Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

BAZELE NATURALE ALE ALIMENTAȚIEI


V. ACŢIUNEA ALBUMINEI, GRĂSIMILOR, HIDRAŢILOR DE CARBON ŞI A SĂRURILOR [ Notă ]

Dornach, 22 septembrie 1923
(GA 350)

Domnii mei, mai avem astăzi vreo întrebare?

Întrebare: Aş dori să întreb dacă în ceea ce priveşte alimentaţia cu cartofi există o relaţie, deci o corelaţie între cel care trăieşte în alte continente şi european.

Dr. Steiner: Vrem să abordăm astăzi, încă o dată, întreaga problemă a alimentaţiei, a relaţiei alimentaţiei cu lumea spirituală. Aşa cum ştiţi, cartofii au fost introduşi abia în timpurile mai noi. V-am spus [ Nota 1 ] că, în perioadele mai vechi, alimentaţia pe bază de cartofi nu exista, că pe atunci popoarele se hrăneau într-un alt mod, din produse destul de deosebite de cele de astăzi. Nu putem clarifica această întrebare fără a lua în considerare raportul lumii spirituale cu alimentaţia.

Vă veţi aminti – am mai explicat aceste lucruri [ Nota 2 ] – că omul trăieşte consumând diferite produse [ Nota 3 ]: albumină, pe care o preia din toate alimentele şi care se găseşte preponderent în carnea de pui. Apoi, omul preia grăsimi nu numai prin faptul că mănâncă direct grăsime animală, ci grăsime pe care o găseşte în toate produsele. Ştiţi că şi alte produse sunt transformate în alimente cu conţinut de grăsime, ca de exemplu laptele, care este transformat în brânză ş.a.m.d. Cel de al treilea aliment este constituit din acele produse pe care noi le numim hidraţi de carbon şi pe care-i preluăm din domeniul plantelor; preluăm hidraţi de carbon şi din alte alimente, dar aceştia sunt conţinuţi în principal în produse ca grâul, secara, lintea, fasolea şi, de asemenea, în cartofi, într-o proporţie preponderentă. Ultimul lucru de care omul are nevoie, pe care el îl consideră ca fiind un supliment, dar care pentru viaţă este necesar în mod special, sunt sărurile. Noi preluăm sărurile în primul rând sub formă de sare de bucătărie, şi, iarăşi, toate alimentele conţin săruri. Putem deci să spunem: Pentru ca omul să poată trăi, hrana lui trebuie să constea din albumine, grăsimi, hidraţi de carbon şi săruri.

Acum vreau să vă descriu ce înseamnă pentru om aceste alimente pe care le obţinem în forme diferite datorită faptului că noi consumăm hrană diversă. Să luăm mai întâi sărurile, care, chiar dacă sunt preluate în cantităţi mici, reprezintă un aliment extrem de important pentru om, nu doar un aditiv pentru gust. Noi nu punem sare în mâncare doar pentru că are un gust plăcut, ci, de fapt, ca să gândim cu ajutorul ei. Sărurile, ca aliment, trebuie să ajungă până în creier, pentru ca acesta să poată gândi. Sărurile se corelează în special cu ceea ce este gândirea noastră. Dacă cineva este atât de bolnav încât tot ceea ce este sare în aliment se depozitează în stomac sau în intestine şi nu este trimisă cu sângele la creier devine debil mintal, prost. Asta este ceea ce trebuie luat în considerare.

Trebuie să ne fie clar: spiritul este prezent, dar el trebuie să lucreze în substanţe pentru a putea acţiona pe Pământ. De aceea, dacă practici viaţa spirituală, trebuie să cunoşti acţiunea spiritului în materie. Altminteri ar fi ca şi cum cineva ar spune: A face maşini este ceva material, dar noi suntem fiinţe spirituale, noi nu vrem nimic material, nu vrem deci să cumpărăm fier, oţel, în schimb vrem să facem maşini din spirit. Este, bineînţeles, o absurditate. Trebuie mai întâi să ai materialele necesare pentru asta. Tot aşa, spiritul creator are nevoie de materie peste tot în natură. Dacă este împiedicat să utilizeze materia, dacă sarea se depune în stomac şi în intestine în loc să ajungă prin sânge la creier, omul devine prost.

Desigur, lucrurile nu sunt atât de simple, omul nu poate utiliza sare în mod nemijlocit, aşa cum este ea afară, în natură. Dacă aţi putea să puneţi o linguriţă de sare în creierul cuiva nu ar folosi la nimic; sarea trebuie să ajungă mai întâi în stomac. Dacă sarea ajunge în stomac şi intestine – luaţi în considerare că ea a fost deja dizolvată pe limbă – este dizolvată foarte fin, din ce în mai fin. Prin ceea ce face omul cu sarea, ea ajunge în creier într-o stare spiritualizată. Situaţia nu este atât de simplă încât să putem aduce sare direct în creier. Însă cel care nu este în stare să obţină acţiunea sării în creier devine prost.

Să luăm acum în considerare hidraţii de carbon. Aceştia se găsesc în special în mazăre, fasole grâu, secară sau în cartofi. Odată cu aceste alimente consumăm şi hidraţi de carbon. Ei contribuie în special la conformaţia noastră, fac ca noi să avem conformaţia de oameni. Dacă nu am consuma hidraţi de carbon, am suferi toate deformările posibile ale conformaţiei omeneşti. Am fi în situaţia că nasul nu s-ar putea forma corect, că urechile nu ar avea forma normală. Nu am obţine forma omenească pe care o avem. Hidraţii de carbon acţionează ca noi să fim corect desenaţi ca oameni. Suntem desenaţi ca oameni peste tot unde acţionează ei. Dacă omul este organizat în aşa fel încât să nu aducă hidraţi de carbon în creier, iar ei se depozitează în intestine şi în stomac, omul se prăbuşeşte, se ruinează, se scufundă în sine, devine slab, într-o anumită măsură, nu-şi mai poate menţine conformaţia. Hidraţii de carbon contribuie deci ca noi să avem conformaţia omenească corectă.

Vedeţi deci că trebuie să ne administrăm alimentaţia corectă. Sărurile acţionează preponderent în creier, hidraţii de carbon acţionează mai mult în spatele creierului, pe aceste straturi. Omul care digeră prea puţini hidraţi de carbon, care nu-i poate aduce aici, în aceste straturi ale creierului, este mereu răguşit, nu poate vorbi clar. Dacă aveţi deci în faţa dumneavoastră un om care înainte putea să vorbească absolut corect, dar care acum are brusc o vorbire răguşită, puteţi să spuneţi: La acest om ceva nu este în regulă cu digestia. El nu poate digera în mod corect hidraţii de carbon, care nu ajung la creier în locul corect. Prin aceasta respiraţia sa nu mai este în regulă şi nici vorbirea. Putem să spunem deci: Sărurile acţionează preponderent asupra gândirii; hidraţii de carbon acţionează asupra vorbirii şi asupra a tot ce are legătură cu ea. Este deci necesar să avem în organism hidraţi de carbon.

Acum, vedeţi dumneavoastră, hidraţii de carbon acţionează pentru conformaţia noastră, dar ei au, de fapt, intenţia de a ne face să fim o simplă formă. Ei nu ne căptuşesc cu piele. Noi trebuie însă să fim acoperiţi. Asta o fac grăsimile. Grăsimile fac să ajungă materialele necesare acolo unde hidraţii de carbon construiesc forma, desenează oarecum planul în aer. Grăsimea face să avem material în mod corect în noi. Acest proces se leagă într-un mod foarte special cu grăsimea.

V-am spus mai devreme că omul are un Eu, un corp astral, un corp eteric şi un corp fizic. Grăsimea se depozitează în corpul fizic; dar pentru ca aceasta să se poată depozita şi să rămână vie – căci trebuie să avem grăsime vie în noi – corpul eteric este cel mai important. El este important pentru depozitarea grăsimii. Corpul astral este important pentru simţire, pentru sensibilitate.

Gândiţi-vă acum: când cineva este treaz, corpul astral este în el; când doarme, corpul astral este în exterior. Dacă omul aste treaz, iar corpul său astral lucrează în corpul eteric, grăsimea este prelucrată continuu. Totul este bine uns în corp. Când omul doarme, deci corpul astral este în exterior, grăsimea nu este prelucrată, ci depozitată. În starea de trezie, grăsimea este utilizată continuu pentru uns, în somn este depozitată. Noi avem nevoie de ambele, adică de grăsime depozitată şi de grăsime care să ungă corpul.

Dacă însă cineva doarme continuu (înainte era mai des cazul; acum este tot mai rar; de exemplu, un pensionar care nu face absolut nimic), grăsimea se depune şi în timpul zilei la cei aşa-zis treji, care însă, de fapt, dorm: apare burta proeminentă şi multă grăsime depozitată peste tot! Vedeţi deci că pentru ca această depunere de grăsime să se facă în mod corect este necesar ca omul să-şi utilizeze grăsimea în mod viu, căci ea este produsă mereu. La cel care mănâncă tot atât cât prelucrează, procesul decurge corect. Dacă cineva mănâncă continuu şi nu prelucrează nimic, apare burta proeminentă.

Ţăranii ştiu foarte bine în mod instinctiv ceea ce vă spun aici. Dacă vor să aibă porci pentru slănină, ei fac astfel încât animalele să nu-şi mai ungă corpul în interior, ci ca tot ceea ce mănâncă să se depoziteze. Pentru aceasta modul de viaţă al animalelor trebuie adaptat în mod corespunzător.

Se poate întâmpla ca omul să nu fie în stare să depoziteze în mod corect grăsimea, deci este bolnav. În această privinţă, pensionarii sunt sănătoşi, ei depozitează grăsimea. Se poate întâmpla însă ca hidraţii de carbon să nu poată fi depozitaţi, iar vocea să devină răguşită. Se poate întâmpla ca grăsimea să nu poată fi depozitată corect şi să fie eliminată pur şi simplu cu fecalele. În acest caz avem prea puţină grăsime, putem să ungem prea puţin. Se poate şi să avem prea puţină mâncare, să facem foamea, şi atunci să ungem prea puţin. Grăsimea este, de fapt, materialul pe care-l depunem în corp. Ce se întâmplă cu un om care fie trebuie să flămânzească, fie digestia sa este de aşa natură încât nu poate depune grăsime, sau aceasta este eliminată cu fecalele? Un astfel de om, care nu are material în corpul său, devine tot mai spiritual. Acest mod de a deveni spiritual nu este însă suportat de om. Atunci spiritul arde. El nu numai că devine tot mai uscăţiv, dar se formează şi gaze în el, ceea ce conduce la faptul că devine obsedat, are iluzii şi apare obsesia foamei. Întotdeauna când omul este bolnav se produce o distrugere a corpului. Deci, atunci când omul primeşte prea puţină grăsime, se manifestă ceea ce se poate numi epuizare, tuberculoză, şi se poate spune că se pierde.

Acum să vorbim despre albumină. Vedeţi dumneavoastră, ea trebuie să existe înainte de toate în organism. Albumina este disponibilă sub formă de ou înainte ca fiinţa să ia naştere, atât fiinţa omenească, cât şi cea animală. Deci putem spune: Albumina este cea care stă, de fapt, la baza constituţiei omului, ea este cea care-l formează, îl dezvoltă, ea este originea, ea stă la bază. Din albumină trebuie să se formeze în corp tot restul. Putem spune: Albumina trebuie să fie prezentă de la început pentru ca omul să poată lua naştere. Mama modelează albumina în uter sub forma unui mic cocoloş. Oul este fecundat, iar prin fecundare albumina devine capabilă, prin procesele pe care vi le-am descris, să fie modelată în om. Bineînţeles, omul are însă nevoie continuu de albumină. De aceea ea trebuie să fie conţinută în hrana sa. Dacă omul are prea puţină albumină în hrana sa, sau dacă nu o poate digera, atunci el este epuizat de lipsa albuminei – ceea ce îl ucide treptat – iar dacă într-un moment al vieţii sale nu are nicio albumină corectă în organism, el ar putea să moară. Aşa cum albumina îi este necesară pentru a se naşte, tot aşa este ea necesară pentru ca el să trăiască. Deci putem spune: Cel care nu poate digera albumina nu poate supravieţui.

Să luăm acum în considerare fiecare tip de aliment în parte. Dacă avem în vedere sărurile, suntem orientaţi cu preponderenţă spre partea din faţă a capului; acolo se depun sărurile. Ceva mai în spate (în partea centrală – n.tr.) se depun hidraţii de carbon care fac ca noi oamenii să avem o formă. Mai în spate se depun grăsimile şi de acolo umplu corpul, căci grăsimile nu merg nemijlocit în corp, ci merg din sânge în cap şi abia acolo sunt menite pentru corp. Totul merge prin cap, inclusiv albumina.

Dacă ne referim la linte, fasole, mazăre, secară, grâu, putem spune: Noi obţinem hidraţii de carbon din fructele lor. Ceea ce rezultă din pământ este fructul grâului. Lintea este şi ea fruct. Vedeţi dumneavoastră, fructele au particularitatea că sunt prelucrate în stomac şi intestine şi îşi trimit doar forţele spre cap. Faptul că lintea, fasolea sunt prelucrate în intestine, asta o ştim cu toţii din stările particulare care pot să apară când le consumăm. Secara, grâul, lintea, fasolea, toate sunt prelucrate în intestine, au în principal particularitatea că sunt prelucrate în intestine.

De la cartofi nu putem mânca fructele. Dacă am mânca ceea ce la cartofi sunt fructe, am consuma otravă, o otravă mortală. Cartoful nu poate fi consumat la fel ca lintea, fasolea, mazărea, sau ca cerealele, de exemplu secara şi grâul. Ce consumăm noi de la cartof? Ceea ce este în partea de jos: bulbii. Iar bulbii sunt cel mai puţin prelucraţi în intestine la toate plantele, rădăcinoasele ş.a.m.d. Fructele sunt prelucrate în intestine. La cartof însă nu se poate mânca ceea ce are el ca fructe, iar bulbul nu este o rădăcină adevărată, ci o tulpină îngroşată. Cartoful ajunge în stomac, în intestine. Aici el nu poate fi prelucrat imediat, ci trece neprelucrat prin sânge în sus. Dacă ar fi ajuns în straturile din creier la fel de bine prelucrat ca secara sau grâul, ar fi fost trimis imediat jos, în corp. Deoarece a ajuns însă incomplet prelucrat, prelucrarea trebuie să aibă loc aici, în creier. Când mâncăm pâine din secară sau grâu, o digerăm corect în intestine şi nu mai pretindem capului să se îngrijească de digestie, ci el o poate răspândi deja în corp. Dacă mâncăm pâine din cartofi sau cartofi, atunci capul trebuie să se îngrijească mai întâi de digestia cartofilor.

Însă dacă folosim capul la digestia cartofilor el nu mai poate gândi, deoarece pentru gândire trebuie să aibă forţele libere; în această situaţie partea inferioară a corpului îi sustrage din forţe. Deci, dacă omul mănâncă prea mulţi cartofi – ceea ce s-a întâmplat într-o mare măsură de când a fost introdus în Europa – capul este deconectat de la gândire, iar omul îşi pierde tot mai mult capacitatea de a gândi cu partea de mijloc a capului; el gândeşte mai ales cu partea din faţă a creierului. Această parte a creierului depinde însă de săruri, şi aceasta are ca rezultat tot faptul că omul capătă o gândire materialistă. Partea din faţă a capului nu poate gândi spiritual. Omul devine un adevărat „om al raţiunii, al înţelegerii” tocmai prin folosirea părţii din faţă a creierului. În realitate, gândirea interioară a regresat de când alimentaţia cu cartofi a căpătat o poziţie importantă.

Trebuie să ne fie clar că omul nu este construit doar din forţe care sunt pe Pământ. V-am spus mereu că omul este construit din tot ce constituie mediu înconjurător; omul este o creaţie a Soarelui, Lunii şi stelelor. El îşi foloseşte partea din mijloc a creierului pentru a digera cartofii. Astfel el se izolează de Cosmos, nu mai recunoaşte Cosmosul, faptul că o spiritualitate coboară din Cosmos. Se poate spune că consumul exagerat de cartofi este în mare măsură responsabil de alunecarea spre materialism a lumii contemporane.

Bineînţeles, situaţia este de aşa natură încât în special cei care nu au suficiente mijloace de trai sunt direcţionaţi spre consumul de cartofi şi aceasta deoarece cartoful a fost ieftin o perioadă de timp; în schimb, cei care sunt înstăriţi pot să-şi cumpere ceea ce acţionează asupra părţii din faţă a creierului, deci pot să-şi condimenteze şi să-şi săreze bucatele. Rădăcinile acţionează asupra părţii din faţă a capului, ca şi sarea. Urmarea este că aceştia devin doar oameni ai raţiunii (înţelegerii), iar ceilalţi se lasă manipulaţi de oamenii raţiunii, deoarece nu-şi mai pot utiliza capul pentru a gândi. Astfel, cartoful are o relaţie specială cu spiritul. El a dat, de fapt, naştere spiritului materialist.

Dacă luăm în considerare împărţirea omului, trebuie să spunem: corpul fizic îşi are originea în albumină. Albumina se leagă cu naşterea şi moartea omului fizic. Corpul eteric îşi are câmpul principal de acţiune în grăsimi. Corpul astral îşi are câmpul principal de acţiune în hidraţii de carbon, iar Eul în săruri.

Putem spune deci: Ceea ce este în om capacitate de simţire nu este corpul fizic, ci corpul astral, căci dacă mă lovesc la mână şi simt durerea, atunci această durere ar trebui să fie simţită de tot ceea ce este fizic. Împing carnea înapoi, muşchiul înapoi; în acest mod, carnea este împinsă afară din corpul astral, iar eu resimt acţiunea în corpul astral. Tot ceea ce este simţire interioară este în corpul astral. Corpul astral este însă instruit să poată lucra corect. V-am spus: atunci când corpul astral doarme în timpul zilei şi nu poate lucra corect apare burta proeminentă, se depune grăsimea. De asemenea, se depune grăsime şi atunci când omul lucrează pur şi simplu intelectual, cu capul, devine om al raţiunii. Însă corpul astral, care acţionează, de exemplu, în vorbire, nu are nevoie de hidraţi de carbon doar în cap; el are nevoie de ei în întreg corpul. Corpul astral trebuie să mişte picioarele, să mişte mâinile, el are nevoie de hidraţi de carbon în tot corpul. Dacă-i dau secară sau grâu ca hidraţi de carbon, atunci forţele merg în tot corpul. Dacă-i dau cartofi, forţele rămân sus, în cap, iar omul este slab, istovit, iar corpul său astral nu poate lucra corect. Astfel, dacă omul nu este în stare să preia în el hidraţii de carbon şi să-i pătrundă, ceea ce este spiritual în om devine mat şi tot mai somnolent. Acest lucru nu este posibil în cazul hrănirii exclusive cu cartofi, deoarece omul are prea multe de făcut în cap, iar corpul nu mai păstrează nimic în rest.

Deja se poate pune întrebarea: Ce face ştiinţa? Ştiinţa studiază cât carbon, oxigen, azot, hidrogen, sulf sunt conţinute în albumină şi alte asemenea lucruri. Ştiinţa descoperă că în albumină este atâta carbon, atâta apă, în procente; în grăsime sunt alte procente, în hidraţii de carbon altele. Ştiinţa nu are însă nicio idee ce importanţă au aceste substanţe. Ea cunoaşte doar procentele părţilor componente. Cu asta însă nu se poate face nimic. Pur şi simplu părţile componente ale cartofului sunt altele decât cele ale secarei sau grâului, iar ceea ce este necesar de ştiut este că, dacă se mănâncă o floare sau un fruct, acestea sunt prelucrate în intestin, iar dacă se mănâncă o rădăcină, aceasta este prelucrată în cap.

Altminteri cunoştinţele nu pot fi utilizate nici în medicină. Cel care poate gândi corect ştie că dacă se face un ceai din flori, seminţe, fructe acesta acţionează cu precădere în intestine; dacă însă se face o fiertură din rădăcini şi este folosită asemenea unui ceai, se poate acţiona vindecător asupra capului. De asemenea, dacă mâncăm rădăcini, acestea acţionează asupra capului şi acţionează în mod material. Acest lucru este foarte important.

Acum putem trece mai departe şi spunem: Da, dar situaţia devine şi mai rea dacă omul nu este doar slăbit datorită alimentaţiei pe bază de cartofi, încât nu-şi mai poate mişca mâinile şi picioarele, ci este epuizat în aşa fel încât nu mai sunt active nici acele lucruri care contribuie la reproducere. Alimentaţia pe bază de cartofi acţionează în organele feminine de reproducere în aşa fel încât acestea devin istovite şi paralizate. Omul nu provine pur şi simplu din predecesorii săi, ci cu partea spiritual-sufletească din lumea spirituală, iar aceasta se leagă cu ceea ce provine de la predecesori. Să vedem cum stau lucrurile din acest punct de vedere.

Putem spune: Omul ia naştere din celulele feminine. Aici pătrunde sămânţa bărbătească. Se formează apoi, aici, înăuntru, tot felul de figuri în formă de stea. Celulele se divid, formând succesiv corpul uman. Niciun corp omenesc nu poate fi însă format dacă ceea ce se întâmplă aici nu se leagă cu spiritual-sufletescul care vine din lumea spirituală.

Dacă mama sau tatăl au consumat prea multe alimente pe bază de cartofi, se formează un embrion omenesc al cărui cap este predispus să lucreze mult. Dacă priviţi un embrion omenesc al unor părinţi care s-au hrănit corect cu pâine de secară, dacă tatăl şi mama consumă o hrană corectă, acest embrion arată oarecum altfel. Dacă priviţi însă un embrion ai cărui părinţi au consumat prea mulţi cartofi, la acesta este formată în mod preponderent cutia rotundă a craniului, restul fiind foarte puţin format. Acum spiritual-sufletescul trebuie să intre înăuntru, în cap. Dacă spiritual-sufletescul intră în cap, el trebuie să lucreze cu capul. Spiritual-sufletescul omului lucrează preponderent în cap încă din corpul mamei.

Dacă acest spiritual-sufletesc găseşte în cap ceea ce vine din hrana mamei, de la secară şi grâu, atunci el poate lucra corect. Florile, din care iau naştere secara şi grâul, s-au ridicat din pământ în sus, iar aici ele sunt înrudite cu spiritualul. Dacă spiritual-sufletescul întâlneşte în corpul mamei un cap de copil format preponderent prin consumul de cartofi, el nu poate pătrunde în acesta. Nu-i aşa?, cartoful merge în jos, în pământ, el este chiar acoperit de pământ, se îngroapă în pământ, creşte în întuneric, nu are nicio înrudire cu spiritualul. Omul coboară din lumea spirituală şi găseşte un cap care este format din întuneric. Atunci el, spiritul, nu poate intra, iar urmarea este că embrionul arată ulterior astfel: se formează un cap uriaş cu apă (hidrocefal). Dacă fizicul se dezvoltă când spiritualul nu pătrunde, se formează capul hidrocefal. Dacă spiritualul poate pătrunde, atunci el evaporă apa, lucrează în materie, iar capul se formează corect. Acum puteţi spune: Aceste uriaşe capete cu apă, care pot fi observate adeseori la embrioni, pot lua naştere printr-o hrănire deficitară, de preferinţă cu cartofi. În această situaţie nu numai că omul este epuizat, ci el este născut astfel încât spiritual-sufletescul său nu este deloc în regulă în corpul fizic.

Lucrurile stau în felul următor: omul este format din corp fizic, corp eteric, corp astral şi Eu, dar ele nu sunt egal dezvoltate pe diferitele trepte de vârstă. La copil, până la şapte ani, corpul eteric, corpul astral şi Eul sunt astfel formate încât trebuie mai întâi scufundate complet în corpul fizic. Când corpul eteric intră complet în corpul fizic, apar dinţii. Când corpul astral intră complet în corpul fizic are loc maturizarea sexuală. Dacă este disponibil un cap în care spiritual-sufletescul nu poate intra corect în omul fizic din cauza alimentaţiei cu cartofi, atunci este deranjat ceea ce trebuie să se întâmple cu omul în anii 14-15 ai vieţii. Omul va merge atunci de-a lungul întregii sale vieţi ca şi cum nu şi-ar avea corpul, ca şi cum acesta ar fi flasc. Deci, oamenii născuţi sub influenţa alimentaţiei cu cartofi sunt, deja de la naştere, insuficient de puternici pentru viaţă.

Acestea sunt lucruri extrem de importante. Trebuie doar să spuneţi: Da, într-adevăr, raporturile sociale depind de multe alte lucruri decât de cele care sunt spuse astăzi. Raporturile sociale depind şi de utilizarea corectă a câmpurilor agricole, astfel încât cartoful să nu mai fie cultivat în exces. Dacă se practică o ştiinţă socială, trebuie să se practice şi ştiinţe ale naturii adevărate, corecte. Acest lucru este absolut necesar. A vorbi simplu despre plusvaloare, capital ş.a.m.d. nu foloseşte la nimic. Să presupunem că i-ar reuşi comunismului să distrugă capitalismul; că ar administra totul singur. Dacă el a învăţat de la burghezi doar o ştiinţă care nu ştie să valorifice corect câmpurile agricole, dacă nu ştie că este mai dăunător să umpli stomacul cu cartofi decât cu secară şi grâu, atunci totul nu ajută la nimic. La toate acestea trebuie să reflectăm. Nu avem nevoie de discuţii continue despre ce are nevoie unul sau altul, ci avem nevoie de o ştiinţă adevărată, care să ia în considerare felul în care spiritul poate acţiona în materie.

De aceea, fără să vrea, omul trebuie să ducă un război continuu pe două fronturi. De ce? Oamenii de ştiinţă de astăzi se ocupă doar cu materia, dar numai cu procentaje ale materiei: cât carbon, oxigen, azot ş.a.m.d. sunt conţinute în albumină. Prin aceasta însă nu se poate învăţă absolut nimic despre materie. Înveţi să cunoşti materia abia atunci când ştii cum lucrează spiritul în ea. Situaţia este similară cu aceea în care cineva spune: Vreau să încerc să-mi clarific cum funcţionează un ceas. Ceasul este din argint. Argintul care este în ceasul meu este în mina de argint şi de acolo este extras. Acest argint este transportat cu trenul şi adus la oraş. Aici este livrat şi preluat de comercianţi ş.a.m.d. Apoi, în ceas este un cadran de porţelan. Porţelanul este extras de undeva, adus în oraş ş.a.m.d. Dar aşa nu ştiu absolut nimic despre ceas! Ştii ceva despre ceas abia atunci când cunoşti cum l-a lucrat ceasornicarul. Nu este important să ştii cum este extras argintul din mină, este însă important să ştii cum merge ceasul, cum a lucrat ceasornicarul, cum a făcut rotiţele ş.a.m.d.

De fapt, este absolut indiferent pentru sănătatea sau boala omului să ştii în mod abstract cât carbon, oxigen, azot conţin grăsimea, albumina, hidraţii de carbon ş.a.m.d.; pentru sănătatea omului este important să ştii că cartoful hrăneşte foarte puţin omul, atât spiritual cât şi fizic [ Nota 4 ].