Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA317PrecedentaUrmătoarea
Corecturi

Rudolf Steiner
CURSUL DE PEDAGOGIE CURATIVĂ

GA 317

Note ale traducătorului

  1. «Institutul Clinic-Terapeutic» din Arlesheim, Elveția, înființat și condus de Dr. med. Ita Wegman, astăzi «Ita-Wegman-Klinik».
  2. «Institutul de Terapie și Educare pentru copii ce necesită îngrijiri sufletești» («Heil- und Erziehungsinstitut für Seelenpflege-bedürftige Kinder») în Lauenstein/Jena, condus de pionierii Pedagogiei Curative Albrecht Stroschein, Hans Löffler și Siegfried Pickert, împreună cu Werner Pache. La rugămintea primilor trei, Rudolf Steiner – venind de la Koberwitz/Breslau, unde încheiase ciclul de conferințe care stă la baza Agriculturii biologic-dinamice – a vizitat la 17.06.24 acest Institut nou întemeiat. O parte din copiii descriși în partea a doua a cursului de față erau îngrijiți în Lauenstein.
  3. Dr. med. Ita Maria Wegman (1876 – 1943). Colaboratoarea lui Rudolf Steiner în domeniul medical, membră a primului Consiliu de Conducere a Societății Generale Antroposofice nou-întemeiate de Crăciun ‘23/24, directoarea Secției Medicale a Universității pentru Știință Spirituală din Dornach – Elveția.
  4. În acea vreme începuse să-și serbeze triumful teoria «libido»-ului a lui Sigmund Freud (1856-1939); faptul că această teorie este unilaterală și nu lipsită de consecințe considerabile pentru civilizația și cultura actuală este demonstrat de multe fenomene din contemporaneitate, și recunoscut între timp în cercurile de specialitate. În lucrarea sa autobiografică, editată de Aniela Jaffé, Carl Gustav Jung (1875-1961), una dintre cele mai însemnate personalități care – pe lăngă Coué, Charcot, Breuer, Freud, Adler, Wundt, Jaspers, Rogers și Frankl – au contribuit la apariția și dezvoltarea psihologiei și psihiatriei moderne, relatează o convorbire cu Freud din anul 1910, care poate arunca lumină asupra unui aspect mai puțin cunoscut al structurii personalității întemeietorului psihanalizei, precum și asupra intențiilor sale bine definite: «... prima noastră întâlnire avu loc în februarie 1907 în Viena. Ne-am întâlnit la ora unu după-amiază și am vorbit, ca să zic așa, neîntrerupt, aproape treisprezece ore. Freud era realmente primul om însemnat pe care-l cunoscusem în viața mea. Niciun alt om din experiența mea de viață de până atunci nu s-ar fi putut măsura cu el. În întreaga sa atitudine nu exista nimic trivial. Eu l-am apreciat ca deosebit de inteligent, pătrunzător și remarcabil în orice privință. Dar primele mele impresii despre el au rămas neclare, parțial chiar de neînțeles. – Ceea ce-mi spuse el despre teoria sexuală, îmi făcu o adâncă impresie; cu toate acestea, cuvintele lui nu-mi putură înlătura scepticismul și propriile îndoieli. Eu i le expusei în repetate rânduri, dar el îmi argumentă de fiecare dată doar cu lipsa mea de experiență. Freud avea dreptate: pe acea vreme eu nu posedam suficientă experiență, pentru a-mi putea întemeia propriile contra-argumente. Eu înțelesei că lui Freud îi era foarte importantă teoria sexuală – atât în sens personal, cât și filozofic. Acest lucru mă impresionă puternic, dar eu nu-mi dădui clar seama, în ce măsură această apreciere pozitivă stătea în relație cu premise subiective în ce-l privea pe el, și în ce măsură cu reale experiențe, cu valoare argumentativă. – Mai presus de orice, atitudinea lăuntrică a lui Freud în ce privește spiritul mi se păru a fi extrem de dubitabilă. Indiferent unde se evidențiază expresia unei spiritualități, la un om sau la o operă de artă, el o găsea suspectă și lăsa să se întrevadă (îndărătul ei) o „sexualitate refulată”. Ceea ce nu putea fi interpretat ca sexualitate, era definit ca „psiho-sexualitate”. Eu făcui remarca, că ipoteza lui, logic gândită până în ultimele consecințe, ar duce la o judecată asupra culturii cu caracter distrugător. Cultura ar apărea doar ca o farsă ieftină, ca un rezultat morbid al sexualității refulate. «Da», îmi confirmă el spusele, «așa stau lucrurile; acesta este un blestem al sorții, față de care suntem neputincioși.» Eu nu eram nicidecum dispus să-i dau dreptate sau să las lucrurile așa. Dar m-am simțit a nu fi încă în stare să intru în dispută pe această temă. – Încă ceva căpătă însemnătate la prima noastră întâlnire. Aceasta se referă la lucruri pe care eu abia după încetarea prieteniei noastre le-am putut gândi temeinic și înțelege. Era limpede ca lumina zilei că teoria sexuală îi era lui Freud o temă intim-cordială. Când vorbea despre ea, tonul lui devenea apăsat, aproape temător, și dispărea orice urmă a atitudinii critic-sceptice ce-l caracteriza. Expresia unei ciudate bulversări lăuntrice, pe care nu mi-o puteam explica, i se putea citi pe față. Aceasta făcu asupra mea o impresie puternică: sexualitatea însemna pentru el ceva luminos. Această impresie mi-a fost confirmată de o convorbire, care a avut loc, tot în Viena, trei ani mai târziu (1910). – Îmi amintesc încă foarte viu cum Freud îmi spuse: «Dragul meu Jung, promiteți-mi că nu veți renunța niciodată la teoria sexuală – aceasta este cel mai esențial. Noi trebuie să facem din ea o dogmă, o armă imbatabilă.» Și aceasta îmi zise el pătimaș și cu un ton, așa cum ar spune un tată: «Și promite-mi, dragul meu fecior, ceva: du-te în fiecare duminică la biserică!» Oarecum consternat, îl întrebai:«O armă imbatabilă – împotriva cui?», la care el îmi răspunse: «Împotriva lavinei de nămol negru», aici ezită un moment, înainte de a adăuga: «a ocultismului.» Mai întâi a fost «arma imbatabilă» și apoi «dogma», care m-au pus pe gânduri; căci o dogmă, deci un crez indiscutabil, este creat doar atunci când se intenționează suprimarea irevocabilă a îndoielii – ceea ce nu mai are nimic comun cu raționalitatea științifică, ci doar cu un impuls de dominare de factură personală. – Aceasta a constituit o lovitură care a atins nervul vital al prieteniei noastre. Eu știam că nu voi putea fi niciodată de acord cu o astfel de atitudine. Ceea ce Freud înțelegea prin noțiunea de «ocultism», era aproape tot ceea ce filosofia și religia, inclusiv ceea ce parapsihologia, care începuse să se dezvolte în acea perioadă, aveau de afirmat despre sufletul omului. Pentru mine, teoria sexuală era tot atât de «ocultă» – adică o pură posibilă ipoteză, nedemonstrată, la fel ca și alte concepții speculative. Un adevăr științific constituia pentru mine o ipoteză satisfăcătoare pentru moment, dar nu un articol de credință pentru veșnicie.» «Amintiri, vise, gânduri ale lui C.G.Jung», Ed. Walter Olten und Freiburg in Breisgau, ed. a 6-a, 1988.
  5. În originalul german „Durchwärmung”. În contextul primului ciclu de conferințe pentru medici și farmaciști, ținut în Dornach în anul 1920 («Geisteswissenschaft und Medizin», Știință spirituală și medicină (GA 312), Rudolf Steiner propune introducerea în medicină a unei hidro-, aero- și termodinamici adecvate, pentru înțelegerea reală a patologiei, în scopul unui tratament cu adevărat rațional.
  6. «Neue Zürcher Zeitung» nr. 342, 7 martie 1924.
  7. Friedrich v. Schiller (1759 – 1805), poet și dramaturg, alături de Goethe (v. nota 8) și idealiștii germani, întemeietor al culturii umaniste a epocii actuale.
  8. Johann Wolfgang v. Goethe (1740 – 1832), poet și dramaturg german, precum și autor al unor lucrări de științe naturale, dintre care «Teoria Culorilor» deschide noi perspective în metodica de cercetare («Fenomenalism goetheanist»).
  9. Cu ocazia Simpozionului de la Koberwitz (în apropiere de Breslau – astăzi Wroclaw), din 7 – 16 iunie 1924, Rudolf Steiner a vorbit la 9 și 17 iunie în special pentru un tânăr auditoriu; conferințele sunt publicate, împreună cu altele ce se referă la aceeași tematică, sub titlul: Sarcina de cunoaștere a tineretului, GA 217a; aici se face referință la întrebarea pusă în încheierea conferinței din 9 iunie, anexată în ciclul amintit.
  10. „Cursul de agricultură” de la Koberwitz, care a inaugurat Agricultura biologic-dinamică, publicat sub titlul Bazele spiritual-științifice pentru prosperarea agriculturii, GA 327.
  11. Este vorba de introducerea în practica agricolă a așa-ziselor „preparate”, un procedeu inedit, care apelează la anumite imponderabile, conform rezultatelor cercetării spirituale a lui Rudolf Steiner.
  12. Hans Driesch: 1867-1941, zoolog și filozof, adept al «Neovitalismului».
  13. v. Puntea dintre Spiritualitatea Universală și Fizicul omului – trei conferințe ținute de Rudolf Steiner în Dornach, între 17-19.12.1920, (GA 202).
  14. Este vorba de faptul că ochiul – ca de altfel toate organele de simț și sistemul nervos central – se dezvoltă din foița embrionară exterioară (ectoderm), prin invaginare. Rudolf Steiner numește organele de simț „golfuri ale lumii exterioare în interiorul organizației omului”.
  15. Idei fixe.
  16. Copilul era venit din America.
  17. De origine cosmică, în context cu o viață anterioară.
  18. În fiecare parte componentă a organismului pot fi regăsite toate cele trei sisteme; în acest caz, sistemului ritmic îi corespunde nasul, cu căile respiratorii, inclusiv sinusurile, treimea superioară a feței corespunzând sistemului senzorial-nervos.
  19. Frl. Baumann, una din primele euritmiste curative.
  20. Rudolf Steiner se referă aici la concepția aristotelică a ipostazelor: manifestare materială sau energetică.
  21. v. vol. I, pag. 12 cu referiri la planșa 1
  22. v. Geisteswissenschaft und Medizin, pag. 78, 80, 83 ed. germ.
  23. „Mein Lebensgang”; trad. rom. Cursul vieții mele. Este vorba de Otto Specht, care mai târziu a studiat medicina, și a căzut pe front, ca medic militar, în Primul Război Mondial.
  24. Este vorba de metoda practicată în Școala Waldorf, cu acuarele (aici exemplificată cu ajutorul cretei).
  25. Institutul pentru educarea și tratamentul copiilor ce necesită îngrijiri sufletești din Arlesheim, întemeiat și condus de Dr. med. Ita Wegman, în care trăia copilul prezentat aici.
  26. Inversarea verbelor a fi (germ. = sein – ich bin – sunt) și a avea (germ. = haben – ich habe – am) și invenția lexicală, combinația dintre germană și engleză (a fi – engl. to be + gewesen – trecutul de la germ. sein devine ge-be-en) corespunzând engl. I have been.
  27. Combinație dintre engl. Go away și germ. Geh weg.
  28. În textul german: Abwaschungen.
  29. Localitate balneară în nordul Italiei; izvoare asemănătoare se află în localitatea vecină Roncegno.
  30. Aluzie la poemul lui Goethe „Ucenicul vrăjitor”.
  31. Este vorba de luni lunare.
  32. Primul septenal.
  33. Maturizare terestră.
  34. v. continuarea în conf. a 9-a
  35. v. Hermann Koepke: «Copilul la nouă ani», edit. Triade Cluj
  36. v. Cursul pentru Agricultori din Koberwitz.
  37. Cât de înalt-spirituală este expresia „a fi om cu bun-simț”!
  38. Este vorba de „simțul noțiunii”, care conferă sens unei suite de sunete articulate (cuvânt), un simț spiritual – spre deosebire de cele corporale (tactil, vital, mișcare, echilibru), și sufletești (gust, miros, căldură, văz) – localizat, după auz și vorbire (cuvânt), în imediata apropiere a simțului eului, și provine din transformarea simțului vital, ancorat în chimismul terestru (sistemul metabolic-motor).
  39. discromatopsie = perturbarea parțială a perceperii culorilor; acromatopsie = incapacitatea totală de a percepe culorile; daltonism = confundarea roșului cu verdele și viceversa.
  40. în original: stumpfsinnig (cu simțuri tocite).
  41. în original: alunecă.
  42. rocă primitivă șistoasă.
  43. cristal de stâncă.
  44. Rudolf Steiner se referă aici la recesiunea echinocțiului de primăvară; este vorba de așa-zisul „an platonic„: numărul de ani necesari pentru parcurgerea retrogradă a cercului Zodiacal. Din aceasta rezultă că Soarele necesită 2160 ani pentru parcurgerea unui semn zodiacal („luna platonică„): acesta este timpul în care durează pe Pământ o „perioadă de cultură” (25.920:12). „Ziua platonică” corespunde frecvenței cardiace 72/min (2160:30). Totodată este presupusă aici cunoașterea raportului 1:4 dintre respirație și puls: 18/72/min (coeficientul respirator/circulator). Verificarea relației: La o medie de 18 respirații/min rezultă un număr de 25.920 respirații/zi (18x60x24); din care rezultă indirect frecvența pulsului: 72/min (29.920:12:30). Aceste relații numerice revelează relația dintre macro- și microcosmos.
  45. Se pune, desigur, întrebarea, în ce măsură neurochirurgia actuală ar reuși prin aplicarea unui ventil ventricular să intervină favorabil în evoluția acestui caz.
  46. Tatăl lui Rudolf Steiner era funcționar la căile ferate austro-ungare.
  47. v. conf. a 6-a, remarca 9, referitoare la Otto Specht.
  48. în original: Wesen (ființă).
  49. Este vorba de mișcarea de care a profitat în cea mai mare măsură fascismul în Germania în perioada următoare (mișcare asemănătoare UTM-/UTC-ului din trecutul dictaturii socialist-comuniste a României).
  50. „Perioada tenebroasă”, care durează 5000 ani, care s-a încheiat în anul 1899, după care urmează „Perioada luminoasă”, în care Lumea Spirituală devine tot mai accesibilă omenirii.
  51. În acest context trebuie amintite și celelalte „ispite”, care îngreunează – pentru a nu spune că fac imposibilă – dezvoltarea individuală și munca în comunitate: pe lângă vanitate intervin ambiția, invidia și iluzia (mânată până la neadevăr).
  52. În original: erwecken – a trezi, stârni, învia, incita.
  53. Friedrich Nietzsche, filosof german, 1844 – 1900.
  54. În sens medical: de cauză necunoscută.
  55. În original: astralischer Leib, spre deosebire de Astralleib = corp astral.
  56. Este vorba de Clinica D-nei Dr. Wegman din Arlesheim, Elveția.
  57. În original: schimpfen – a aduce injurii.
  58. Dr. Elisabeth Vreede, matematiciană, prima directoare a secției de Matematică și Astronomie din cadrul Universității de Știință Spirituală de la Goetheanum, Dornach, Elveția.
  59. În sistemul nostru planetar, de partea planetelor suprasolare (n.tr.).
  60. Johannes Trüper (1855 – 1921), întemeietorul și directorul Sanatoriului pentru tineri „Sophienhöhe” din Jena, care îi angajase inițial pe cei trei, care au dat apoi impulsul pedagogiei curative antroposofice.
  61. Perioada în care Rudolf Steiner edita „Lucrările de Științe Naturale” ale lui Goethe în Arhivele din Weimar. În așa numita Ediție Weimar sau Ediția Sophie a lucrărilor lui Goethe, Secția II, Scrieri de Științe Naturale, Vol. 8: Despre morfologie, partea a III-a, Weimar 1893, pag. 359/360; citat: «Paralipomena X / Neurologie.
  62. Acest impuls își are originea în ordinul de călugări benedictini din sec. X-XII, cu sediul inițial în mănăstirea Cluny din Franța (de unde îi provine și numele), care a inițiat o reformă bisericească răspândită apoi și în Italia, Spania și Anglia, pregătind reforma gregoriană.
  63. Ernst Heinrich Haeckel (1834 – 1919), cel mai de seamă reprezentant german al Evoluționismului din era postgoetheanistă.
  64. Oscar Hertwig (1849 – 1922), anatomist.
  65. August Gärtner (1848 – 1934), igienist.
  66. Este vorba de psihoze puerperale (postnatale).
  67. Aici este abordată una din cele mai sensibile și mai dificile tematici privitoare la constituția omului microcosmic individualizat după „chipul și asemănarea” imaginii macrocosmice primordiale; este vorba de cele patru semne zodiacale cardinale (Leu, Acvila, Taur, Vărsător), care stau la baza organelor proteogene (inimă, plămân, rinichi, ficat), respectiv a forțelor formatoare ale substanței corporale fundamentale, alcătuită din elementele chimice Hidrogen, Carbon, Azot, Oxigen, care sunt reprezentanții elementelor – Foc, Pământ, Aer și Apă – din care își plăsmuiește eul structurile corporale, respectiv „corpurile”. Această taină a constituției omului era un element de bază al cunoașterii misteriale, imaginația cea mai cunoscută provenită din această cunoaștere fiind Sfinxul precreștin – cu chip de om, labe de leu, corp de bovină și aripi de vultur, omul constituind prin forța eului „esența a cincea”, chintesența Creației.
  68. Vezi de pildă Rudolf Steiner, Știința ocultă în rezumat, GA 13.
  69. Societatea Antroposofică: v. Rudolf Steiner Congresul de Crăciun pentru Întemeierea Societății Generale Antroposofice. Sfârșit de an și cumpănă a anilor 1923/1924, GA 260, 1963. Constituirea Societății Generale Antroposofice și a Școlii libere pentru Știință Spirituală. Reconstrucția Goetheanumului 1924/1925, GA 260a, 1966.

AcasăLucrări OnlineIndex GA317PrecedentaUrmătoarea