În conferinţa de ieri, în care am făcut o prezentare a acţiunilor conjugate ale diverselor spirite din rândul Ierarhiilor în regnurile naturii, a rămas încă neatinsă o abordare a regnului mineral. Ne amintim că regnul mineral se caracterizează prin aceea că în planul fizic găsim numai corpul fizic, ceea ce corespunde corpului eteric al mineralului trebuie căutat în aşa-numita lume astrală, corpul astral în lumea Devachanului Inferior, iar Eul-grup în planul devachanic superior. Din acest punct de vedere, regnul mineral formează un contrast uimitor cu omul. În timp ce la om toate cele patru mădulare ale entităţii sale sunt active în planul fizic, atât corpul fizic, corpul eteric, corpul astral cât şi Eul, la mineral trebuie să căutăm fiecare din aceste mădulare în planuri diferite: ceea ce la om corespunde corpului eteric, corpul eteric al mineralului se află în planul astral; corpul astral îl găsim în Devachanul inferior, iar Eul-grup în Devachanul superior. În felul acesta, ceea ce la om se află concentrat în lumea fizică la regnul mineral acţionează pe planuri şi în lumi diferite. Despre ce este vorba în realitate rezultă foarte clar când cercetăm cu privirea ocultă. Chiar din perspectiva ocultismului, în planul fizic trebuie să căutăm din regnul mineral numai ceea ce este fizic perceptibil, în primul rând ceea ce numim formele lui. Noi ştim, de fapt – menţionăm aceasta acum doar în treacăt –, că lumea minerală, cel puţin parţial, ne apare formată astfel, încât această modelare o simtim ca pe ceva ce este conform cu natura minerală. Dacă privim un corp în formă de cub şi un altul de o formă diferită, ştim că aceste forme nu sunt întâmplătoare, ci ţin într-un anumit mod de natura mineralului.
Cercetarea ocultă ne învaţă că aceste forme din regnul mineral, pe care le numim forme cristaline, trebuie să le atribuim în primul rând modului de acţiune al Spiritelor formei. Tocmai fiindcă ocultismul se opreşte pretutindeni asupra realităţii, asupra originii lucrurilor, numele date în ocultism caută să sublinieze un aspect caracteristic. Numele de Spirite ale formei a fost ales pe acest criteriu, pentru că în regnul mineral sunt active Spiritele formei şi mai ales descendenţi ai Spiritelor formei, în sensul în care am vorbit despre descendenţii Spiritelor Ierarhiilor superioare, în cursul acestor conferinţe. Dacă dorim să înţelegem natura mineralului, trebuie să precizăm că pentru percepţia fizică este sesizabilă în general forma mineralului; fireşte, există şi anumite forţe care se manifestă în regnul mineral, cum ar fi forţele electricităţii, ale magnetismului, forţele care fac ca mineralele să ne apară în diverse culori. Pe scurt, trebuie să fim bine lămuriţi asupra faptului că la mineral elementul principal pe care îl putem observa în planul fizic este forma. Să neglijăm celelalte proprietăţi, să observăm bine formele pe care le constatăm la o mare parte a regnului mineral şi să înţelegem că aceste forme pure rezultă în primul rând ca urmare a modului de acţiune al Spiritelor formei sau al descendentilor lor.
Ajungem acum la ceea ce trebuie considerat a fi al doilea element constitutiv al unei fiinţe aparţinând regnului mineral, la aşa-numitul corp eteric. Cercetătorul ocult nu găseşte corpul eteric la un mineral în lumea fizică, ci în aceeaşi regiune în care trebuie să caute când are în vedere corpul astral al plantelor sau Eul-grup al animalelor; am văzut ieri că el nu are nevoie să facă alte pregătiri în sufletul său, decât cele care sunt necesare pentru a găsi Eurile grup ale animalelor; cu aceeaşi stare de conştienţă cu care percepe Eurile-grup ale animalelor, precum şi entităţile astrale ale plantelor el găseşte şi ceea ce serveşte drept element eteric în regnul mineral. Din cele spuse rezultă că în această privinţă observaţia noastră trebuie să meargă până la nivelul planetelor dintr-un sistem planetar, iar în cazul nostru, trebuie să meargă până la planetele care sunt exterioare faţă de Pământ. Am arătat cum dinspre aceste planete acţionează în mod nemijlocit forţele corespunzătoare care se exteriorizează în Eurile-grup ale animalelor şi în corpurile astrale ale lumii vegetale. În această direcţie trebuie să ne îndreptăm, dacă vrem să găsim ceea ce acţionează în mineral ca element eteric. Felul cum este scăldat mineralul din toate părţile de forţe ale vieţii se dezvăluie abia când pătrundem în această viaţă generală, care este aceeaşi, omogenă, de la Pământ până la ultimele planete ale sistemului nostru planetar. Acolo găsim principiul prin care mineralul devine viu. Viaţa mineralului nu este, prin urmare, de găsit, în lumea fizică, nu în domeniul a ceea ce ne oferă Pământul în mod nemijlocit, ci în curenţii de viaţă care se revarsă dinspre planete. Avându-şi sursa în Soare, el vine totuşi nemijlocit dinspre planete ca un torent care pătrunde planeta noastră cu viaţă, pentru ca aici, cu descendenţii lor, spiritele eterice ale naturii, despre care am vorbit, să pătrundă ceea ce este formă, astfel încât ceea ce este formă să capete şi interioritate; cu alte cuvinte, forma mineralului, fiind singurul lucru care vine din planul flzic, ne apare de nepătruns, opunându-ne rezistenţă. Dacă în mineral nu ar fi activ decât ceea ce este activ pe planul fizic, el şi-ar face prezentă numai forma, dar această formă este totuşi plină de viaţă lăuntrică, de interioritate. Mineralul are în mod real interioritate, el are interioritatea diverselor substanţe minerale. Mineralul nu are numai formă, el are şi materie, substanţă. Dacă conştientizăm în mod nemijlocit această substanţă numai în lumea fizică, ea ne apare lipsită de viaţă, o substanţă moartă, dar pentru Cosmos ea nu este moartă, este ceva ce ţine de viaţa acestui spaţiu, ceva ce este secretat de viaţa sistemului planetar. Aşa cum organismul uman sau cel animal poate să secrete substanţe tari, de exemplu unghiile, la fel se secretă substanţa minerală. Dar forţele active prin care se face această eliminare, această secreţie, nu trebuie căutate pe Pământ şi din această cauză aceste substanţe ne apar, aici, fără viaţă, moarte. Aceşti curenti de viaţă, aceste forţe vitale, acest eteric vine de la diferitele planete. Şi aşa cum atunci când ne-am ocupat de Eurile-grup ale animalelor am putut spune că prin ele iau fiinţă doar forme generale, care apoi sunt în continuare perfecţionate, la fel trebuie să spunem că aceşti curenţi de viaţă care coboară de la diferitele planete şi îmbibă Pământul din toate direcţiile nu creează forme pentru minerale, căci formele sunt opera Spiritelor formei, ci înzestrează mineralul cu interioritate, dar în aşa fel, încât această interioritate dă anumite tipuri, categorii de interioritate principale, substanţe principale, şi fiecare substanţă ţine de un anumit curent care provine de la o anumită planetă. Numai că de la aceste planete, prin aceşti curenţi planetari, nu se creează în regnul mineral tipuri înzestrate cu mobilitate, deoarece mineralele primesc forme precise, compacte; apoi, prin diferitele poziţii ale planetelor, aşa cum am arătat ieri vorbind despre sufletele-grup ale animalelor, în afară de tipurile principale, în afară de substanţele principale, se creează alte tipuri, substanţe secundare, care depind la rândul lor de poziţia în constelaţie a fiecărei planete; dar ceea ce o planetă creează prin caracteristica sa primordială se exprimă în substanţele principale ale organismului terestru.
Avem, aşadar, anumite substanţe principale ale organismului terestru despre care putem spune: Aceasta este o substanţă care este străbătută de un curent eteric, provenind de la o anumită planetă; altă substanţă este străbătută de un curent provenind de la o altă planetă. Astfel, trebuie să atribuim natura substanţelor minerale activităţilor care se desfăşoară în cadrul sistemului planetar şi care se exteriorizează în organismul terestru sub formă de curenţi eterici. Acesta este motivul pentru care în şcolile oculte care cercetau aceste lucruri s-au atribuit acelor substanţe principale ale organismului terestru care sunt acţionate nemijlocit prin activitatea planetelor şi nu în primul rând prin constelaţii numele planetei corespunzătoare, cu respectarea observaţiei oculte. Dacă ne referim, în cadrul sistemului nostru planetar, la Saturn, acesta este legat de curentul care provine de la el şi pătrunde Pământul, ca un curent dătător de viaţă, şi de substanţa pe care o numim plumb. Avem deci, în cazul acesta, o substanţă principală care în interioritatea sa este însufleţită de Saturn. Jupiter însufleţeşte o substanţă principală pe care o numim staniu, Marte fierul, Venus – acum numită în sens ocult – cuprul. În ceea ce îl priveşte pe Mercur, avem în vedere că această planetă a fost confundată mai târziu cu Venus. Forţa dătătoare de viaţă care vine de la Mercur, în sensul denumirii oculte, a acţionat, creând o substanţă care a pătruns în organismul terestru şi a produs o şi mai mare apropiere, o şi mai mare asemănare cu planeta însăşi, căci Mercur este cea mai apropiată planetă de Pământ. Pentru aceasta, substanţei create i s-a dat acelaşi nume ca şi corpului ceresc respectiv, şi anume mercur sau argint viu. Acestea sunt substanţele principale care prin corpul lor eteric sunt dependente de planetele sistemului nostru solar. Şi dacă ne amintim ce am spus despre ceea ce acţionează din sistemul planetar, cu privire la sufletele-grup ale animalelor, la corpurile astrale ale vegetalelor, ştiţi că a fost vorba de entităţi care sunt legate de Spiritele mişcării, fie direct cu acestea, fie cu descendenţii lor, şi care acţionează în totalitate dinspre planete spre Pământ. În acest sens, trebuie să considerăm entităţile care pătrund eteric substanţele minerale ca făcând parte din sfera Spiritelor mişcării.
Numai că noi trebuie să urcăm şi mai sus, dacă vrem să luăm cunoştinţă de ceea ce este corpul astral al regnului mineral. Din cele relatate până acum, vă va fi uşor să înţelegeţi că aşa cum, trecând de la corpul astral al plantelor la Eul-grup al lor, a trebuit să urcăm de la nivelul planetelor la Soare, la steaua fixă, tot astfel şi în cazul regnului mineral, dacă vrem să trecem de la corpul eteric la corpul astral, trebuie să urcăm din nou la steaua fixă. Aceasta înseamnă că privirea ocultă ne spune că astralul mineralului acţionează din grupul de entităţi care sunt perceptibile nemijlocit numai dinspre Soare, entităţi pe care le numim Spirite ale înţelepciunii, sau dinspre ceea ce este în legătură cu sfera acestora. Trebuie luate, aşadar, în considerare şi entităţile care sunt descendenţi ai Spiritelor înţelepciunii. Ceea ce acţionează ca astralitate în mineral este perceput de privirea ocultă în afara mineralului propriu-zis. În orice caz, viaţa care a fost descrisă ca aflându-se în mineral, etericul său, este împinsă, din afara acestuia. În timp ce corpul astral, la om sau la animal, reţine etericul din interiorul fiinţei, la mineral el este împins de corpul astral care se află în afara mineralului, nu legat de acesta, ca la om sau la animal. Se poate spune: Dacă avem în vedere legătura corpului astral al omului cu corpul său eteric lucrurile stau în aşa fel, încât ceea ce acţionează drept corp eteric este menţinut coerent prin forţe de atracţie, în timp ce la mineral etericul este presat prin forţe exterioare, astfel încât conţinutul este împins înăuntru prin forţe astrale active, constituind interioritatea mineralului, care se exprimă în curentul eteric. Coerenţa mineralului este menţinută pe căi astrale, din afară, prin aceea că această comprimare este determinată prin diferitele poziţii ale Soarelui faţă de Pământ. S-ar putea spune: Din punctul din care Soarele luminează Pământul este comprimată în mineral substanţa eterică. Aşadar, în timp ce etericul este dirijat spre Pământ dinspre planete, el este comprimat în mineral sau în cristal dinspre Soare, din acele forţe care provin din sfera Spiritelor înţelepciunii.
Ni se prezintă aici ceva uimitor. Dacă această acţiune care se exercită din Soare asupra mineralelor ca forţă astrală este cercetată în mod ocult, recunoaştem în acest punct, în modul cel mai clar, un fapt extraordinar de important: învăţăm să cunoaştem că în timp ce toate forţele eterice care acţionează asupra mineralelor şi formează substanta de bază a acestora provin dinspre planete, coboară şi din Soare asemenea curenţi eterici asupra Pământului. Aşadar, pentru formarea normală a mineralelor, etericul substanţial provine de la planete şi numai substanţa eterică este concentrată, presată prin forţele care vin de la Soare; nu este adevărat că din Soare nu coboară curenţi eterici, deoarece un asemenea curent vine de la el. De ce vine de la Soare un curent eteric care poate să vitalizeze mineralul în interioritatea sa? De ce se întâmplă acest lucru?
Totul se se datorează faptului că aici intervine acţiunea acelor forţe pe care le-am numit principiul luciferic. Acele spirite care fac parte din rangul Ierarhiilor superioare şi acţionează în mod astral asupra mineralelor sunt, aşa cum am mentionat, Spiritele înţelepciunii, în timp ce Spiritele mişcării acţionează ca forţe eterice. Spiritele înţelepciunii care şi-au împlinit procesul lor normal de evoluţie acţionează din Soare ca forţe astrale asupra mineralelor. Dar există şi Spirite ale înţelepciunii care au devenit luciferice. Am arătat deja că această acţiune de luciferizare a anumitor entităţi dintr-o Ierarhie reprezintă un fel de stare de rebeliune în Cosmos. Starea aceasta de rebeliune apare datorită faptului că unele spirite de pe o treaptă a Ierarhiilor se ridică împotriva celorlalte spirite de acelaşi rang, le combat şi fac cu totul altceva. La această împotrivire se ajunge prin aceea că ele nu mai urmează cursul normal al evoluţiei lor, aşa cum o fac spiritele normale. Aceste spirite rebele rămân pur şi simplu în urmă, pe o treaptă anterioară. Noi trăim în propriul nostru suflet năzuinţa de evadare, dar reprezentările şi obişnuinţele pe care ni le-am creat nu ne permit să realizăm ceea ce dorim, fiindcă şi aceste reprezentări şi obişnuinte vor să existe. Obişnuintele noastre sunt adeseori un fel de rebeli împotriva a ceea ce am dobândit prin strădanie într-o nouă perioadă a vieţii. La fel sunt entităţile spirituale care au rămas pe o treaptă inferioară, faţă de evoluţia normală; ele sunt ca nişte rebeli în Cosmos. Spiritele devenite luciferice, Spiritele înţelepciunii aparţinând Ierarhiei a doua care nu au străbătut cursul normal al evolutiei, acum, în loc să emită din Soare curenţi astrali asupra mineralelor, revarsă curenţi eterici asupra Pământului. Prin aceasta s-a format o anumită substanţă minerală de bază care şi-a primit interioritatea direct din Soare. Nu din planete, ci din Soare şi-a primit aceasta interioritatea, şi această substanţă este aurul. Din această cauză ocultistul a atribuit aurul direct Soarelui. Aurul este acel mineral luciferic a cărui interioritate nu este activată eteric din planete, ci din Soare. Datorită acestui fapt, tocmai acest metal este, dintr-un anumit punct de vedere, altceva decât celelalte metale.
Acum puteţi înţelege uşor că datorită faptului că din Soare vin curenţi eterici şi acţionează pe Pământ, realizând ceea ce în cadrul Pământului este un principiu de rebeliune, echilibrul său este tulburat. În ce priveşte regnul mineral, echilibrul terestru s-ar fi menţinut dacă toate infuziile de natură eterică asupra metalelor ar fi venit numai dinspre planete, iar de la Soare numai infuzia de natură astrală. Dar aşa cum stau lucrurile în prezent, vine şi de la Soare o infuzie de natură eterică, tulburând echilibrul terestru. Acest echilibru trebuia să fie restabilit de conducătorii înţelepţi ai lumii. Pământul nu-şi putea urma evoluţia în starea aceasta. Coacţionarea Ierarhiilor trebuia să aibă loc în asa fel încât să fie obţinută restabilirea echilibrului. Puternicelor forţe eterice de natură luciferică trebuia să li se opună forţe care, într-un anumit fel, să paralizeze această influenţă. Aceasta ar fi fost posibil numai dacă acestui curent eteric care provine din Soare i s-ar fi opus un altul care să interacţioneze cu el, neutralizându-i într-un fel efectele. Aşadar, în timp ce unele Spirite ale înţelepciunii s-au dovedit a fi luciferice şi au emis din Soare curenţi de natură eterică spre regnul mineral de pe Pământ, alte spirite s-au îngrijit ca alţi curenţi să se opună acestor curenţi eterici. Aceşti curenţi de opoziţie, care restabilesc echilibrul, au fost creaţi din substanţa terestră cu echilibru deranjat, din care o parte a fost separată, şi aceasta s-a rotit ca Lună în jurul Pământului. Iată deci că curenţilor eterici care vin din Soare li se opune acum un alt curent eteric care vine de la Lună, deci dintr-o cu totul altă parte, şi restabileşte echilibrul. Deoarece Spiritele luciferice ale înţelepciunii dobândiseră posibilitatea ca din Soare să trimită curenţi eterici, era necesar ca alte Spirite ale înţelepciunii să renunţe să mai acţioneze de pe Soare, ceva mai mult, să-şi utilizeze forţele pentru a stabili echilibrul. Aceasta a însemnat o coborâre cosmică şi o colonie planetară a fost întemeiată pe Lună, de unde acum se scurg spre Pământ curenţi eterici; astfel a fost produsă o substanţă care trebuia să existe pe Pământ pentru a atenua forţa directă a aurului. Aceasta s-a întâmplat datorită faptului că Luna a fost despărţită de Pământ. Astfel a fost cu putinţă ca dinspre Spiritele înţelepciunii care au desprins Luna şi au devenit acum oponente ale Spiritelor luciferice ale înţelepciunii de pe Soare să străbată Pământul forţe eterice care au dus în final la producerea substanţei pe care o numim argint. Vedeţi deci că în Univers, în Cosmos, unele lucruri acţionează în aşa fel, încât am putea fi tentaţi să rezolvăm totul schematic, dar este ciudat că mereu schemele sunt infirmate. Dacă cineva s-ar gândi să susţină schematic că toate forţele eterice pentru minerale provin dinspre planete, el s-ar înşela căci în realitate două curente vin de la Soare şi de la Lună, şi prin aceasta s-au format pe Pământ alte două substanţe de bază.
Dacă dorim să concretizăm modul în care se exprimă exterior în Univers ceea ce am spus până acum, putem parcurge următorul drum. Mai întâi trebuie să ne lămurim ce reprezintă ceea ce vedem când privim spre Soare. Am arătat acum câteva zile că dintre Ierarhiile superioare o evoluţie proprie pe steaua fixă o parcurg cu adevărat numai spiritele care ajung până la treapta Spiritelor înţelepciunii. Când ne îndreptăm, deci, privirea ocultă spre o stea fixă ştim că ceea ce este acolo, în interiorul stelei fixe, este substanţialitate a Spiritelor înţelepciunii. Acesta este adevăratul conţinut al stelei fixe. Omul îşi poate forma o reprezentare, o idee despre ce este această substanţialitate a Spiritelor înţelepciunii numai dacă se raportează la ceea ce există în el însuşi ca imagine a acestei substanţe. Ce reprezintă în noi înşine, în om în general, în sufletul uman, imaginea substanţei Spiritelor înţelepciunii? Gândurile noastre. Dar gândurile nu le vedem cu ochii fizici. Aceasta este şi cauza principală pentru care nici stelele fixe, în măsura în care sunt reşedinţa Spiritelor înţelepciunii adevărate, nu pot fi văzute cu ochi fizici. Ne aflăm într-un punct de unde din nou ne putem referi la enorma importanţă pe care trebuie să o acordăm străvechilor documente religioase care se bazează pe ocultism. Căci ştiţi, cu siguranţă, că în aceste documente, în Geneză de pildă, oamenii sunt prezentaţi într-un mod cel puţin ciudat. Ni se spune că Lucifer s-a apropiat de Eva şi i-a şoptit că dacă face ce vrea el i se vor deschide ochii. Cine cunoaşte textul originar nu se gândeşte deloc la o explicaţie simbolică. Căci, aşa cum se arată în Biblie, Binele şi Răul nu se referă la Binele şi Răul moral – aceasta aparţine unei alte istorii a evoluţiei culturii; ceea ce în Biblie este numit „bine” şi „rău” este ce se vede în afară, deci ceva ce nu este de natură spiritual-sufletească, ci este perceput cu ochii senzoriali, fizici. „Ochii vi se vor deschide!” Mai înainte nu erau deschişi. Acest lucru trebuie luat în sens literal. Înainte ca Lucifer să se adreseze oamenilor, aceştia puteau să aibă o contemplare în afară, ei vedeau, cu acea clarvedere primordială care fusese dată oamenilor, stelele fixe, dar le vedea ca substantă a Spiritelor înţelepciunii, le vedea în mod spiritual. Apoi, omul a început să le privească şi fizic, cu alte cuvinte, lumina a devenit perceptibilă pentru ochii săi fizici în momentul când a fost supus tentaţiei luciferice. Aceasta înseamnă că în măsura în care stelele fixe sunt dirijate în primul rând de Spiritele înţelepciunii ele nu sunt vizibile pentru ochii fizici şi nu răspândesc lumină fizică. Lumina fizică este răspândită numai dacă există cineva care ar putea fi purtător al luminii, numai dacă lumina este sechestrată de un purtător. Pentru ca o stea fixă să poată deveni vizibilă mai este nevoie şi de altceva în afară de acţiunea fiinţelor spirituale ale înţelepciunii în steaua fixă. Mai este nevoie ca în steaua fixă să acţioneze şi Spirite luciferice, cele care s-au răzvrătit împotriva substanţei normale a înţelepciunii şi care o străbat cu principiul lor. Aşadar, în interiorul stelei fixe există ceva ce este vizibil numai în mod spiritual, care, împreună cu elementul care s-a răzvrătit împotriva substanţei înţelepciunii, pătrunde în aceasta cu principiul luciferic. Deci, în steaua fixă există ceva care este numai spiritual vizibil, dar şi ceea ce se răzvrăteşte împotriva acestei vizibilităţi pur spirituale ca esenţă luciferică şi care, împreună, pot duce lumina în afară, până la apariţia ei fizică.
Steaua fixă nu ar fi vizibilă dacă în structura sa, în afara Spiritelor înţelepciunii care au evoluat normal, nu ar mai fi şi alte entităţi care nu şi-au împlinit misiunea, nu şi-au atins ţelul normal al evoluţiei lor şi au rămas pe o treaptă subordonată, fie pe treapta Spiritelor mişcării, fie pe treapta Spiritelor formei. Există Spirite ale înţelepciunii care au rămas în urmă, nu au promovat şi nu şi-au atins ţelul şi pe care le identificăm ca purtătoare ale luminii în substanţa de bază, lipsită de lumină, a stelelor fixe. Şi dacă ne-am lămurit că de la steaua fixă, respectiv şi de la Soare, ne vine luminozitatea fizică numai pentru că Spiritelor înţelepciunii normal evoluate li se alătură şi acele Spirite ale înţelepciunii rămase în urmă şi care devin purtătoare de lumină, Lucifer, Phosphoros, atunci vom înţelege că aceeaşi cauză care face Soarele vizibil pentru ochii fizici, care ne trimite din steaua fixă lumina este şi cea care transmite spre Pământ curentele de viaţă eterice şi produce metalul pe care îl numim aur. De aceea a fost necesar ca de pe Lună să acţioneze, opunându-se, alte forţe – privirea ocultă le percepe ca efluvii eterice –, care conduc la formarea argintului. Dacă pe Lună există cu adevărat Spirite ale înţelepciunii care o opun Soarelui, pentru a se crea un echilibru, trebuie să mai ştim şi că aceste spirite nu pot să lumineze, căci Spiritele înţelepciunii nu luminează. Privirea ocultă care caută pe Lună Spirite ale înţelepciunii constată acest lucru, constată că ele nu luminează. Dar Spiritele înţelepciunii care au întemeiat pe Lună o colonie trebuie să excludă Spiritele luciferice, altminteri nu s-ar menţine echilibrul.
Din această cauză, de pe Lună nu poate veni lumină proprie, ci numai lumina reflectată a Soarelui. Spirite ale înţelepciunii perfect normale, făcând un sacrificiu, şi-au stabilit reşedinţa pe Lună pentru ca de acolo să asigure Pământului curenţii care să menţină echilibrul faţă de curenţii luciferici care vin din Soare. De aceea este exclusă lumina proprie de la Lună. Faţă de starea de fapt care ne înconjoară în lumea fizică, nu este prea greu pentru unii să vadă doar un simbol pentru ceva ce este o profundă realitate ocultă. De la Soare ne vine lumină proprie, de la Lună nu, iar lumina reflectată care ne vine de la Lună şi al cărui purtător este Lucifer, Lucifer sau Phosphoros, ne anunţă că această lumină este exclus să vină de la Lună. Lucifer poate să apară numai printr-o imagine, printr-o Maya dinspre Lună, în sensul că reflectă lumina solară. Când, de exemplu, semiluna reflectă lumina Soarelui, atunci pe Lună nu se află Spirite luciferice ale înţelepciunii, ci numai ce se revarsă din Soare de către Spiritele luciferice ale înţelepciunii şi se reflectă ca lumină. Dacă ne îndreptăm privirea ocultă spre Lună, dispare ceea ce se vede cu ochii fizici, dispare şi semiluna, căci aceasta există numai pentru privirea fizică; dar în locul unde era semiluna apare pentru privirea ocultă adevărata esenţă, care este baza razelor de lumină din Cosmos, apare imaginea lui Lucifer, fireşte ca o oglindire, ca o imagine reflectată. Închipuiţi-vă imaginea lui Lucifer pentru privirea ocultă în locul semilunii şi va trebui să gândiţi: Luna îşi datorează existenţa faptului că Spiritele înţelepciunii normale au renunţat la reşedinţa lor în Soare, au stabilit o nouă reşedinţă în această colonie, unde au domolit ceea ce venea ca strălucire de la Spiritele luciferice. De aceea, apare în faţa privirii oculte Spiritul înţelepciunii deasupra semilunii, atenuând principiul luciferic. Simbolic, din punct de vedere ocult, imaginea arată un Spirit al înţelepciunii bun, îmblânzind principiul luciferic care se află dedesubt.
Ocultiştii au creat o imagine structurată pe care în mod obişnuit o traducem ca pe un arhimesager al înaltului Spirit al înţelepciunii, Lucifer îmblânzit, şi în locul semiunii este pus Lucifer, care este încătuşat, îmblânzit. Este o imagine ocultă. Veţi găsi şi printre imaginile noastre oculte una care prezintă pe arhimesager înlănţuindu-l pe Lucifer [Nota 14]. Aceasta ne conduce la profunde taine oculte. Ceea ce în exterior ne apare ca Maya, ca o mare iluzie, trebuie atribuit în realitate acţiunii conjugate a spiritelor Ierarhiilor. Când privim cornul lunii cu ochii fizici strălucind argintiu, şi ceva mai sus observăm de multe ori o umbră îmbrăcată în întuneric, pentru privirea ocultă Luna nouă se transformă într-o fiinţă vie, având deasupra acel spirit înlănţuitor care stabileşte echilibrul pe Lună. Vedeţi dar că pentru crearea unui asemenea corp cum este satelitul nostru sunt necesare în Cosmos o seamă de pregătiri. Colaborarea diferitelor Ierarhii în Cosmos este ceva deosebit de complicat şi ar fi de dat în această privinţă multe lămuriri, care chiar şi într-un lung şir de conferinţe nu ar putea fi prezentate decât sumar. Putem lămuri acum numai principiul colaborării dintre Ierarhiile spirituale.
Retineţi ideea care s-a emis cu referire la corpul astral al mineralelor. Trebuie să ne ocupăm acum şi de Eul-grup al mineralelor. Când vorbim de Eul-grup al mineralelor trebuie să-l căutăm într-o lume suprasensibilă şi mai înaltă, adică într-o lume pe care nu o găsim în regiunea unde se află Eurile-grup ale animalelor şi cele ale plantelor. Din această cauză, nici nu o găsim în Soare. Aşadar, unde se revelează privirii oculte Eul-grup al mineralelor? Ceea ce este caracteristic este faptul că Eul-grup al mineralelor nu îşi găseşte, propriu-zis, sfârşitul, capătul, nicăieri dacă ieşim în Univers, el se află în întregul spaţiu cosmic şi acţionează de acolo. Eul-grup al regnului mineral trebuie căutat în afara sistemului nostru planetar, trebuie să-l privim ca ceva care acţionează din afară în spaţiul planetar. Aceasta concordă şi cu ceea ce se cunoaşte din lucrarea mea Cronica Akasha, şi anume clasa imediat superioară de entităţi care urmează după Spiritele înţelepciunii sunt Spiritele voinţei sau Tronurile. Aceste Spirite ale voinţei care aparţin primei Ierarhii – descendenţii lor nu sunt încă atât de evoluaţi încât să poată fi integraţi primei Ierarhii –, aceste spirite ale voinţei sau descendenţii lor cedează din substanţa lor ceva ce duce la crearea Eului-grup al mineralelor şi care acţionează din afară în interiorul sistemului nostru planetar. Aceasta corespunde întru totul cu aceea că, imediat după revărsarea Spiritelor voinţei, a început formarea sistemului nostru planetar, cu vechiul Saturn, care este produsul Spiritelor voinţei. Aşa cum la vremea aceea sub influenţa lor a început să se contureze în spaţiul cosmic prima încarnare a Pământului, vechiul Saturn, la fel acţionează şi acum. De văzut nu putem vedea aceste Spirite ale voinţei decât prin faptul că atunci când devin luciferice ele se arată în acele entităţi pe care le găsim în preajma Pământului ca meteoriţi, venind parcă din spaţiul cosmic. S-ar putea spune că ni se relevează originea cosmică, originea extraterestră a ceea ce luăm acum în considerare, prin aceea că, dacă Spiritele voinţei acţionează în interiorul sistemului, ele se ataşează uşor de ceea ce acţionează în sistemul planetar ca entităţi de natura cometelor şi a meteoriţior, de viaţa cometelor şi a meteoriţilor.
Am arătat ce sens are această viaţă în sistemul planetar. În treacăt aş vrea să menţionez că, de fapt, cometa vine din afara sistemului şi într-un anumit fel îşi anexează ceea ce este mineral. În timp ce străbate sistemul planetar ea îşi însuşeşte ceea ce este produsul Spiritelor voinţei, mineralul. Urmarea poate fi că, în timp ce cometa goneşte prin sistemul planetar, ei i se asociază substanţe minerale care sunt apoi atrase de Pământ şi cad. Desigur, ceea ce cade nu este cometa, mai curând ea se face simţită pe Pământ prin ejectări de pietre meteoritice. Lucrurile sunt reale, şi dacă în cursul unei relatări pot apărea unele contradicţii cu ceea ce a fost prezentat anterior, atunci este necesar să aşteptăm ca acestea să se rezolve ţinându-se seama de tot ce s-a spus până acum.
Acesta a fost doar un indiciu care ar trebui să arate că în sistemul planetar avem de-a face realmente cu lucruri care acţionează din Cosmosul exterior în spaţiul planetar. Sufletele-grup ale mineralelor acţionează ca raze care vin din afară spre noi. Şi întrucât spaţiul ne oferă diferite moduri de acţiune, întrucât nu există un spaţiu uniform, sufletele-grup ale mineralelor, care aparţin domeniului Spiritelor voinţei, trimit spre noi radiaţii din diverse părti ale spaţiului, în modurile cele mai variate. Prin ceea ce vine pentru minerale dinspre planete, de la Soare, şi ce vine ca radiaţie din Cosmos în cele mai diverse direcţii, prin colaborarea tuturora acestora apare posibilitatea să nu fie prezente numai tipurile de bază pe care le-am menţionat astăzi că există în regnul mineral, ci pot apărea toate formele posibile de substanţe transformate ale regnului mineral. Ce substanţă conţine însă un mineral depinde exclusiv de modul în care acţionează forţele venite dinspre planete, de felul cum sunt ele influenţate la rândul lor de alte forţe care, fie din Soare, fie din spaţiul cosmic, din diverse direcţii afluează în curenţi asupra Pământului. Întreaga diversitate a regnului mineral poate fi astfel înţeleasă.
Când contemplăm actualul Saturn, el se prezintă pentru privirea ocultă ca cea mai exterioară planetă a sistemului nostru planetar. De ce? Pentru că, de fapt, Saturn, ca planetă, la fel ca şi vechiul Saturn, care a fost prima încarnare perceptibilă a Pământului de astăzi, este creat prin colaborarea curenţilor exteriori care vin din spaţiul cosmic. Dacă am fi putut observa planeta Saturn într-un stadiu foarte timpuriu de evoluţie a Pământului, am fi văzut că pe orbita sa avea un fel de nucleu şi un fel de coadă de cometă îndreptată către spaţiul cosmic exterior. Aceasta înseamnă că în perioada primordială a Pământului nostru Saturn ar fi arătat ca o cometă care prezenta o coadă orientată spre exterior.
Aşa a fost înainte, şi faptele aflate în Cronica Akasha atestă aceasta. Această coadă a vechiului Saturn indica cele mai diverse directii în spaţiu, direcţii care corespundeau curenţilor ce veneau din spaţiul cosmic, spaţiu dirijat de Spiritele voinţei şi care sunt în mod efectiv sufletele-grup ale mineralelor. Ceva mai târziu, când prin acţiunea entităţilor aparţinând celorlalte Ierarhii sistemul planetar s-a închis în sine, ceea ce era îndreptat spre spaţiul cosmic s-a retractat în aşa fel, încât din coadă a rezultat un inel. Inelul lui Saturn s-a format datorită atracţiei exercitate de sistemul planetar. Acest inel nu este nimic altceva, în faţa privirii oculte, decât un fenomen asemănător cu cel care a dus la apariţia cozii de cometă. Dacă aţi desfăşura inelul care îl înconjoară pe Saturn aţi obţine coada cometei.
Avem deci posibilitatea să privim în trecut, la pătrunderea curenţilor care formau sufletele-grup ale mineralelor din sistemul nostru planetar. Din nou, diferitele poziţii ne indică în principal semnele Zodiacului. Este de remarcat faptul că cele două planete considerate astăzi ca fiind cele mai exterioare şi pe care astronomia fizică ni le prezintă ca făcând parte din sistemul planetar, Uranus şi Neptun, iniţial nu aparţineau sistemului nostru solar, ele s-au apropiat şi au intrat mai târziu în zona de atracţie a sistemului nostru planetar. Atunci s-au asociat celorlalte planete şi au rămas în cadrul sistemului solar. Din această cauză, nu le putem include în sistemul nostru planetar ca pe celelalte planete, de la Saturn până la Mercur, care au aparţinut de la început sistemului nostru. Noi trebuie să vedem în Saturn, mai ales dacă avem în vedere vechea sa structură, o planetă care, trimiţând către Pământ propriul său curent eteric, care porneşte din nucleul său, creează o substanţă, plumbul. Dar în acelaşi timp vedem cum vin ca o avalanşă sufletele-grup ale mineralelor, cum sunt ele încorporate, în timp ce asupra lor se exercită o atracţie dinspre Soare, din care se revarsă corpul astral al mineralului. De la Soare se revarsă în spaţiu corpul astral al mineralelor, iar din spaţiul cosmic, extraplanetar, Eul mineralului. Ca urmare a acestei duble revărsări se produce o fecundare a Eului-grup cu corpul astral, prin care se ajunge la o deplină formare a metalului.
Dacă revenim asupra cometelor, trebuie să mai remarcăm ceva ce se revarsă din spaţiul cosmic spre noi şi care poate fi asemănat cu sufletele-grup ale mineralelor. Sufletele-grup ale mineralelor sunt de domeniul Spiritelor voinţei. Deasupra lor se află entităţile care se află la baza vieţii cometei. Dar pretutindeni există şi entităţi luciferice, deci şi în comete, entităţi aflate la treapta de Tronuri, dar nu şi la treapta de Heruvimi şi Serafimi. Prin acţiunea Spiritelor luciferice cometa dobândeşte o natură minerală şi apare, aşadar, ca o pătrundere de natură minerală în sistemul planetar; cu alte cuvinte, trebuie să vedem în comete corpuri cosmice care apar din Cosmos într-o vreme când sistemul planetar este deja constituit. Din această cauză, cometa nu evoluează până la nivelul celorlalte corpuri din sistemul planetar, rămânând pe o treaptă cu mult mai timpurie.
Ar fi desigur foarte interesant să urmărim etapele devenirii lumilor, felul cum se formează prin colaborarea Spiritelor Ierarhiilor în cadrul unui sistem planetar şi cum ne apar aceste spirite când ne îndreptăm privirea ocultă spre negurile Universului şi spre stele fixe îndepărtate. Oriunde ne îndreptăm privirea ocultă spre o stea fixă întâlnim în primul rând Spirite ale înţelepciunii normale. Întregul cer ar rămâne invizibil pentru ochii fizici şi vizibil doar pentru o conştienţă clarvăzătoare, dacă ar fi prezente şi active numai Spiritele înţelepciunii normale. Dar pretutindeni sunt infiltrate între Spiritele normale ale înţelepciunii şi Spiritele de natură luciferică care aduc lumină fizică proprie în lumile stelelor fixe. Când noaptea luminează cerul înstelat, cel care acţionează este de fapt Phosphoros şi peste tot în Univers constatăm că posibilitatea de modelare concretă există numai prin acţiunea comună a contrariilor, prin acţiunea comună a Spiritelor normale ale Ierarhiilor şi a celor care s-au răzvrătit, adică au rămas în urmă. Cerul înstelat nu este luminos pentru ochiul fizic şi este vizibil ochiului spiritual prin Spiritele înţelepciunii normale; el a devenit luminos pentru ochiul fizic, revelându-se ca Maya, prin Lucifer sau prin Spirite luciferice, care sunt şi trebuie să fie active pretutindeni.
Iată deci, iubitii mei prieteni, că am văzut ceva uimitor şi în regnul mineral. Am surprins astăzi, ca să spun aşa, Luna ca o scenă unde acţionează un Spirit al înţelepciunii care domoleşte pe Lucifer, fiindcă a fost necesar să se creeze un loc de unde să se poată stabili echilibrul faţă de acţiunea luciferică. Ce importanţă are aceasta pentru noi oamenii? Am văzut că la om toate elementele constitutive sunt reunite în planul fizic, în timp ce la mineral ele par să fie răspândite în toate lumile. Am găsit suflete-grup pentru minerale, plante şi animale. Există oare şi la oameni un fel de suflet-grup? Da, există. Sufletele-grup ale mineralelor le găsim în sfera Tronurilor, sufletele-grup ale plantelor în sfera Spiritelor înţelepciunii, sufletele-grup ale animalelor în sfera Spiritelor mişcării; la om însă situaţia a fost de aşa natură că el a primit un Eu, dar la început acest Eu a fost ca un suflet-grup revărsat de Spiritele formei. Sufletul-grup al omului a fost prevăzut de Spiritele formei să fie un suflet unitar al întregii omeniri. Ceea ce a dus însă la diferenţieri, la diversificări ca cele caracteristice diferitelor rase, se datorează intervenţiei active a celorlalte spirite. Ceva despre aceste aspecte am menţionat în conferinţa de ieri. Omul a fost creat ca o unitate prin care trebuia să lucreze elementul comun, Eul-primordial al oamenilor, ca un suflet-grup care trăieşte în toţi oamenii şi care a coborât până în planul fizic. După cum la minerale Spiritele formei au creat numai forma exterioară a acestora, la om aceleaşi Spirite ale formei au creat Eul-grup, care apoi a fost diferenţiat prin actiunea altor entităţi ale diferitelor Ierarhii. Prin formarea Lunii, s-a ajuns la stabilirea unui echilibru în regnul mineral, totodată, prin aceasta s-a creat un echilibru şi pentru om; în timp ce pentru regnul mineral de pe Lună există un echilibru fizic, există şi pentru om un principiu de natură lunară care combate influenţa luciferică, aşa cum în regnul mineral principiul întunecat al Lunii se opune principiului luciferic. Aşa cum în lumea minerală este activ ceva ce menţine pe Lună echilibrul faţă de principiul luciferic care se revarsă din Soare, la fel acţionează un principiu spiritual lunar împotriva ispitei luciferice exercitată asupra omului în cursul evoluţiei terestre. Aşa cum toate planetele şi toate corpurile cereşti sunt în legătură cu entităţi ale Ierarhiilor superioare, la fel este şi Luna. Am văzut, de asemenea, că Spiritele înţelepciunii au întemeiat pe Lună o colonie pentru a salva echilibrul; tot astfel acţionează şi asupra omului din direcţia Lunii spirite echilibratoare împotriva lui Lucifer, care s-a apropiat, ispitindu-le, de om. Aşa cum el a răspândit lumina, a infiltrat şi în sufletul omului principiile sale. În felul acesta, ne putem referi la Lună ca fiind purtătoare a adversarilor lui Lucifer, ca reşedinţă a spiritelor neluminoase, dar care trebuie să existe acolo ca să ţină în echilibru pe purtătorii care răspândesc lumina şi care sunt totodată spiritele care ispitesc omenirea.
În antichitatea ebraică, taina Lunii şi principiile sale spirituale au fost dezvăluite pentru prima oară omenirii, şi ceea ce fizic am găsit pe Lună este în aspectul său spiritual ceea ce antichitatea ebraică a denumit principiul Iahve. Prin aceasta, Luna este considerată punctul de plecare al forţelor active potrivnice lui Lucifer. Iahve sau Iehova este adversarul lui Lucifer. Învăţătura secretă a vechilor evrei, referindu-se la Soare, spune: În Soare acţionează Spirite nevăzute ale înţelepciunii, vizibile doar pentru privirea spirituală, nu şi pentru privirea fizică. Pentru aceasta intervine principiul luminos al lui Lucifer. Ceea ce se vede în exterior din principiul solar este Lucifer; în interior acţionează însă în cea mai deplină taină, nevăzut pentru privirea fizică, tot ce este accesibil prin Spiritele înţelepciunii, care formează poarta de intrare pentru acesta. Unul din aceste Spirite solare ale înţelepciunii s-a desprins şi, sacrificându-se, şi-a fixat reşedinţa pe Lună, pentru ca de acolo să acţioneze în aşa fel, încât lumina să fie domesticită, dar şi spiritualitatea lui Lucifer să fie stârpită. Antichitatea ebraică a văzut în Iahve sau Iehova un ambasador al acelor entităţi spirituale adevărate, superioare, spre care se deschide privirea prin Spiritele înţelepciunii, când privim în mod spiritual Soarele. Iahve trebuie să acţioneze de pe Lună – şi aceasta antichitatea ebraică şi-a reprezentat-o corect – până când oamenii vor deveni apţi, la început în interiorul lor, să presimtă, să simtă, încetul cu încetul, să înţeleagă în mod suprasensibil faptul că din Soare nu vine numai elementul fizic vizibil datorat lui Lucifer, ci de aici are loc răspândirea a ceea ce se poate cunoaşte a fi Spiritele înţelepciunii, care sunt ca o poartă pentru acele lucruri.
Antichitatea ebraică vedea în Iahve ceva similar cu Spiritele înţelepciunii din Soare, şi putem adăuga: Aşa cum lumina solară este reflectată de Lună în spaţiu, la fel, pentru adevăraţii iniţiaţi ai antichităţii ebraice, Iahve era reflectarea acelei entităţi spirituale care, cândva, când omul va deveni apt, va străluci din Soare, strălucire pe care sfinţii Rishi şi Zarathustra, precum şi slujitorii lui Osiris au prevestit-o. Aşa cum lumina Soarelui este reflectată de Lună în spatiu, la fel se revelează în Iahve sau Iehova, ca un reflex, principiul Spiritului solar, pe care îl puteţi numi cum doriti: Vichvakarman, cum îi spuneau vechii indieni, Ahura Mazdao, cum îl numea Zarathustra, Osiris, ca la vechii egipteni, sau Christos, cum a fost numit în cea de-a patra epocă de cultură postatlanteană. Aceasta este concepţia esoterică despre Iahve: este principiul lunar reflectat, Christos cel dinainte anunţat. De aceea ne apare şi în Evanghelia lui Ioan [Nota 15] un pasaj care nu poate fi înţeles altfel, în care ni se spune că Moise vorbeşte de fapt despre Christos. În realitate este vorba de Iahve; dar Christos este cel care a fost anunţat mai înainte. Se face referire la un asemenea pasaj unde este vorba de Iahve, deoarece purtătorul lui Christos anunţa prin aceasta că Iahve este numai Christosul cel anunţat în timpurile vechi.
Vedem cum aceste lucruri concordă si cum se armonizează consideraţiile pe care le-am expus astăzi cu cele din ziua precedentă; vedem, de asemenea, cum, de acum înainte, prin ceea ce numim lumină exterioară şi pe purtătorul ei trebuie să înţelegem ceva ce se află în luptă cu un principiu spiritual care se află pe făgaşul normal al evoluţiei sale şi care ne apare ca punct spiritual central al sistemului nostru planetar, aşa cum am prezentat lucrurile în conferinţa de ieri, ca şi în cea de astăzi. Nu are importanţă numele pe care le folosim, ci de o mare însemnătate este să recunoaştem întreaga valoare a acestui principiu. Trebuie să recunoaştem că pe plan spiritual vorbim de Christos aşa cum vorbim pe plan fizic de Soare, că pe plan spiritual vorbim de spirite planetare şi despre planete aşa cum vorbim în evoluţia culturii Pământului despre principiul lui Buddha. Iată, din nou, un punct unde găsiţi o importantă revelaţie la H.P. Blavatsky. Măreţia revelaţiilor pe care le întâlnim în Doctrina secretă se poate deduce şi din modul cum tratează Blavatsky conceptul de Iahve. Nu trebuie să ne scandalizăm de faptul că ea nu prezintă lucrurile obiectiv, deoarece are o anumită antipatie faţă de Christos şi de Iahve; dar adevărul iese totuşi la suprafaţă şi caracteristica lui Iahve ca zeitate lunară şi prezentarea lui Lucifer ca fiind adversarul său se dovedeşte a fi, la H.P. Blavatsky, ceva ce exprimă adevărul [Nota 16]. Această prezentare, care la Blavatsky vine din inspiraţie, aceasta o primeşte exclusiv pe fondul naturii sale subiective, pentru că avea sentimentul că Lucifer este, de fapt, o zeitate bună. Îl simţea ca pe o zeitate bună şi îl prefera într-un anumit sens zeului lunar, fiindcă pentru ea Lucifer era un zeu solar. Aceasta este adevărat, dar noi trebuie să stabilim contextul adevărat pentru a putea înţelege formula de mai înainte: Christos este adevăratul Lucifer, „Christus verus Luciferus”. Astăzi această formulă nu mai sună bine pentru oameni. Odinioară, mai suna încă bine când se ştia din doctrina secretă: În lumina exlerioară, fizică, se revelează Lucifer, Purtătorul de lumină, dar dacă prin lumina fizică pătrundem la Spiritele înţelepciunii, pătrundem la lumina spirituală, atunci ajungem la purtătorul luminii spirituale: Christus verus Luciferus.
Eu cred, iubiţi prieteni, că în ciuda oricărei imperfecţiuni cu care această temă atotcuprinzătoare a putut fi prezentată, am reuşit totuşi să aduc ceva în faţa sufletelor voastre, ceva ce noi în domeniul ştiinţei spirituale dorim întotdeauna să obţinem: că tratarea oricărei teme ne pune în situaţia de a ridica privirea de la sensibil la spiritual. Este mai greu să facem această recunoaştere în corpurile cereşti care ne apar ca amprente ale minunilor lumii ce ne luminează din spaţiul cosmie, deoarece în aceste corpuri cereşti există o complicată coacţionare a entităţilor diferitelor Ierarhii şi pentru că putem să înţelegem tot ce se întâmplă în Univers numai dacă în spatele a tot ce este materie, chiar şi în spatele luminii fizice, găsim spiritul sau spiritele. Dincolo de ce este spiritual se găseşte viaţa comunitară, viaţa părintească, viaţa divină. Această viaţă, care este pretutindeni şi permanent activă, această dumnezeiască viaţă se împarte, înainte de a se exprima în lumea fizică, în numeroasele lumi ale Ierarhiilor spirituale. Dar noi privim spre aceste lumi şi vedem în ele ceea ce stă la temelia minunilor cerului şi care acţionează până aici jos, în regnurile naturale. Şi în regnurile din natură se face simţită acţiunea Ierarhiilor sau a descendenţilor acestora. Dacă privim spre spaţiul ceresc cu acest simţământ, putem să ne creăm, printr-o astfel de contemplare, şi o impresie morală, o impresie morală care trebuie să constea în aceea că dacă lăsăm ca puternicele acţiuni ale Ierarhiilor din spaţiul ceresc să câştige o cât de mică influenţă asupra noastră, atunci vom fi părăsiti de dorinţe, pofte şi pasiuni, pe care viaţa fizică, terestră, le provoacă. Aceste mişcări sufleteşti pe care le provoacă viaţa fizică pe Pământ sunt cele care răspândesc în evoluţia terestră ceea ce desparte pe oameni şi îi dezbină, ceea ce-i face să fie duşmani sau prieteni, partizani sau adversari. Se obţine, într-un sens moral mai înalt, o libertate, dacă ne desprindem, cel puţin pentru câteva clipe, de contemplarea celor pământeşti şi ne concentrăm asupra lumilor spiritelor din Univers. Acolo ne eliberăm de ceea ce altfel duce la pasiunile noastre egoiste şi care sunt cauzele tuturor luptelor şi a tuturor meschinăriilor pe Pământ. Din acest motiv, cel mai sigur mijloc de a realiza aceasta este să atingem înaltul ideal de viaţă antroposofică, când ne îndreptăm privirea în sus, spre cerul înstelat şi spre entităţile spirituale care conduc şi dirijează Universul, spre Ierarhiile spirituale. Dacă noi, acolo sus, aşa cum am încercat şi ieri şi azi, fundamentăm curente de cultură şi importanţa spiritelor care inspiră religiile şi pe purtătorii de înţelepciune ai omenirii, atunci vom înceta să mai provocăm, pe Pământ, conflicte ca partizani ai diferitelor sisteme. Nu ne vom mai lega de nume şi nici nu vom mai fi dependenţi de aderarea la un grup de oameni pe Pământ. Când oamenii îşi vor căuta cunoştinţele acolo unde privirile tuturor locuitorilor Pământului pot să se îndrepte şi unde găsesc cunoştinţe comune – cunoştinţe care unesc, nu produc vrajbă –, dacă oamenii vor pătrunde până la ceea ce, ca limbaj al cerului, exprimă importanţa diferiţilor întemeietori de religii şi inspiratori ai omenirii, atunci idealul ştiinţei spiritului va instaura o atitudine tolerantă şi fără idei preconcepute faţă de toate religiile şi toate concepţiile despre lume şi viaţă. Oamenii nu se vor mai înfrunta, dacă nu se vor mai antrena în dispute pentru a lua partea unor reprezentanti ai curentelor religioase sau ai altor curente culturale, ci vor căuta originea acestor reprezentanţi afară, în spaţiul ceresc. În acest sens, se poate dobândi o concepţie morală de o mare importanţă care va face ca ceea ce altădată aducea pe Pământ învrăjbiri şi neînţelegeri să producă pace şi armonie. Trebuie doar să învăţăm să descifrăm grandioasa „scriere” pe care ne-o oferă formele şi mişcările corpurilor cereşti, să „citim” cum acţionează cu adevărat nu diferite spirite, ci aceleaşi spirite care lucrează pentru toţi oamenii de pe Pământ, care aparţin tuturor oamenilor. Toate aceste lucruri se pot lămuri chiar printr-o imagine fizică: Atâta timp cât rămânem pe Pământ, un grup de oameni poate locui la şes sau la munte, la răsărit sau la apus. Dacă însă privim mişcările Pământului, care îşi întoarce faţa spre stele, modificându-şi pozitia, fie în perioade de timp scurte sau în decursul a mii şi milioane de ani, vom vedea cum emisfera sudică se întoarce spre cea nordică, cerul înstelat din nord devenind vizibil, şi cum emisfera nordică se întoarce spre sud, iar bolta înstelată din sud devine vizibilă. Şi aşa cum Pământul, în decursul timpului, îşi întoarce faţa, ca să spunem aşa, către toate stelele care ne întâmpină din spaţiul cosmic cu strălucirea lor, la fel şi omenirea ar putea să înveţe din idealurile ştiinţei spiritului să privească fără idei preconcepute la tot ce ne comunică în mod spiritual spaţiul cosmic. Printr-o asemenea atitudine pozitivă faţă de lucruri, idealul antroposofic va fi realizat în condiţiile cele mai bune, nu prin accente sentimentale de iubire şi pace. Iubirea o vom realiza în mod real, ca şi pacea şi armonia interioară, dacă în condiţiile pe care ni le oferă Pământul, condiţii care au condus la împărţirea oamenilor în rase, popoare, religii, privirea ni se va îndrepta spre bolta înstelată, de unde spiritele ne vorbesc, şi vorbesc aceeaşi limbă pentru toate sufletele omeneşti, pentru fiecare suflet în parte, în toate timpurile, în eternitate, dacă le înţelegem în mod corect.
În acest sens, aş dori, întrucât ne aflăm la încheierea acestui ciclu de conferinţe, să mă refer şi la efectul moral al oricărei abordări antroposofice; când ne străduim să cunoaştem faptele pe care ocultismul ni le prezintă. Când le cunoaştem în adevăratul lor sens ocult, ele se revarsă în cele din urmă în inima noastră, astfel încât cele învăţate devin în noi o forţă de viaţă, o speranţă de viaţă, înainte de orice energie morală, şi ne fac să devenim cu adevărat ceea ce putem numi cetăţeni ai lumilor cereşti. Apoi, prin viaţa sa spirituală, omul aduce cerul în condiţiile obiective ale Pământului şi va beneficia în decursul procesului cultural de ceea ce putem denumi în sensul cel mai pur armonie, pace. Din ce în ce mai mult omul va fi conştient că punctul de pornire ca şi sfârşitul evoluţiei culturale sunt dominate de un spirit al unităţii, un Spirit al formei, care acţionează unificator prin oameni şi se lasă stimulat de fraţii săi, celelalte Spirite ale formei, care îl slujesc, ca să transmită o acţiune unitară în întreaga omenire. În felul acesta, printr-o adevărată ştiinţă a cerului se va propaga pe Pământ ceva unificator pentru toţi oamenii şi cu aceasta va fi stimulată cunoaşterea intelectuală şi morală. Nu vrem, aşadar, o gândire abstractă, teoretică, ci vrem ca fiecare expunere să devină în acelaşi timp un izvor de forţă şi, înainte de toate, un izvor de forţă morală în noi şi atunci toate expunerile ne vor servi, chiar şi acelea care aparent sunt foarte îndepărtate, pentru a urmări ţelurile şi idealurile nemijlocite ale ştiinţei spiritului.
Cu aceste cuvinte, care prin nuanţa lor sufletească trebuie să caracterizeze spiritul şi caracterul moral al conferinţelor noastre, aş dori, iubiţi prieteni, la sfârşitul acestui ciclu, să-mi iau rămas bun de la voi.
