Versiunea în limba română, după traducerea patriarhului Nicodim.
1. La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.
2. Și pământul era nelocuit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor.
3. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Și a fost lumină.
4. Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară, și a fost dimineața: ziua întâi.
6. Și a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape!” Și a fost așa.
7. A făcut Dumnezeu tăria, și a despărțit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Si a văzut Dumnezeu că e bine*. Și a fost seară, și a fost dimineața: ziua a doua.
9. Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!” Și a fost așa. Și s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor și s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Și a văzut Dumnezeu că e bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeață: iarbă cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod, cu sămânță în sine, după fel, pe pământ”.
Și a fost așa.
12. Pământul a dat din sine verdeață: iarbă, care face sămânță după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămânță după fel pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că e bine.
13. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a treia.
14. Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne, să deosebească timpurile anului, zilele și anii.
15. Și să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul”. Și a fost așa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții și stelele.
17. Și le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul.
18. Să cârmuiască ziua și noaptea și să despartă lumina de întuneric. Și a văzut Dumnezeu că e bine.
19. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a patra.
20. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele și păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului !” Și a fost așa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape și toate ființele vii care mișună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor și toate păsările înaripate după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că e
bine.
23. Și a fost seară, și a fost dimineață: ziua a cincea.
24. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul ființe vii după felul lor: animale, târâtoare și fiare sălbatice după felul lor.” Și a fost așa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, și animalele domestice după felul lor, și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că e bine.
26. Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea noastră, ca să stăpânească peștii mărilor, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot
pământul!”
27. Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie.
31. Și a privit Dumnezeu toate câte făcuse și iată erau bune foarte. Și a fost seară, și a fost dimineața: ziua a șasea.
* Această frază nu este în textul ebraic. (N.Tr.)
Capitolul 2
1. Așa s-au făcut cerul și pământul și toată oștirea lui.
2. Și a sfârșit Dumnezeu în ziua a șasea lucrarea sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a șaptea s-a odihnit de toate lucrurile sale, pe care le-a făcut.
3. Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa s-a odihnit de toate lucrurile sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială.
4. Iată obârșia cerului și a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul-Dumnezeu a făcut cerul și pământul.
5. Pe câmp nu se afla nici o tufă, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul-Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6. Ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului.
7. Atunci, luând Domnul-Dumnezeu țărâna din pământ, a făcut pe om, și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul ființă vie.
8. Apoi Domnul-Dumnezeu a sădit rai în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
