Aflu în această clipă că a luat naștere o confuzie din faptul că am vorbit despre tratamentul cu mercur și, pe de altă parte, despre preparatul indicat. Eu nu am menționat tratamentul cu mercur decât pentru a da un exemplu de tratament deosebit de activ, dar la care trebuie, totuși, să renunțăm, din cauza riscurilor pe care le prezintă. Aveam în vedere înlocuirea completă a mercurului cu preparatul de astragal indicat. Voi începe imediat cu seria trecută de întrebări; mai dispunem și mâine de o oră. Printre întrebările de azi există una care se leagă de același subiect: „Care este motivul succesului pe care îl are Salvarsan-ul?”
Ar trebui mai întâi să caracterizăm mai exact un asemenea succes. Un asemenea tratament, cu un asemenea succes, este însoțit întotdeauna de niște efecte secundare. Iar tratamentul cu Salvarsan, trebuie să vorbim neapărat despre un tratament lucid, căci acest preparat, așa cum reiese, cel puțin, din descrierea lui, ruinează trupul uman, ruinează omul. Putem, la urma urmei, să introducem orice în corp și să obținem niște rezultate, dar ceea ce se întâmplă în cazul Salvarsanului este incontrolabil. Astfel, putem spune despre acest tratament că el este rodul modului actual de a gândi. Nu-l putem cauționa în mod serios. Vrea cineva să mai adauge ceva pe această temă?
Dr. Rascher: Aceasta se aplică atunci la întreaga metaloterapie modernă, inclusiv aceea cu bismut?
Din punctul nostru de vedere, este posibil să avem o viziune de ansamblu asupra tratamentului cu bismut [Nota 23]. A fost vorba despre aceasta în cursurile mele, dar, în privința Salvarsanului, este imposibil. El ruinează trupul. Evident, se poate face cu bismut, dacă este asociat cu alte preparate, dar modul în care acționează bismutul se desprinde, cu siguranță, din cursurile mele.
Dr. Noll: Un preparat din antimoniu, poate acționa în sifilis?
Antimoniul are domeniul său propriu de activitate, între aparatul genital și aparatul respirator; astfel, putem trata cu antimoniu tot ceea ce se situează între aceste două aparate; restul nu, decât în măsura în care acțiunea unui aparat are influență asupra ansamblului organismului. Dar o acțiune specifică a antimoniului asupra unei slăbiciuni oarecare a tractusului genital nu este, de fapt, posibilă. Va fi, deci, perfect posibil să tratăm niște sechele sifilitice cu antimoniu, dar aceasta nu va putea constitui un tratament de atac în sifilisul primar. Antimoniul acționează pronunțat asupra părții mediane a omului, asupra întregului tractus digestiv și asupra tranziției de la digestie la circulație și, bineînțeles, asupra părții circulației care se îndreaptă spre organele genitale, dar acțiunea lui este net limitată la acest domeniu.
Frau Dr. Kačer: Acțiunea nefastă a Salvarsanului este confirmată de decese.
Iată ce se produce, probabil: Sarvasanul este utilizat de puțin timp. Efectele nefaste vor culmina după cinci sau zece ani, poate după șapte ani. Dar, în prezent, nu se fac asemenea observații. Ar fi foarte interesant pentru cunoștințele medicale să se continue observarea și după vindecare. Se acordă mai multă importanță examinării stării organice interne înainte de boală. Este, evident, foarte important în anumite cazuri, dar atunci sunt adesea importanți mai ales niște factori exteriori.
Iată un asemenea caz: Prietenul nostru, dr. Haakenson [Nota 24] mi-a prezentat la Christiania un pacient care avea o erupție inexplicabilă. Pe atunci avea cam patruzeci și cinci de ani și întreg tabloul simptomatic avea pentru medicina de nivel mediu un aspect de nedefinit. Într-un asemenea caz, investigarea organică este incapabilă să descopere o cauză. Medicul este obligat, evident, să se mulțumească doar cu ceea ce îi spune bolnavul. I-am putut spune în mod direct acestui bolnav – trec peste alte amănunte – că trebuie să fi fost victima unei intoxicări între nouă și doisprezece ani.
El și-a amintit atunci că, fiind copil, i-a fost sete la școală. Lângă clasă era un laborator, iar pe pervazul ferestrei era pusă o soluție slabă cu acid clorhidric, pe care a băut-o ca să-și potolească setea. De aici provenea ceea ce se manifesta la patruzeci și cinci de ani. Această cauză exterioară trebuie considerată drept factorul principal, dacă vrem să înțelegem o boală. Dar mai trebuie și să observăm cu grijă, după vindecare, consecințele pe care aceasta le are pentru organism.
Ar fi foarte important acest lucru în cazul tratamentului cu Salvarsan. În aceste cazuri, desigur, nu puteți folosi ceea ce am preconizat ieri împotriva sifilisului. V-am indicat ieri un tratament de susținere cu ajutorul unui fel de meditație, cu niște concepte abstracte de practicat într-un anumit fel, când accelerat, când încetinit, care trebuie făcută cu mare conștiinciozitate. Aceasta constituie o post-cură psihică a sifilisului, care va fi practicată în mod eficace timp de ani, după tratamentul indicat. Această cură ar acționa și după un tratament cu mercur, dar nu-l pot recomanda pe acesta din urmă. O asemenea post-cură aplicată după un tratament cu Salvarsan ar atrage după sine la bătrânețe, probabil, ceea ce nu am putea numi chiar o demență precoce, dar i-ar semăna mult, în timp ce un tratament cu mercur care nu ar fi urmat de o post-cură psihică ar conduce la niște manifestări psihiatrice. Dar după tratamentul cu Salvarsan, ca urmare a dislocării organismului, va apărea un fel de schizofrenie.
Dr. Palmer: Ar fi interesant să ne prezentați poziția dvs. despre tratamentul cu iod în sifilisul terțiar.
După cele spuse, lucrul important este că sifilisul debutează prin focarul propriu-zis și efectul său radiant, pentru a se extinde la întreg organismul și chiar a ataca organizarea Eului. Suntem atunci în prezența unei reacții la polul neuro-senzorial, de care aparține și laringele și tot ceea ce are legătură cu diferențierea respirației superioare. Toate acestea se leagă între ele. Ceea ce se realizează cu ajutorul mercurului se referă la focarul propriu-zis și la efectul său radiant. Ceea ce se realizează cu ajutorul unui preparat cu iod este în legătură cu polul superior. Astfel, ceea ce se manifestă la polul neuro-senzorial după un tratament cu mercur poate fi paralizat cu ajutorul iodului. V-am indicat ieri cele două părți ale unui tratament complet al sifilisului, prima fiind injecția cu preparatul, a doua balneoterapia, pentru a stimula eliminarea. Aceste două părți își corespund într-un mod mult mai firesc, mai logic, decât mercurul și iodul. Așa văd eu lucrurile. La modul general, terapeutica urmărește o armonizare a organizărilor polar opuse.
Dr. Palmer: Ar fi atunci gomele consecința tratamentului cu mercur?
Da, în mod indiscutabil. Mai este o întrebare pe această temă?
Frau Dr. Kačer: Care este efectul arsenicului?
La modul general, arsenicul fortifică, în principal, corpul astral. Aceasta este manifestarea primară a arsenicului. Arsenicul și compușii săi acționează atât de intens asupra omului, încât putem spune că el dinamizează corpul astral. Astfel, îl veți folosi mai ales sub formă lichidă, pur și simplu, sub formă de apă de Roncegno sau Levico, în dozaj convenabil, când va fi vorba să stimulați corpul astral, pentru ca el să-și desfășoare tendințele sale naturale.
Ei bine, în niște boli ca sifilisul și alte boli venerice există întotdeauna o slăbire a corpului astral, fie drept cauză, fie ca urmare. Așadar, este firesc ca arsenicul să exercite un efect care poate fi observat, dar aceasta nu este neapărat o vindecare. Acest efect nu se exercită suficient de profund, pentru a se putea vorbi de vindecare.
Frau Dr. ...: Lucrurile se prezintă altfel la copil, în caz de sifilis congenital?
Vreți să spuneți sifilis ereditar? În acest caz, la copil, condițiile sunt, firește, absolut diferite. Iar, la copil, dacă puneți diagnosticul la timp, veți avea niște rezultate, tocmai cu arsenicul [Nota 25], dar nu cu Salvarsan. Trebuie să folosim arsenicul, foarte diluat, pe cât posibil asociat cu acidul lactic sau cu ceva similar, și care să acționeze suficient de profund. Astfel, veți obține, tocmai la copil, niște rezultate remarcabile. Căci, de fapt, sifilisul ereditar nu este un sifilis, ci se distinge de el prin faptul că sifilisul, care apare deci la adult, ca urmare a unei contaminări, are impactul esențial în corpul eteric. Ereditarul trece doar în corpul fizic și atunci nu este în corpul eteric. Și prin urmare puteți, dacă stimulați puternic corpul astral prin arsenic, aceasta se transmite corpului eteric și atunci veți combate în mod logic boala fizică. În sifilisul ereditar, dificultatea constă în faptul că a fost profund ruinat ceea ce este atât de greu accesibil remediilor pământești.
Aici intervine ceea ce am descris în conferința generală [Nota 21] ca fiind supus forțelor periferice. Dacă vreți să obțineți un anumit efect asupra unor anumite deformații, asupra unor anumite degenerescențe, în relație cu forțele periferice, trebuie să puneți în mișcare forțele eterice.
Or, astragalul, despre care am vorbit ieri, are particularitatea de a fi tare, de a fi cornos și, astfel, de a nu fi scăldat în permanență într-o atmosferă eterică. Dacă extragem acum aceste forțe eterice din florile și frunzele plantei, obținem preparatul descris. Astfel, avem o viziune logică asupra problemei.
Dr. Palmer: Întrebare referitoare la sifilisul terțiar
Iată ce putem spune despre aceasta: Singurul mod lucid de a-l aborda este de a nu-l lasa să se instaleze, străduindu-ne să combatem sifilisul în stadiul primar; căci atunci când a devenit secundar sau terțiar, există pentru contemplarea ocultă un sindrom atât de complicat, încât nu există doi bolnavi care să semene. Doar aparența exterioară este asemănătoare, în interior lucrurile diferă, astfel, este deosebit de greu să fie remediate. Ceea ce vindecăm pe de o parte, iese în alt loc, sub o formă opusă. Voi răspunde doar că sifilisul secundar trebuie tratat ca cel primar, așa cum am spus ieri, iar în cazul celui terțiar, putem încerca să-l tratăm, dar vindecarea este problematică.
Dr. Palmer: Despre glaucom și despre procesul auricular: Glaucomul este considerat drept un proces tumoral; procesele auriculare sunt niște procese purulente inflamatorii, dar, ochiul, în geneza sa, trebuie să fie considerat un proces inflamator și urechea un proces tumoral. Simptomatologia glaucomului, pe de o parte, și inflamarea purulentă a urechii, pe de altă parte, sunt acestea tocmai expresia unei polarități?
Nu este oare evident? Dacă inflamația, în cazul ochiului, și procesul tumoral, în cazul urechii, sunt procesele normale, procesul morbid nu se situează el la polul opus, nu va fi el procesul tumoral în cazul ochiului și procesul inflamator în cazul urechii? Este pura evidență.
Să profităm de această ocazie și să evocăm acest proces polar care este otita medie. S-a vorbit în legătură cu aceasta despre o exuberanță a organizării eterice la acest nivel. Aceasta nu se manifestă doar pentru vederea ocultă, ci și pentru o observare a stadiului final al otitei medii, cuprinzând formarea de aderențe etc.
Organismul fizic aduce, astfel, dovada unei activități excesive a corpului eteric. Dar trebuie neapărat să vedem că un asemenea exces al organizării eterice la acest nivel antrenează imediat, la același nivel, o fortificare a organizării Eului, care se scufundă în inconștient.
Suntem, așadar, în prezența unei formațiuni fizice indezirabile, care depinde de organizarea Eului. Cel mai bun mod de a remedia această situație constă în a restabili procesul respirator. Putem s-o facem printr-o expirație mai vie, prin administrarea de Levisticum, dozat în mod adecvat, pe cale internă. Relansăm astfel activitatea respiratorie în sens contrar celui indicat ieri pentru glaucom, se respiră astfel încât intensificarea să fie îndreptată spre interior, în timp ce la Levisticum, această intensificare trebuie să meargă spre exterior. Fortificarea procesului respirator merge, așadar, spre interior.
Euritmia, și anume euritmia curativă, este foarte eficace în otită, mai ales exercițiile cu L, M, S. Tot ceea ce are legătură cu urechea este, efectiv, expresia locală a unui proces general din corpul eteric uman. De aceea, putem acționa asupra a tot ceea ce se petrece în ureche dacă stimulăm respirația, căci, practicând exercițiile cu sunetele indicate prin euritmia curativă, stimulăm respirația.
Dr....: Desigur, euritmia este diferită pentru otită și pentru procesele de scleroză?
În caz de scleroză, vom folosi, de preferință, euritmia vocalică. În inflamații, vom recurge la consoane, mai ales la L, M, S, și la niște consoane asemănătoare.
Voi răspunde la alte întrebări în ordinea lor. Despre un caz deosebit de interesant și în privință căruia avem o oarecare practică, iată întrebarea: „Se poate acționa asupra unei artrite deformante, veche de mai bine de zece ani? S-a încercat cu Phosphorus 1% și cu Stannum. Euritmia consonantică ar fi indicată în acest caz?”
Îl voi ruga pe dr. Palmer să ne expună pe scurt acest caz de artrită deformantă.
Dr. Palmer [Nota 26]: Acest caz tratat mai demult, și al cărui tratament este general cunoscut, se referă la o artrită deformantă recentă. La d-na X, după un tratament de patru-cinci săptămâni cu ulei de Phosphorus 1% și aplicații de Stannum, toate simptomele, care fuseseră tratate într-o clinică în diferite feluri, au dispărut. Bolnava a practicat în acea perioadă euritmia curativă, pe lângă tratamentul medicamentos. Toate cazurile tratate în clinica noastră nu au avut, evident, un asemenea succes; această bolnavă a fost tratată din timp. La un băiat bolnav încă de la trei-patru ani, tratat cu Phosphorus și cu Stannum, a trebuit să recurgem și la injecții cu Levico. Acel copil prezenta atunci un stadiu acut, inflamatoriu, de artrită deformantă a șoldului. Și în acest caz, toate simptomele au regresat și durerea a dispărut de tot. Evident, distrugerea articulației și a cartilagiului era atât de mare, încât o remobilizare a articulației era de neconceput.
În aceasta constă dificultatea; să examinăm mai întâi aceste două cazuri, atât de bogate în învățăminte. Ce vârstă avea d-na X?
Dr. Palmer: Nu mult peste treizeci de ani, iar băiatul, doisprezece-treisprezece ani, când l-am tratat. El este american.
Frau Dr. Kačer semnalează că pacientul ei de douăzeci și șapte de ani suferă de la doisprezece ani. Un altul, de patruzeci și cinci, suferă de trei ani. Un altul are în jur de șaptezeci de ani.
Este vorba să știm dacă ați obținut vindecări. Ați aplicat același tratament?
Frau Dr. Kačer: Abia l-am început.
Este foarte important, căci, în această boală, totul depinde de persoana cu care avem de-a face. În artrita deformantă, trebuie să procedăm în fiecare caz în mod individual, căci apariția acestei boli este foarte legată de întreaga dezvoltare a persoanei. Atunci când, asemenea cazului expus de dr. Palmer, boala debutează la mijlocul vieții, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva cauza vine din copilărie sau dintr-o perioadă ulterioară.
În majoritatea cazurilor de artrită deformantă, dacă există predispoziția respectivă, particularitatea bolii constă dintr-o slăbiciune constituțională a corpului eteric. Aceasta mai ales la persoanele la care, la trezire, corpul astral devine mai puternic decât ar trebui sa fie, pentru că el se cufunda într-un corp eteric slăbit, pentru că el nu este în mod suficient armonizat cu ocazia intrării sale în corpul eteric. În acest caz, apar în suflet niște griji, șocuri, încercări nedepășite și ele sunt, de fapt, cauză de boli.
Dar se întâmplă ceva ciudat. Să luăm cazul unui copil – este vorba de un caz-tip – al cărui corp eteric a fost slăbit, chiar numai temporar, de o rujeolă anterioară sau de o afecțiune similară. Corpul astral acționează prea intens. Din această cauză, la acest copil de zece ani, sau mai curând de doisprezece ani, veți vedea de ce, faptul de a avea un educator posomorât îl va transpune în tot felul de stări care pregătesc o disociere psihică ulterioară, mai întâi predominând aceste mâhniri de copil. Trec doi ani, vine pubertatea, mai trec doi ani – tot atâția câți au fost înainte de pubertate, de la traumatismul psihic, și apare corespondentul organic al mâhnirii. Procesul se repetă ritmic, fără să intervină o nouă problemă. În jurul vârstei de douăzeci și unu ani, cu doi ani înainte sau cu doi ani după, există o nouă ocazie de înaintare a procesului. În cele din urmă, cât timp îi va trebui procesului ca să devină vizibil periferic, pentru a se manifesta ca deformare? Aceasta poate cere o durată întinzându-se de la doisprezece la treizeci de ani, adică până la începutul decadei a patra. Ceea ce apare acum este foarte diferit de ceea ce s-ar constata dacă acea cauză psihică nu ar data decât din decada a patra sau a cincea. Deformările apar atunci dintr-o cu totul altă profunzime a organismului. Și putem spune: Să presupunem ca avem de-a face cu un pacient atins de o puternică artrită deformantă la sfârșitul decadei a treia sau la începutul celei de-a patra, care arată că localizarea cauzelor se află într-un trecut îndepărtat. Pornind de la aceste fapte, putem propune tratamentul următor: Într-un caz-tip de acest fel, trebuie să încercăm să obținem cu ajutorul unor băi sulfuroase ceea ce ar rezulta din injectările cu Arsenic, cu Stannum, etc., trebuie să acționăm asupra sistemului neuro-senzorial pornind din exterior, de la periferia organismului. Dați apoi pe cale internă Arnica în dinamizare înaltă sau Equisetum; ceea ce, în acest caz, este același lucru. Astfel, acționați în același fel din exterior spre interior și veți obține, cu mare probabilitate, vindecarea artritei deformante.
Un asemenea caz trebuie tratat, desigur, în acest fel, în timp ce niște cazuri asemănătoare primului caz relatat de dr. Palmer, în care cauza este în mod incontestabil recentă, pot fi tratate cu ulei de Phosphorus și cu Stannum. Am evocat acest caz, cu atât mai mult cu cât el este foarte instructiv și arată necesitatea de a individualiza o boală atât de adânc înrădăcinată.
Este vorba de un caz în care bolnava a suferit asemenea încercări în tinerețe. Înainte de douăzeci de ani, ea a făcut o boală infecțioasă, urmată imediat de o artrită cronică. Ea are acum în jur de patruzeci și cinci de ani și se află într-o stare deplorabilă.
Acest caz este aproape identic cu cazul-tip pe care l-am imaginat. Trebuie să i se recomande băi sulfuroase, și pe cale internă Equisetum sau Arnica, iar dacă aceasta nu acționează imediat, injecții.
Frau Dr. Kačer: Exemplul pe care l-ați dat este exact cazul bolnavei mele de douăzeci și șapte de ani. L-ați schițat fără a-l cunoaște.
În legătură cu acest subiect, apare o problemă interesantă: aceea a afecțiunilor gastro-intestinale consecutive unui șoc, unui șoc psihic, unei mâhniri care persistă, întreținută în mod constant, mai ales la niște persoane de gen feminin. Pot apărea niște colici foarte dureroase și niște stări similare. Se mai poate manifesta și un fel de letargie a întregului tractus digestiv, și chiar o slăbiciune totală, însoțită de dureri. Nu este acesta cazul bolnavei dvs.? (Răspuns: Da.) Este o boală frecventă și este interesant să observăm ce s-a întâmplat. Iată ce este: corpul astral uman este un organ foarte diferențiat. În tot ceea ce se referă la organele situate în dosul organelor genitale, în direcția rinichilor, până la limita superioară formată de plămâni și inimă, în toată această parte a organismului, corpul astral se adaptează foarte puternic corpului eteric. Putem, deci, presupune că, în această parte, corpul eteric este determinant. Corpul astral adoptă, în mișcările și formele sale, activitățile corpului eteric. În aparatul genital, este cu totul altfel. Acolo, corpul astral este foarte activ și refulează, într-o anumită privință, activitatea corpului eteric. Când are loc un șoc psihic, așa cum am văzut mai sus, activitatea corpului astral care se desfășoară la nivelul organelor genitale invadează tractusul digestiv. Există atunci o deplasare, însoțită de toate simptomele descrise adineaori. Atunci trebuie să trimitem corpul astral la locul său.
Ceea ce se petrece astfel între părțile constitutive superioare ale organismului uman trebuie să fie înțeles perfect. Ceea ce se manifestă în corpul fizic nu este decât urmarea acestor fapte, simptomul său exterior. Procesul însuși se realizează în relația dintre corpul eteric și corpul astral, și aceasta în mod parțial, într-un anumit loc.
Veți obține întotdeauna rezultate dacă recurgeți la comprese sau la ungerea cu acid oxalic obținut prin stoarcerea plantei Oxalis. Acesta este remediul cel mai activ, și modul cel mai bun de utilizare este ungerea. El fortifică în mod remarcabil etericul la nivelul tractusului digestiv, care devine astfel foarte activ. Acum, trebuie să încercăm să readucem această astralitate din aparatul genital la locul ei. Veți ajunge la aceasta cu ajutorul unui preparat din argint administrat per os, sau al unei injecții cu Argentum în a cincea sau a șasea zecimală. Introdus în digestie sau în circulație, argintul tinde întotdeauna să corecteze deformările părților constitutive superioare.
Astfel, folosind în mod succesiv aceste două procese, veți avea niște rezultate excelente în cazurile de efecte consecutive unor șocuri. Aceste efecte consecutive sunt deosebit de interesante. Iar atunci când veți fi obținut o vindecare în asemenea cazuri, dacă veți continua observarea pacientului, veți putea auzi niște afirmații de acest fel: Este foarte ciudat, de când mi-am redobândit sănătatea, inima mea se comportă absolut diferit; din acest moment, când percep ceva înspăimântator, un bubuit de tun, de exemplu, inima mea acționează ca și cum ar vrea să mă încurajeze, ca și cum ar fi pentru mine o ființă care încearcă să mă liniștească.
Veți constata, astfel, că orice intervenție ordonatoare în organismul uman trezește nu doar o vindecare, ci și un proces polar. Acest efect asupra inimii, care se produce în principal în eteric și în astral, este reacția polară la restabilirea relației normale dintre aparatul genital și tractusul digestiv, pe care ați determinat-o. Aceste lucruri trebuiau spuse despre efectele unor șocuri.
Mâine voi aborda o problemă interesantă, aceea a bolilor sistemului nervos și în special ale măduvei spinării. Ne vom întâlni mâine la 8.30. Voi mai spune acum câteva cuvinte, ca răspuns la o întrebare pusă, de foarte mare actualitate, aceea a enurezisului.
Enurezisul infantil este tipic pentru o slăbiciune a corpului astral. Corpul astral nu are puterea pe care ar trebui să o aibă. Dar, în acest caz, dacă utilizați arsenicul sub forma binefăcătoare a apei de Levico sau Roncegno, veți avea tocmai la cei cu enurezis un efect foarte puternic, dar trecător, asupra activității corpului astral. Enurezisul va persista. Însă veți obține rezultate bune cu substanțe, extrase prin presare, din Hypericum perfoliatum [Nota 27]. Știți că aceasta este singura plantă care aparține clasei a XVIII-a din clasificarea lui Linné? Ea are petale galbene și trei fascicole de stamine. Este singura plantă care are trei fascicule de stamine. Și dacă priviți frunzele în transparență, ele par presărate cu mici găurele. Prin presare, această plantă dă un suc. În principal, substanțele amare din această plantă sunt cele care exercită o acțiune intensă și durabilă asupra mobilității corpului astral și îl fortifică. Veți ajunge astfel, eventual, la vindecare, făcând apel și la simțul moral al copilului, spunându-i ca el trebuie să fie atent la funcțiile sale. Această incitație morală trebuie realizată tocmai în cazurile care se situează la limita dintre o proastă obișnuință și boală, iar un efect puternic o are voința morală, care nu trebuie neglijată. Căci dacă vindecați boala cu Hypericum, ceea ce este absolut posibil, dvs. slăbiți voința copilului, dacă nu-i cultivați impulsul moral, dacă nu-l incitați să se controleze. Acestea doream să le spun despre enurezis. Mâine vom vorbi despre neuropatiile infantile, mai ales despre demența precoce și diferitele sale forme și, de asemenea, despre alte probleme. Mă voi strădui să țin seama de toate întrebările dvs.
Frau Dr. ...: Pune întrebarea despre perimarea sucului.
Sucul nu trebuie să stea prea mult. Presați puternic un gram (de fapt, este vorba de 100 de grame – n.tr.fr.) de plantă, jumătate frunze, jumătate flori – și adăugați sucul la un pahar de apă, pe care îl veți împărți în porții, putându-l folosi timp de șase luni.
