în colaborare cu Doamna Dr. Wegman, care, în cursul evoluţiei mişcării antroposofice, s-a pregătit în domeniul medicinei, şi situaţia sa în acest curent medical o autorizează să-l conducă împreună cu mine. Astfel, cel care se va asocia, cu încredere, cu Doamna Wegman, îşi va găsi calea pornind de la Dornach. Prin urmare, ar trebui luate nişte hotărâri, pentru ca cei care doresc să rămână în legătură cu Secţia pentru renaşterea medicinei să se poată adresa cu deplină încredere Doamnei Wegman, forma acestor dispoziţii urmând să fie discutată. Într-o circulară periodică, vom răspunde întrebărilor acelora care, după ce se va încheia acest curs, se vor dovedi a fi nişte studenţi la Goetheanum, în Dornach. Astfel, în această secţie va fi ca şi în celelalte. Circularele vor răspunde întrebărilor puse de fiecare şi toţi cei care vor participa la viaţa secţiei corespunzătoare vor primi răspunsurile. Dar acest lucru nu este posibil fără o încredere interioară. Astfel, vor fi create nişte adevărate legături şi toate cerinţele dvs. medicale şi umane vor fi satisfăcute. O organizaţie provizorie va permite să se ia nişte dispoziţii ulterioare şi să se creeze astfel nişte legături.

Marea eroare care s-a comis în viaţa esoterică se datorează unei lipse de modestie a unor persoane care au crezut că trebuie să-şi primească de la mine însumi exerciţiile esoterice. Aceasta este cauza eşecului esoterismului până acum. Ceea ce trăieşte în izvorul esoterismului nu poate fi transmis de persoanele adecvate decât pornind de la o bază interioară ocultă, faptul că această transmitere se realizează mai întâi prin nişte persoane desemnate de destin face parte din esoterism. Acest lucru a fost refuzat, din lipsă de modestie. Dacă nu este recunoscut acest lucru, noi nu vom progresa cu nimic mai mult în noua Societate Antroposofică; şi trebuie s-o facem.

Iată ce am schiţat mai întâi. Voi dezvolta ceea ce trebuie să fie un esoterism care să dăinuie. Aceste baze fiind puse, voi continua mâine consideraţiile noastre esoterice. Apoi voi încerca să răspund la majoritatea întrebărilor dvs., care revin mereu la aceeaşi problemă: Cum să primim o învăţătură care provine de la Dornach? Acest lucru este posibil dacă aveţi încredere. Nu e vorba de un apel la autoritate, la credinţa oarbă, ci de o construcţie plină de sens, solid întemeiată pe nişte baze interioare, o acceptare a condiţiilor create de destin. E de-ajuns pentru astăzi, continuarea, mâine. Voi răspunde întrebărilor izolate în măsura în care răspunsul poate fi dat în acest fel.

Planșa 5  
Foc
Aer
Apă
Pământ
= voinţă activă
= curaj
= sentiment
= gândire