Aceeași cameră ca în tabloul nouă. La început Johannes, singur, meditând. Apare apoi Cealahă Philia, Maria, Spiritul tinereţii lui Johannes, Lucifer, Benedictus.
| JOHANNES: | „E ceasu-n care el își va consacra existenţa Slujirii străvechii sacre-nţelepciuni. Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa Să rămân acum în spirit aproape de el.” |
|
| 2420 | Așa vorbea în vechi timpuri, aproape de Templu, Femeia pe care-o văd într-un tablou spiritual; Gândind la ea, simt cum capăt putere. Ce face-n mine-acest tablou? Cine mă ţine În contemplarea lui, ca fermecat? Adevărat, Fascinaţia nu vine din tabloul însuși; De mi-ar apărea ca imagine-naintea ochilor În existenţa senzorială, mi-ar părea Lipsit de conţinut. Ce îmi vorbește din el? (Se aude de departe vocea Celeilalte Philii.) |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Urzirea vrăjită | |
| 2430 |
A propriei fiinţe. |
|
| JOHANNES: | Și visarea ce se trezește Dezvăluie sufletelor Urzirea vrăjită A propriei fiinţe. (În timp ce Johannes rostește aceste cuvinte, se apropie de el Cealaltă Philia.) |
|
| JOHANNES: | Cine ești tu, spirit magic, plin de enigme? Mi-ai adus în suflet un sfat adevărat... Și totuși m-ai înșelat în ce te privește. |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Johannes, dublul finţei tale L-ai creat din tine. Iar eu trebuie |
|
| 2440 | Să te preschimb ca umbră până când tu însuţi Vei dezlega umbra căreia Vina ta îi conferă viaţă magică. |
|
| JOHANNES: | E-a treia oară când spui cuvântul ăsta; Vreau să-l urmez. Arată-mi calea! |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Johannes, trăind în lumea spiritului, caută Ce-ţi este păstrat în sinea ta. Lumina-ţi va fi dată din lumina sa. Vei putea să vezi în tine însuţi Cum să stingi vina într-o viaţă următoare. |
|
| JOHANNES: | Cum pot, trăind în lumea spiritului, | |
| 2450 | Să caut ce îmi e păstrat în sinea mea? |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Dă-mi ceea ce îţi ești pentru tine gândind. Te pierde-n mine pentru scurt timp doar; Dar așa încât să nu-ţi devii un altul. |
|
| JOHANNES: | Cum pot să mă dărui ţie fără ca mai întâi Să te văd în adevărata ta fiinţă? |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Eu sunt în tine, sunt mădular al sufletului tău; Eu sunt în tine însăși forţa iubirii; Speranţa inimii care se mișcă-n tine, |
|
| 2460 | Roadele vieţilor pământești de mult trecute, Păstrate pentru tine-n existenţa ta; O, privește-le prin mine... simte-mă Și privește-te pe tine însuţi prin forţa mea în tine. Scrutează fiinţa imaginii pe care, Fără să participi, viziunea ta ţi-a creat-o. (Cealaltă Philia dispare.) |
|
| JOHANNES: | O, spirit plin de enigme, te pot simţi În mine, dar nu te mai văd. Unde trăiești tu pentru mine? (De departe se aude strigătul Celeilalte Philii.) |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Urzirea vrăjită | |
| 2470 | A propriei fiinţe |
|
| JOHANNES: | Urzire vrăjită A propriei fiinţe. Urzire vrăjită a propriei mele fiinţe, Scrutează-mi fiinţa imaginii pe care, Fără să participi, viziunea mi-a creat-o …………………………………………... Unde mă răpește forţa acestui cuvânt? O stea, acolo, pe ţărmul sufletului... Ea luminează, s-apropie... ca formă spirituală, E tot mai clară; forme se plăsmuiesc..., |
|
| 2480 | Ele acţionează ca fiinţe vii... Un tânăr mist,... o flacără de jertfă, Porunca severă a Marelui hierofant De-a revela fidel conținutul flăcării. …………………………………………… Femeia pe care viziunea mea, fără să particip, A creat-o în imagine, îl caută pe tânărul mist. (Maria apare ca gând al lui Johannes.) |
|
| MARIA: | Cine-a gândit la tine în faţa flăcării de jertfă? Cine te-a simţit aproape de locul de iniţiere? ……………………………………………… Johannes, de vrei să smulgi umbra ta spirituală Din lumile de vrajă ale sufletului, trăiește |
|
| 2490 | Ţelurile care îţi luminează din ea; Urma pe care o cauţi, ea te conduce; Dar trebuie întâi s-o regăsești corect. Ţi-o va arăta femeia din apropierea Templului, Dacă o trăiești în tine cu forţa gândurilor. Vrăjită printre spirite-umbră, ea tinde Spre cealaltă umbră, care acum, prin tine, Aduce rele servicii umbrelor înspăimântătoare. (Apare Spiritul tinereţii lui Johannes.) |
|
| SPIRITUL TINEREŢII LUI JOHANNES: | ||
| Vreau să fiu în viitor mereu unit cu tine Dacă vrei s-ntreţii cu iubire forţele pe care, |
||
| 2500 | În sânul timpului, mi le-a păstrat fidel Acel tânăr mist din timpurile vechi Pe care sufletul tău îl căuta odinioară-n Templu. Dar trebuie să vezi în adevăr și spiritul Alături de care îţi apar acum. |
|
| MARIA: | Maria, așa cum tu voiai s-o vezi, Nu e în lumile unde luminează adevărul. Legământul meu sacru și grav emană forţa Ce trebuie să îţi menţină ce tu ai cucerit. Mă vei găsi în câmpurile limpezi de lumină |
|
| 2310 | Unde frumuseţea, radiind, creează forţe de viaţă; Caută-mă-n temeliile lumilor, acolo unde Sufletele vor să-și cucerească simţirea zeiască Prin iubirea care contemplă Sinea în Tot. (Pe ultimele cuvinte ale Mariei, apare Lucifer.) |
|
| LUCIFER: | Acţionaţi deci, puteri ale constrângerii! Simţiţi voi, Spirite ale elementelor, Forţele Maestrului vostru Și calea neteziţi-o, Ca din domeniul pământesc Să se poată-ntoarce |
|
| 2520 | În sfera lui Lucifer Ceea ce dorinţa mea aprig voiește, Ceea ce se supune voinţei mele! (Apare Benedictus.) |
|
| BENEDICTUS: | Legământul sacru și grav al Mariei Lucrează-n sufletul lui iradierea salvatoare. El te va preţui, dar nu îţi va cădea victimă. |
|
| LUCIFER: | Voi lupta! |
|
| BENSDICTUS: | Și, luptând, vei sluji zeilor! (Cortina cade.)
|
|
