Înaintea apariției ediției a noua a acestei scrieri, în anul 1918, am întreprins o prelucrare atentă a ei. De atunci, numărul de scrieri îndreptate împotriva concepției antroposofice despre Univers a crescut considerabil. În 1918 prelucrarea a condus la un număr mare de detalieri și completări. Prelucrarea pentru această nouă ediție nu a avut ca rezultat ceva asemănător. Cine vrea să ia în considerare faptul că în diferite pasaje ale scrierilor mele mi-am revăzut singur obiecțiile posibile în vederea determinării ponderii lor și pentru a le diminua forța, acela poate ști în principal ce am de spus scrierilor adverse. Motive interioare pentru a completa conținutul în același fel ca în 1918 nu au existat însă de această dată, deși în sufletul meu concepția antroposofică despre lume s-a lărgit chiar în ultimii patru ani în multe direcții și am putut-o chiar aprofunda. Această lărgire și aprofundare nu m-a condus însă la zdruncinarea a ceea ce am scris în această lucrare, ci la părerea că ceea ce am găsit de atunci pare să justifice faptul că în conținutul acestei prezentări de bază nu este nimic esențial de modificat.
Ca și înainte de apariția altor reeditări mai vechi ale acestei cărți, și de această dată am prelucrat din nou expunerile pe care le conține. Și prelucrarea pentru ediția prezentă a condus la un număr destul de mare de detalieri și completări ale conținutului. Se va găsi aproape complet prelucrat mai ales capitolul „Reîncarnarea spiritului și destinul”. Nu am găsit necesar să modific nimic din tot ce am valorificat ca rezultate ale științei spiritului în edițiile anterioare. Din această cauză nu a fost eliminat nimic din lucrurile esențiale aflate în carte. Dimpotrivă, au fost adăugate multe lucruri. În domeniul științei spiritului, față de o expunere pe care ai făcut-o simți mereu nevoia ca cele spuse altădată să le aduci la o claritate mai mare prin lumini pe care le proiectezi din diferite părți asupra aceluiași lucru. Mi-am făcut cunoscută părerea asupra felului cum te simți nevoit să valorifici pentru reliefarea cuvântului, pentru modelarea expresiei, ceea ce oferă experiența curentă a sufletului. La această nouă ediție, în special, am ascultat de o asemenea nevoință. Din această cauză ea poate fi considerată „mult lărgită și adăugită”.
Aproape de fiecare dată când a devenit necesară o nouă ediție a acestei cărți am prelucrat cu mare atenție expunerile pe care le cuprinde. Și de această dată m-am supus acestei sarcini. Cu privire la noua prelucrare aș avea de spus cam aceleași lucruri pe care le-am spus la cea întreprinsă pentru a treia ediție. Din această cauză voi lăsa să preceadă conținutul cărții „cuvântul introductiv la ediția a treia”. – Totuși de această dată am avut o grijă deosebită pentru a clarifica numeroase detalii încă și mai mult decât am putut-o face pentru edițiile anterioare. Știu că în această direcție ar mai trebui făcute încă multe, foarte multe lucruri. Numai că în prezentările făcute lumii spirituale ești dependent, pentru găsirea cuvântului potrivit, a întorsăturii corespunzătoare care trebuie să exprime un fapt, o trăire, de căile pe care le urmează sufletul. Pe aceste căi ți se prezintă, atunci „când a sosit ora potrivită”, expresia pe care degeaba o cauți atunci când vrei s-o aduci intenționat la suprafață. Cred că în unele locuri ale acestei noi ediții am putea face, chiar cu privire la detalii importante ale cunoașterii lumii spirituale, unele modificări importante. Unele lucruri îmi par abia acum expuse așa cum trebuie. Pot să spun că această carte a parcurs câte ceva din ceea ce sufletul meu a trăit de la prima apariție a ei acum zece ani, năzuind la o cunoaștere superioară a lumii spirituale. Chiar dacă structurarea, ba chiar și redactarea acestei ediții coincid aproape în întregime cu prima ediție, se va putea vedea totuși că am avut-o în față ca pe ceva viu, căruia i-am oferit din ceea ce cred că am cucerit în zece ani de cercetare spirituală. Întrucât cartea trebuia să fie numai o nouă ediție a celei vechi și nu să devină o carte cu totul nouă, transformarea trebuie să se înscrie în anumite limite. Printre altele m-am străduit ca prin diferitele „detalieri și completări” întrebări pe care cititorul și le-ar putea pune la unele pasaje să-și găsească răspunsul chiar în carte.
Într-un timp neliniștitor și cu sufletul frământat scriu aceste fraze care trebuie să preceadă a șasea ediție a cărții. Tipărirea acestei ediții ajunsese la pagina 194 când asupra Europei s-a abătut evenimentul purtător de destin pe care-l trăiește acum omenirea. Mi se pare imposibil ca în timp ce scriu această introducere să nu fac auzie aici la ceea ce năvălește asupra sufletului într-un timp ca cel prezent.
Cele spuse cu prilejul apariției celei de a doua ediții a cărții poate fi repetat și cu referire la această a treia ediție. Am inserat și de astă dată „completări și detalieri” în diferite pasaje care mi s-au părut importante pentru precizia celor expuse; nu mi s-a părut necesar să aduc modificări esențiale lucrurilor spuse în primele două ediții. Nici cu privire la cele spuse despre sarcina acestei cărți la primele ei apariții și la cele adăugate în introducerea la cea de a doua ediție nu este necesară nici o modificare. Din această cauză vom reproduce aici introducerea la prima ediție și apoi ceea ce a fost adăugat în introducerea la ediția a doua.
În această carte trebuie făcută o descriere a unor părți ale lumii suprasensibile. Cine nu dorește să valorifice decât lumea sensibilă va considera această descriere ca fiind o constructie fantezistă, fără esență. Dar cel care vrea să caute căile care-l conduc în afara lumii simțurilor va învăța repede să înțeleagă că viața omului capătă valoare și importanță numai privind într-o altă lume. Printr-o astfel de privire omul nu se înstrăinează de viață „adevărată” – așa cum se tem mulți. Doar printr-o astfel de privire el învață să fie sigur și statornic în această viață. Căci el află care sunt cauzele vieții; fără aceasta, bâjbâie drumul ca un orb printre efecte. Abia prin cunoașterea suprasensibilului „adevărul” sensibil capătă un sens. Din această cauză, prin această cunoaștere devii mai apt, nu mai puțin pregătit pentru viață. Un om poate deveni cu adevărat „practic” dacă înțelege viața.
Autorul acestei cărți nu descrie nimic pe care nu l-ar putea certifica prin experiență, printr-o astfel de experiență care poate fi făcută în aceste domenii. Numai în acest sens vor fi prezentate lucruri trăite personal.
Această carte nu poate fi citită așa cum se obișnuiește să se parcurgă în timpul nostru cărțile. Într-o anumită privință fiecare pagină, ba chiar și anumite fraze vor trebui să fie prelucrate de cititor. Acest lucru a fost urmărit în mod conștient. Căci numai astfel cartea poate deveni pentru cititor ceea ce ea trebuie să-i fie. Cine doar o parcurge, acela nu înseamnă că a citit-o. Adevărurile ei trebuie să fie trăite. Numai în acest sens știința spiritului are o valoare.
Din punctul de vedere al științei curente, cartea nu poate fi judecată dacă acesta nu se obține din însuși cuprinsul cărții. Când criticul va adopta acest punct de vedere el va vedea, bineînțeles, că prin aceste expuneri nu sunt combătute în nici un fel enunțurile adevăratului spirit științific. Autorul știe că nu a căutat să intre prin nici un cuvânt în contradicție cu conștiinciozitatea sa științifică.
Cine vrea să mai caute și pe altă cale adevărurile expuse aici o va găsi în cartea mea Filosofia libertății. În mod diferit, aceste două cărți se străduie să atingă același scop. Pentru înțelegerea uneia dintre ele nu este nicidecum necesară cunoașterea celeilalte, chiar dacă pentru unii acest lucru ar fi, desigur, stimulator.
Cine caută în această carte „cele mai noi adevăruri” o va lăsa poate din mână nesatisfăcut. Trebuiau redate mai întâi, din domeniul integral al științei spiritului, adevărurile fundamentale.
Face parte, desigur, din natura omului să întrebe de începutul și sfârșitul lumii, de scopul existenței și de entitatea lui Dumnezeu. Cine nu are însă în vedere noțiuni pentru rațiune, ci cunoștințe adevărate pentru viață, știe că într-o scriere care tratează despre începutul cunoașterii spirituale nu este permis să se spună lucruri care aparțin unor trepte ale înțelepciunii superioare. Abia prin înțelegerea acestui început devine clar cum trebuie puse întrebări în domeniul superior. Într-o altă scriere a aceluiași autor legată de aceasta, și anume în Știința ocultă, se găsesc și alte comunicări privitoare la domeniul tratat aici.
În introducerea la ediția a doua s-a mai adăugat, în completare: cine face în prezent o descriere a unor fapte suprasensibile ar trebui să fie lămurit cu privire la două aspecte. Primul este că timpul nostru are nevoie de cultivarea cunoștințelor suprasensibile; celălalt că în viața spirituală există în prezent o multitudine de reprezentări și impresii care fac ca pentru mulți asemenea prezentări să apară chiar ca fantezii deșarte și reverii fără sens. Prezentul are nevoie de cunoștințe suprasensibile, pentru că tot ceea ce află omul pe calea obișnuită despre lume și viață trezește în el un număr de întrebări la care nu poate primi răspuns decât prin adevărurile suprasensibile. Căci nu trebuie să se înșele nimeni asupra faptului că ceea ce se poate obține cu privire la fundamentele existenței în cadrul curentului spiritual actual nu sunt, pentru sufletul cu simțire mai profundă, răspunsuri, ci întrebări cu privire la marile enigme ale lumii și vieții. Cineva poate avea convingerea că el ar fi găsit soluția enigmelor existenței în „rezultatele unor fapte riguros științifice” și în concluziile unui gânditor. Dacă însă sufletul ajunge până la cele mai profunde adâncuri, când el se înțelege cu adevărat pe sine, ceea ce la început îi apărea ca soluție îi apare acum ca un impuls pentru adevăratele probleme. Iar un răspuns la această problemă sau întrebare nu trebuie să vină în întâmpinare curiozității omului, ci de ea depinde liniștea interioară și fermitatea vieții sufletești. Obținerea unui astfel de răspuns nu satisface numai dorința de cunoaștere, ci-l face pe om capabil de muncă susținută și adaptat sarcinilor vieții, pe când lipsa unei soluții la întrebările ridicate îl paralizează sufletește și, în final, și fizic. Cunoașterea suprasensibilului nu reprezintă ceva numai pentru nevoile teoretice, ci și pentru o adevărată practică a vieții. Tocmai datorită felului de viață spirituală actuală, cunoașterea spiritului este, pentru timpul nostru, un domeniu de cunoaștere indispensabil.
Dintr-un alt punct de vedere, mulți oameni resping azi în modul cel mai categoric ceea ce le este cel mai necesar. Forța de constrângere a multor păreri elaborate în baza „celor mai sigure experimente științifice” este pentru unii atât de mare, încât ei nici nu pot face altceva decât să considere prezentarea unei cărți ca cea de față drept inepție fără nici un substrat. Prezentatorul unor cunoștințe suprasensibile poate face față acestor lucruri fără nici o iluzie. În orice caz, poți fi ușor ispitit să ceri unui astfel de prezentator să furnizeze dovezi „ireproșabile” pentru ceea ce susține. Într-o astfel de atitudine nimeni nu reflectează la faptul că devine prizonierul unei iluzii. Căci se cer – în orice caz, fără a fi conștienți de aceasta – nu dovezile care se află în lucrul în sine, ci pe acelea pe care vrea el să le recunoască sau pe care ar fi în stare să le recunoască. Autorul acestei cărți știe că în ea nu se află nimic ce nu ar putea fi recunoscut de oricine este familiarizat cu baza cunoașterii naturaliste de azi. El știe că se pot satisface toate cerințele științei naturii și că tocmai din această cauză este fundamentat în sine însuși modul cum este prezentată lumea suprasensibilă. Chiar modul de prezentare al științelor naturii ar trebui să se simtă că este familiar în această expunere. Cine gândește astfel, se va simți mișcat de unele discuții, într-un mod pe care îl caracterizează un gând profund adevărat al lui Goethe: „O învățătură greșită nu se lasă combătută, căci ea se bazează pe convingerea că falsul ar fi adevărat”. Discuțiile sunt sterile pentru cel care nu acceptă decât dovezi care se află în modul lui de gândire. Cine cunoaște esența „dovedirii” știe limpede că sufletul uman găsește adevărul pe alte căi decât prin discuție. Fie ca această carte să fie oferită publicului, și în această a doua ediție, ca fiind izvorâtă dintr-o astfel de mentalitate.
Rudolf Steiner
