Marele ciclu evolutiv al omenirii, străbătând cele şapte stări de conştienţă, de la Saturn până la Vulcan, l-am asemuit, într-una din relatările anterioare, cu drumul pe care omul îl parcurge în viaţa dintre naştere şi moarte, pornind de la vârsta sugarului, trecând prin perioada copilăriei şi aşa mai departe până la adânci bătrâneţi. Această comparaţie poate fi dusă şi mai departe. După cum diferitele vârste prin care trec oamenii nu numai că se succed, dar totodată se şi suprapun, la fel se întâmplă şi cu diferitele stări de constienţă. Bătrânul, bărbatul adult sau femeia adultă, adolescentul etc., toate aceste trepte pe care omul le parcurge în timpul vieţii, coexistă în acelaşi timp una lângă alta. La fel şi pe Saturn, nu erau prezenţi numai strămoşii omului ca fiinţe dotate cu o conştienţă obscură saturniană, ci alături de aceştia se mai aflau şi alte fiinţe care dezvoltaseră deja stări superioare de conştienţă. Încă de la începutul evoluţiei saturniene, erau prezente entităţi care aveau o conştienţă solară, altele erau înzestrate cu o conştienţă imaginativă (conştienţă lunară) şi altele chiar, a căror conştienţă se asemăna cu aceea pe care, în prezent, o avem noi, oamenii; mai participa la viaţa lui Saturn o a patra categorie situată la nivelul conştienţei de imagini conştientă de sine (psihică), o a cincea, la nivelul conştienţei de obiect conştientă de sine (metapsihică) şi, în sfârşit, o a şasea, care avea conştienţă creatoare (spirituală). Dar şirul fiinţelor nu se opreşte aici. După stadiul Vulcan omul va continua să evolueze mai departe şi va cunoaşte stări de conştienţă încă şi mai înalte. Aşa cum ochiul exterior poate privi până la mari depărtări, la fel ochiul interior al clarvăzătorului scrutează vastele spaţii ale spiritului şi descifrează acolo încă alte cinci stări de conştienţă, pe care, însă, acum ne este imposibil să le descriem. Putem, deci, vorbi de un total de douăsprezece stări de conştienţă*.
* Cele cinci stări superioare de conştienţă pot fi numite oarecum, astfel: 1) Starea de conştienţă proprie „Spiritelor Formei”, 2) Starea de conştienţă proprie „Spiritelor mişcării”, 3) Starea de conştienţă proprie „Spiritelor înţelepciunii”,4) Starea de conştienţă proprie „Tronurilor” şi 5) Starea de conştienţă proprie „Heruvimilor”. Omul va putea accede la aceste stări de conştienţă într-o altă evoluţie (NT).
Omul saturnian avea, prin urmare, în jurul său alte unsprezece categorii de fiinţe. Primele patru categorii, cele mai înalte, îşi îndepliniseră misiunea în etape de evoluţie cosmică anterioară vieţii de pe Saturn. Când viaţa a început să se manifeste pe Satum, aceste fiinţe erau la o treaptă atât de înaltă a propriei lor evoluţii, încât urmau să-şi continue existenţa în sfere situate cu mult dincolo de regnul uman. De aceea, acum nu este nici posibil şi nici util să vorbim despre ele.
Celelalte categorii de fiinţe, adică şapte în afară de fiinţa omului saturnian, iau, dimpotrivă, parte şi contribuie la dezvoltarea fiinţei umane. Ele apar şi se comportă ca puteri creatoare şi îşi aduc contribuţia într-un mod pe care îl vom prezenta în următoarele capitole.
Cele mai sublime dintre aceste fiinţe erau acelea care, la începutul evoluţiei pe Saturn, dobândiseră un grad de conştienţă pe care omul îl va avea abia după ce va fi trăit pe Vulcan, adică o conştienţă superioară creatoare (metaspirituală). Şi aceste fiinţe „creatoare” trecuseră, la rândul lor, cândva, prin treptele umanităţii, evoluţie ce avusese loc pe planete anterioare lui Saturn. Legătura lor cu evoluţia umană a mai continuat însă până către mijlocul vieţii saturniene. Din pricina corpului lor radiant fin şi sublim sunt denumite în ştiinţa ocultă „Vieţi strălucitoare” sau „Flăcări strălucitoare”. Şi pentru că substanţa din care erau compuse corpurile lor are o asemănare cu ceea ce, pe departe, ar fi voinţa umană, ele mai sunt numite şi „Spirite ale voinţei”. – Aceste spirite sunt, de fapt, creatorii omului saturnian. Ele emit din corpul lor substanţa care a putut să devină suport al conştienţei saturniene a omului. Perioada de evoluţie în timpul căreia a avut loc acest proces reprezintă primul ciclu mic al lui Saturn (în limbajul literaturii teosofice, „prima rondă”). Corpul substanţial pe care îl primeşte omul în felul acesta constituie primul germen al viitorului său corp fizic; putem spune, cu alte cuvinte, că germenul corpului fizic uman a fost depus în timpul primului ciclu mic saturnian de către „Spiritele voinţei”. În acel moment, acest germen avea deja starea de conştienţă saturniană, obscură.
După acest prim ciclu saturnian urmează încă alte şase cicluri mici. În cadrul acestora, omul nu va avea o stare de conştienţă de un grad mai înalt, dar corpul substanţial pe care îl primise cunoaşte o continuă şi progresivă elaborare. La acest proces participă, în felurite moduri, celelalte categorii de fiinţe menţionate mai sus.
După Spiritele voinţei, intră în acţiune o categorie de fiinţe dotate cu o conştienţă creatoare (spirituală), asemănătoare cu ceea ce va avea omul, în viitor, pe planeta Vulcan. Aceste fiinţe sunt numite „Spirite ale înţelepciunii”. Ştiinţa ocultă creştină le numeşte „Dominaţii”, „Domnii” (în greceşte Kyriotetes), în timp ce Spiritele voinţei sunt numite şi „Tronuri”*. Aceste entităţi şi-au continuat propria lor evoluţie în timpul celui de-al doilea ciclu saturnian, acţionând totodată asupra corpului uman, inoculându-i o „organizare plină de înţelepciune”, o structură raţională. Privind lucrurile mai de aproape, cu mai multă exactitate, acţiunea acestor entităţi asupra omului a început imediat în a doua jumătate a primului ciclu (mic) şi s-a terminat aproximativ la mijlocul celui de al doilea.
* Cine cunoaşte cu adevărat învăţătura creştină ştie că ea include şi reprezentări ale acestor entităţi spirituale care se află situate cu mult deasupra omului. Numai că, de câtva timp, această învăţătură s-a pierdut într-o doctrină religioasă exterioară. Cine aprofundează cu adevărat aceste probleme şi le priveşte cu seriozitate îşi dă seama că, în ceea ce priveşte creştinismul, nu există nici cel mai neînsemnat temei de a combate ştiinta ocultă, ci, dimpotrivă, trebuie să recunoască faptul că aceasta este în deplin acord cu creştinismul real. Dacă teologii şi doctrinarii religioşi ar dori să-şi dea osteneala, din fidelitate chiar pentru creştinismul lor, să studieze ştiinţa ocultă, ar putea recunoaşte în aceasta cel mai eficient sprijin şi ajutor în prezent. Dar numeroşi teologi au, din păcate, o gândire extrem de materialistă şi este foarte semnificativ faptul că, astăzi, până şi într-o scriere de popularizare care are scopul să favorizeze cunoaşterea creştinismului se pot citi afirmaţii ca aceasta: „Îngerii există numai pentru copii şi guvernante”. O asemenea afirmaţie rezultă dintr-o totală necunoaştere a ceea ce este adevăratul spirit creştin. Şi numai cine s-a îndepărtat de adevăratul creştinism, însuşindu-şi o aşa-zisă „ştiință” evoluată, poate face o asemenea afirmaţie. Dar va veni o vreme când o ştiinţă superioară va spulbera aceste afirmaţii puerile, care, astăzi, sunt la ordinea zilei (Nota ediţiei germane).
A treia categorie de spirite, cu o conştienţă de obiecte (metapsihica) conştientă de sine, se numesc „Spirite ale mişcării” sau „Spirite ale acţiunii”. În ştiinţa ocultă creştină se numesc „Tării” (în limba greacă, Dynamis) iar în literatura teosofică, „Mahat”. Începând de la mijlocul celui de al doilea ciclu saturnian, aceste entităţi îşi leagă progresul propriei lor evoluţii de contribuţia la acţiunea de perfecţionare a corpului substanţial al omului, căruia îi conferă facultatea de a se mişca şi de a acţiona cu deplină forţă. Această acţiune ia sfârşit către mijlocul celui de al treilea ciclu saturnian.
După trecerea acestei etape, intră în acţiune a patra categorie de fiinţe, pe care o cunoaştem sub denumirea de „Spirite ale formei”. Aceste entităţi au o conştienţă de imagini conştientă de sine (conştienţă psihică). Esoterismul creştin le numeşte „Puteri (în limba greacă, Exusiai). Datorită acţiunii lor, corpul substanţial al omului, care până atunci era un fel de nor mişcător, capătă o formă limitată (plastică). Activitatea „Spiritelor formei” se termină către mijlocul celui de al patrulea ciclu saturnian.
Urmează intrarea în acţiune a „Spiritelor tenebrelor”, cunoscute şi sub numele de „Spirite ale personalităţii” sau ale „Individualităţii” (Egoism). În acel stadiu al evoluţiei lor, aceste entităţi au o conştienţă asemănătoare cu conştienţa actuală, terestră, a omului şi, totodată, sunt încorporate în corpul material deja conturat al omului, aşa cum, în prezent, sufletul este încorporat în trup. Ele înzestrează, în felul acesta, corpul cu un fel de organe de simţ care sunt germenii organelor de simţ care se vor dezvolta, mai târziu, în cursul evoluţiei terestre, în corpul uman. – Trebuie subliniat, însă, că aceşti „germeni senzoriali” se deosebeau în mod esenţial de organele de simţ pe care le are omul în prezent. Cu asemenea „germeni senzoriali” omul terestru nu ar putea percepe nimic. Şi aceasta pentru că imaginile transmise organelor de simţ trebuie să treacă în prealabil printr-un corp eteric mai fin, care nu s-a format decât mai târziu, pe Soare, cât şi printr-un corp astral care îşi datorează existenţa evoluţiei lunare. (Toate accstea vor fi clarificate în expunerile care vor urma.) Dar, „Spiritele personalităţii” au capacitatea să prelucreze imaginile „germenilor senzoriali” prin propriul lor suflet şi, în felul acesta, cu ajutorul lor, pot să perceapă obiecte exterioare, aşa cum face omul în prezent, în evoluţia sa terestră. Prin acţiunea lor asupra corpului uman, „Spiritele personalităţii” îşi parcurg propriul lor „stadiu uman”. Putem spune că, de la mijlocul celui de al patrulea până către mijlocul celui de al cincilea ciclu saturnian, „Spiritele personalităţii” sunt oameni. – Aceste entităţi implantează corpului uman individualitatea şi egoismul. Şi pentru că au atins abia pe Saturn stadiul umanităţii, vor rămâne încă multă vreme legate de evoluţia omenirii şi vor mai avea de îndeplinit o acţiune importantă asupra omului, în cursul următoarelor cicluri de evoluţie. Acţiunea lor va avea mereu scopul de a inocula în fiinţa umană sentimentul propriei sale personalităţi: al individualităţii. Influenţa lor duce şi la o degenerare a sentimentului de identitate proprie într-un egoism feroce, dar, pe de altă parte, aceste entităţi sunt şi iniţiatorii sentimentului de independenţă al omului. Fără această influenţă, omul nu ar fi devenit niciodată o entitate conturată, o „personalitate”. Ştiinţa ocultă creştină foloseşte pentru aceste fiinţe expresia „Începuturi” (în limba greacă, Archai), iar în literatura teosofică li se spune „Asuras”.
Acţiunea acestor spirite este preluată spre mijlocul celui de al cincilea ciclu saturnian de către entităţi pe care le numim „Fiii focului”, care, în acel moment, erau la stadiul unei conștienţe de imagini obscure, aşa cum era conştienţa umană în ciclul lunar. Abia în decursul următoarei evoluţii planetare, pe Soare, ele vor dobândi o conştienţă umană. Din acest motiv, activitatea lor pe Saturn are un caracter, ca să spunem aşa, inconştient, ca de vis. Totuşi, intervenţia lor are un efect stimulator asupra „germenilor senzoriali” umani din ciclul precedent. Imaginile luminoase produse de „Spiritele focului” (sau „Fiii focului”) se manifestă spre exterior, prin germenii senzoriali. Stră-strămoşul omului este promovat, în felul acesta, ca un fel de entitate luminoasă. În timp ce viaţa pe Saturn era, în mod obişnuit, desfăşurată în obscuritate, omul apare acum, din aceste tenebre generalizate, ca o fiinţă luminoasă. – În acelaşi timp, înseşi „Spiritele personalităţii” se trezesc, în aceste tenebre generalizate, la o existenţă umană. – Fiinţa umană propriu-zisă nu poate să se slujească, pe Saturn, de luminozitatea sa. Forţa de lumină din germenii săi senzoriali ar fi incapabilă, prin ea însăşi, să exprime ceva, dar datorită ei alte fiinţe sublime găsesc posibilitatea să se reveleze în viaţa saturniană. Folosindu-se de sursele de lumină ale acelor străstrămoşi ai omului, aceste entităţi imprimă ceva din natura lor planetei. Ne referim acum la acele entităţi sublime care fac parte din grupul de patru despre care am spus mai înainte că treapta lor de evoluţie le situează cu mult dincolo de orice posibilă legătură cu existenţa umană. Fără ca pentru aceste entităţi să existe vreo necesitate, ele emană prin „propria lor voinţă liberă” ceva din esenţa lor. Doctrina secretă creştină vorbeşte, în această situaţie, de revelaţia „Serafimilor” (Seraphim) sau „Spirite al iubirii atotcuprinzătoare”. Acest stadiu durează până la mijlocul celui de al şaselea ciclu saturnian.
După aceasta începe acţiunea acelor fiinţe care, în acel stadiu, aveau acea conştienţă confuză asemănătoare conştienţei pe care noi o avem în prezent în timpul somnului profund, fără vise. Sunt „Fiii penumbrei” sau „Spirite ale amurgului” (în lucrările teosofice se numesc Lunar Pitris sau Barhishdad-Pitris). Treapta de umanitate o vor atinge abia în ciclul planetar al Lunii. Ca şi „Fiii focului” care lucraseră înaintea lor, acum, pe Pământ, ele au depăşit stadiul de om. Pe Pământ, „Fiii penumbrei” sunt fiinţe superioare omului şi doctrina secretă creştină le numeşte „Îngeri” (Angeloi), în timp ce pe „Fiii focului” îi numeşte „Arhangheli” (Archangeloi). „Fiii penumbrei” (Îngerii) dezvoltă la fiinţa care este strămoşul omului, un fel de raţiune, de inteligenţă, dar de care, atunci, din cauza stării de conştienţă încă rudimentară, confuză, nu se puteau încă folosi. Prin această inteligenţă se pot revela din nou alte entităţi sublime, aşa cum mai înainte Serafimii s-au revelat prin germenii senzoriali. Aceste entităţi, numite „Cheruvimi” (Herubim) de ştiinţa ocultă creştină, se folosesc de corpurile umane pentru a deversa, în întreaga planetă, inteligenţa.
Către mijlocul celui de al şaptelea ciclu saturnian începe o nouă activitate. Omul este acum suficient de evoluat pentru a putea să lucreze în mod inconştient asupra propriului său corp material. Datorită acestei acţiuni proprii, el elaborează, în deplină stare de întunecare a existenţei sale saturniene, primul germen al „Omului-spirit” (a se compara cu cele scrise în lucrarea mea Teosofia)*, care abia la sfârşitul întregii evoluţii umane îşi va atinge deplina sa dezvoltare. În literatura teosofică, „Omul-spirit” este cunoscut sub denumirea de „Atma”. El reprezintă mădularul cel mai elevat al acestei monade care este omul. Dar, la acel moment, pe Saturn, acesta era complet obscur şi inconştient. După cum Serafimii şi Heruvimii s-au revelat, din propria şi libera lor voinţă, în cele două stadii anterioare, prin om, tot aşa fac acum şi Tronurile, acele entităţi care, încă la începutul existenţei saturniene, au alcătuit corpul omenesc din propria lor esenţă. Germenul „Omului-spirit” (Atma) este străbătut în întregime de forţa acestor „Spirite ale voinţei” (Tronuri), forţă pe care o va păstra apoi în decursul tuturor etapelor evoluţiei ulterioare. În acel stadiu iniţial, dat fiind starea de conştienţă obscură pe care o avea, omul nu putea, bineînţeles, să-şi dea seama de existenţa acestui germen, dar el continuă să se dezvolte, iar mai târziu, omul îl va vedea apărând în propria sa conştienţă.
* Este vorba de lucrarea intitulată Teosofia. O introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi menirea omului, apărută în anul 1904 (GA 9). Lucrarea este tradusă in limba română şi o primă ediţie datează din 1943. După 1991, au mai apărut încă trei ediţii, din care una, o ediţie bilingvă, în limba germană şi romană (NT).
Această acţiune nu se încheie la finele existenţei saturniene; ea continuă şi în primele cicluri pe Soare. Este bine să precizăm că acţiunea spiritelor superioare, pe care le-am menţionat aici, nu coincide cu începutul şi sfârşitul unui ciclu mic (al unei „ronde”), ci această activitate se desfăşoară de obicei începând de la mijlocul unui ciclu (mic) până la mijlocul celui următor. Punctul culminant al acestei activităţi se situează tocmai în pauza dintre două cicluri. O acţiune porneşte ascendent de la mijlocul unui ciclu („Manvantara”), atinge punctul de cea mai mare intensitate la mijlocul perioadei de repaus (Pralaya), ca apoi să-şi piardă din intensitate în următorul ciclu. (În capitolul anterior, am arătat deja că viaţa nu se opreşte nicidecum în timpul perioadelor de repaus.)
Din cele expuse mai sus, este acum de înţeles de ce ştiinta ocultă creştină afirmă că, „la începutul timpurilor”, primele entităţi care se revelează sunt Serafimii, Heruvimii şi Tronurile.
Cursul evoluţiei lui Saturn continuă până când viaţa sa intră în acea perioadă de repaus, reluându-şi mersul, apoi, ca o nouă planetă, Soarele. Despre aceasta, în capitolele următoare.
Şi acum, pentru o mai uşoară privire de ansamblu, să recapitulăm etapele de evoluţie ale primei planete.
