Aseară v-am descris drumul care conduce sufletul omenesc la observarea acelei lumi spirituale care stă ascunsă în spatele lumii fizice sensibile şi am atras atenţia asupra a două categorii de entităţi spirituale pe care privirea ocultă le descoperă atunci când înlătură vălul care acoperă lumea sensibilă în modul descris ieri. Astăzi vom vorbi despre alte două categorii de spirite ale naturii. O anumită categorie se arată privirii oculte exersate când se observă veştejirea şi moartea treptată, să spunem, din lumea plantelor, vara târziu sau toamna, îndeosebi moartea treptată a entităţilor din natură. Când plantele încep să dezvolte fructe, această dezvoltare poate fi lăsată să acţioneze asupra sufletului, aşa cum am arătat în conferinţa de ieri. Şi, tot aşa cum am arătat ieri, primim, pentru imaginaţiunile noastre, impresii de la entităţile spirituale care sunt implicate în fenomenele de veştejire sau de moarte treptată a entităţilor naturii. Dacă ieri am spus că plantele, primăvara, sunt parcă trase în sus, din pământ, de anumite entităţi a căror structură suferă o continuă metamorfoză, acum putem spune că după ce plantele au crescut, s-au dezvoltat, apare momentul când ele urmează, în mod necesar, să se veştejească şi atunci intervin alte entităţi, despre care nici măcar nu putem spune că şi-ar schimba necontenit forma, ci numai că nu au nici o formă. Ele ne apar strălucind ca nişte fulgere, licărind ca nişte mici meteoriti, pentru a dispărea imediat; aşa ne apar ele, ca nişte fulgere care dispar imediat, astfel că, propriu-zis, nu au nici un fel de formă; se abat asupra Pământului, sunt ca nişte lumini meteoritice rătăcitoare, când strălucind, când stingându-se. Aceste entităţi sunt legate, în primul rând, de maturizarea, de creşterea a tot ce există în regnurile naturale. Pentru ca fiinţele să se poată dezvolta în regnurile naturii există aceste forţe sau entităţi. Pentru privirea ocultă, asemenea entităţi sunt perceptibile numai atunci când ea se concentrează asupra aerului, şi anume asupra unui aer cât se poate de curat. Ieri am descris cea de a doua categorie de entităţi din natură, arătând că ele pot fi descoperite când lăsăm să acţioneze asupra noastră apa care se pulverizează sau care se aglomerează sub forma norilor, sau în alt mod. Dacă vrem, însă, să obţinem imaginea acestor entităţi care se aprind ca nişte meteori, pentru ca imediat să dispară fulgerător, trebuie să acţioneze asupra sufletului nostru un aer cât mai lipsit de vapori de apă, străbătut de lumina şi căldura Soarelui. Aceste entităţi trăiesc oarecum invizibile în aerul lipsit de vapori de apă, absorbind cu aviditate lumina de care este saturat şi pe care îl fac să strălucească şi să lumineze. Aceste entităţi se pleacă apoi, de exemplu, asupra lumii vegetale sau chiar asupra lumii animale şi au în grijă procesele de maturizare.
Prin felul cum ajungem la aceste entităţi, vedem deja că, într-o anumită privinţă, ele ţin de ceea ce în ştiinţa spiritului, încă din timpuri străvechi, se cheamă „elemente“. Ceea ce am prezentat ieri drept prima clasă a acestor entităţi, o întâlnim când coborâm în adâncul Pământului, când pătrundem în partea solidă a planetei noastre; acolo ies la iveală pentru imaginaţiunea noastră entităţi care au o formă precisă, statornică şi le putem numi spirite ale naturii solide sau spirite ale Pământului. A doua categorie pe care am descris-o ieri am întâlnit-o în apa care se aglomerează sau se pulverizează şi de aceea putem lega aceste entităţi spirituale de ceea ce ocultismul din toate timpurile a numit elementul fluid sau elementul apă. În acest element, ele se metamorfozează, preluând totodată rolul de a trage din sol tot ceea ce creşte, ceea ce lăstăreşte. De asemenea, cu elementul aer, cu aerul cel mai uscat posibil sunt legate acele entităţi spirituale despre care vom vorbi astăzi. Se poate vorbi, deci, despre Spirite ale pământului, ale apei şi ale aerului.
Putem să luăm în discuţie şi o a patra categorie de astfel de entităţi spirituale. Privirea ocultă poate face cunoştinţă cu ele, dacă alege motnentul când o floare ajunge să formeze fructele şi germenul, şi observă apoi cum germenul creşte treptat, devenind o nouă plantă. Numai într-o asemenea conjunctură poate - altfel este mai greu - să se observe a patra categorie de entităţi din natură; ele sunt păstrătorii tuturor germenilor şi seminţelor din natură. Ele se comportă ca paznicii seminţelor care provin de la o generaţie de plante sau de la alte fiinţe din natură până la generaţia următoare. Aceste entităţi, păstrătoare ale seminţelor sau germenilor, făcând posibil, prin aceasta, ca pe Pământ să apară mereu şi mereu aceleaşi fiinţe, convieţuiesc cu căldura planetei noastre, cu ceea ce s-a numit dintotdeauna elementul foc sau elementul căldură. Din această cauză şi forţele seminţelor sunt legate de un anumit grad de căldură, de o anumită temperatură. Când privirea ocultă observă cu exactitate, ea constată că această modificare necesară a căldurii mediului este chiar elementul de care are nevoie sămânţa sau germenele pentru a se coace, că această transformare de căldură nevie în căldură vie este realizată de astfel de entităţi. Din această cauză, ele pot fi numite şi Spirite ale căldurii sau Spirite ale focului. Deocamdată am făcut cunoştinţă cu patru categorii de Spirite elementare ale naturii (mai multe vom afla în conferinţele viitoare), care au o anumită relaţie cu ceea ce numim elementele pământ, apă, aer şi foc, ca şi cum aceste entităţi şi-ar avea teritoriul lor în aceste elemente, aşa cum omul însuşi îşi are teritoriul său pe întreaga planetă. Aşa cum oml este, aici pe Pământ, la el acasă, faţă de Univers, la fel se află ca acasă aceste entităţi în cele patru elemente menţionate.
Ieri am atras atenţia asupra faptului că aceste diverse entităţi au pentru întregul Pământ, pentru toate regnurile sale şi pentru lumea terestră fizică aceeaşi importanţă pe care o are corpul eteric sau vital pentru fiecare om în parte. Diferenţa este, după cum am spus ieri, că la om corpul eteric este o unitate, în timp ce corpul eteric al Pământului constă din multe, din foarte multe asemenea Spirite ale naturii, care, la rândul lor, se împart în patru categorii. În colaborarea vie a acestor fiinţe constă corpul eteric sau vital al Pământului. Acesta nu este, deci, o unitate, ci o pluralitate, o diversitate. Dacă vrem să cunoaştem acest corp eteric al Pământului, cu ajutorul privirii oculte, este necesar, aşa cum am arătat ieri, să facem ca lumea fizică să acţioneze moral asupra noastră şi prin aceasta să dispară vălul care o acoperă. Atunci devine vizibil ceea ce se ascunde în mod nemijlocit în spatele acestui văl, corpul eteric al Pământului.
Ce se întâmplă dacă se îndepărtează ce am prezentat ca fiind corpul eteric al Pământului? Se ştie că al treilea membru component al entităţii umane, după corpul eteric, este corpul astral, corpul purtător al pasiunilor, al dorinţelor, al suferinţelor noastre. Când discutăm despre elementele superioare ale naturii umane, putem spune: La om, întâlnim mai întâi corpul fizic, apoi, în spatele acestuia, corpul eteric şi, după corpul eteric, corpul astral. Lucrurile stau la fel şi în natură. Dacă depăşim fizicul, ajungem în mod treptat la o pluralitate care ni se prezintă ca fiind corpul eteric al întregului Pământ cu toate regnurile sale. Putem vorbi, atunci, şi despre un fel de corp astral al Pământului, despre ceva care, raportându-se la întregul Pământ, la toate regnurile acestuia, ar corespunde corpului astral al omului? În orice caz, nu este atât de uşor să ne apropiem de acest corp astral al Pământului, cum ne-am apropiat de corpul său eteric. Am văzut că ne putem apropia relativ uşor de corpul eteric dacă nu lăsăm fenomenele naturii să acţioneze asupra noastră doar ca impresii senzoriale, ci ca impulsuri morale. Dar dacă vrem să pătrundem mai departe, pentru om sunt necesare exerciţii oculte mai profunde, aşa cum le puteţi găsi descrise, în parte, în lucrarea mea Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?, în măsura în care se pot comunica, într-o lucrare adresată publicului larg, asemenea lucruri. Într-un anumit punct al evoluţiei esoterice sau oculte, aşa cum puteţi citi în această carte, omul începe într-adevăr să devină conştient chiar şi în perioada trecută de la adormire la trezire, timp în care el nu este de obicei conştient. Se ştie, desigur, că starea inconştientă obişnuită, starea de somn a omului se bazează pe faptul că acesta, când doarme, deţine numai corpul fizic şi corpul eteric; corpul astral şi Eul se desprind şi atunci el este, chiar pentru starea sa normală, lipsit de conştienţă. Când se dedică din ce în ce mai mult exerciţiilor spirituale, care constau din meditaţie, concentrare etc., când face ca forţele adormite şi ascunse ale sufletului să fie tot mai puternice, atunci omul poate să realizeze o stare de somn conştientă, astfel că nu va mai fi lipsit de conştienţă când corpul astral se desprinde de corpul fizic şi de cel eteric, ci va avea de jur împrejurul lui, oricum, nu lumea fizică şi nici lumea pe care am descris-o anterior, lumea Spiritelor naturii, ci o alta, o lume încă mai spiritualizată decât cea prezentată mai înainte. Când vine clipa în care se trezeşte conştienţa, după ce s-a eliberat de corpul fizic şi de cel eteric, atunci omul percepe o cu totul altă categorie de entităţi spirituale.
Ceea ce se prezintă mai întâi privirii oculte, care a evoluat până aici, este o categorie nouă de fiinţe spirituale pe care le percepe şi care sunt, oarecum, „şefi“ peste Spiritele naturii. Să precizăm în ce măsură ei sunt comandanţii. V-am spus că acele entităţi pe care le numim Spirite ale apei acţionează în special în lumea plantelor care răsar şi lăstăresc din sol. Spiritele naturii pe care le numim Spirite ale aerului au îndeosebi sarcina să acţioneze vara, târziu, şi toamna, când plantele se veştejesc şi pier. Atunci aceste spirite se cufundă ca nişte meteori în lumea plantelor, se simt satisfăcute, saturate parcă, pe seama acestei lumi vegetale, făcând ca plantele să se ofilească, să-şi piardă conformaţia din primăvară şi din vară. Această ordine, în sensul că o dată Spiritele apei, iar altădată Spiritele aerului acţionează asupra unei zone a Pământului, este determinată de regiunea în care se petrec; în emisfera nordică situaţia este bineînţeles cu totul alta decât în emisfera sudică. Această rânduială, care constă în a dirija spre momentul cel mai prielnic activitatea Spiritelor naturii corespunzătoare este dirijată de acele entităţi spirituale pe care reuşim să le recunoaştem abia când privirea ocultă a ajuns la un anumit grad de perfecţiune, suficient de departe, pentru ca omul, când s-a eliberat de corpul său eteric şi de cel fizic, să mai poată avea percepţii în mediul în care se află. Putem, de exemplu, să spunem: În legătură cu Pământul, cu planeta noastră, acţionează entităţi spirituale care au rolul să coordoneze activitatea Spiritelor naturii în concordanţă cu anotimpurile şi care, în acest mod, provoacă schimbarea anotimpurilor în funcţie de diversele zone ale Pământului. Aceste entităţi spirituale reprezintă ceea ce am putea numi corpul astral al Pământului. Ele sunt totodată şi spiritele în care omul, seara, când se culcă, se cufundă cu propriul său corp astral. Acest corp astral este legat de Pământ şi este alcătuit din înalte entităţi spirituale, şi în regiunea unde aceste Spirite superioare planează în jurul planetei, impregnându-l ca o atmosferă spirituală, se cufundă corpul astral al omului în timpul somnului.
Observaţia ocultă face deosebire între categoriile de Spirite ale naturii descrise la începutul conferinţelor noastre, Spirite ale pământului dens, Spirite ale apei ş.a.m.d., şi aceste Spirite superioare care conduc şi îndrumă Spiritele naturii. Spiritele naturii au în atribuţiunile lor să facă să rodească şi să germineze fiinţele din natură, să le ajute să se usuce, să se veştejească, atunci când e vremea, deci să aducă viaţă pe întreaga noastră planetă. Cu totul alt rol au entităţile spirituale pe care le putem numi, în ansamblul lor, ca fiind corpul astral al Pământului. Când reuşeşte să le cunoască cu privirea ocultă, omul le simte ca entităţi cu care propriul său suflet, propriul său corp astral are ceva în comun, ca entităţi care acţionează de aşa manieră asupra corpului astral al omului, şi chiar asupra corpului astral al animalelor, încât se poate vorbi nu numai de o acţiune stimulatoare, ci şi despre o acţiune aşa cum este aceea de a-ţi simţi propriul suflet şi de a gândi asupra lui. Spiritele naturale ale apei, ale aerului, pe care le observăm şi despre care putem spune că sunt în jurul nostru se diferenţiază de entităţile spirituale despre care tocmai vorbim acum prin aceea că despre ele nu putem spune că ar fi în preajma noastră, ci că suntem uniţi cu ele, cufundaţi în ele, atunci când ajungem să le percepem. Omul se contopeşte cu ele, iar ele vorbesc omului în spirit. Lucrurile se prezintă ca şi cum omul ar percepe în preajma sa gânduri, sentimente, şi chiar impulsuri de voinţă, de simpatie sau antipatie s-ar exprima în ceea ce aceste entităţi lasă să se reverse asupra noastră ca gânduri şi simţăminte. Astfel, se poate spune că noi trebuie să vedem în această categorie de spirite fiinţe asemănătoare sufletului uman.
Dacă ne întoarcem asupra a ceea ce am arătat puţin mai înainte, putem spune că tot felul de orânduieli temporale, de repartiţii în timp şi spaţiu sunt legate de activitatea acestor entităţi. De aceea, în ocultism există un cuvânt vechi prin care se denumesc aceste entităţi, pe care – cum am spus – le recunoaştem în ansamblu ca fiind corpul astral al Pământului, şi acest cuvânt, tradus în limba noastră, ar însemna Spirite ale perioadelor de revoluţie. Nu ne referim numai la acea curgere regulată a timpului care determină creşterea şi apoi veştejirea plantelor, ci şi la curgerea de timp care se exprimă, relativ la planeta noastră, prin zi şi noapte. Această alternanţă se datorează entităţilor considerate, repetăm, că alcătuiesc corpul astral al Pământului. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este ritmicitate, alternanţă periodică, tot ce este legat de schimbarea condiţiilor şi evenimentelor în timp, de repetarea lor, toate acestea sunt rânduite de entităţile spirituale care, toate, împreună, fac parte din corpul astral al Pământului şi cărora li se dă numele de Spirite ale perioadelor de revoluţie ale planetei noastre. Ceea ce un astronom descoperă prin calculele sale despre rotaţia Pământului în jurul axei sale, în privirea ocultă este perceptibil prin aceea că vede grupate în jurul întregului Pământ aceste Spirite ale perioadelor de revoluţie şi care sunt în mod real purtătoare ale forţelor care fac ca Pământul să se rotească în jurul axei sale. Este extrem de important ca în corpul astral al Pământului să vedem tot ceea ce este în legătură cu schimbările obişnuite, cum ar fi înflorirea şi veştejirea plantelor, dar şi tot ceea ce este legat de alternanţa între zi şi noapte, de anotimpuri, de ceasurile zilei, dimineaţă, prânz, seară etc. Ceea ce se petrece în acest mod evocă observatorului care a ajuns cu pregătirea sa ocultă până acolo încât, ieşind cu corpul astral din corpul fizic şi din cel eteric continuă totuşi să rămână conştient, entităţi spirituale care aparţin chiar categoriei Spiritelor perioadelor de revoluţie.
Acestea fiind spuse, am îndepărtat oarecum al doilea văl, vălul ţesut de Spiritele naturii. Se poate spune: Primul văl este ţesut de impresiile fizice pe care le avem şi pe care, dacă le îndepărtăm, ajungem la corpul eteric al Pământului, la Spiritele naturii. Reuşim apoi să îndepărtăm al doilea văl şi ajungem la Spiritele curgerii timpului care reglează tot ceea ce vine şi se reîntoarce în mod periodic, tot ce este supus modificărilor în timp.
Noi ştim că în propriul nostru corp astral sălăşluieşte, ca să spunem aşa, ceea ce socotim a fi mădularul cel mai subtil al naturii fiinţei umane, şi pe care îl cuprindem rezumativ sub denumirea de Eu. Despre corpul nostru astral am spus că este cufundat în domeniul Spiritelor perioadelor de revoluţie, ca într-o mare vălurită a acestora; pentru conştienţa obişnuită Eul nostru doarme şi mai profund. Faptul că Eul nostru doarme încă şi mai profund este conştientizat de cel care parcurge o evoluţie ocultă prin aceea că învaţă să pătrundă mai întâi în percepţiile corpului astral, în lumea spiritului în care se cufunda şi care este alcătuită din Spiritele perioadelor de revoluţie. Această percepţie este, într-o anumită măsură, un obstacol periculos în calea evoluţiei esoterice, deoarece corpul astral al omului este ceva unitar, în timp ce tot ce ţine de domeniul Spiritelor perioadelor de revoluţie este, de fapt, o pluralitate, ceva foarte diversificat. Şi cum omul este, aşa cum am arătat, cufundat în această diversitate, când Eul său mai doarme încă, dar este treaz cu corpul său astral, se simte ca şi cum ar fi sfâşiat, rupt în bucăţi înăuntrul lumii Spiritelor perioadelor de revoluţie. Acest sentiment trebuie să fie evitat în cursul unei evoluţii esoterice corecte. De aceea, cei care pot da îndrumări pentru o astfel de evoluţie corectă trebuie să ia măsuri serioase, în sensul ca discipolul, pe cât posibil, să nu-i aducă Eul în stare de adormire când corpul său astral este deja treaz. Dacă Eul ar rămâne adormit, în timp ce corpul astral este treaz, omul şi-ar pierde coeziunea interioară şi s-ar destrăma ca şi Dionysos, împrăştiindu-se în întreaga lume astrală, lume formată, după cum ştim, din spiritele perioadelor de revoluţie. Printr-o educaţie esoterică bine condulă sunt luate, deci, măsuri pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Măsurile constau în aceea că se urmăreşte cu mare grijă ca cel care, prin meditaţie, concentrare sau prin alte exerciţii esoterice, este adus până la starea de clarvedere să nu piardă din vedere două lucruri. Este foarte important ca totul să fie astfel orânduit, încât să nu irosească două lucruri, pe care omul le are în viaţa sa obişnuită, dar pe care le poate pierde uşor în cursul evoluţiei esoterice, dacă nu este condus în mod corect. Dacă este corect dirijat, nu le va pierde. Principalul este ca omul să nu-şi piardă amintirea tuturor experienţelor trăite în cursul actualei încarnări, aşa cum le are în mod obişnuit în memoria sa. Coerenţa memoriei nu trebuie destrămată. În domeniul ocultismului coerenţa memoriei înseamnă mult mai mult decât în viaţa obişnuită. În mod curent, prin memorie se înţelege că poţi privi retrospectiv şi că nu ai pierdut din conştienţă evenimente importante din viaţă. În ocultism, în schimb, prin memorie corectă se înţelege şi faptul că omul, cu sensibilitatea şi afectivitatea sa, există numai prin ceea ce el a realizat în trecut şi nu consideră că ceva este valoros doar prin valoarea pe care i-o dau faptele din trecut.
Să înţelegem toate acestea în mod corect, iubiţii mei prieteni. Am exprimat, în cele spuse mai sus, ceva extraordinar de important. Dacă un om, prin educaţia sa ocultă, ar ajunge să spună: Eu sunt reîncarnarea cutărui sau cutărui spirit – fără să existe o justificare în acest sens prin tot ce a realizat până în momentul acela, în sens ocult, memoria i s-ar întrerupe. Un principiu important în evoluţia ocultă este acela de a nu acorda valoare decât realizărilor avute în lumea fizică, în încarnarea actuală. Acesta este un lucru deosebit de important. Orice altă valoare trebuie să apară neapărat în urma unei evoluţii superioare, care poate avea loc numai când omul se bazează, în primul rând, pe realitatea curentă, când nu se ia în considerare nimic altceva decât ceea ce a realizat în actuala încarnare. Este ceva foarte natural, dacă privim lucrurile în mod obiectiv, căci ceea ce s-a realizat în încarnarea actuală este, totodată, şi rezultatul încarnărilor anterioare, este ceea ce karma a făcut din noi până acum. Ce va face karma din noi în viitor trebuie să vină de la sine, nu ne este îngăduit să-i atribuim valoare. Pe scurt, dacă este nevoie să ne evaluăm noi înşine, o vom face numai la începutul pregătirii esoterice, în mod corect, atribuindu-ne o valoare numai pe baza a ceea ce este prezent în amintire ca aparţinând trecutului nostru. Acesta este un element pe care trebuie să-l reţinem, pentru ca Eul să nu adoarmă, în timp ce corpul astral se trezeşte.
Al doilea aspect pe care, ca om al prezentului, nu trebuie să-l pierdem din vedere este gradul de conştiinţă pe care-l avem în lumea fizică exterioară. Este ceva de extremă importanţă şi care trebuie luat în seamă. Veţi fi aflat uneori că cineva parcurge undeva o evoluţie ocultă. Dacă această pregătire nu este condusă şi urmată în mod corect, de cele mai multe ori experienţa arată că omul tratează cu mai multă uşurinţă lucrurile legate de problemele de conştiinţă decât înainte de a începe pregătirea ocultă. Înainte, educaţia primită, relaţiile sociale i-au arătat că-i este îngăduit sau nu să facă un lucru. După ce a început o pregătire ocultă, câte unul, care mai înainte nu minţea, de exemplu, începe acum să mintă, să ia lucrurile mai uşor în ce priveşte problemele de conştiinţă. Cel care urmează o pregătire ocultă nu trebuie să piardă nici o fărâmă din conştiinţa dobândită. Aşa cum, în ceea ce priveşte memoria, nu ne acordăm o valoare decât prin luarea în considerare a ceea ce am devenit şi am realizat până în prezent şi nu pe baza unei promisiuni a ceea ce vom face în viitor, la fel şi în cazul conştiinţei, trebuie s-o păstrăm aşa cum am dobândit-o în lumea fizică obişnuită. Dacă menţinem în conştienţa noastră aceste două elemente, o memorie sănătoasă, care să nu ne înşele, spunându-ne că am fi altcineva decât rezultă din propria noastră prestaţie, şi o conştiinţă care să nu ne permită să luăm lucrurile mai uşor, din punct de vedere moral, decât o făceam înainte, atunci Eul nostru nu va fi niciodată adormit, când corpul astral se trezeşte. În felul acesta menţinem coeziunea Eului în lumea în are se trezeşte corpul astral, când dormim veghind, când ne salvăm conştienţa, trecând-o în starea în care ne-am eliberat corpul astral de corpul eteric şi de cel fizic. Şi apoi, când ne trezim cu Eul nostru, simţim nu numai corpul astral legat de toate entităţile spirituale, pe care vi le-am prezentat astăzi ca fiind Spirite ale perioadelor de revoluţie ale planetei noastre, ci simţim, într-un mod cu totul aparte, că nu mai avem o legătură directă cu acel om individual, purtător al corpului fizic şi al corpului eteric în care ne găsim de obicei. Simţim, dimpotrivă, că toate calităţile corpului nostru fizic şi ale celui eteric ne sunt luate. Simţim cum ne este luat şi ceea ce poate vieţui numai în mod exterior, pe un anumit teritoriu al planetei, căci ceea ce trăieşte numai pe un teritoriu al planetei depinde de Spiritele perioadelor de revoluţie. Acum, însă, când Eul se trezeşte, ne simţim nu numai că suntem revărsaţi în întreaga lume a Spiritelor revenirilor ciclice, ci una cu întregul Spirit unitar al planetei; ne trezim în chiar Spiritul unitar al planetei.
Este deosebit de important să simtim că aparţinem întregii planete. Pentru a da un amănunt, această viaţă contopită cu aceea a planetei se exprimă pentru privirea ocultă suficient de evoluată prin aceea că pentru omul care a atins punctul în care Eul şi corpul astral se trezesc concomitent, în timpul stării de veghe, când se află în lumea exterioară, şi urmăreşte cum Soarele parcurge bolta cerească din zori până în amurg, pentru acest om Soarele nu dispare nici când adoarme: Chiar şi atunci Soarele rămâne legat de el. Soarele continuă să lumineze, numai că totul îmbracă un aspect spiritual. Omul urmăreşte Soarele şi în timpul noptii, când doarme. El ajunge acum într-un stadiu în care nu mai este legat de stările schimbătoare ale planetei decâi atunci când trăieşte în corpul său astral. Când devine conştient de Eul său, omul nu mai are nimic de-a face cu aceste stări schimbătoare ale planetei; el devine conştient de toate stările pe care le poate parcurge planeta. El, omul, se revarsă în întreaga substanţă a Spiritului planetei.
Spunând că omul a devenit una cu Spiritul planetei, că el trăieşte în comuniune cu acesta nu înseamnă că v-am comunicat ceva extraordinar referitor la clarvedere. Acesta nu este, aşa cum am înţeles-o aici, decât un început. Căci atunci când omul se trezeşte în felul descris el vieţuieşte propriu-zis Spiritul planetei în general, în timp ce acest spirit este alcătuit din multe, din foarte multe elemente, din minunate entităţi spirituale individualizate, după cum vom afla în conferinţele unnătoare. Omul, însă, nu percepe încă toate aceste componente individualizate ale Spiritului planetei, multiplicitatea deosebită a acestui spirit. Ceea ce percepe el este faptul că deocamdată ştie un lucru: Eu trăiese în Spiritul planetar, cufundat ca într-o mare care scaldă spiritual întregul Pământ, şi care este, prin urmare, însuşi Spiritul Pământului. Omul poate să străbată multe şi lungi perioade de evoluţie ca să poată trăi această contopire, să devină una cu Spiritul planetei, dar începutul se face cum am spus mai înainte. După cum putem spune că în spatele corpului astral al omului se află Eul, la fel putem vorbi şi despre faptul că în spatele a tot ceea ce numim totalitatea Spiritelor perioadelor de revoluţie se află ascuns însuşi Spiritul planetei. În timp ce Spiritele perioadelor de revoluţie conduc şi îndrumează Spiritele elementare ale naturii, pentru ca pe planetă să se producă schimbări ritmice, repetări în timp, schimbări şi alternanţe în spaţiu, Spiritul Pământului are o altă misiune. El are sarcina de a aduce Pământul în interacţiune cu celelalte corpuri cereşti din cadrul sistemului nostru solar, să-l dirijeze şi să-l conducă în aşa fel încât să ocupe în timp poziţiile corecte faţă de celelalte corpuri cereşti. Spiritul Pământului este, oarecum, marele aparat senzorial al planetei datorită căruia Pământul se plasează într-o relaţie corectă cu Universul. Pentru a rezuma succesiunea acelor entităţi spirituale cu care avem mai întâi de-a face aici, pe Pământ, şi la care putem ajunge printr-o evoluţie ocultă treptată, trebuie să adaug că cel mai exterior văl care acoperă lumea senzorială în toată multitudinea ei, cu tot ceea ce vedem aşternându-se în faţa simţurilor noastre, şi ceea ce putem înţelege cu raţiunea umană, ascunde în spatele său lumea Spiritelor elementare ale naturii. Apoi, dincolo de lumea Spiritelor naturii se află lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie şi, dincolo de aceasta, Spiritul planetei.
Dacă doriţi să faceţi o comparaţie între ceea ce cunoaşte conştienţa normală despre alcătuirea Universului şi alcătuirea acestui Univers, puteţi obţine o clarificare judecând astfel: vălul cel mai exterior al lumii ar fi lumea senzorială, în spatele ei lumea Spiritelor naturii, lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie şi, apoi, Spiritul planetei. Trebuie să spunem că Spiritul planetei se comprimă în acţiunea sa până la nivelul lumii senzoriale, astfel că noi putem percepe, într-un anumit fel, în lumea senzorială imaginea sa; la fel procedează Spiritele perioadelor de revoluţie, la fel Spiritele naturii. Astfel, dacă observăm lumea senzorială cu conştienţa normală, vom afla în această lume senzorială, ca într-o supraimpresiune, urma lumilor care se află dincolo de ea, ca şi cum am avea în învelişul cel mai de sus, pe care l-am dat la o parte ca lume senzorială, chiar entităţile spirituale care acţionează în spatele acestora în mod progresiv. Conştienţa normală concepe lumea senzorială ca percepţii ale acesteia; lumea Spiritelor naturii se imprimă în percepţiile noastre ca forţe ale naturii. În ceea ce spune ştiinţa despre forţele naturii nu este propriu-zis nimic adevărat. Pentru ocultişti aşa-zisele forţe ale naturii nu reprezintă nimic real, ele sunt iluzii, maya, sunt pecetea Spiritelor naturii care acţionează în spatele lumii senzoriale.
Amprenta Spiritelor perioadelor de revoluţie este ceea ce numim în mod obişnuit, pentru conştienţa normală, legile naturii. Toate legile naturii există, de fapt, prin aceea că Spiritele perioadelor de revoluţie acţionează şi dirijează ca Puteri. Pentru ocultişti, legile naturii nu reprezintă nimic. Când un naturalist vorbeşte despre legile naturii şi le consideră ca fiind de natură exterioară, ocultistul ştie că aceste legi se dezvăluie în adevărata lor realitate când omul ascultă cu atenţie, având corpul astral treaz, ceea ce spun Spiritele perioadelor de revoluţie şi cum ordonează şi dirijează ele Spiritele naturii. Aceasta se exprimă ca Maya, în aparenţe exterioare, în legile naturii. Conştienţa normală nu merge, de obicei, mai departe. Ea nu ajunge la amprenta Spiritului planetei în lumea exterioară. Conştienţa normală a omenirii contemporane vorbeşte despre lumea percepţiilor exterioare, despre faptele pe care le percepe, vorbeşte despre forţele naturii: lumină, căldură, magnetism, electricitate ş.a.m.d., despre forţa de atracţie, forţa de respingere, despre gravitaţie etc. Toate acestea sunt de fapt percepţii din lumea iluziei care, în realitate, au la bază lumea Spiritelor naturii, corpul eteric al Pământului. Ştiinţa exterioară mai vorbeşte apoi şi despre legile naturii. Şi aceasta este, în realitate, tot maya. La bază, se află ceea ce am expus astăzi ca fiind lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie. Abia când pătrunzi mai departe, ajungi şi la exprimarea Spiritului planetei în lumea exterioară a simţurilor. Ştiinţa nu face astăzi acest lucru, iar cei care o fac nu prea sunt crezuţi. Poetii, artiştii o fac, ei mai caută un sens în spatele lucrurilor. De ce înfloreşte lumea plantelor? De ce se nasc şi apoi pier genurile şi speciile animale? De ce trăieşte omul pe Pământ? Când se pun astfel de întrebări despre sensul fenomenelor din natură şi vrem să-i desluşim, să-i analizăm sensul, când vrem să-l combinăm din faptele exterioare, cum de multe ori mai încearcă s-o facă filosofia mai adâncă, atunci oamenii se apropie de exteriorizarea însuşi a Spiritului planetei în lumea fizică. Dar astăzi nu se mai crede cu adevărat în această căutare a sensului existenţei. Sentimental se mai crede uneori, dar ştiinţa nu mai vrea să audă despre ce s-ar putea afla dincolo de legile naturii în mobilitatea fenomenelor. Dacă se mai caută un sens dincolo de legile naturii, în lucrurile existente în lume aşa cum sunt ele percepute prin simţuri, atunci am putea să percepem acest sens ca fiind amprenta Spiritului planetei în lumea sensibilă. Aceasta ar fi Maya exterioară. Mai întâi, o Maya exterioară este lumea sensibilă însăşi, căci o produce din sine corpul eteric al Pământului, substanţa Spiritelor naturii. O a doua Maya este ceea ce apare oamenilor din Spiritele naturii în forţele naturii; o a treia Maya – ceea ce apare ca legi ale naturii din spiritele timpurilor ciclice, şi o a patra Maya – ceva care, în ciuda naturii sale de Maya, vorbeşte sufletului uman, deoarece omul se simte, în percepţia sensului naturii, cel puţin legat cu Spiritul întregii planete, care conduce planeta prin spaţiul cosmic şi chiar dă întregii planete un sens. În această ultimă Maya se află în mod nemijlocit amprenta Spiritului planetei.
Putem, deci, spune: Am ajuns astăzi până la Spiritul unitar al planetei. Şi dacă mai dorim să facem, în ceea ce am spus aici referitor la planetă, o paralelă cu omul, putem spune: Lumea senzorială corespunde corpului fizic al omului, lumea Spiritelor naturii corpului eteric, lumea Spiritelor perioadelor de revoluţie corpului astral, iar Spiritul planetei Eului uman. La fel cum Eul omului percepe ambianţa fizică terestră, la fel percepe Spiritul planetei tot ceea ce este în lumea înconjurătoare şi în special în spaţiul cosmic exterior planetei şi dirijează faptele planetei şi chiar simţirea planetei, despre care vom vorbi mâine, potrivit cu aceste percepţii din spaţiul cosmic. Căci ceea ce o planetă realizează în afară, în spaţiu, parcurgând drumul său propriu prin depărtările cosmice, şi ceea ce produce în propriul său corp, în elementele sale constitutive, toate sunt rezultatul percepţiei pe care Spiritul planetei îl are faţă de lumea exterioară. Aşa cum fiecare suflet uman în parte trăieşte pe Pământ alături de alţi oameni, orientându-se după aceştia, tot astfel trăieşte şi Spiritul planetei în corpul său planetar, care este chiar solul pe care noi stăm; dar acest Spirit al planetei trăieşte şi în societatea altor Spirite planetare, a altor Spirite ale corpurilor cereşti.
