Dragii mei prieteni,
Ceea ce va trebui să spun astăzi va fi un fel de episod. După cum v-am spus deja, aș dori să vorbesc pe scurt despre trei concepte. Despre trei concepte care, pe deplin înțelese, duc în același timp la înțelegerea vieții sociale exterioare. Spun în mod expres: a vieții sociale exterioare, pentru că cele trei concepte sunt deduse din munca în comun și colaborarea oamenilor în viața exterioară. Ele sunt cele trei concepte de marfă, muncă, capital. V-am spus deja că economia politică modernă de toate curentele încearcă în van să ajungă la o claritate deplină în privința acestor concepte. Aceasta nu a fost posibilă de când oamenii au început să gândească conștient din punct de vedere economic. Înainte de începutul celei de-a cincea perioade postatlanteene, adică înainte de momentul care cade la mijlocul secolului al XV-lea, nu poate fi deloc vorba ca oamenii să fi înțeles în mod conștient relațiile sociale dintre ei. Viața a decurs mai mult sau mai puțin inconștient, instinctiv în privința a ceea ce se petrecea social de la om la om. Începând de la acel moment însă, pentru că în această epocă se dezvoltă sufletul conștienței, oamenii au fost nevoiți să gândească din ce în ce mai conștient asupra relațiilor sociale. Și astfel s-au dezvoltat tot felul de tendințe și viziuni asupra conviețuirii sociale umane. A început cu școala mercantiliștilor, apoi cu școala fiziocraților [Nota 20], cu Adam Smith [Nota 21], cu diferitele curente utopice, Proudhon [Nota 22], Fourier [Nota 23] și așa mai departe, până la noua social-democrație pe de o parte și la noua economie politică academică pe de altă parte. Este interesant să comparăm teoria social-democrată mai nouă, care este bazată pe Marx, Engels și alții, cu mai noua economie politică academică. Economia politică academică modernă este întru totul neproductivă. Nu produce absolut deloc concepte care să se poată revărsa în voința socială. Nu obții nimic din conceptele haotice și încurcate ale economiei academice moderne dacă pui întrebarea în această direcție: ce ar trebui să se întâmple în relațiile sociale? Pentru că această economie politică academică este complet erodată de opiniile care predomină în știința modernă în general. Și știți că, în ciuda progresului mare, admirabil al științelor naturii, care nu este deloc negat de știința spirituală, știința academică modernă respinge orice izvorăște din spirit. Așa că economia politică vrea doar să observe ce se întâmplă în viața economică. Dar observarea a ceea ce se întâmplă în viața economică este ceva aproape imposibil în vremurile moderne, deoarece cu cât oamenii s-au dezvoltat mai mult în această epocă mai recentă, ei nu au mai avut deloc gânduri care să fi susținut faptele economice. Faptele economice au mers mecanic de la sine; oamenii nu le-au urmat cu gândurile. Prin urmare, observarea acestor fapte lipsite de gândire ale pieței lumii nu poate conduce la legi și nici nu a condus la legi, deoarece economia noastră națională este o practică fără teorie, fără viziune, fără concepte, fără idei. Iar aspirația noastră social-democrată este o teorie fără practică. Luată așa cum este, această teorie socialistă nu poate fi niciodată pusă în practică; este o teorie fără capacitatea de a înțelege intuitiv practica. Suferim în vremurile moderne de faptul că pe de o parte avem viața economică, o practică fără idei, iar pe de altă parte simpla teorie a social-democraților fără posibilitatea de a introduce această teorie în viața economică reală. În această privință, am ajuns cu adevărat la un punct de cotitură în dezvoltarea istorică a omenirii. Veți înțelege cu ușurință faptul că întrucât viața socială trebuie să se bazeze pe relația dintre oameni, la baza a ceea ce oamenii se străduiesc dacă vor să întemeieze o viață justă din punct de vedere social, trebuie să stea o anumită atitudine. Și vedeți, despre aceasta este vorba cu tripartiția organismului social, că se generează o anumită acordare a sufletului, o concordanță sufletească în zonele sociale conexe. Fără această concordanță între oameni, viața socială nu poate înflori cu adevărat. Și această concordanță tocmai că va fi luată în calcul prin tripartiția socială. Astăzi aș dori, așa cum am spus, în mod episodic doar să subliniez câteva lucruri în această direcție.
Dacă vă imaginați viața socială ca un organism atunci trebuie să vă imaginați că ceva, desigur transpus în sufletesc-spiritual, curge prin acest organism. Așa cum, de exemplu, organismele umane și animale au sângele ca purtător al aerului inhalat și transformat, tot așa trebuie ceva să poarte, să vânture, să circule prin întregul organism social.
Aici ajungem la acel capitol care este atât de greu de înțeles pentru omul contemporan, pentru că este foarte puțin pregătit în sufletul său pentru aceasta, dar care trebuie, de asemenea, să fie înțeles, dacă este să se vorbească cu seriozitate de o reorganizare socială, de o structurare socială. Va trebui să se înțeleagă că în viața socială a viitorului lucrurile depind de ceea ce oamenii discută unul cu celălalt, de ceea ce oamenii iau în serios în schimbul de idei, de sentimente, de senzații dintre ei. Nu este totuna ce opinii trăiesc printre oameni dacă vor să devină ființe sociale. Și este necesar pentru viitor ca în educația generală să nu prevaleze conceptele care sunt preluate din știință sau din industrie, ci să prevaleze conceptele care pot fi bază pentru ceva imaginativ. Oricât de neverosimil ar fi acest lucru pentru omul de astăzi, nu se va socializa dacă nu-i învățăm în același timp pe oameni concepte imaginative, adică concepte care modelează simțirea omului cu totul altfel decât simplele concepte abstracte de cauză și efect, forță și materie și așa mai departe, care provin din viața științifică. Cu aceste concepte, care provin din viața științifică și de care astăzi este dominat totul, chiar și arta, cu aceste concepte nu se poate face nimic în viața socială a viitorului. Trebuie să fim în stare în viața socială a viitorului să înțelegem iarăși lumea în imagini.
Ce se înțelege prin aceasta, am indicat deja în repetate rânduri, și cu privire la problema educației. Am spus următoarele cu privire la problema educației. Am spus că dacă te ocupi intim de copii, o modalitate bună de a-i învăța, să spunem ideea nemuririi sufletului, este să arătăm pur și simplu copilului o pupă a unui fluture și îi arătăm cum pupa se deschide și fluturele zboară afară din pupă; apoi îi lămurești copilului: Uite, așa cum este pupa, așa este și trupul tău, iar acolo înăuntru trăiește ceva ca un fluture, numai el este invizibil. Când mori, așa zboară și la tine fluturele afară, în lumea spirituală. – Prin astfel de comparații acționăm folosind imagini. Dar este necesar nu pur și simplu să născocim o asemenea comparație; am proceda tocmai în spiritul viziunii ştiinţifice asupra lumii dacă am născoci-o. Căci care este de obicei atitudinea oamenilor cu educația actuală în privința unei comparații, dacă fac vreodată o astfel de comparație? Oamenii de astăzi, chiar și atunci când abia dacă au devenit maturi, sunt foarte deștepți, extraordinar de deștepți. Ei nu iau deloc în considerare că cineva poate fi inteligent într-un alt mod decât își imaginează ei în conceptele lor abstracte că sunt inteligenți. Este într-adevăr ciudat cum sunt oamenii în ceea ce privește inteligența lor actuală!
O conferință pe care am ținut-o în urmă cu câteva săptămâni a fost urmată de o întrunire [Nota 24] a unei asociații de științe politice din orașul în cauză, și acolo un profesor universitar, deci, desigur, un om inteligent al prezentului, a vorbit despre conferință și lucruri conexe ei. El a găsit că punctele de vedere pe care eu nu numai le-am prezentat în acea conferință, dar sunt în toate cărțile mele, sunt infantile, adică se află la nivelul copilăriei omenirii. Vedeți dumneavoastră, eu înțeleg foarte bine o astfel de judecată a unui om inteligent al prezentului; o înțeleg foarte bine mai ales când este tocmai profesor universitar. O înțeleg pentru că din știința academică a fost scoasă toată viața cu adevărat plastică și, prin urmare, tot ceea ce este înțeles sau, mai bine spus, neînțeles, este găsit a fi copilăresc. Da, vedeți, tocmai aceasta este ciudățenia, că oamenii în istețimea de astăzi vin și spun: Dacă vrem să folosim o astfel de imagine precum: sufletul nemuritor poate fi comparat cu fluturele care zboară din pupă, atunci noi fiind cei deștepți, știm, desigur, că aceasta este o imagine pe care am făcut-o; noi am trecut dincolo de ceea ce conține o astfel de imagine. Dar copilul este la stadiul copilăresc și de aceea comparăm ceea ce se știm noi în concepte cu această imagine; dar noi înșine nu credem în acestă imagine. – Numai că taina, ceea ce nu se știe, este că atunci nici copilul nu crede în ea. Taina constă în faptul că copilul este în mod real impresionat de imagine numai dacă adultul însuși crede în ea. Și atitudinea autentic spiritual-științifică trebuie să ne readucă la acest lucru, ca în natură să nu vedem acele lucruri fantomatice despre care ne vorbește știința, ci să vedem din nou picturalul, imaginativul. Ceea ce se strecoară din pupa afară și este prezent în fluture este într-adevăr o imagine pentru nemurirea sufletului, așezată în ordinea naturală de către ordinea divină a lumii. Și nu ar exista fluturele care se strecoară afară din crisalidă dacă nu ar exista un suflet nemuritor. Căci nu poate exista o imagine – și aceasta este o imagine – decât dacă adevărul stă la baza imaginii. Și așa este cu întreaga natură. Ceea ce dau științele naturii este fantoma. La natura însăși ajungi doar dacă știi că este o imagine a altceva.
Și astfel oamenii vor trebui de asemenea să se obișnuiască, de exemplu, să vadă capul omenesc ca pe o imagine a unui corp ceresc. Capul omenesc nu este rotund așa cum este, pur și simplu ca să arate ca o căpățână de varză, ci capul uman, așa cum este alcătuit, este o replică a unui corp ceresc. Toată natura este picturală, și trebuie să ne deprindem cu această picturalitate; apoi va radia în inimă, în suflet, chiar și în cap, deși aceasta este cel mai greu, ceea ce poate curge prin om atunci când el își însușește și înțelege imagini. Va trebui să vorbim între noi în organismul social despre lucruri care se exprimă în imagini. Și oamenii vor trebui să creadă aceste imagini. Abea atunci știința va da acei oameni capabili să vorbească despre locul pe care îl are în mod real marfa în organismul social; întrucât marfa care este produsă corespunde nevoii umane. Nici un concept abstract nu poate cuprinde nevoia umană în evaluarea ei socială, ci numai acea simțire umană poate ști ceva despre ea, care a fost impregnată de atitudinea care vine din reprezentarea imaginativă. Altfel nu va exista socializare. Puteți angaja oamenii potriviți în organismul social care să determine nevoile: dacă în același timp nu introduceți prin educație în organismul social un mod de reprezentare imaginativ, este imposibil să vă iasă o configurare socială a organismului social; aceasta înseamnă, trebuie să se vorbească despre imagini. Oricât de ciudat le sună gânditorilor socialiști de astăzi, trebuie totuși să se facă așa; pentru socializare este necesar ca în organismul social oamenii să le vorbească oamenilor în imagini care stimulează imaginația.
Aceasta este ceea ce contează. Și ceea ce este marfa, o vom înțelege simțind într-o știință în care există înțelegere pentru imagini – în nici o alta.
În societatea care va fi societatea viitorului, va trebui, de asemenea, munca să fie considerată în mod corect. Modul în care oamenii vorbesc astăzi despre muncă este de-a dreptul o nebunie, întrucât munca în sine nu are de fapt nimic de-a face cu producția de bunuri. Karl Marx numește marfa forță de muncă cristalizată [Nota 25]. Aceasta este un nonsens, nimic mai mult. Pentru că ceea ce se întâmplă atunci când omul lucrează este că într-un anumit fel se consumă pe sine însuși. Puteți genera acest autoconsum într-un fel sau altul. Puteți, dacă aveți suficient într-o bancă sau în portofel, să faceți sport și să vă consumați forța de muncă făcând efort în acest sport. Dar puteți, de asemenea, să tăiați lemne sau să faceți altceva. Munca poate fi exact aceeași atunci când tăiați lemne sau când faceți sport. Determinant nu este cât de multă forță de muncă folosiți, ci pentru ce este folosită această forță de muncă în viața socială. Forța de muncă în sine nu are nimic de-a face cu viața socială în măsura în care această viață socială este menită să producă bunuri sau mărfuri. Prin urmare, în organismul social tripartit va fi necesar să existe un cu totul alt impuls decât cel al producerii de bunuri. Bunurile trebuie să fie produse într-un fel prin muncă, pentru că munca tocmai că este folosită pentru ceva. Dar baza pentru ca omul să lucreze, trebuie să o constituie dorința și dragostea de muncă. Și nu ajungem la o configurare socială a organismului social înainte de a găsi metodele ca omul să vrea să lucreze, ca pentru el să fie un lucru firesc, de la sine înțeles să lucreze.
Acest lucru nu se poate întâmpla în nicio altă societate decât într-o astfel de societate în care se vorbește despre concepte inspirate. Niciodată în viitor – cum a fost în trecut, când lucrurile erau instinctive și atavice –, oamenii nu vor arde de dorința și dragostea pentru muncă, dacă ei nu impregnează societatea cu astfel de idei, cu astfel de simțiri care vin în lume prin inspirația inițiaților. Aceste concepte trebuie să-i conducă pe oamenii în așa fel încât să știe: avem organismul social în fața noastră și trebuie să ne dedicăm acestuia; adică munca în sine ia frâiele în sufletul lor, pentru că au înțelegere pentru organismul social. O astfel de înțelegere nu pot avea decât acei oameni cărora li se vorbește despre concepte inspirate, adică despre știința spirituală. Adică, pentru ca munca să revină la viață printre oameni, nu de acele concepte goale despre care se declamă astăzi avem nevoie, ci avem nevoie de științe spirituale cu care să impregnăm inimile, sufletele. Atunci această știință spirituală va impregna inimile, sufletele astfel încât oamenii să aibă dorință și dragoste pentru muncă, iar munca își va lua locul alături de marfă într-o societate care nu numai că aude despre imagini prin cei care sunt pedagogii societății, ci care aude și despre inspirații și astfel de concepte care sunt necesare pentru ca în societatea noastră complicată să se asigure mijloacele de producție, și pentru ca baza de la care pleacă oamenii să funcționeze în mod corespunzător.
În acest sens este necesar ca în această societate să fie răspândite conceptele intuitive. Aceste concepte, pe care le veți găsi în cartea mea Punctele centrale ale problemei sociale, despre capital, vor înflori doar într-o societate receptivă la concepte intuitive. Aceasta înseamnă: Capitalul se va situa în modul corect în cadrul organismului social atunci când se va admite din nou că în oameni trebuie să fie intuiție. Marfa se va situa în modul corect atunci când se va admite că trebuie să fie imaginație; iar munca se va situa în modul corect atunci când se va admite că trebuie să fie inspirație.
Dacă luați această schemă, dacă nu scrieți cei trei termeni unul sub celălalt, ci îi scrieți așa cum i-am pus eu în această schemă, atunci din această schemă, dacă o impregnați cu toate conceptele care sunt în cartea mea despre tripartiție, puteți învăța multe. Căci există relații într-o direcție și în cealaltă, de la muncă la marfă, de la marfă la capital, capitalulul cumpărând marfa; există relații între muncă și capital și așa mai departe, dar trebuie să aranjați în acest fel cei trei termeni. (vezi diagrama.)
Aceasta este ceea ce trebuie să înțelegem mai presus de toate, că este corect să spunem că în viitor omenirea trebuie să pătrundă ordinea socială; dar este necesar ca această ordine socială să fie realizată de oamenii înșiși, când oamenii consimt să asculte știința inițiaților din imaginații, inspirații și intuiții. Este o chestiune serioasă, pentru că vă spun cu nimic mai puțin prin aceasta decât că fără știința spirituală nu poate exista o transformare socială pentru viitor; dar acest lucru este adevărat. Nu veți avea niciodată posibilitatea să-i faceți pe oameni să înțeleagă într-un astfel de mod așa cum este necesar în privința acestor lucruri ca intuiție, imaginație, inspirație, dacă, de exemplu, lăsați școala în seama statului. Căci ce fac statele din școli?
Nu-i așa?, uitați-vă la ceva care este în raport pe de o parte cu școala pe de altă parte cu statul. Da, trebuie să vă mărturisesc, găsesc că este ceva groaznic! Dar acest lucru groaznic oamenii din prezent nu îl observă; acest lucru care este cu dreptul public, de exemplu. Dreptul public ar trebui să ia naștere în sensul acelor obiceiuri de viață pe care oamenii astăzi încă le asimilează în suflet ca fiind un lucru corect. Prin faptul că, să spunem, parlamentele – vreau să mă uit la democrație, nici măcar nu vreau să mă uit la monarhie – așadar prin faptul că există parlamentele, se hotărăște ceea ce ține de dreptul public: acolo se fac legile, acolo toți cei care au devenit majori fac prin reprezentanții lor legile. Acolo se decid lucrurile, apoi intră în Repertoriul legislaţiei. Apoi vine profesorul care studiază Repertoriul legislaţiei, și apoi predă ca drept public, ceea ce este în Repertoriul legislaţiei ca drept public. Aceasta înseamnă că statul remorchează știința tocmai în acest domeniu. Profesorul de drept nu are voie să prezinte altceva decât ceea ce există ca lege în stat. Practic, nici nu ai avea nevoie de profesor, dacă ai putea să înscrii legile pe discuri, să le pui într-un fonograf: atunci ai putea pune pe catedră fonograful care n-ar trebui decât să zdrăngănească ceea ce au decis parlamentele. Aceasta este în acest caz știința.
Aceasta este doar un exemplu, într-un domeniu extrem. Vedeți, aici nu este nimic inspirat, pentru că nu prea ați putea susține că ceea ce se adoptă astăzi ca decizii ale majorității în parlamente sunt cu adevărat fapte inspirate. Dar lucrurile trebuie să stea invers. Înăuntrul vieții spirituale, în universități trebuie să ia naștere dreptul public mai întâi ca știință, întru totul din concepția spirituală umană. Numai atunci poate statul să obțină configurația corectă, atunci când i-o dau oamenii. Unii oameni cred că structura tripartită vrea să întoarcă lumea cu susul în jos. Oh, nu, lumea este cu susul în jos, structura tripartită vrea doar să-l pună pe picioarele sale. Despre aceasta este vorba.
Vedeți dumneavoastră, astăzi este mai presus de toate important să ne deprindem cu astfel de concepte; altfel mergem înspre mecanizarea spiritului, amorțirea, adică vegetalizarea sufletului, și animalizarea, adică modelarea instinctivă a trupul.
Este foarte important să ne pătrundem cu convingerea că trebuie să gândim într-un mod atât de radical dacă este ca viitorul să se dezvolte în mod sănătos. Așadar, mai presus de toate este necesar ca oamenii să înțeleagă că trebuie să întemeieze organismul social pe cele trei componente sănătoase ale sale. Ce înseamnă imaginația în privința mărfii, oamenii o vor învăța doar atunci când viața economică a fost configurată în mod pur, din ea insăși, și oamenii recunosc necesitatea de a gestiona viața economică în fraternitate. Ceea ce înseamnă inspirația pentru muncă – faptul că generează dorință și dragoste pentru muncă – va fi în lume numai atunci când realmente vor fi pătrunși de ceea ce le insuflă oamenii care sunt inspirați, cel puțin aceia care apoi se alătură în Parlament ca de la egal la egal, atunci când prevalează egalitatea reală, adică atunci când fiecare poate contribui cu ce este în el. Acest lucru va fi foarte diferit de la om la om. Atunci va putea domni această egalitate în viața juridică, și viața juridică va trebui să fie inspirată – nu decisă din finistilismul înspre care democrația obișnuită a lucrat din ce în ce mai mult.
Iar capitalul va putea fi valorificat în mod corespunzător în organismul social numai atunci când intuiția se va ridica la libertate și libertatea va înflori din viața spirituală care se dezvoltă din sine însăși. Atunci se va revărsa din viața spirituală în muncă ceea ce trebuie să se reverse în ea. Vor fi astfel de fluxuri (vezi săgețile). Iar aceste trei domenii, dacă sunt structurate în acest fel, se vor pătrunde reciproc în mod corect.
Unul dintre primele reproșuri la adresa mea în Germania a fost că oamenii au spus: Ei, acum vrea chiar să împartă viața socială în trei părți! Viața socială trebuie să fie o unitate! – Oamenii sunt pur și simplu hipnotizați de această unitate pentru că au privit întotdeauna statul ca pe ceva unitar. Ei sunt obișnuiți cu aceste concepte ale statului unic. Și cel care vorbește despre această unitate mie mi se pare ca cineva care spune: Acum vrea chiar să aibă un cal care stă pe patru picioare, calul trebuie să fie o unitate, el nu poate fi împărțit în patru picioare. – Desigur, nimeni nu va cere acest lucru. Dar nici nu vreau să pun calul-„statul” sau organismul social pe un picior, ci pe cele trei picioare sănătoase ale sale. Și așa cum calul-unitate nu-și pierde unitatea prin faptul că stă pe patru picioare, tot așa nici organismul social prin faptul că îl punem pe cele trei membre sănătoase ale sale. El își obține unitatea tocmai prin faptul că îl așezăm pe cele trei membre sănătoase ale sale. Oamenii în ziua de azi nu pot scăpa deloc de conceptele lor obișnuite. Dar acesta este cel mai important lucru în ziua de azi, să nu credem doar că instituțiile exterioare individuale ar trebui transformate, ci că noi trebuie să ne formăm din nou, în alt fel ideile, conceptele, sentimentele noastre. Putem spune: Avem nevoie de alte capete pe umerii noștri dacă vrem să mergem înspre viitorul umanității într-un mod salutar. Aceasta este necesar, să reușim să punem alte capete pe umerii noștri. Cu aceasta le este oamenilor atât de greu să se obișnuiască, pentru că le sunt atât de dragi capetele vechi, aceste capete vechi care sunt obișnuite să gândească numai ceea ce oamenii s-au obișnuit de mult timp să gândească. Astăzi trebuie să re-formăm în mod conștient ceea ce trăiește în sufletele noastre. Și să nu o luați ca pe o sarcină ușoară: Destul de mulți cred astăzi că și-au schimbat deja conceptele, nu observă deloc cum au rămas aceeași, cei vechi, mai ales în domeniul educației. Acolo ai experiențe ciudate. Vorbești oamenilor despre ceea ce știința spirituală produce ca concepte în domeniul pedagogiei. Puteți vorbi astăzi cu profesori foarte, foarte avansați, inspectori școlari, directori de școli și așa mai departe, care vă vor asculta și vor spune: Da, m-am gândit la aceasta de multă vreme, da, aceasta este întru totul părerea mea. – Dar, în realitate, el are părerea opusă față de ceea ce îi spui. El are în realitate părerea opusă față de a mea, dar el spune părerea opusă cu aceleași cuvinte. El spune aceleași cuvinte – și are părerea opusă! Și astfel oamenii trec oamenii unii pe lângă alții în ziua de azi. Cuvintele au pierdut de mult legătura cu spiritualitatea, iar această legătură trebuie neapărat găsită din nou, altfel nu vom înainta.
Așadar sarcinile sociale sunt mult mai mult în sufletesc decât credem în mod obișnuit.
