În prezentul volum apar sub formă de carte expunerile mele pe care le-am publicat iniţial ca articole separate sub titlul: Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?. [Nota 1] Volumul de faţă cuprinde partea întâia; un al doilea va cuprinde continuarea. Această lucrare, privind dezvoltarea omului pentru a pătrunde în lumile suprasensibile, nu poate fi dată publicităţii sub o formă nouă, fără câteva cuvinte însoţitoare. Comunicările cuprinse în ea, privind dezvoltarea sufletească a omului, pot să răspundă unor nevoi diferite. În primul rând vrem să oferim ceva persoanelor care se simt atrase de rezultatele cercetărilor spirituale şi care trebuie să-şi pună întrebarea: de unde au oare cunoştinţele cei care susţin că sunt în stare să spună ceva despre marile enigme ale vieţii? Ştiinţa spiritului vorbeşte despre astfel de enigme. Cel ce vrea să observe faptele care conduc spre astfel de afirmaţii, trebuie să se ridice la cunoaşterea suprasensibilă. El trebuie să parcurgă calea pe care încercăm să o descriem în această lucrare. Totuşi, ar fi greşit să se creadă că adevărurile ştiinţei spirituale ar fi fără valoare pentru acela care nu are înclinaţia sau posibilitatea să urmeze el însuşi această cale. Pentru a cerceta faptele trebuie să avem facultatea de a intra în lumile suprasensibile. Dar dacă aceste fapte sunt cercetate şi comunicate, atunci chiar şi acela care nu le percepe el însuşi poate dobândi suficientă convingere despre adevărul lor. O mare parte din aceste fapte poate fi verificată fără nici o dificultate aplicând asupra lor o judecată sănătoasă, într-un mod cu adevărat nepărtinitor. E necesar doar să nu lăsăm ca această nepărtinire să fie tulburată de tot felul de prejudecăţi, atât de numeroase în viaţa omenească. Se poate uşor întâmpla, de pildă, ca cineva să considere că un lucru sau altul din această carte nu ar fi în concordanţă cu anumite rezultate ale ştiinţelor contemporane ale naturii. În realitate, nu există nici un rezultat ştiinţific care să contrazică cercetarea spirituală. Cu toate acestea, s-ar putea uşor crede că o aserţiune ştiinţifică oarecare ar fi în contradicţie cu comunicările despre lumile superioare; aceasta se va întâmpla atunci când criticul nu reflectează îndeajuns de nepărtinitor şi din toate punctele de vedere asupra rezultatelor ştiinţei. Vom afla că, cu cât comparăm mai nepărtinitor ştiinţa spirituală cu cuceririle pozitive ale ştiinţei, cu atât mai bine poate fi recunoscută deplina concordanţă dintre ele.
O altă parte din comunicările ştiinţei spirituale, fireşte, se va sustrage mai mult sau mai puţin judecăţii raţionale. Dar cine înţelege că judecător al adevărului poate fi nu numai raţiunea, ci şi sentimentul sănătos, acela va dobândi cu uşurinţă o raportare justă şi faţă de această parte. Iar acolo unde acest sentiment nu se lasă antrenat de simpatie sau antipatie pentru o părere sau alta, ci îngăduie, cu adevărat nepărtinitor, să acţioneze asupra sa cunoştinţele despre lumile suprasensibile, acolo se va manifesta neapărat şi o judecată afectivă corespunzătoare. – Persoanele care nu vor sau nu pot urma calea ce duce în lumea suprasensibilă au şi alte căi pentru a se convinge despre adevărul cuprins în aceste cunoştinţe. Astfel de oameni pot totuşi simţi valoarea pe care aceste cunoştinţe o au pentru viaţă, chiar şi atunci când ei le află numai din comunicările cercetătorului spiritual. Nu orice om poate deveni clarvăzător dintr-o dată; însă pentru orice om cunoştinţele clarvăzătorului sunt o justă şi sănătoasă hrană a vieţii. Căci oricine le poate folosi în viaţă. Iar cel ce face aceasta îşi va da în curând seama atât de ceea ce poate fi viaţa, în toate domeniile, cu ele, cât şi de ceea ce el se lipseşte, dacă le exclude. Cunoştinţele despre lumile superioare, aplicate just în viaţă, nu se dovedesc a fi nepractice, ci dimpotrivă, practice în cel mai înalt înţeles al cuvântului. Chiar dacă cineva nu vrea să urmeze el însuşi calea superioară a cunoaşterii, dacă are însă înclinare spre faptele care pot fi observate pe această cale, poate totuşi să-şi pună întrebarea: cum ajunge clarvăzătorul la aceste fapte? Persoanelor care au un interes pentru această întrebare, lucrarea de faţă vrea să le dea o imagine a ceea ce trebuie întreprins spre a cunoaşte cu adevărat lumea suprasensibilă. Ea vrea să descrie în aşa fel calea ce duce în această lume, încât şi omul care nu parcurge el însuşi această cale, să poată dobândi încredere în spusele celui care a parcurs-o. Dacă studiem metodele pe care le aplică cercetătorul spiritual, le putem găsi juste şi ne putem spune: descrierea căii ce duce în lumile superioare face asupra mea o astfel de impresie încât pot înţelege pentru ce îmi apar atât de evidente faptele comunicate. Astfel, această scriere vrea să servească acelora care doresc întărire şi siguranţă în simţul şi sentimentul lor de adevăr faţă de lumea suprasensibilă. Însă ea vrea, de asemenea, să ofere ceva şi acelora care caută ei înşişi calea spre cunoaşterea suprasensibilă. Verificarea cea mai bună a adevărului celor expuse aici o vor face persoanele care le vor înfăptui în ele însele. Cine are o asemenea intenţie, va face bine să-şi spună mereu că la descrierea dezvoltării sufleteşti această înfăptuire este mai necesară decât o simplă luare la cunoştinţă a conţinuturilor, aşa cum se tinde adesea în cadrul altor expuneri. Este necesară familiarizarea intimă cu conţinutul descrierii; trebuie să plecăm de la premiza că un lucru nu se înţelege numai din ceea ce ni se spune despre el, ci şi din multe altele, spuse despre cu totul altceva. Atunci ajungem să înţelegem că esenţialul nu se află într-un singur adevăr, ci în concordanţa tuturor adevărurilor. Cine vrea să facă exerciţii, trebuie să se gândească cu toată seriozitatea la acest lucru. Un exerciţiu poate fi just înţeles şi corect executat şi, cu toate acestea, el poate acţiona greşit, dacă cel care îl aplică nu îi alătură un alt exerciţiu, care înlătură unilateralitatea primului şi restabileşte armonia sufletului. Cel care citeşte în mod intim această lucrare, aşa încât citirea să-i devină o trăire lăuntrică, acela nu numai că va lua cunoştinţă de conţinutul ei, dar va avea, la un anumit pasaj, un anumit sentiment, la un altul un alt sentiment; prin aceasta va cunoaşte ce importanţă are cutare sau cutare pasaj pentru dezvoltarea sufletului său. El va afla, de asemenea, şi forma în care trebuie să încerce chiar asupra lui un exerciţiu sau altul, în funcţie de individualitatea sa. Când sunt descrise procese care trebuie trăite, aşa cum o facem în această lucrare, este necesar să revenim mereu asupra conţinutului lor; căci ne vom convinge că înţelegem mulţumitor multe lucruri numai după ce am încercat să le aplicăm şi când, după încercări, am observat anumite subtilităţi care mai înainte ne scăpaseră.
Chiar şi acei cititori care nu au de gând să urmeze calea descrisă aici vor afla în această scriere multe lucruri folositoare pentru viaţa lor lăuntrică: reguli de viaţă, indicaţii despre felul cum se explică lucrurile care par enigmatice şi aşa mai departe.
Iar unul care, prin experienţa sa de viaţă, are în urma lui atâtea trăiri încât, în multe privinţe, a parcurs o iniţiere a vieţii, va putea găsi o anumită satisfacţie când va găsi explicate corelaţiile lucrurilor care i-au trecut pe rând prin faţă; lucruri pe care le ştiuse fără a le fi ridicat, poate, până la o reprezentare care să-l mulţumească pe deplin.
Pentru această nouă ediţie a cărţii Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? am prelucrat din nou, în toate amănuntele, expunerea publicată în urmă cu peste zece ani. Necesitatea unei asemenea prelucrări se naşte în mod firesc când este vorba despre comunicări privind trăirile sufleteşti şi căile sufleteşti, de felul celor cuprinse în această carte. În lăuntrul celor comunicate nu poate exista nici o parte de care sufletul autorului să nu rămână strâns legat şi care să nu cuprindă ceva ce lucrează continuu asupra acestui suflet. Şi este aproape cu neputinţă să nu se unească cu această activitate sufletească şi strădania pentru o claritate şi o precizie mai mare în redarea celor expuse cu mulţi ani în urmă. Din această strădanie au izvorât îmbunătăţirile pe care am căutat să le aduc acestei noi ediţii. Părţile esenţiale ale expunerii, elementele ei principale au rămas toate aşa cum erau; cu toate acestea, am făcut modificări importante. În multe locuri am putut face o caracterizare mai precisă a detaliilor. Acest lucru mi s-a părut important. Dacă cineva vrea să aplice comunicările din această carte în propria sa viaţă spirituală, atunci este important ca el să poată cuprinde cu privirea, într-o caracterizare cât mai exactă, căile sufleteşti despre care este vorba aici. Căci descrierea proceselor spirituale lăuntrice poate fi supusă înţelegerilor greşite într-o măsură cu mult mai mare decât descrierea fenomenelor lumii fizice. Mobilitatea vieţii sufleteşti, necesitatea de a nu pierde niciodată din vedere cât de diferită este viaţa sufletească de viaţa din lumea fizică, şi încă multe alte lucruri fac posibile asemenea înţelegeri greşite. La această nouă ediţie am căutat cu atenţie pasajele care ar putea da naştere unor astfel de înţelegeri greşite şi m-am străduit apoi să formulez în aşa fel frazele încât să previn apariţia acestora.
Când am scris capitolele care compun această carte, a trebuit să vorbesc despre unele lucruri altfel decât în prezent şi pentru motivul că, în acea vreme, nu mă puteam referi la conţinuturile a ceea ce am publicat despre cunoaşterea lumilor superioare în ultimii zece ani, aşa cum o pot face astăzi, după ce aceste cărţi au fost publicate. În cărţile mele Ştiinţa ocultă, Conducerea omului şi a omenirii, O cale spre cunoaşterea de sine şi mai ales în La pragul lumii spirituale [Nota 2], precum şi în alte scrieri ale mele [Nota 3], sunt descrise procese spirituale la care această carte a trebuit să facă aluzie încă acum zece ani, însă cu alţi termeni decât aceia care astăzi par potriviţi. Despre multe lucruri care nu erau descrise încă în această carte a trebuit să spun pe atunci că pot fi aflate prin „comunicări verbale”. Astăzi însă sunt date publicităţii multe din cele la care făceam atunci aluzie. Nu este exclus ca tocmai aceste aluzii să fi contribuit la faptul că unii cititori şi-au format păreri greşite. Omul ar putea acorda o importanţă mult mai mare decât trebuie raportului personal dintre discipol şi cutare sau cutare învăţător spiritual. Sper că în această nouă ediţie mi-a reuşit să accentuez mai bine, prin felul cum am descris anumite detalii, faptul că la oamenii care caută o disciplină spirituală adecvată condiţiilor spirituale din prezent, este mult mai important raportul nemijlocit cu lumea spirituală obiectivă, decât raportul cu personalitatea unui învăţător. Şi în disciplina spirituală, învăţătorul va avea din ce în ce mai mult un rol de asistent, aşa cum îl are, pe măsura noilor concepţii, profesorul, în oricare ramură a ştiinţei. Cred că am arătat îndeajuns că autoritatea învăţătorului şi încrederea în el nu trebuie să joace în disciplina spirituală, alt rol decât acela pe care-l joacă în celelalte domenii ale ştiinţei sau ale vieţii. Mi se pare deosebit de important să se formuleze o idee mult mai clară tocmai asupra raportului dintre cercetătorul spiritual şi oamenii care arată un interes pentru rezultatele cercetărilor sale. Cred că am îmbunătăţit astfel cartea în locurile în care acum, după aceşti zece ani, am fost în stare să descopăr necesitatea acestor îmbunătăţiri.
La această primă parte se va adăuga o a doua. [Nota 4] Ea va cuprinde alte amănunte privind structura sufletească care îl duce pe om la trăirea lumilor superioare.
Noua ediţie a cărţii se afla gata tipărită când a izbucnit marele război pe care îl trăieşte azi omenirea. Scriu această prefaţă în timp ce sufletul meu este adânc mişcat de evenimentele purtătoare de destin.
În conţinuturile acestei noi ediţii a cărţii de faţă, la ultima prelucrare, mi-a părut necesar a face doar câteva modificări. Dimpotrivă, la această ediţie am adăugat un „Cuvânt de încheiere”, prin care m-am străduit să spun unele lucruri mai clar decât înainte, referitor la bazele sufleteşti pe care trebuie aşezate comunicările din carte, pentru ca ele să fie întâmpinate fără neînţelegeri. Cred că cele conţinute în acest cuvânt de încheiere ar putea fi potrivite pentru a lămuri pe unii oponenţi ai ştiinţei spirituale antroposofice asupra faptului că el îşi poate menţine părerea numai pentru că îşi reprezintă cu totul altfel ştiinţa spiritului decât este ea; în timp ce, de fapt, el nu înţelege deloc ce este aceasta.
