[Berlin, începutul lui iulie 1906]
Dragi prieteni!
Preşedintele fondator al Societăţii Teosofice a trimis către mine, în calitate de secretar general al Secţiunii germane, următoarea notiţă executivă şi îmi solicită să le comunic membrilor conţinutul acesteia.
Acuze serioase,12 care au fost aduse prin Comitetul Executiv al Secţiunii americane a Societăţii Teosofice împotriva d-lui C.W. Leadbeater l-au determinat pe preşedintele fondator să convoace o adunare pe data de 16 mai la Londra, la care au fost prezenţi întregul Comitet Executiv al Secţiunii britanice şi delegaţi ai Secţiunilor americane şi franceze. Trebuiau să se sfătuiască cu preşedintele ce măsuri trebuiau luate.
După o atentă luare în considerare a acuzelor şi după ce s-a luat la cunoştinţă contraargumentarea verbală a d-lui Leadbeater, a fost acceptată următoarea rezoluţie.
După luarea la cunoştinţă a acuzelor formulate împotriva d-lui C.W. Leadbeater şi după ascultarea obiecţiilor sale, comitetul îi recomandă preşedintelui în mod unanim acceptarea demisiei pe care acesta o depusese deja înaintea luării vreunei decizii a comitetului.
Cu aceasta, calitatea de membru a d-lui Leadbeater în cadrul Societăţii Teosofice încetează, de asemenea mandatul său ca delegat prezidenţial.
H.S. Olcott
P.T.S.
12 Referitor la acuzele aduse împotriva lui Leadbeater, a se vedea biografia lui Leadbeater scrisă de Gregory Tillet, The Elder Brother (Fratele mai vârstnic), Londra, 1982.
Dragi prieteni!
O comunicare importantă ajunge prin scrierea de mai sus într-o formă destul de scurtă către membrii Societăţii Teosofice. Dl Leadbeater nu este doar membru al Societăţii; el este unul dintre propagatorii cei mai remarcabili ai concepţiei teosofice despre lume. Cărţile sale au devenit pentru mulţi îndrumarea către teosofie şi conducătorul în cadrul acesteia. El are numeroşi elevi, care urmează întocmai direcţia sa. De asemenea, are în urmă o îndelungă activitate de conferinţe, prin care a realizat lucruri semnificative cu privire la mişcarea teosofică în America, în Australia. Iar nemijlocit la aceasta se leagă acum „acuze grele”, care sunt aduse din partea Secţiunii americane, aşadar acea secţiune în cadrul căreia tocmai a lucrat înainte atât de activ.
Având în vedere aceste condiţii trebuie să admit că membrii Secţiunii germane au dreptul să ceară din partea mea, în calitate de secretar general, o explicaţie a acestui fapt. Se subliniază din anumite părţi tot mereu faptul că Societatea Teosofică nu ar trebui pusă, în ţelurile şi sarcinile ei, la un loc cu ceea ce realizează membrii ei în parte. Dar, pe de altă parte, nu se poate iarăşi nega nici faptul că ansamblul activităţii Societăţii se compune din lucrările membrilor ei în parte, şi că nu poate fi indiferent dacă încrederea faţă de lucrări remarcabile trebuie să sufere o grea cutremurare prin fapte de genul celor comunicate în circulara preşedintelui. Căci, cu această încredere în lucrători scade de altfel cu siguranţă şi cea în realizările lor. Iar aceste realizări formează adevăratul conţinut viu al Societăţii. Ei sunt lucrul prin care Societatea trebuie să îndeplinească o mare sarcină, de unde membrii ei vor să soarbă hrană spirituală. Din enumerarea tot mereu repetată a „celor trei ţeluri fundamentale” care trebuie să stea mai presus de toate realizările individuale, cu siguranţă că Societatea nu poate să trăiască.
Acum, există însă motive pentru a nu vorbi într-o circulară despre acele lucruri din cauza cărora unii dintre membrii noştri americani au ridicat acuze grele împotriva d-lui Leadbeater şi din cauza cărora membrii Comitetului Executiv al Secţiunii britanice şi unii delegaţi ai Secţiunii franceze şi ai celei americane s-au simţit îndemnaţi să-şi dea acordul pentru acceptarea demisiei d-lui Leadbeater.
Eu însumi pot să vorbesc acum despre acest caz Leadbeater cu atât mai nepărtinitor, cu cât, din acel punct de vedere al ocultismului pe care trebuie să îl reprezint, a trebuit mereu să resping metodele prin care dl Leadbeater ajunge la cunoştinţele sale oculte şi pe care le recomandă şi ca metode folositoare pentru alţii. Nu spun prin asta nimic pentru sau împotriva corectitudinii celor pe care le reprezintă Leadbeater în cărţile sale în calitate de adevăruri oculte. În ocultism este aşa, că cineva poate să ajungă la unele înţelegeri corecte, cu toate că metodele pe care le aplică sunt periculoase şi pot duce uşor pe căi greşite. Aşadar, trebuie să duc cazul Leadbeater la baze care se află mult mai adânc. În acelaşi timp însă, trebuie să explic faptul că aproape pentru nimeni nu există o garanţie că nu va ajunge într-o rătăcire dezastruoasă, dacă aplică acele metode care stau la baza lucrărilor lui Leadbeater. De aceea, pentru că asum acest punct de vedere, cazul Leadbeater nu a fost nicio surpriză pentru mine. Dar eu nu cred că cineva care este de acord cu fundamentul metodic al cercetărilor oculte ale lui Leadbeater are acum un motiv să îl condamne. Fie ar trebui în circulara trimisă către membri să fie indicat clar că acuzele se referă la asemenea lucruri care nu au absolut nimic de-a face cu ocultismul, fie însă cade odată cu Leadbeater întregul său sistem ocult. Ultimul lucru îmi este foarte clar; de aceea am expus aici, în locul unei explicaţii oficiale care nu este conţinută în notiţa executivă, punctul meu de vedere către membrii Secţiunii germane.
În ceea ce priveşte judecarea d-lui Leadbeater în calitate de om, care pentru unii ar putea să fie importantă, se poate exprima faptul că el a subliniat în explicaţiile sale mereu buna intenţie pe care a avut-o în toate lucrurile de care este acuzat. Iar un motiv raţional de a întâmpina această afirmaţie a lui Leadbeater cu vreo îndoială nu are nimeni. De asemenea, este de luat în considerare pentru această întrebare faptul că tocmai acum a trimis un număr mai mare de membri americani ai Societăţii Teosofice o scrisoare-circulară, în care se protestează energic împotriva procedurii cu privire la dl Leadbeater şi se cere vehement repunerea acestuia în toate drepturile sale. Din aceasta s-ar putea deduce totuşi şi concluzia că se poate avea şi o altă părere faţă de cele aduse împotriva lui Leadbeater decât o are Comitetul Executiv american şi decât o au cei care pur şi simplu au făcut din părerea acestui comitet părerea lor.
Îi rog pe onoraţii membri ai Secţiunii germane să nu se lase cutremuraţi în ţinerea lor fermă de chestiunea teosofică, orice urmări ar mai avea cazul Leadbeater; iar cu aceasta le trimit tuturor prietenilor
un cordial salut teosofic
Dr. Rudolf Steiner
Secretar general al Secţiunii germane
Pentru alte lămuriri verbale despre chestiune stau cu plăcere la dispoziţia fiecărui membru, cu o ocazie corespunzătoare.
13 Text conform suportului de text manuscris pentru a fi tradus în engleză de Marie von Sivers. A. Besant nu pare să fi răspuns la această scrisoare; în orice caz, în arhivă nu se află niciun răspuns printre scrisorile ei care s-au păstrat destul de complet.
Dear Mrs. Besant,
Comunicările dvs. din 9 iunie 1906 din Simla, India, către Warden-ii şi Sub-Warden-ii ai E.S. le-am primit. Vă mulţumesc din inimă pentru ele. Permiteţi-mi să scriu următoarele referitor la aceasta. Deoarece aţi admis pentru mine deplină libertate în conducerea chestiunilor E.S. în Germania, nu am vrut până acum să vă ocup prin scrisori timpul dvs. atât de preţios; dar în cazul prezent – Leadbeater – este totuşi suficient de important pentru a îndreptăţi această scrisoare. Dinainte doresc să remarc faptul că eu, pentru a vă uşura citirea scrisorii mele, o las să fie tradusă de Marie von Sivers. Cu siguranţă că acest lucru nu este un gest nesocotit, după părerea mea, căci această colaboratoare a mea nu va mai putea să fie zăpăcită prin ceea ce am de spus; iar în ceea ce priveşte chiar ultimele lucruri pe care le am de spus, eu nu le voi exprima cu totul. Gândesc că dvs. le veţi citi printre rânduri.
Acum încă un cuvânt înainte. Voi vorbi cu deschidere neîngrădită. Iar în acest sens vă rog, dear Mrs. Besant, să preluaţi următoarele.
Pe mine însumi nu m-a uimit nicio clipă ceea ce a fost prezentat împotriva d-lui Leadbeater. Și nici ceea ce domnii Mead şi Keightley mi-au putut spune la Paris, care de altfel au fost prezenţi în şedinţa Comitetului Executiv, şi nici raportul de la această şedinţă care le-a fost trimis secretarilor generali nu au putut să facă din judecata mea – în fondul ultim – o alta decât era înainte de înştiinţarea condiţionat publică asupra acestei întregi chestiuni.
Mie mi se înfăţişează întreaga chestiune într-o lumină şi într-un context mult mai adânci. Eu trebuie să văd răul din toată această chestiune în particularitatea metodei oculte a d-lui Leadbeater. Această metodă ocultă trebuie în mod necesar să ducă în anumite cazuri la astfel de greşeli sau la unele asemănătoare, cum se găsesc la dl Leadbeater, întrucât ea nu mai este aplicabilă pentru ciclul de omenire de care aparţine populaţia occidentală. Nu trebuie să fie aceleaşi greşeli în fiecare caz; dar se poate ajunge la unele asemănătoare, care nu sunt mai puţin rele. Căci aceste metode pot duce la un rezultat sigur doar atunci când în spatele fiecăruia care păşeşte pe cale stă o autoritate atât de absolută a unui guru, cum este cu totul imposibil în Occident, datorită condiţiilor culturale generale. O persoană este permis, în Occident, să fie condusă la acea treaptă de dezvoltare psihică pe care stătea Leadbeater, doar dacă pentru ea acea parte de conducere care nu mai poate să pornească de la un guru este înlocuită printr-o şcolire mentală ajunsă la un anumit grad. Iar această şcolire îi lipseşte d-lui Leadbeater. Mă refer prin aceasta nu doar la o şcolire intelectual-filosofică, ci la dezvoltarea acelei trepte de conştienţă care constă în vedere gânditor-interioară. Acest lucru o cere pur şi simplu treapta de dezvoltare a creierului pe care trebuie să stea occidentalul. În Germania, de exemplu, trebuie luate căile către această şcolire de la mistica de gândire a lui Fichte, Schelling şi Hegel, care de fapt nici nu sunt înţeleşi conform fundamentului lor, în realitate ocult.
Toate acestea sunt întrucât gândul însuşi, pentru toate planurile, este acelaşi. Indiferent unde este format gândul, fie pe planul fizic, fie pe unul mai înalt: el va fi pentru totul un conducător sigur, atunci când este unul lipsit de senzorialitate şi unul cuprins în cunoaşterea de sine. Dacă el – conform substratului creierului occidental – este dezvoltat pe planul fizic, atunci el rămâne firul ce conduce cu siguranţă prin toate treptele cunoaşterii fizice şi a celei suprafizice. Dacă lipseşte, atunci occidentalul umblă fără cârmă, indiferent dacă se mişcă pe planul fizic sau pe unul mai înalt. Iar la înrudirea atât de apropiată, în momentul actual, a tuturor forţelor umane mai înalte cu forţele care aparţin pe o treaptă inferioară de sfera sexuală, poate să aibă loc în orice clipă o deraiere asemănătoare cu cea a d-lui Leadbeater. Căci „cazul” său nu este singurul, ci aparţine de acel domeniu care în prezent este exersat acum în multe grupuri oculte ce se străduiesc mai mult sau mai puţin către calea stângă. Din previziunea bună în specificul celei de-a cincea subrase umane Maeştrii şcolii rosicrucienilor au prelucrat pentru Occident „cărarea” care este singura aplicabilă în ciclul actual. În măsura în care este permis să fie adusă în faţa publicului, această „cărare” a fost comunicată de mine în revista „Lucifer-Gnosis”14
14 Se referă la eseurile Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? care au apărut sub formă de carte de-abia în 1909.
Nu trebuie aşadar reflectat asupra cazului singular al d-lui Leadbeater, ci asupra pericolelor metodei sale. Acest pericol se află în ea însăşi; şi nu ar trebui să se presupună niciodată că nu poate să ducă pe asemenea căi greşite. Ceea ce nu este corect nu începe nicidecum de-abia acolo unde una sau alta dintre persoane este condusă la lucruri care stau în atenţie aici, ci deja acolo unde se ajunge în sensul acestei metode la acele rezultate, aşa cum se găsesc în scrierile d-lui Leadbeater.
Dacă aş fi stat cu totul singur, atunci nu aş fi recomandat niciodată scrierile d-lui Leadbeater drept lectură teosofică potrivită. Deoarece – din motive mai profunde – am intrat însă în T.S., desigur că nu am putut să resping cărţile unui conducător recunoscut.
Astfel stă, aşadar, „cazul” din perspectivă meritorie. Tratamentul, însă, pe care l-a cunoscut prin comité al Secţiunii britanice, este însă totuşi în sens ocult unul cu totul imposibil. Cum se poate să nu fie clar că printr-o asemenea judecată s-a făcut ceva ce este la fel cu fapta unui om care îşi taie singur creanga pe care stă?
Greutatea constă tocmai în faptul că mereu trebuie să colideze caracterul exoteric al T.S. cu punctul de vedere ocult, dacă este vorba despre un caz serios, care rezultă din lumile oculte. Ar trebui în orice condiţii să se aibă grijă ca dl Leadbeater să nu fie condamnat din punct de vedere moral în sens obişnuit, astfel ca oricine aude despre chestiune să şi afle că aici este vorba de un caz care le poate fi inteligibil doar ocultiştilor, şi că Leadbeater nu a „greşit moral” în sensul obişnuit al cuvântului, ci că a căzut victimă metodei sale, că ceea ce condamnă aici publicul din punct de vedere moral este de judecat după principiul „acolo unde este lumină puternică, trebuie să fie şi umbră puternică”. Numai printr-o asemenea interpretare se poate trece deasupra cutremurării în care ar trebui să cadă Societatea dacă se întâmplă altfel.
Nu va conta deloc să judecăm despre dl Leadbeater, pe care acum îl condamnă atât de mulţi, ci doar să găsim calea justă, cum este de lucrat mai departe în mod roditor. Iar aceasta poate să constea doar în faptul că este recunoscută cărarea rosicrucienilor ca fiind cea corectă pentru condiţiile europene. Dacă nu facem acest lucru, atunci se vor repeta cazuri asemănătoare cu cel al lui Leadbeater şi Societatea se va dizolva în atomii ei. În faza actuală a dezvoltării omenirii trebuie să fie instruit ocultismul în mod public, bineînţeles cu toate acele îngrădiri pe care ni le pun sfinţii Maeştri; dar trebuie totuşi şi la această instruire să te pui pe o poziţie realmente ocultă. Ar fi o contradicţie faţă de cerinţele timpului nostru, dacă ne-am limita la o simplă desfăşurare a lucrurilor care pot fi controlate prin aşa-numitul „simţ al comunităţii”. Aceste cuvinte, „simţ al comunităţii”, au jucat de altfel chiar la Congresul de la Paris un rol dezastruos.
Dear Mrs. Besant, nu doresc să vă deranjez acum mai departe cu propuneri singulare referitor la ceea ce este de făcut în Germania spre binele marelui nostru lucru, căci oricum este posibil ca şi în acest caz să am deplina libertate care mi-a fost acordată. În Europa Centrală sunt însemnate dinainte cu precizie liniile acţiunii oculte, începând din secolul al XIV-lea; iar noi trebuie să urmăm aici cu toată necesitatea aceste direcţii. Cei care mai umblă în Germania încă pe căile care au fost pornite aici înaintea înfiinţării Secţiunii noastre, mi-au spus adesea la conferinţele mele: „Da, dar Leadbeater spune totuşi altfel ...” Și anume, au spus asta însă întotdeauna străini care au venit în vizită în Germania. Știam că trebuia să spun altceva.
În încheiere am numai de spus că la fiecare cuvânt al acestei scrisori sunt conştient de devoţiunea mea faţă de Maeştri şi de aceea pot să cred că dvs., dear Mrs. Besant, nu veţi vedea sinceritatea mea într-o lumină nedreaptă.
Cu toată fidelitatea şi abnegaţia
al dvs. devotat
Dr. Rudolf Steiner
...16 Cu adevărată tristeţe poate să umple faptul că chestiunea Mr. Leadbeater, care este atât de merituos pentru Societate, a provocat cutremurări atât de puternice. Cu acest lucru se întâmplă ca şi cu atât de multe din lume. Ea este în fond simplă în rădăcina ei; dar prin tot ce s-a format în jurul ei imediat după apariţie, şi anume pe parcursul ultimilor ani, a devenit complicată. Pentru mine nu a avut chestiunea niciodată ceva neclar; iar punctul meu de vedere este astăzi acelaşi ca la prima apariţie. Poziţia mea faţă de dl Leadbeater nu a fost în general nici în cea mai mică măsură cutremurată de întregul caz. Cazul a fost smuls din sfera ocultismului şi adus pe un teren de care ca principiu nu aparţine, pe terenul măsurilor T.S. Nu este acceptabil să se intervină în sfera de răspundere a unui ocultist pe căi exoterice. S-ar putea ajunge la declaraţia că cineva „nu e de acord” cu concepţiile şi măsurile sale. Dar în Societatea exoterică nu există niciun forum care ar putea fi chemat să judece asupra acestora. Eu însumi nu aş fi permis, de exemplu, niciodată o discuţie despre chestiune într-o adunare generală a Secţiunii germane şi nu aş fi participat eu însumi la o asemenea discuţie decât în cadrul unui comitet pur ocultist. Însă aceasta este părerea mea individuală, care nu s-a schimbat niciodată. Eu am încercat de altfel să acţionez de la bun început, cât de mult am putut, clarificator şi liniştitor. Dar doresc să mă exprim în poziţia mea oficială ca secretar general al Secţiunii germane cu referire la situaţia actuală a chestiunii. Condiţiile din Secţiunea noastră fac cu totul imposibil tocmai în acest moment să urmăm exemplul altor secţiuni şi să îndreptăm către dvs., dear Mrs. Besant, în calitate de preşedinte, rugămintea de a-l repune pe Mr. Leadbeater. Atunci când comitetul pentru tratarea chestiunii a fost chemat acum doi ani la Londra, Secţiunea germană a fost cu totul ignorată. Acuma, desigur, nu o spun din motiv că poate cineva din Secţiunea germană s-ar fi simţit cât de puţin jignit, ci numai pentru că, datorită acestui fapt, Secţiunea germană nu a ajuns deloc vreodată în poziţia de a emite o judecată despre caz. Strădania mea a fost acum să nu las valurile pe care le-a provocat cazul să se spargă în Secţiunea germană. Acest lucru a reuşit deplin. Acum însă este cu totul imposibil să angajez Secţiunea germană pentru repunere, deoarece ea nu a participat în niciun fel la ieşire.
15 Text după un suport de text manuscris pentru traducerea în engleză de Marie von Sivers. A. Besant a răspuns la această scrisoare formal la 23 noiembrie din Adyar, fără însă a se referi la conţinut.
16 Partea de la început relatează despre activităţi teosofice din Germania.
Acum se poate obiecta, desigur, împotriva acestei argumentaţii ceva esenţial, şi anume că Societatea este un întreg şi că de aceea o astfel de chestiune îi priveşte pe toţi membrii. Acest lucru ar fi luat neapărat în considerare, dacă reintrarea d-lui Leadbeater ar depinde de un vot general. Dar asta nu e cazul. Mr. Leadbeater a demisionat de bună voie şi de aceea poate în orice zi să fie din nou primit în orice secţiune. Împotriva unei astfel de reprimiri bineînţeles că Secţiunea germană nu va obiecta nimic.
Deoarece lucrurile stau aşa pentru Secţiunea noastră, desigur că dvs., dear Mrs. Besant, veţi fi de acord cu faptul că şi la ultima noastră Adunare generală a trebuit să mă abţin de la o discutare a chestiunii. Privitor la dezvoltarea acestui lucru în Secţiunea engleză este normal să fie avute în vedere luarea de poziţie [a] d-lui van Hook din America. Permiteţi-mi să menţionez cu privire la acest lucru că puteţi să vă bazaţi întotdeauna pe atitudinea mea loială în această direcţie. Faţă de afirmaţia că unul sau altul dintre mesaje provin din izvoare spirituale, eu voi sublinia întotdeauna că nu este permis să îi fie negat nimănui dreptul de a face referire la izvoare spirituale şi de a se ţine în acţiunea sa de asemenea izvoare, chiar dacă, pe de altă parte, fiecare poate să evalueze pentru sine însuşi o astfel de referire aşa cum i se pare corect. Eu ar trebui să îmi contest mie însumi dreptul la unele lucruri pe care le fac, dacă, de exemplu, l-aş certa acum pe dr. W. van Hook.17
...18
17 Dr. Weller van Hook, secretar general pentru America, trimisese prin mai 1908 o scrisoare deschisă pentru justificarea lui Leadbeater, şi spusese într-o scrisoare particulară că acea scrisoare îi fusese dictată cuvânt cu cuvânt de un Maestru. Printr-o indiscreţie a primitorului, acest lucru a devenit general cunoscut. – Indignată, Adunarea generală a Secţiunii engleze a apelat la preşedintă, la Consiliul General şi la membri, pentru a în cheia scandalul. A. Besant s-a folosit de ocazie şi a răspuns pe 7 septembrie 1908 cu o „Letter to the members of the T.S.” (Scrisoare către membrii T.S.) (care a fost tipărită în noiembrie în Anglia), în care situaţia a fost astfel întoarsă: Leadbeater a ieşit în 1906, pentru a scuti Societatea de ceartă şi pentru a nu-i dăuna reputaţiei ei. Deoarece niciuna nu a reuşit, iar el este un om onorabil, trebuie să fie rugat să intre iarăşi în Societate. Numai aşa s-ar putea pune capăt disputelor.
18 Sfârşitul scrisorii se referă la chestiunea Hugo Vollrath.
