Iubiţii mei prieteni, atâtea cuvinte calde de bun venit mi-au fost adresate din partea dumneavoastră, încât, în primul rând, doresc să exprim o urare pornită din adâncul inimii, aşa cum ne facem unii altora, pretutindeni în lume, cei ce mergem pe calea căutărilor spirituale. Venind aici, în mijlocul dumneavoastră, însoţit de câţiva prieteni germani foarte apropiaţi, în această minunată ţară care ne evocă amintiri şi ne vorbeşte de vechi legende, aş dori dintru început, încercând să leg ceea ce este universal de ceea ce este particular, să arăt că, într-o mare parte din acele ţinuturi ale Europei Centrale unde a acţiona pe tărâmul ştiinţei spiritului este sarcina şi datoria mea, exista obiceiul ca, întâlnind un om cu totul străin, să-l întâmpinăm cu dragoste şi cu urările atât de des folosite „Grüss Gott” sau „Gott zum Gruss”**. Este o formulă de salut pur germană, utilizată curent în unele ţinuturi din Europa Centrală. La această urare mă gândesc acum, când mă refer la formula de salut cea mai scumpă mie, salut pe care doresc să vi-l adresez şi pe care îl consider atât de potrivit deoarece noi toţi, prin ţinuta noastră morală, prin felul nostru de a gândi, prin stăruinţa noastră într-un anume mod de cunoaştere, răspândit în lume, ne considerăm căutători întru Domnul. Şi, întrucât ne numim aşa, tot ceea ce ne defineşte se află în salutul nostru, care merge de la suflet la suflet la aceşti căutători ai divinului, chiar prin denumirea pe care ne permitem să ne-o acordăm. Numindu-ne căutători întru Domnul, noi apelăm la ceea ce este mai profund, la tot ce este mai intim în fiecare om. Ne adresăm astfel părtii celei mai intime, celei mai profunde a fiecărui om; în acelasi timp, dacă ne numim aşa, o facem din forul nostru cel mai intim, cel mai profund. În felul acesta, ceea ce exprimăm, numindu-ne căutători întru Domnul, se leagă de partea dumnezeească din noi. A face ca oamenii să se adune, din ce în ce mai mult, în baza a ceea ce exprimă acest nume, este ţelul nostru cel mai scump, dorinţa noastră cea mai puternică. Şi dacă, poate din cauza limbii, ne înţelegem mai greu, ca unii ce suntem căutători întru Domnul – dacă ne străduim cu adevărat să fim aşa, dacă lăsăm să vorbească în noi partea cea mai intimă a fiinţei noastre – vom ajunge să comunicăm cu oamenii din întreaga lume. De aceea, atunci când ne întâlnim noi, căutătorii întru Domnul, apare atât de utilă împrospătarea străvechilor amintiri sacre – comune tuturor oamenilor. Noi spunem că toţi provenim dintr-o matcă originarâ, comună, de natură spiritual-divină şi că de aceea este posibil să vibreze în sufletele noastre acele corzi care să nuanţeze diferit amintirile cele mai vechi şi mai sacre ale omului, amintiri ce exprimă această natură spiritual-divină din care provenim cu toţii. Şi, astfel, noi apărem ca fraţi într-o familie atotcuprinzătoare a omenirii, fraţi care au pornit dintr-un cămin comun şi au parcurs o întreagă evoluţie, în diferite regiuni ale Pământului, fără să uite ceea ce le aminteste străvechea lor origine sacră. Ce reprezintă, deci, această căutare a divinului, acum, în prezent? Este o puternică dorinţă a noastră, a oamenilor, care înţelegem astăzi ce trebuie să ne unească, în viitor pe toţi, din ce în ce mai mult, în aşa fel încât să reînvie, în toate inimile, acea legătură care ne ţine laolaltă dacă privim cât mai departe, înapoi, în trecut. De aceea, este de la sine înţeles că noi, căutătorii întru Domnul, ne reunim sub semnul acestui salut pe care ni-l adresăm când ne întâlnim.
* Helsingfors este vechea denumire suedeză a actualului Helsinki, capitala Finlandei. În 1912, Finlanda era sub ocupaţie rusească (n.t.).
** Echivalentul românese cel mai apropiat ar fi „Doamne ajută!” şi „Lăudat fie Domnul!” (n.t.).
Oamenii se întâlnesc, pretutindeni, pe tot Pământul. Unii se cunosc mai mult, alţii mai puţin, sunt prietenoşi sau se iubesc unii pe alţii. Aşa stau lucrurile în viaţa de toate zilele. Cei care au ţeluri şi interese comune se adună, mai ales în vremea noastră, călăuziţi de aceste idealuri. Ne găsim astfel aici, împreună, pentru că, de fapt, fiecare îl cunoaşte pe celălalt. Dar oare cum se cunosc oamenii unii pe alţii? Se cunosc prin aceea că fiecare ştie ceva despre celălalt. Trecem prin lume indiferenţi faţă de semeni de-ai noştri, despre care nu ştim nimic, dar întindem bucuroşi mâna celui care ne este veche cunoştinţă, surâdem celui pe care nu l-am mai întâlnit de mult şi care ne umple de bucurie lăuntrică prin simplul fapt că-l vedem, pe scurt, legătura dintre oameni se face prin aceea că unul ştie ceva despre celălalt. Dacă ne reunim aici ca cercetători în domeniul spiritual, înseamnă că fiecare ştie ceva despre ceilalţi, şi nimeni nu ne este străin. Ştim despre ceilalţi că fiecare, în forul lui cel mai intim, prin ceea ce este mai uman în el, trăieşte acelaşi ideal spiritual şi, astfel, ne apare, de la sine înţeles, ca o veche cunoştinţă. Pe lângă toate acestea, cunoaşterea spirituală poate face ca oameni care nu s-au văzut niciodată în planul fizic, exterior, să se poată întâlni, pe tot întinsul Pământului şi să ştie unul despre celălalt tot ce este mai important, aceasta pur şi simplu prin faptul că se regăsesc pe terenul comun al cunoaşterii spirituale. Aceasta ne arată ce să facem şi ce să vorbim, ne conferă acea cordialitate care nu trebuie să lipsească ori de câte ori ne întâlnim, amabilitate care s-a exprimat şi aici şi pentru care mulţumese din inimă.
Iubiţii mei prieteni, dacă în conferinţele pe care aşteptaţi să le ascultaţi – în toate apare spiritualul în care ne va introduce chiar prima conferinţă – se va regăsi cordialitatea de care am vorbit, atunci mă veţi înţelege în mod corect. Ca cercetători ai spiritualului şi ca truditori în cunoaşterea spiritului, noi trebuie să străbatem, mai întâi, tărâmul spiritului, pentru ca, în cele din urmă, după ce am lăsat nemărginita diversitate a vieţii sufleteşti să acţioneze asupra noastră, în rezultatele acestei cunoaşteri spirituale să ne regăsim din nou într-o cordială armonie. Şi aş dori ca dumneavoastră, din acest punct de vedere, să mă înţelegeţi. Dacă la început va fi vorba de lucruri pur spirituale pe care le vom aborda, conform temci ce mi-a fost dată de prietenii noştri, în următoarele zile nu se va spune nimic care să nu fie intim legat de scopul declarat acum.
După exprimarea acestor gânduri, permiteţi-mi să trec la obiectul temei noastre.
