Când am scris articolele care compun această carte a trebuit să vorbesc despre unele lucruri altfel decât în prezent şi pentru motivul că, în acea vreme, nu mă puteam referi la conţinutul a ceea ce am publicat despre cunoaşterea lumilor superioare în ultimii zece ani, aşa cum o pot face astăzi, după ce aceste cărţi au fost publicate. În cărţile mele Ştiinţa ocultă, Conducerea spirituală a omului şi a omenirii, O cale spre cunoaşterea de sine şi mai ales în Pragul lumii spirituale [Nota 4], precum şi în alte scrieri ale mele sunt descrise procese spirituale la care această carte a trebuit să facă trimitere încă acum zece ani, însă cu alţi termeni decât aceia care astăzi par potriviţi. Despre multe lucruri care nu erau descrise încă în această carte a trebuit să spun atunci că pot fi aflate prin „comunicări verbale”. Astăzi însă sunt date publicităţii multe din cele la care făceam atunci aluzie. Nu este exclus ca tocmai aceste aluzii să fi contribuit la faptul că unii cititori şi-au format păreri greşite. Omul ar putea acorda o importanţă mult mai mare decât trebuie raportului personal dintre discipol şi un învățător spiritual. Sper că în această nouă ediţie am reuşit să accentuez mai bine, prin felul în are am descris anumite detalii, faptul că pentru oamenii care caută o disciplină spirituală adecvată condiţiilor spirituale din prezent este mult mai important raportul nemijlocit cu lumea spirituală obiectivă decât raportul cu personalitatea unui învăţător. În disciplina spirituală, învăţătorul va avea din ce în ce mai mult un rol de asistent, aşa cum îl are, conform noilor concepţii, profesorul, în oricare ramură a ştiinţei. Cred că am insistat îndeajuns asupra faptului că autoritatea învățătorului şi încrederea în el nu trebuie să joace, în disciplina spirituală, alt rol decât acela pe care-l joacă în celelalte domenii ale ştiinţei sau ale vieţii. Mi se pare deosebit de important să se formuleze o idee mult mai clară tocmai asupra raportului dintre cercetătorul spiritual şi oamenii care arată un interes pentru rezultatele cercetărilor sale. Cred că am îmbunătățit astfel cartea în locurile în care acum, după aceşti zece ani, am fost în stare să descopăr necesitatea unor îndreptări.
La această primă parte se va adăuga o a doua. Ea va cuprinde alte amănunte privind structura sufletească care îl conduce pe om la vieţuirea lumilor superioare.
Berlin, 7 septembrie 1914
