Volumul de față este parte componentă a ediției Opere complete de Rudolf Steiner, care se structurează pe cele trei mari secțiuni: scrieri, conferințe, opera artistică (a se vedea sumarul de la sfârșitul volumului).
Rudolf Steiner (1861-1925) și-a susținut știința spiritului de orientare antroposofică, începând din 1900 până la moarte, prin publicații, nume-roase conferințe și prelegeri. La solicitarea unor teosofi germani, el își începuse activitatea din domeniul științei spiritului în corelație cu Theosofical Society (Societatea Teosofică) fondată în 1875 de rusoaica Helena Petrovna Blavatsky ș.a., a cărei secțiune germană a fost fondată în 1902 cu el în calitate de secretar general și dezvoltată de el în spațiul european. Când, zece ani mai târziu (1912/13), datorită diferențelor de opinii față de conducerea centrală din India, s-a ajuns la excluderea secțiunii germane, aceasta a devenit autonomă sub denumirea de Societate Antroposofică.
Și Școala sa Esoterică ce s-a organizat din 1904, în care el a dat îndrumări unui cerc mai restrâns de elevi, ținea la început de Esoteric School of Theosophy in London (Școala esoterică de teosofie din Londra). Însă legătura aceasta a fost întreruptă după trei ani, printr-o înțelegere încă întru totul amiabilă cu conducătoarea de atunci a Școlii esoterice de teosofie, Annie Besant. Privitor la această măsură ce devenise necesară pentru Rudolf Steiner din motive de administrare esoterică, el s-a înțeles personal cu Annie Besant în mai 1907, în timp ce aceasta a fost prezentă la congresul anual al Federației Secțiunilor Europene ale Societății Teosofice, ținut la München.* Totodată el i-a orientat imediat pe elevii săi esoteriști prezenți acolo (a se vedea Lecția esoterică din 1 iunie 1907, p. 200 ș.u.).
* Detalii privitoare la aceasta în Zur Geschichte und aus den Inhalten der ersten Abteilung der Esoterischen Schule 1904 bis 1914 (Privitor la istoria și din conținuturile primei secții a Școlii esoterice, din 1904 până în 1914), GA 264.
După alți șapte ani (1914), activitatea școlii a fost suspendată de Rudolf Steiner, deoarece ea nu ar fi putut să fie continuată în forma ei de până atunci, ca cerc închis, datorită izbucnirii Primului Război Mondial în vara acelui an. În anii de după încheierea războiului s-a ajuns, totuși, să se țină ocazional din nou manifestații cu caracter esoteric, dar școala însăși a fost reînființată doar la trecerea dintre anii 1923/24. În corelație cu reorganizarea, devenită necesară, a întregii vieți antroposofice, ea trebuia de acum organizată conform cerinței epocii pentru o manifestare întru totul publică, drept „Școala Superioară Liberă pentru Știința Spiritului, la Goetheanum”, cu trei clase esoterice, precum și cu secții științifice și artistice. Dar, întrucât Rudolf Steiner s-a îmbolnăvit grav chiar în toamna următoare și a decedat în primăvara anului 1925, el a putut să concretizeze doar primele forme de organizare. Astfel organizarea unei Școli Superioare Libere pentru Știința Spiritului a fost ultimul pas decisiv în strădania sa de o viață, de a ancora știința modernă a inițierii în viața culturală publică.
Cât de mult contase pentru el ca acest lucru să fie corect înțeles și de către membrii Societății Antroposofice, reiese din unele dintre afirmațiile sale pe care le-a făcut în contextul reorganizării începute de Crăciunul anului 1923. Astfel se spune, de exemplu, în scrisorile sale adresate „An die Mitglieder!” [Către membri]:*
* Scrisoarea a II-a, „Nachrichtenblatt” [Foaie de știri] din 27 ianuarie 1924, vezi Die Konstitution der Allgemeinen Anthroposophischen Gesellschaft und der Freien Hochschule für Geisteswissenschaft. Der Wiederaufbau des Goetheanum, (Constituirea Societății Antroposofice Generale și a Școlii Superioare Libere pentru Știința Spiritului. Reconstruirea Goetheanumului), GA 260a, p. 41 ș.u
„Nu ne este permis să ne înconjurăm cu zorzoanele secretomaniei. Prezentul nu suportă astfel de zorzoane. El vrea să lucreze cu totul în public. «Secretul» nu constă în secretomanie, ci în seriozitatea interioară cu care în fiecare inimă trebuie trăită din nou antroposofia. Ea nu poate fi transmisă în mod extern. Ea poate fi cuprinsă doar în trăirea interioară de către suflet. Prin aceasta, ea devine un «secret» ce trebuie de fiecare dată să fie desigilat din nou în cadrul înțelegerii. Dacă este priceput acest fel de «secret», atunci va putea fi purtată în suflet și atitudinea «esoterică» justă.”
Impulsul de a pune totul în public s-ar putea să fi contribuit și la modul diferit al îndrumărilor esoterice, față de cel existent anterior. Pe când în noua școală exercițiile pentru meditații erau date împreună cu explicațiile corespunzătoare în cadrul conferințelor (orelor de clasă) ținute pentru toți cei care aparțineau de ea, în prima școală fusese realizat acest lucru în două feluri: pe de o parte prin exerciții date fiecărui elev personal, pe de altă parte prin așa-numitele ore esoterice ținute pentru toți elevii. Totodată, le era permis în cadrul orelor de clasă anumitor personalități să stenografieze concomitent cu expunerea, în schimb la orele dinainte fusese interzisă orice notare simultană. Ceea ce ni s-a păstrat totuși ca însemnări a fost redactat ulterior din memorie de diferiți participanți.
Colecții de documente din activitatea de instruire esoterică a lui Rudolf Steiner sunt publicate în cadrul ediției de Opere complete din seria „Veröffentlichungen zur Geschichte und aus den Inhalten der Esoterischen Schule” (Publicații privitoare la istoria și din conținuturile Școlii Esoterice). Primele două volume deja apărute în această serie documentează în primul rând istoria școlii, așa cum a existat în anii 1904-1914. Odată cu volumul de față, în schimb, începe publicarea însemnărilor de la ore esoterice, realizate din memorie; exercițiile vor apărea într-un volum separat.
Ore esoterice se poate ca Rudolf Steiner să fi ținut în total mai multe sute, deoarece pe parcursul celor zece ani de existență a școlii, întotdeauna când aveau loc undeva conferințe și erau prezenți elevi esoteriști, erau ținute și ore esoterice. Numărul exact nu a fost însă consemnat. Astfel că se știe doar despre cele din cadrul cărora există însemnări. Pentru evaluarea acestor redactări realizate din memorie trebuie să indicăm într-o măsură mult mai mare înspre acea „premisă de judecată”, pe care a susținut-o Rudolf Steiner deja cu privire la tipărirea stenogramelor de la conferințe. Formularea corespunzătoare din autobiografia sa Cursul vieții mele* este redată la sfârșitul volumului.
* Mein Lebensgang (Calea vieții mele) (1923-1925), GA 28, cap. XXXV.
Volumul de față cuprinde acum cât mai complet posibil, în succesiune cronologică strictă, ceea ce există ca însemnări din memorie din cadrul orelor esoterice din 1904 până inclusiv în 1909. Ceilalți ani vor urma. Suntem recunoscători pentru faptul că au fost puse la dispoziție, atât din partea conducerii de la Goetheanum, cât și din diferite alte surse, colecțiile acestora pentru comparații și completări.
Chiar dacă aceste însemnări din memorie trebuie considerate adesea drept fragmentare, uneori ciuntite și poate câteodată și eronate, ele stau totuși mărturie pentru o parte atât de semnificativă din activitatea generală a lui Steiner, încât includerea lor în ediția de Opere complete a fost inevitabilă. Totodată, nu este ceva neobișnuit prezența în cadrul literaturii a unor redactări din partea elevilor; de exemplu Geschichten des Rabbi Nachman [Istorisirile lui Rabbi Nachman], editate de Martin Buber sunt păstrate și ele doar în redactări ale elevilor, pe care – conform lui Martin Buber – doi istorici timpurii ai hasidismului le-au evaluat astfel: „Ei au scris lucruri pe care el nu le spusese niciodată” – după spusele unuia –, iar conform celuilalt: „Ei au adaptat cuvântul pe care îl rostise el, la propriul lor gând”.*
* Vezi Martin Buber, Die Geschichten des Rabbi Nachman (Istorisirile lui Rabbi Nachman), Frankfurt-Hamburg: Fischer, 1955.
Însemnările din memorie de la orele esoterice ale lui Rudolf Steiner provin însă de la elevi care erau bine familiarizați cu conținuturile generale de învățătură ale științei spiritului. Dincolo de aceasta, neajunsurile și eventualele greșeli din redactările elevilor se pot corecta și completa prin asocierea cu scrierile și conferințele sale despre calea de școlire.* Căci, așa cum reiese din unele însemnări, el însuși a remarcat faptul că acele conținuturi de învățare transmise în cadrul orelor esoterice se disting mai puțin prin conținut, și mai mult prin formă de cele din celelalte conferințe.
* Vezi, îndeosebi, prezentările fundamentale din Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10 și din Știința ocultă (1910), GA 13, precum și din numeroase conferințe.
Iar în acest fel, în ciuda caracterului lor fragmentar, ele pot transmite impresii puternice despre genul îndrumărilor esoterice, așa cum au putut să le primească atunci, înaintea Primului Război Mondial, în continuu, pe parcursul unui întreg deceniu, numeroși oameni care se străduiau pentru o școlire meditativă pe calea indicată de Rudolf Steiner.
Pentru publicare, cu excepția corectării erorilor care în mod evident modificau sensul, ne-am reținut în mare parte de la o redactare stilistică a orelor esoterice. Scrierea cursivă, precum și completările care se regăsesc în paranteze rotunde provin de la cei care au făcut însemnările. Completările și adăugările făcute de editori sunt puse în paranteze drepte, iar în afara textelor sunt consemnate cu litere mai mici. Detalii privitoare la baza pentru stabilirea textului se găsesc în observațiile de la sfârșitul volumului.
