Pe lângă noi au trecut cuvinte grele de sens. Forţa Evenimentului din Palestina este ceea ce Rudolf Steiner pune în centrul activităţii antroposopfice; misiunea mişcării antroposofice va fi aceea de a face ca viaţa care poate izvorî din acest Eveniment să se reverse în restul omenirii. Rudolf Steiner nu spune nicăieri mai clar decât în această conferinţă, prezentată în anul 1909, de Crăciun, că el are o misiune, că el dă curs unei indicaţii primite din lumea spirituală: de a pregăti şi realiza adevărata înţelegere a evangheliilor, a întemeia creştinismul viitorului. Societatea antroposofică urma să devină un instrument al acestui impuls, în fiecare membru al ei e trezit entuziasmul de a evolua pentru a deveni o egoitate independentă, liberă, bine consolidată în sine, care e capabilă să se deschidă – prin faptul că înţelege Impulsul christic – procesului de christificare şi să facă în aşa fel încât, în cursul evoluţiei, Christos să se nască în el, să devină o egoitate christificată. În locul apartenenţei la un suflet-grup, al legănării într-o visare iluzorie, molatecă, în sânul comunităţii, se impune căutarea severă a izvoarelor adevărului, elaborarea individuală a unor adevăruri independente, care doar ele pot face din noi oameni în înţelesul plenar al cuvântului şi ne pot transforma în instrumente ale unei activităţi care ne ajută să creştem spre misiunea noastră viitoare.
Toate aceste lucruri au fost rostite aici, pentru ca ele să coboare în toate sufletele. Primejdia ca oamenii să citească grăbit, pe alături de text, este, însă, aşa de mare, încât ni se pare că o nouă atenţionare nu este de prisos. În zilele noastre oamenii citesc repede şi adeseori nu văd esenţialul.
Precizia cu care Rudolf Steiner a formulat misiunea sa, în cuvinte clare, neechivoce, şi bogăţia copleşitoare a cunoştinţelor care-i stăteau la dispoziţie, focul inimii cu care se dedica acestei misiuni au declanşat opoziţia deja cunoscută a unor cercuri teosofice care nu voiau să recunoască misiunea în viitor a unui creştinism viu, dar condiţionat din punct de vedere istoric, şi a poziţiei sale centrale în viaţa lumii. De aceea, la sfârşitul lunii decembrie a anului 1912 a avut loc întrunirea Uniunii antroposofice, ca răspuns la excomunicarea, iniţiată de Annie Besant, a acelor membri ai Societăţii teosofice care nu se supuseseră cultului, de curând inaugurat, al lui Krishnamurti. O întâlnire a antroposofilor la Köln a oferit posibilitatea de a se discuta viitoarea muncă în comun. Era perioada dintre Crăciun şi Anul Nou, o dispoziţie gravă de sărbătoare. Arta poetului creştin clarvăzător Novalis a inaugurat una dintre serile în care Rudolf Steiner a dat Uniunii antroposofice linii orientative.
După ce au fost recitate imnurile spirituale 2, 3, 4, 8, 9 şi 10, Rudolf Steiner a ţinut cuvântarea următoare.
MARIE STEINER
(Dornach, 1930)
