Tema: Antroposofia şi cunoaşterea naturii
Conferinţă de dr. G.Wachsmuth: „Antroposofia şi destinul Pământului”
Ora 11:15: Cuvântul la punerea Pietrei Fundamentale, apoi discutarea statutelor.
Dr. Steiner:
Dragii mei prieteni!
Să lăsăm din nou ca în inimile noastre să pătrundă cuvintele care, din semnele timpului, ne oferă într-un mod just cunoaşterea de sine necesară!
Vrem să scriem din nou în faţa sufletelor noastre, din aceste maxime cosmice, un ritm pentru a ajunge treptat la structura spirituală. Din prima maximă luăm cuvintele:
[El vorbeşte şi scrie pe tablă. Vezi facsimil, anexa 4, Tabla 2]
Din cea de a doua maximă, care conţine în ea un al doilea proces sufletesc, luăm cuvintele:
Iar din a treia maximă:
Şi pentru a obţine ritmul corespunzător, alăturăm cuvintele care evocă mereu sufletul omului şi care au o legătură sufletească lăuntrică cu cele scrise anterior pe tablă:
Din maxima a doua:
Strofa a treia se încheie în armonia lui:
[Scris pe tablă]
| Eul propriu În Eul lui Dumnezeu Fiinţează a trăi Fiinţa cosmică a omului |
Eul propriu Cu al lumilor Eu A-l uni a simţi Lucrarea din sufletul omului |
Eului propriu Spre liberă voire A-l dărui a gândi Temeliile spirituale ale omului |
Tabla 2Veţi constata, dragii mei prieteni, că dacă luaţi seama la ritmurile interioare din aceste maxime, dacă actualizaţi apoi aceste ritmuri interioare ale sufletului şi dacă vă transpuneţi într-o stare meditativă corespunzătoare, adică dacă faceţi ca gândirea să se odihnească în ele, aceste maxime pot fi resimţite ca nişte rostiri ale tainelor lumii, în măsura în care aceste taine ale lumii învie în sufletul omului drept cunoaştere de sine omenească.
Acum, dragii mei prieteni, începem un fel de – iertați-mi cuvântul neplăcut – dezbatere generală asupra statutelor noastre şi îmi îngădui pentru început să atrag atenţia asupra
punctelor care sunt luate în consideraţie în cadrul acestei dezbateri generale. Problemele speciale din diferite paragrafe ale statutelor le vom discuta apoi într-un fel de – iertaţi cuvântul şi mai neplăcut – dezbatere specială.
Primul lucru care intră în atenţie ar fi acesta: ca în viitor consiliul de conducere aflat la Dornach să fie cu adevărat un consiliu de conducere care să aibă iniţiativa centrală necesară în fiecare caz individual, pentru un lucru sau altul. Aşa că pentru acest consiliu de conducere va fi mai puţin important să se ştie: acesta e un consiliu de conducere, el are sediul aici sau acolo şi lui i te poţi adresa cu chestiunea cutare sau cutare – aceasta se poate, fireşte, şi chiar trebuie –, dar esenţialul va fi ca acest consiliu de conducere să dezvolte facultatea de a fi activ prin propriile iniţiative în problemele mişcării antroposofice, de a da impulsuri care trebuie să fie date în mod real, în sensul ultimului punct de la ultimul paragraf al statutelor:
„Organul societăţii este gazeta «Goetheanum» care în acest scop va fi prevăzută cu un supliment care să conţină comunicările oficiale ale societăţii. Ediţia mărită a revistei «Goetheanum» va fi dată numai membrilor Societăţii Antroposofice.”
În acest supliment se va afla despre tot ceea ce consiliul de conducere gândeşte, doreşte să facă şi poate că într-un loc sau altul chiar face. Aşa că tocmai prin acest supliment la «Goetheanum» trebuie să se susţină o activitate vie, permanent îndreptată spre afară a consiliului de conducere. Dar dumneavoastră ştiţi că pentru o circulaţie sanguină nu e nevoie numai de forţe ce acţionează centrifug, ci şi de unele care acţionează centripet. Şi de aceea ar trebui să se aibă grijă ca membrii să se unească strâns în sufletele lor, ca să zicem aşa, cu consiliul de conducere, în tot ceea ce se referă nu numai la Societatea Antroposofică în sens restrâns, ci în tot ceea ce priveşte viaţa spirituală a epocii prezente în raport cu activitatea Societăţii Antroposofice. Ar trebui să se aibă grijă ca unii membri, în strânsă comuniune sufletească cu consiliul de conducere, să fie mijlocitorul pentru ceea ce se întâmplă afară în lume. Prin aceasta se asigură o structură absolut liberă a Societăţii Antroposofice, pentru că se întemeiază pe contacte libere. Astfel se ajunge ca din toate direcţiile să pornească imbolduri, iniţiative. Aceste iniţiative îşi vor aduce roadele după modul în care sunt cunoscute lucrurile. Prin urmare, trebuie să existe un număr de corespondenţi ai consiliului de conducere, care va avea sediul la Dornach şi va lucra aici.
Esenţialul este ca în acest moment al dezvoltării Societăţii Antroposofice să ne organizăm cu adevărat pe baza realităţii, nu pe baza principiilor. Nu-i aşa, este o deosebire dacă reflectăm la felul cum se poate realiza cel mai bine structura unei societăţi şi apoi să o organizăm în acest fel; dar aceasta este o structură principială, schematică; în ultimul timp am avut destule asemenea lucruri; ele n-au folosit la absolut nimic, ci în multe domenii ne-au dus în impasurile cele mai grave. De aceea eu m-aş strădui să organizez lucrurile în aşa fel, încât ele să rezulte din forţele reale ale societăţii care există deja, care au acţionat deja, care putem vedea, din contextul existent, că pot acţiona. Şi astfel eu aş fi de părere că ar fi bine dacă măcar în ceea ce priveşte spiritul ne-am lămuri asupra unei asemenea măsuri – asigurarea de corespondenţi ai consiliului de conducere, care îşi asumă îndatorirea benevolă de a ne trimite aici în fiecare săptămână câte o scrisoare despre cele ce găsesc ei că e de notat în legătură cu viaţa spirituală de afară, din lume, şi care ar putea interesa Societatea Antroposofică. Ar trebui ca o serie de personalităţi, al căror număr va creşte, desigur, mereu, să-şi asume încă de acum asemenea responsabilităţi. Acum, în ceea ce mă priveşte, eu aş propune pentru începutul imediat câteva personalităţi care, am putea spune, să formeze un consiliu de forţe exterior, de valoare absolut egală cu consiliul de forţe central, care, cum am spus deja, trebuie să aibă sediul aici, deci în care nu trebuie să fie nici un membru care să nu locuiască la Dornach. Atunci am obţine o adevărată circulaţie sanguină.
În acest scop aş propune ca în legătură săptămânală vie, aşa cum îmi imaginez eu acest lucru, periodică, cu consiliul de conducere, să stea personalităţi – iertaţi-mă că generalizez – de următorul fel – se poate discuta în continuare despre acest lucru –, dar eu mă gândesc la persoane de acest fel: În primul rând a trebuit să mă gândesc, în privinţa unor asemenea personalităţi, la acela care şi-a propus pentru viitorul cel mai apropiat să acţioneze foarte puternic pentru cauza noastră antroposofică şi în alte domenii: la dl van Leer. În al doilea rând trebuie să mă gândesc la personalităţi ca: dl Monges, dl Collison, d-na Mackenzie, dl Ingerö, dl Zeylmans, d-ra Sauerwein, baroneasa de Renzis, d-na Ferreri, d-ra Schwarz, contele Polzer, dr. Unger, dl Leinhas, dr. Büchenbacher.
Am amintit numele mai întâi pentru că părerea mea este că dacă aceste persoane se angajează în mod benevol să adreseze în fiecare săptămână conducerii redacţionale a gazetei „Goetheanum” câte o scrisoare-relatare, nu numai în legătură cu cele ce se întâmplă pe tărâmul antroposofic, ci în legătură cu tot ceea ce-i poate interesa pe antroposofi din viaţa spirituală sau din alte sfere, atunci am avea o bună posibilitate să organizăm acest supliment al gazetei „Goetheanum” într-o formă cât mai rodnică.
Al doilea lucru care ţine de această dezbatere generală asupra statutelor este ca, prin instituirea unui consiliu de conducere, aşa cum l-am propus eu aici, Societatea Antroposofică să fie reprezentată cu adevărat şi prin acest consiliu central de conducere se vor putea menţine pretutindeni legătura cu alte uniuni, alte societăţi care există în scopul stimulării cauzei antroposofice. Consiliul de conducere central va trebui să primească drept misiune a sa, exclusiv, conform statutelor; el va avea de făcut tot ceea ce e pe linia realizării statutelor. Şi prin acesta e dată o mare libertate. Dar totodată se ştie, de asemenea, ce este acest consiliu de conducere central, căci avem statutele şi din ele se poate dobândi o imagine completă despre ceea ce va face el. Prin acesta e creată, de asemenea, posibilitatea de a sta pretutindeni pe solul realităţii, unde iau naştere uniuni ca, de pildă, Asociaţia pentru construirea Goetheanumului. Şi misiunea ce va urma va fi aceea de a se forma relaţia corespunzătoare între Consiliul de conducere şi Asociaţia pentru construirea Goetheanumului [ Nota 53 ]. Dar ceea ce are pe inimă cineva în această direcţie poate fi spus astăzi, în cadrul dezbaterii generale asupra statutelor.
Al treilea lucru va fi ca, în cadrul unei adunări a delegaţilor [ Nota 54 ] Societăţii Antroposofice din Elveţia să stabilim raportul dintre membrii Societăţii Antroposofice care se află aici, în jurul Goetheanumului, în sens restrâns, fie permanent, fie în mod trecător, şi membrii Societăţii Antroposofice din Elveţia. Se poate spune, pe bună dreptate, ceea ce a şi fost spus recent în cadrul unei adunări de delegaţi a prietenilor elveţieni: că dacă în problemele Societăţii elveţiene îşi amestecă prea tare cuvântul cei aflaţi întâmplător aici – sau dacă vreţi, nu întâmplător, dar temporar, pentru scurt timp –, prin aceasta prietenii elveţieni se simt presaţi în tratativele lor. Ar fi deci vorba să dăm subsecţiei de la Goetheanum – deşi din motive ce pot fi lesne înţelese, ea urmează şi trebuie să fie în Societatea Antroposofică din Elveţia – o asemenea poziţie, încât dacă are şi membri ne-elveţieni, să nu poată deveni vreodată instrument creator de majorităţi sau instrument de impunere a unei opinii – de acest lucru s-au simţit presaţi în principal membrii elveţieni, aici la o adunare a delegaţilor. Din această cauză, cu această problemă lucrurile au devenit dificile: Eu am dat imboldul să se formeze societăţi pe ţări, pe baza cărora să se întemeieze apoi aici, de Crăciun, Societatea Antroposofică Generală. Aceste societăţi pe ţări au fost constituite, şi anume aproape, fără excepţie, în ţările unde sunt antroposofi. Vedeţi dumneavoastră, pretutindeni la aceste adunări antroposofice de întemeiere s-a spus de fapt că ar trebui să se întemeieze o societate cum există deja în Elveţia. Prin urmare s-au întemeiat peste tot societăţi ale diferitelor ţări după modelul Societăţii Antroposofice din Elveţia. Dar este necesar ca pretutindeni lucrurile care se petrec să fie prinse în formulări clare; astfel nu s-ar ajunge la înţelegerea greşită a intenţiei din care au fost rostite cuvintele: Dacă pretutindeni se formează societăţi pe ţări, trebuie să fie întemeiată şi o societate elveţiană. Căci societatea elveţiană tocmai a fost model pentru celelalte. Dar situaţia era că societatea elveţiană nu avea un comitet de conducere propriu-zis, ci ea îşi formase comitetul de conducere din comitetele de conducere ale subsecţiilor, ceea ce este, ce-i drept, o formaţiune elastică, dar imprecisă. Dacă, prin urmare, pe viitor lucrurile urmează să apară mai ordonat, va fi necesar ca Societatea Antroposofică Elveţiană să se formeze într-adevăr întocmai aşa, cu comitetul ei de conducere, după părerea mea, şi cu un secretar general, ca şi societăţile antroposofice din celelalte ţări. Apoi va putea fi reglementat raportul cu subsecţia de pe lângă Goetheanum. Acesta se vrea să fie numai un imbold. Dar în legătură cu aceasta aş dori să mai spun ceva.
Din modul cum am gândit eu că urmează să-şi exercite funcţiunea consiliul de conducere central care lucrează aici la Dornach, îmi apare că există o incompatibilitate între funcţiile acestui consiliu de conducere şi alte funcţii ale Societăţii Antroposofice, astfel încât un membru al consiliului de conducere al Societăţii Antroposofice propus să nu poată deţine nici o altă funcţie în cadrul Societăţii Antroposofice. Da, dragii mei prieteni, dacă e să se lucreze, nu trebuie să îngrămădim funcţii peste funcţii. Înainte de toate, pe viitor vrem să evităm îngrămădirea de funcţii unele peste altele. De aceea va fi necesar ca dragii noştri prieteni din Elveţia să aibă grijă să aleagă un secretar general, pentru că dl Steffen, lucru pe care toţi l-aţi salutat cu o bucurie atât de justificată, pe viitor, ca reprezentant al elveţienilor, la care noi ca societate mondială suntem oaspeţi, va deţine locul al doilea în consiliul de conducere din societatea centrală. Eu nu spun: acest lucru este incompatibil cu orice alte funcţii –, ci cu alte funcţii din cadrul Societăţii Antroposofice.
Un alt lucru care ar mai fi de spus este că intenţionez să împart Şcoala Superioară pentru Ştiinţa Spiritului din Dornach în secţiuni. Aceste secţiuni vor fi puţin diferite de clase [ Nota 55 ]: clasele se vor intersecta cu secţiunile. Permiteţi-mi să fac o schiţă asemănătoare cu cea făcută de dr. Wachsmuth, dar nu aceeaşi – să sperăm că şi ea va cuprinde întreaga lume. Clasele vor fi astfel: Societatea Antroposofică Generală, clasa I, clasa a II-a, clasa a III-а ale Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală. [Vezi anexa 4, Tabla 3. ]
Tabla 3Secţiile vor merge de sus în jos, aşa încât în fiecare secţie poţi să fii în clasa corespunzătoare. Iar ca secţii aş vrea să întemeiez: în primul rând una generală, care în primă instanţă va fi unită cu cea pedagogică, pe care aş vrea să o iau alături de conducerea globală a Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spiritului. Apoi, această Şcoală Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spiritului aş vrea să o împart, în primă instanţă, – deoarece cred că pentru conducerea unor asemenea secţiuni numai aici sunt personalităţi potrivite –, deci aş vrea să împart această Şcoală Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spiritului în aşa fel încât fiecare secţiune să fie pusă sub conducerea unui conducător responsabil pentru ea. Aşa încât o secţiune va cuprinde „ştiinţele frumoase”, ceea ce în Franţa se numeşte „belles lettres”. Apoi o a doua va cuprinde artele vorbirii, artele muzicale în legătură cu euritmia. O a treia secţiune va cuprinde artele plastice. O a patra secţiune urmează să cuprindă medicina. Şi, deocamdată, o ultimă secţiune urmează să fie cea pentru ştiinţele naturii. Drept urmare, ceea ce poate fi integrat cu responsabilităţile respective în cauza antroposofică generală, care va sta sub conducerea mea va găsi aici reprezentarea corespunzătoare. Bineînţeles că şi conducătorii acestor secţii trebuie să fie în mod permanent aici, la faţa locului.
Acestea sunt lucrurile pe care aş dori să le punem la bază, ca puncte conducătoare ale dezbaterii generale. Acum aş dori să fiu informat dacă înscrierile la cuvânt pentru această dezbatere generală rămân cele făcute până acum. S-au înscris la cuvânt: dl Leinhas, dr. Kolisko, dr. Stein, dr. Palmer, dl Werbeck, d-ra Cross, d-ra Rihouët, d-na Hart-Nibbrig, dl de Haan, dl Stibbe, dl Tymstra, dl Zagwijn, d-na Ljungquist. Pentru Elveţia reprezentantul consiliului muncii, pentru Cehoslovacia dr Krkavec, dl Pollak, dl Reichel, d-na Freund. Aş vrea să întreb dacă acestea sunt toate înscrierile la cuvânt pentru această dezbatere care urmează să fie deschisă acum. (Din diferite părţi ale sălii se răspunde: Nu.)
Dr. Steiner: Atunci rog să se facă înscrieri la cuvânt şi-i voi ruga pe vorbitorii respectivi să vorbească de aici, de pe podium. Vă rog deci să vă înscrieţi mai întâi la cuvânt în cadrul dezbaterii generale.
Dr. Zeylmans: Prea stimaţi prieteni! Aş dori numai să declar că-mi voi asuma cu mult drag funcţia pe care dl dr. Steiner mi-a încredinţat-o şi că voi încerca să trimit la Dornach în fiecare săptămână o veste despre munca în Olanda.
Dr. Steiner: Poate că această chestiune se poate rezolva dacă acele persoane pe care le-am numit pentru început – nu e nevoie ca lista să fie completă – ar avea amabilitatea să ridice mâna. (Toţi ridică mâna.)
Există printre persoanele amintite cineva care nu vrea să-şi asume obligaţia? Pe acela îl rog acum să ridice mâna. (Nimeni nu se anunţă.) Vedeţi deci că în ceea ce priveşte primul punct avem un exemplu bun. Toate personalităţile s-au declarat gata să-şi asume obligaţia de a trimite în fiecare săptămână o relatare aici, la redacţia gazetei „Goetheanum”. Cu aceasta vom pune într-devăr în spatele d-lui Steffen o muncă, dar ea trebuie făcută. Mai doreşte cineva să ia cuvântul pentru dezbaterea generală? Dacă nu este cazul, îi rog pe prietenii care sunt de acord cu aceasta, ca pentru început să fie studiate în principiu statutele ca Statute ale Societăţii Antroposofice Generale – în principiu, apoi, la a doua selecţie, va fi vorba de dezbaterea specială pe diferite paragrafe. Cine este de acord, este rugat să ridice mâna. (Aşa se întâmplă.)
I-aş ruga să ridice mâna pe aceia care ar vrea să respingă în principiu aceste statute. (Nimeni nu ridică mâna.)
Cu aceasta proiectul de statut este acceptat la prima citire. (Aplauze vii.)
Ajungem acum la dezbaterea specială, la cea de a doua selecţie, şi-l voi ruga pe dl dr. Wachsmuth să citească paragraf cu paragraf, pentru dezbaterea specială care va avea loc în continuare. Vă rog deci să daţi citire mai întâi paragrafului 1:
Dr.Wachsmuth dă citire § 1 al statutelor:
„1. Societatea Antroposofică urmează să fie o uniune de oameni care vor să cultive viaţa sufletească în omul individual şi în societatea umană pe baza unei cunoaşteri adevărate a lumii
spirituale.”
Dr. Steiner: Acum îi întreb pe prieteni, dacă cineva vrea să ia cuvântul în privinţa conţinutului sau din punct de vedere stilistic-formal, pentru acest § 1 al statutelor? Da, dragii mei prieteni, statutele sunt la dumneavoastră de peste trei zile. Sunt convins că aţi reflectat adânc la ele.
Dl Kaiser, Solothurn: Aş vrea să mă refer numai la cuvântul „viaţa sufletească”. Ne-am putea întreba: de ce nu întreaga viaţă? Acesta e unul dintre lucrurile pe care le am de spus. Poate că în loc de „sufletească” s-ar putea pune o altă expresie, eventual ceva mai cuprinzător.
Dr. Steiner: Aţi dori să propuneţi ceva, ca să vă cunoaştem mai bine intenţiile?
Dl Kaiser: Lucrurile stau aşa, că de-abia adineaori m-a izbit expresia. Trebuie să mă încred în ajutorul dumneavoastră, mie însumi pentru moment nu-mi vine în minte nimic mai bun. Aş vrea doar să atrag atenţia asupra faptului că poate pe scena publică unii se vor izbi de părerea că noi vrem să ne strecurăm în anumite colţişoare sufleteşti şi să facem ceva neclar, cum spun elveţienii.
Dr. Steiner: Lucrul care contează aici este următorul: Dacă vă uitaţi la concepţia formală a § 1, veţi vedea că el este ordonat stilistic în aşa fel, încât sub aspect special se atrage atenţia asupra unei anumite cultivări a vieţii sufleteşti, fără a se spune însă care să fie conţinuturile activităţii Societăţii Antroposofice. Cred că tocmai în epoca actuală este de o excepţională importanţă să se atragă atenţia asupra faptului că în Societatea Antroposofică viaţa sufletească stă în centru. Şi de aceea s-a spus că Societatea Antroposofică urmează să fie o uniune de oameni care cultivă viaţa sufletească – deci despre celelalte cuvinte putem vorbi după aceea; ceea ce ea face în rest, vine în punctele următoare. Vom vorbi despre aceasta mai departe. Acesta este primul paragraf. În primul paragraf trebuia de altfel să se dea ceva cât mai concret. Vedeţi, dragii mei prieteni, dacă trebuie să spun ce e un scriitor, eu voi spune, de exemplu: Un scriitor e acela care se slujeşte de scris pentru a-şi exprima gândurile. Cu acesta n-am spus că întreaga lui activitate de om e cuprinsă în aceasta, ci am atras atenţia asupra acestui lucru concret, ce este el prin faptul că e scriitor. Şi astfel, după câte cred, în primul punct se atrage atenţia asupra faptului că Societatea Antroposofică, printre alte lucruri pe care le face, şi care sunt cuprinse în punctele următoare, cultivă viaţa sufletească în omul individual şi în societatea umană, iar această cultivare e pe baza unei adevărate cunoaşteri a lumii spirituale. Cred că dl Kaiser s-a gândit mai mult ca în acest punct să se dea un fel de privire de ansamblu asupra tuturor punctelor următoare. Dar noi nu vrem să procedăm tocmai în acest fel, ci vrem să rămânem mereu în concret. În primul punct urmează doar să se spună cum vrem să cultivăm viaţa sufletească. Apoi vine restul, ce vrem şi ce nu vrem să facem. Dacă problema e înţeleasă în acest fel, nu cred că e ceva de obiectat împotriva acestui paragraf. Sau totuşi? Sunt gata cu plăcere, dacă se va da vreo sugestie, să înlocuiesc cuvântul „sufletească” prin altceva. Dar, vedeţi dumneavoastră, dl Kaiser a reflectat puţin la acest lucru şi n-a găsit nici o altă expresie. Eu am reflectat mult timp, săptămâni în şir şi, de asemenea, n-am găsit altă expresie pentru acest paragraf. Va fi foarte greu să se găsească o altă expresie pentru ceea ce atrage mai mult atenţia asupra activităţii universale a Societăţii Antroposofice. Căci viaţa sufletească intervine realmente peste tot. Studiaţi pe de o parte practica de viaţă: Noi vrem să cultivăm viaţa sufletească în aşa fel încât omul să poată deveni un om practic în viaţă. Luaţi apoi ştiinţa: Noi vrem să practicăm ştiinţa în aşa fel încât sufletul omenesc să-şi găsească mulţumirea în ea. Aşadar, cu expresia „viaţă sufletească”, dacă e just înţeleasă, e dat de fapt aspectul universal.
Mai doreşte cineva să ia cuvântul la § 1? Dacă nu e cazul, supun la vot acest punct 1 al statutelor. Îi rog pe acei stimaţi prieteni care sunt de acord cu adoptarea acestui punct, să ridice mâna. Remarc în mod special că prin această votare adoptăm numai acest singur punct, deci nu ne obligăm pentru nimic altceva din statute. (Se votează.)
Cei care resping § 1 sunt rugaţi să ridice mâna. (Nimeni nu ridică mâna.) Prin aceasta punctul 1 al nostru a fost adoptat. Rog să se dea citire punctului 2 al statutelor.
Dr. Wachsmuth dă citire § 2:
„2. Temelia acestei societăţi o formează personalităţile adunate în perioada Crăciunului 1923 la Goetheanum, Dornach, atât cele individuale, cât şi grupurile care şi-au trimis reprezentanţi. Ei sunt pătrunşi de concepţia că în prezent există deja o ştiinţă adevărată despre lumea spirituală şi că civilizaţiei actuale îi lipseşte cultivarea unei asemenea ştiinţe. Societatea Antroposofică urmează să aibă ca misiune a sa această cultivare. Ea va încerca să se achite de această misiune în aşa fel încât va face din ştiinţa spirituală antroposofică ce se cultivă la Goetheanum, în Dornach, cu rezultatele ei pentru fraternitate în convieţuirea umană, pentru viaţa morală şi religioasă, precum şi cea artistică şi general-spirituală a omului, centrul strădaniilor ei.”
Dr. Steiner: În acest paragraf trebuie exprimat în primă instanţă ce îi uneşte pe diferiţii membri ai Societăţii Antroposofice. În cadrul unei discuţii generale de acum câteva zile, eu am spus că noi vrem să clădim acum, aici, nu pe gânduri şi principii, ci pe fapte. Primul fapt care intră în consideraţie este acesta, că acum aici la Dornach sunt adunaţi, lucru îmbucurător, 800 de oameni care pot declara ceva. Dar ei nu trebuie să declare anumite principii identice, de care vor să se ţină, ci ei trebuie să declare: La Goetheanum, Dornach, este o anumită convingere fundamentală. Această convingere fundamentală căreia i se dă expresie în acest punct, noi o împărtăşim în esenţă şi suntem prin aceasta temelia Societăţii Antroposofice. Prin urmare, azi e vorba nu de principii, ci de oameni. Vedeţi aici în faţa dumneavoastră anumiţi oameni care au în primă instanţă această convingere. Ei sunt cei care au lucrat de mai mult timp aici la Goetheanum pe baza acestei convingeri. Ei au venit să întemeieze Societatea Antroposofică. Ei îşi declară prin acest statut acordul cu ceea ce se face la Goetheanumul din Dornach. Cu aceasta societatea este în primă instanţă formată din punct de vedere uman; oameni se alătură altor oameni, şi nu îşi declară doar acordul cu nişte paragrafe pe care pe urmă le poţi realiza aşa sau aşa, şi alte lucruri de acest fel. Doreşte cineva să ia cuvântul la § 2?
Dr. Unger: Dragii mei prieteni! Tocmai pornind de la ceea ce i-a adus împreună pe oamenii adunaţi aici din toate părţile, acest punct 2 trebuie considerat ceva care e exprimat de toţi membrii Societăţii Antroposofice care au venit să se întâlnească aici. Tocmai declararea adeziunii la ceea ce ne-a făcut să ne adunăm aici e importantă. De aceea mă gândesc, dacă la locul unde se spune: „Ei sunt pătrunşi de concepţia că în prezent există deja o ştiinţă adevărată despre lumea spirituală...”, dacă nu cumva acest lucru poate fi exprimat în mod mai riguros. Poate că sună ca şi cum această ştiinţă sprirituală ar exista aşa pur şi simplu, pe când ea e ceva construit de ani de zile, lucru pe care fiecare dintre cei de aici îl cunoaşte şi faţă de care şi-a şi asumat obligaţia de a-l duce afară în lume. Eu mă întreb dacă n-ar fi posibilă o formulare care să atragă atenţia asupra unei activităţi de ani de zile în cercuri largi. Sunt absolut conştient de faptul că dl dr. Steiner nu doreşte să-şi vadă amintit aici numele, fiindcă aceasta ar putea face o impresie greşită. Noi ar trebui să fim în stare să arătăm, prin societatea noastră, că această ştiinţă despre lumea spirituală există şi poate fi găsită în cadrul unei bogate literaturi, pusă la dispoziţia tuturor oamenilor. Aşa încât poate că tocmai prin faptul că e pusă la dispoziţia tuturor oamenilor, este exprimat şi mai puternic ce-i uneşte pe aceia care formează societatea.
Dr. Steiner: Ei bine, dragii mei prieteni, vă puteţi imagina că şi mie formularea acestei propoziţii mi-a dat ceva dureri de cap? Sau credeţi că nu? Dar dr. Unger poate să propună el însuşi ceva.
Dr. Unger propune: „pusă la dispoziţia tuturor oamenilor printr-o operă literară, de ani de zile”. Acest lucru ar putea fi inclus pur şi simplu în această formulare.
Dr. Steiner: Intenţia dumneavoastră s-ar exprima dacă am scrie aici:
„Ei sunt pătrunşi de concepţia că în prezent există o ştiinţă adevărată despre lumea spirituală, elaborată de ani de zile şi dată publicităţii în părţi importante”?
Dr. Unger: Da.
Dr. Steiner: Prin urmare: „elaborată de ani de zile şi dată publicităţii în părţi importante...”
Mai doreşte cineva să ia cuvântul?
Dr. Schmiedel doreşte ca în loc de „de ani de zile” să se spună: „de decenii...”
Dr. Steiner: Eu cred că mulţi oameni ar putea arăta că deceniile sunt două la număr, dacă datăm ştiinţa spirituală de la apariţia Filosofiei libertăţii [ Nota 56 ]. Dar cred că nu cuvintele sunt aici esenţialul. Dacă oricum, în această direcţie ar fi ceva de spus, eu n-aş propune „de decenii”, ci: „elaborată de mulţi ani şi dată publicităţii în părţi importante”. Mai doreşte cineva să ia cuvântul?
Dr. Peipers: Eu nu văd de ce în acest loc nu poate fi pus numele dr. Steiner. Drept contrapropunere aş vrea să cer să se adauge: „în Ştiinţa spirituală întemeiată de dr. Steiner”.
Dr. Steiner: Acest lucru e imposibil, dragii mei prieteni, căci ceea ce s-a făcut aici trebuie să apară realmente în forma optimă, în forma cea mai bună, şi reprezentat ca atare. Şi nu merge să devină cunoscut în lume faptul că proiectul de statut a fost conceput de mine şi că în acest loc numele meu e pomenit textual. Aceasta ar da prilej la cele mai mari răstălmăciri şi puncte de atac. Cred de asemenea că e absolut suficient dacă lăsăm propoziţia în generalitatea ei: „elaborată de mulţi ani şi dată deja publicităţii în părţi importante...” Este absolut neîndoielnic că întregul mers al lucrurilor de aici ar deveni cunoscut, şi apoi lucrul trebuie să fie lăuntric adevărat.
Mai doreşte cineva să ia cuvântul?
Dl van Leer: Aici e amintit Goetheanumul, dar noi nu avem nici un Goetheanum.
Dr. Steiner: Noi nu suntem de părere că nu avem nici un Goetheanum. Vedeţi dumneavoastră, dragul meu domn van Leer, noi nu avem încă o clădire, dar vom avea cât se poate de curând una. Dar noi suntem de părere că Goetheanumul a rămas. Tocmai din acest motiv anul trecut, în orice caz dintr-o nevoie a inimii, pe când afară flăcările mai ardeau încă, munca noastră a trebuit să fie continuată, cum a spus dl Steffen, deja a doua zi, fără ca noi să fi dormit, tocmai pentru a arăta lumii acest lucru: Noi suntem aici ca Goetheanum sufletesc, care bineînţeles că trebuie să-şi aibă clădirea lui exterioară cât mai curând.
Dl van Leer: În lumea exterioară sau peste 20 de ani totuşi, oamenii îşi vor spune: În anul 1923 la Dornach nu era nici un Goetheanum.
Dr. Steiner: Eu nu cred că se poate vorbi aşa. Se poate spune: Din punct de vedere sufletesc, clădirea a rămas. Oare nu e important, dragul meu domn van Leer, tocmai să arătăm că noi – aici şi pretutindeni – punem spiritualul în prim-plan? Că, aşadar, privirea fizică nu ne împiedică să spunem „la Goetheanum”. În faţa privirii noastre spirituale Goetheanumul e aici!
Dl van Leer: Da, da!
Dr. Steiner: Mai doreşte cineva să ia cuvântul la § 2?
Dl Leinhas: Aş vrea să pun numai întrebarea dacă e bine să lăsăm aceste cuvinte „şi deja dată publicităţii în părţi importante” în acest loc? Pentru că în alte comunicări se aminteşte că există scrieri secrete, ca de pildă ciclurile nepublicate până acum, a căror menţinere în secret e anulată prin statute; dacă e corect să se facă aluzie în acest punct la scrierile nepublicate până acum?
Dr. Steiner: Dar nici măcar nu a fost vorba de aceasta. Ci am vrut numai să spun că există alte adevăruri, care nu sunt conţinute deloc în cicluri, care încă n-au păşit în spaţiul public, nici în cicluri. Dar cred că aici putem ajuta spunând: „elaborată de mulţi ani şi deja publicată în părţi importante” sau „deja publicată”. Atunci se va ţine seama de aceasta. Cuvântul „deja” va ţine seama de această rezervă. Mai doreşte cineva să ia cuvântul la acest § 2 al statutelor?
Dl Ingerö: E doar o întrebare pur practică: Aici sunt reprezentaţi atât membri individuali, cât şi reprezentanţi ai unor grupe. E de la sine înţeles că grupele care şi-au trimis reprezentanţi vor vota aceste statute. Dar nu trebuie înţeles că aceste statute urmează să primească şi o ratificare formală, că odată ajunşi acasă noi trebuie să supunem încă o dată problema atenţiei membrilor, ca să o adopte, şi apoi să scriem iarăşi aici, că ele au fost adoptate?
Dr. Steiner: Nu, eu am presupus că delegaţii diferitelor grupe care sunt aci, sunt veniţi cu un mandat total, că deci li s-a încredinţat sarcina de a decide total în numele grupei lor. Tocmai în această direcţie e formulată această propoziţie. (Aplauze şi exprimarea acordului.) Şi aşa a fost concepţia mea la toate întemeierile de grupe ale ţărilor, la care am fost de faţă. Aşadar, ar fi cu totul suficient – altfel ele nu ar putea fi adoptate în întregime acum – dacă delegaţii grupelor din diferitele ţări, cu mandat total, îşi dau aici acordul.
Dr. Kolisko: Aş vrea să pun întrebarea cum stau lucrurile cu faptul că înainte a existat deja o Societate Antroposofică, cunoscută în spaţiul public drept Societate Antroposofică, care apare aici ca ceva absolut nou-întemeiat; pentru că în § 2 nu se face aluizie la ceea ce a existat până acum ca Societate Antroposofică. Astfel încât se prezintă în mod conştient o nouă întemeiere absolută. Eu aş vrea acum să exprim rezerva dacă nu cumva s-ar putea obiecta faptul că nu s-a făcut deloc referire la ceea ce există de un deceniu ca Societate Antroposofică, ci se vorbeşte numai despre ceva absolut nou.
Dr. Steiner: Asupra acestei probleme am reflectat şi eu. Şi m-am gândit, în timpul când statutele erau sub tipar, să adaug eventual la acest punct sub forma unei note: „Societatea Antroposofică Generală întemeiată aici îşi are predecesoarea în Societatea Antroposofică întemeiată în anul 1912”. Cam aşa ceva. Dar această notă o voi propune textual la sfârşitul dezbaterii speciale. Poate că e bine dacă discutăm acum paragraful ca atare. Voi adăuga acest lucru în nota la statute. Cred, în orice caz, că e necesar ca ceea ce s-a putut observa în ultimele zile – lucru pe care l-am exprimat acum câteva zile în propoziţia: Noi vrem să reînnodăm firul acolo unde am încercat să-l înnodăm în anul 1912 –, cred deci că acest lucru ar trebui conştientizat foarte puternic, aşa încât, într-adevăr, asupra momentului întemeierii Societăţii Antroposofice de aici, asupra acestui Congres de Crăciun să fie aruncată o lumină puternică. Eu aş dori ca în statute să nu se facă istorie, atrăgându-se pur şi simplu atenţia asupra unui fapt istoric, ci cel mult într-o notă pe care o voi propune. Căci cred că aceasta va fi suficient. Mai doreşte cineva să ia cuvântul, în măsura în care § 2 e formulat? Dacă nu este cazul, îi rog pe acei dragi prieteni care sunt pentru adoptarea acestui § 2, să ridice mâna. (Se votează.) Îi rog pe aceia care resping § 2 să ridice mâna. Cu aceasta, § 2 al statutelor e adoptat. Vă rog să daţi citire § 3.
Dr. Wachsmuth dă citire § 3.
„3. Personalităţile adunate la Dornach ca temelie a societăţii, recunosc de comun acord concepţia conducerii Goetheanumului privitor la următoarele: Antroposofia cultivată la Goetheanum duce la rezultate care pot sluji oricărui om, fără deosebire de naţionalitate, stare socială, religie, ca stimulare a vieţii spirituale. Ea poate duce la o viaţă socială clădită cu adevărat pe iubirea frăţească. Însuşirea ei, ca temelie pentru viaţă, nu e legată de nici un grad de formare ştiinţifică, ci numai de fiinţa omenească lipsită de prejudecăţi. Dar cercetarea şi aprecierea obiectivă a rezultatelor ei de cercetare sunt supuse educaţiei spiritual-ştiinţifice, care se dobândeşte treptat. Aceste rezultate sunt, în felul lor, la fel de exacte ca rezultatele ştiinţelor naturii. Dacă vor ajunge, la fel ca acestea la recunoaşterea generală, ele vor aduce în toate domeniile vieţii un progres similar cu cel adus de ştiinţele naturii, nu numai în domeniul spiritual, ci şi în cel practic.”
Dr. Steiner: Rog să se ţină seama, dragii mei prieteni, de faptul că aici, datorită unei omisiuni de tipărire, ceva n-a ajuns să fie exprimat. Paragraful trebuia să sune aşa: Personalităţile adunate la Dornach ca temelie a societăţii recunosc de comun acord concepţia conducerii Goetheanumului privitor la următoarele: – aici vin acuma ghilimele, deci semnele citării, şi la sfârşitul paragrafului iar ghilimele – de la «cultivată la Goetheanum...» până la: «...ci şi în cel practic». Aceasta are legătură cu ceea ce am spus, că aici trebuie să clădim pe elementul pur uman. Reflectaţi la deosebirea faţă de ceea ce am avut înainte. Înainte s-a spus: Societatea Antroposofică e o uniune de oameni care recunosc fraternitatea oamenilor fără deosebire de naţionalitate şi aşa mai departe, şi celelalte puncte. Aceasta e în acord cu anumite principii – miroase deja destul de tare a mărturisire de credinţă dogmatică. Dar o asemenea mărturisire de credinţă dogmatică trebuie să fie exclusă din societatea cea mai modernă care poate să existe – căci Societatea Antroposofică pe care o întemeiem aici urmează să fie societatea cea mai modernă. Ceea ce stă aici între ghilimele e concepţia conducerii Goetheanumului şi în § 3 se aminteşte faptul că oamenii sunt de acord cu această concepţie a conducerii Goetheanumului. Nu avem de-a face cu un principiu, ci avem în faţa noastră oameni, ei au această convingere, această concepţie. Cu aceşti oameni vrem noi să ne unim ca Societate Antroposofică. Propoziţia cea mai importantă este acum că rezultatele, şi anume toate rezultatele ştiinţei spirituale pot fi înţelese de orice inimă umană, fără deosebire, dar că pentru a emite judecăţi asupra rezultatelor cercetărilor este necesară acea educaţie care urmează să fie cultivată în Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală, în cadrul celor trei clase. Aşadar, nu se spune că cineva trebuie să se declare adeptul fraternităţii fără deosebire de naţionalitate, rasă ş.a.m.d., ci se spune: Convingerea acelora care recunosc conducerea Goetheanumului este că ceea ce se cultivă acolo duce la aceasta: la fraternitate şi la cele ce se spun aici. Şi prin faptul că cineva adoptă aceste paragrafe, el îşi exprimă acordul cu aceasta. Acestea sunt lucrurile pe care aş mai dori să le spun în privinţa interpretării.
Dr. Trimler: Nu devine necesar, datorită faptului că societatea va avea un caracter public, să indicăm cine face parte din conducerea Goetheanumului? Altfel în propoziţie avem o noţiune abstractă, „conducerea Goetheanumului”.
Dr. Steiner: În paragraful următor al statutelor este vorba de conducerea Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală şi în statute va fi vorba, într-un loc, de consiliul de conducere. Acolo vor figura numele membrilor consiliului de conducere. Aceasta va da atunci satisfacţie intenţiilor dumneavoastră? Dar aceasta este ceva ce noi vom privi probabil drept ultimul punct al statutelor, anume că numim consiliul de conducere, că spunem că termenii consiliul de conducere şi conducerea Goetheanumului sunt identice. Dar dacă dumneavoastră găsiţi că e mai potrivit, s-ar putea spune:
„Personalităţile adunate la Dornach ca temelie a societăţii recunosc de comun acord concepţia conducerii Goetheanumului reprezentată de consiliul de conducere numit în această adunare de întemeiere, în privinţa următoarelor lucruri”. Acest lucru poate fi, bineînţeles, introdus. Prin urmare: „recunosc de comun acord concepţia conducerii Goetheanumului, reprezentată de consiliul de conducere format la adunarea de întemeiere...” Aceasta va fi atunci suficient. Mai doreşte cineva să ia cuvântul?
Dl Leinhas: Ia naştere prin aceasta o contradicţie cu punctul 7, unde se spune că Rudolf Steiner organizează Şcoala Superioară Liberă şi trebuie să-şi numesacă colaboratorii şi eventualul succesor, dacă dumneavoastră nu numiţi drept colaboratori ai dumenavoastră pe cei din comitetul de conducere, aşa cum este el format acum?
Dr. Steiner: De ce să ia naştere o contradicţie? Vedeţi, chestiunea este aşa – eu chiar am amintit-o deja: Aici va exista consiliul de conducere, care a fost format acum, drept conducere a Goetheanumului şi acestui consiliu de conducere i se vor adăuga drept co-sfătuitori respectivii şefi ai diferitelor secţii ale Şcolii Superioare pentru Ştiinţa Spirituală. Prin urmare aceasta va fi în viitor conducerea Goetheanumului. Mai vedeţi şi acum o contradicţie în aceasta?
Dl Leinhas: Nu.
Dl Schmidt: Eu am o rezervă: Îmi imaginez că dacă cineva citeşte propoziţia: „Dar cercetarea şi cuprinderea obiectivă a rezultatelor ei de cercetare sunt supuse educaţiei spiritual-
ştiinţifice...”, la această propoziţie va avea reprezentarea: Aici oarecum mi se impune ceva.
Dr. Steiner: Ce se impune?
Dl Schmidt: Reprezentarea este posibilă. Eu personal aş prefera dacă s-ar scrie: „este supusă educaţiei spiritual-ştiinţifice, care se dobândeşte treptat, propusă în lucrările publicate ale dr. Steiner. Aşa încât să nu fie posibilă impresia că nu este vorba de ceva absolut clar, ceva care să nu poată fi înţeles de cineva din afară.
Dr. Steiner: Dar prin aceasta se elimină tocmai esenţialul care trebuie să fie conţinut, şi din cauza modului de a trata ciclurile. Fiindcă ceea ce noi trebuie să dobândim – am amintit-o deja –, e următorul lucru. Noi trebuie să dăm o fundamentare judecăţii. Nu vreau să spun: o fundamentare logică, ci să-i dăm o bază reală, aşa încât să poată lua naştere lucrul următor: Nu pentru recunoaşterea rezultatelor, ci pentru emiterea de judecăţi asupra cercetării – există oameni cu cunoştinţe la obiect şi de specialitate şi există alţii care sunt profani în această privinţă. Aceia care sunt profani, pe aceştia îi respingem în paragraful care urmează, cu ei nu intrăm în nici o discuţie. Această deosebire vrem pur şi simplu să o introducem, cum am spus, exact ca în domeniul integrării ecuaţiilor diferenţiale parţiale. Şi prin aceasta venim din punct de vedere moral în întâmpinarea posibilităţii ca cineva să spună: Eu am citit cartea dr. Steiner Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?, deci sunt competent pentru tot ceea ce se publică aici. Acest lucru trebuie să-l respingem. Aşadar această soluţie, că pe baza scrierilor publicate de mine se poate dobândi capacitatea de a judeca tot ceea ce se spune mai depărate, chiar trebuie respinsă. Ar fi greşit, să nu respingem aceasta.
Dl Schmidt se simte înţeles greşit.
Dr. Steiner: Aici stă scris: „Dar cercetarea şi aprecierea obiectivă a rezultatelor cercetărilor sale sunt supuse educaţiei spiritual-ştiinţifice, care se dobândeşte treptat.” Ce e neclar în aceasta? Arătăm astfel că nu e vorba mai mult decât de faptul că în orice domeniu trebuie să înveţi ceva, înainte de a avea o judecată. Tocmai acest lucru trebuie respins: ca chestiunile antroposofice să fie judecate din alte puncte de vedere. Vedeţi dar, şi acest lucru îşi are istoria sa. Vreau să vă povestesc ceva. Pentru că în toate aceste variante se află experienţele deceniilor despre care s-a vorbit. Am susţinut odată un ciclu de conferinţe la Bremen [ Nota 57 ]. El era gândit pentru un anumit cerc de personalităţi admise nu neapărat prin maturitatea lor intelectuală, ci prin cea morală. Şi atunci un foarte cunoscut filosof platonician, care pornea de la maxima: Dacă cineva l-a citit pe Platon, trebuie să poată emite judecăţi asupra antroposofiei, mi-a trimis acolo nişte oameni despre care a spus: Ei sunt buni filosofi, ei ar trebui de fapt să fie admişi căci ei sunt capabili să-şi formeze o judecată. Acei oameni erau însă mai puţin capabili să-şi formeze o judecată despre antroposofie decât alţi oameni simpli, care prin constituţia lor sufletească erau în stare să emită o judecată. A trebuit să îi resping. Prin urmare, este esenţial ca tocmai la acest paragraf să fim extraordinar de exacţi, şi n-am fi exacţi dacă am spune că educaţia poate fi dobândită pe baza scrierilor publicate de mine. Ci la această educaţie esenţial este faptul că pentru interpretarea ei intră în consideraţie ceea ce se menţionează în § 8: „Tot ceea ce va edita societatea va fi public, la fel ca în cazul altor societăţi publice. De la acest caracter public nu vor face excepţie nici publicaţiile Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spiritului, care în viitor vor fi ciclurile; dar conducerea şcolii îşi asumă dreptul de a contesta din capul locului orice judecată despre aceste scrieri, judecată care nu se bazează pe educaţia spirituală din care ele au luat naştere. În acest sens ea nu va considera justificată nici o judecată care nu se sprijină pe studii preliminare corespunzătoare, aşa cum se obişnuieşte în lumea ştiinţifică recunoscută. Prin urmare, această cerinţă a § 3 trebuie pusă în acord cu aceea de la § 8. Dacă ştiţi o altă formulare, vă rog! Dar aceea pe care aţi propus-o este una absolut imposibilă.
Dl Schmidt: Poate că ne vom referi aici la § 8, să zicem printr-o notă care să spună că în scrierile care sunt editate pot fi recunoscute principiile educaţiei spirituale.
Dr. Steiner: Desigur, acest lucru fireşte că îl putem spune într-o notă. Dar atunci locul acestei note este acolo unde scrie că toate scrierile vor fi publice, deci şi scrierile referitoare la condiţiile şcolirii. Acolo o putem pune. Dar m-am gândit că acest lucru e deja conţinut acolo unde se spune: toate scrierile vor fi publice, toate cele pe care le vom tipări vor fi publice, inclusiv scrierile despre şcolire vor fi publice.
Domnişoara X.: Nu ar trebui să stea scris aici: „Dar ştiinţa spirituală antroposofică şi aprecierea obiectivă a rezultatelor cercetărilor sale sunt supuse educaţiei spiritual-ştiinţifice antroposofice”?
Dr. Steiner: Ceea ce dumneavoastră voiţi reiese foarte clar acolo unde, în § 8, se face aluzie la Dornach. Dacă spunem „antroposofic”, iarăşi am ales un cuvânt abstract. Aici eu aş vrea tocmai să exprim faptul că totul este concret, aşa încât educaţia spiritual-ştiinţifică despre care e vorba – reiese din statut – e aceea care este reprezentată la Dornach. Dacă spunem ştiinţă spirituală „antroposofică”, prin aceasta nu suntem puşi la adăpost, fiindcă bineînţeles oricine poate da numele de antroposofie la ceea ce el consideră a fi ştiinţă spirituală.
Dl van Leer: Eu aş dori ca în propoziţia de încheiere, în loc de „nu numai în domeniul spiritual, ci şi în cel practic ”, să stea scris: „atât în domeniul spiritual, cât şi în cel practic”.
Dr. Steiner: Eu am formulat astfel această propoziţie pentru că am gândit-o dinspre viaţă încoace. Am gândit aşa: Despre cele ce spunem noi aici, oamenii vor admite uşor că pot aduce un progres în domeniul spiritual. Această afirmaţie va găsi mai puţină ripostă – desigur, va produce şi ea, dar mai puţină – decât propoziţia că antroposofia poate să aducă ceva şi în domeniul practic. Aceasta stârneşte o mai mare ripostă. De aceea am formulat propoziţia astfel, în timp ce altfel am alătura în mod prea abstract, în mod egal: „atât în domeniul spiritual, cât şi în cel practic”. Dar acestea le-am gândit dinspre viaţă. Există printre antroposofi foarte mulţi care vor admite cu uşurinţă: Da, în domeniul spiritual putem face foarte mult. Că şi în domeniul practic putem face ceva, cu aceasta deja foarte mulţi antroposofi nu sunt de acord. De aceea am formulat propoziţia în acest fel.
Dl Kaufmann: Cer iertare, dar totuşi îmi pare că mai există contradicţia dintre § 3 şi § 7, despre care a vorbit dl Leinhas. În § 7 stă scris: „Instituirea Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală revine în primă instanţă lui Rudolf Steiner, care îşi numeşte colaboratorii şi eventualul succesor”. Eu am fost sub impresia că în întregime consiliul de conducere propus de dr. Steiner a fost ales de către această adunare. Dacă acum § 3 aminteşte de consiliul de conducere ales la adunarea de întemeiere, drept conducere a Goetheanumului, aceasta pare a constitui o contradicţie cu § 7. Eu înţelesesem acest § 3 în sensul că conducerea Goetheanumului este alcătuită din dr. Steiner şi personalităţile pe care el, fie că le-a numit, fie că le va numi şi care apoi vor constitui conducerea Goetheanumului, care e cea valabilă potrivit § 7, şi care conform § 3, este recunoscută de către cei prezenţi aici. Dar dacă aceasta o face consiliul de conducere al Societăţii Antroposofice, care a fost ales aici, atunci îmi pare că aici e o contradicţie evidentă, cel puţin în ceea ce priveşte exprimarea.
Dr. Steiner: Aş vrea să întreb: Dar când a fost ales consiliul de conducere? Când a fost ales consiliul de conducere?
Dl Kaufmann: Eu am avut impresia că el a fost adoptat atunci când l-aţi propus; şi adunarea şi-a exprimat foarte clar aprobarea.
Dr. Steiner: Nu-i adevărat, eu nu concep aceasta drept o alegere, de aceea nu am propus adineaori formularea: conducerea Goetheanumului reprezentată de consiliul de conducere ales la adunarea de întemeiere, ci consiliul de conducere „format”.
Dl Kaufmann: Acest consiliu de conducere este identic cu cel amintit în § 7?
Dr. Steiner: Nu-i aşa, consiliul de conducere nu poate fi identic doar cu persoana mea, dacă el constă din cinci persoane diferite!
Dl Kaufmann întreabă încă o dată.
Dr. Steiner: Nu, cu acesta nu e identic. Acest § 7 se referă la instituirea Şcolii Superioare Libere pentru Ştinţa Spirituală pe care am schiţat-o mai înainte. Consiliul de conducere îl vom mai pomeni nominal într-un ultim paragraf, pe care eu îl consider unit în mod absolut în întregul cuprins al statutului. Eu n-am propus acest consiliu de conducere ca grupă de oameni care să-mi stea mie la dispoziţie doar, ci, cum am spus, drept oameni dintre care fiecare va purta răspunderea deplină pentru ceea ce va face. Eu văd importanţa constituirii acestui consiliu de conducere tocmai în faptul că pe viitor în consiliul de conducere se află cu adevărat acei oameni despre care eu însumi cred că se poate lucra cu ei aşa cum trebuie. Prin urmare, consiliul de conducere este în primă instanţă consiliul de conducere al societăţii; ceea ce se aminteşte în § 7, este conducerea Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală. Acestea sunt două lucruri. Dar în viitor va funcţiona Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spirituală; ea mă va avea pe mine drept conducător al ei. Iar responsabilii diferitelor secţii vor alcătui, ca să zicem aşa, colegiul facultăţii. Atunci va exista consiliul de conducere al Societăţii Antroposofice, pe care acum îl cunoaşteţi şi care se va completa cu acei conducători ai diferitelor secţii ale Şcolii Superioare Libere pentru Ştiinţa Spirituală care încă nu sunt în consiliul de conducere. Nu e clar acest lucru?
Dl Kaufmann: Da, dar în exprimarea textuală tot îmi mai pare că e contradicţie.
Dr. Steiner: în ce constă contradicţia?
Dl Kaufmann: S-ar crede, dacă-l citeşti, că consiliul de conducere a fost numit de către dumneavoastră personal. Aceasta ar fi în dezacord cu § 7.
Dr. Steiner: Da, dar de ce nu e suficient acest lucru? Cu § 7 aceasta nu are absolut deloc de-a face. Paragraful 7 se referă numai la precedentul § 5, Şcoala Superioară Liberă pentru Ştiinţa Spiritului. Ceea ce noi punem acum în ordine, nu are absolut nimic de-a face cu § 7. E vorba numai de faptul că a fost format consiliul de conducere. El a fost format în modul cel mai liber ce se poate concepe. Eu am spus că voi prelua conducerea societăţii, dar o fac numai dacă societatea îmi ratifică acest consiliu de conducere. Societatea a ratificat acest consiliu de conducere, prin urmare acum el este format. Cred că chestiunea este cum nu se poate mai exactă. Fireşte că lucrul cel mai rău care se poate întâmpla este să se scrie aici în statut că a fost „numit” de mine consiliul de conducere. Acest lucru nici nu mai e adevărat în cazul în care acordul întregii societăţii a fost dat, în felul în care s-a întâmplat aici.
Dl Kaiser: Iertaţi-mă că sunt iarăşi aşa lipsit de modestie şi iau cuvântul. N-aş dori să schimb nici un cuvânt în felul cum apare acest paragraf. La § 1 n-aş şti să propun altceva [ Nota 58 ], decât să se pună pur şi simplu cuvântul „viaţă” şi nimic altceva, nu „intelectuală” şi nu „sufletească”, pur şi simplu „viaţă”.
La punctul 3 n-aş dori să schimb nimic în varianta pe care dl dr. Steiner a dat-o cu exactitate matematică. Spre a preîntâmpina rezerva stimatului prieten, aş propune doar să se omită pur şi simplu cuvintele „care se dobândeşte treptat”.
Dr. Steiner: Da, dar atunci nu e exprimat ceea ce trebuie să fie exprimat: că şcolirea se dobândeşte realmente în trepte. Nu-i aşa, noi vom avea înscris pe cicluri: clasa 1, 2, 3. Şi în afară de aceasta, este necesar fără îndoială să se exprime cumva faptul că există trepte ale şcolirii. Acestea pur şi simplu există în ştiinţa spirituală. Altfel, nu avem nicio posibilitate să facem deosebirea între diletantism şi educaţie spirituală. Acela care se află abia pe prima treaptă a educaţiei spirituale este un dilentant pentru treptele a doua şi a treia. Prin urmare, eu gândesc că nu putem ocoli această variantă.
Dr. Unger: Aş dori să cer sfârşitul dezbaterii asupra acestui al treilea punct.
Un vorbitor: Eu cred că ar fi rezonabil să acceptăm § 1 în formularea care a reieşit din consfătuire.
Un altul: Aş vrea să fac numai o mică sugestie. Un cuvânt care ar putea fi corectat: cuvântul „asemănător”, în expresia „un progres asemănător” din ultima frază a § 3, aş dori să fie tăiat şi în loc de acesta să se spună „progrese la fel ca”.
Dr. Steiner: Bineînţeles că putem face aceasta, dar astfel am alege un limbaj – cum să spun – nu prea cu miez. „Asemănător” e un cuvânt atât de frumos, care în limba germană tocmai într-un asemenea context a fost cu timpul banalizat rău de tot şi ar fi mai bine dacă noi ne-am exprima cu adevărat aşa încât lucrurile să-şi păstreze parfumul – să nu ne slujim de cuvinte abstracte, ci, acolo unde putem, să folosim peste tot cuvinte concrete. Vedeţi dumneavoastră, eu am vrut să spun „un progres asemănător, ca în celelalte domenii”. Nu-i aşa, lucrurile stau astfel: „Aceste rezultate sunt, în felul lor, la fel de exacte ca în cazul rezultatelor adevăratelor ştiinţe ale naturii. Dacă vor ajunge în acelaşi fel ca şi acestea la recunoaşterea generală, ele vor aduce un progres asemănător cu acestea...”
Bineînţeles că nu mă cramponez rigid de aceasta, dar găsesc că nu e rău deloc să păstrăm un cuvânt al limbii germane care iniţial a avut o sonoritate plină şi să-l aducem iarăşi la recunoaşterea generală, în loc să-l înlocuim cu un cuvânt abstract. Noi şi aşa, din păcate, suntem şi în vorbire pe calea spre abstracţiune.
Acuma lucrurile stau aşa: Dacă e să se mai ia cuvântul la § 3, ar trebui după ce s-a cerut încheierea acestei dezbateri să amân dezbaterea paragrafului următor pentru mâine. Nu am putea ajunge să îl votăm astăzi. Rog însă să se ţină seama de faptul că trebuie să supun imediat la vot o cerere de încheierea dezbaterii. Îi rog deci, în sensul ordinii de serviciu, pe acei prieteni care au cerut încheierea dezbaterii să-şi dea acordul.
Dr. Unger: Este vorba numai de punctul 3. Doar suntem în cadrul dezbaterii speciale.
Dr. Steiner: Îi rog pe aceia care sunt împotriva încheierii dezbaterii să ridice mâna. Da, nu merge, scuzaţi! Ajungem acuma la votarea pentru adoptarea sau respingerea § 3. Îi rog pe stimaţii prieteni care sunt pentru adoptarea punctului 3 să ridice mâna. (Se votează.)
Îi rog pe acei stimaţi prieteni care sunt împotrivă să ridice mâna. (Nimeni nu ridică mâna.) Cu aceasta, punctul 3 a fost adoptat, la a doua citire. Revenim mâine la continuarea dezbaterii speciale. Mâine vom începe cu punctul 4.
Vom fixa adunarea la fel ca astăzi, după conferinţa d-lui Jan Stuten despre „Muzica şi lumea spirituală”. Prin urmare, dezbaterea specială va continua mâine, la aceeaşi oră ca azi. După-amiază la ora 4:30 este piesa cu cei 3 regi.
