Baza Științei spirituale de orientare antroposofică o formează operele scrise și publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). În afară de acestea el a ținut între 1900 și 1924 numeroase conferințe și cursuri, atât public cât și pentru membrii Societății Teosofice – viitoarea Societate Antroposofică. Inițial el a voit ca aceste conferințe, ținute fără excepție liber, să nu fie consemnate în scris, deoarece ele au fost gândite drept „comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce s-a fabricat și răspândit un număr tot mai mare de notițe incomplete și cu greșeli ale auditorilor, Rudolf Steiner s-a văzut nevoit să reglementeze problema notării conferințelor. A încredințat această sarcină Mariei Steiner-von Sivers. Ei i-a revenit obligația de a alege stenografii, de a arhiva notițele și de a revedea textele destinate tiparului. Întrucât Rudolf Steiner, din lipsă de timp, nu a putut corecta el însuși notițele, decât în foarte puține cazuri, trebuie ținut seama de propria sa rezervă referitoare la publicarea de conferințe: „Trebuie avut în vedere doar că în manuscrisele nerevăzute de mine se găsesc lucruri greșite.”
Referitor la raportul dintre conferințele pentru membri, accesibile la început doar ca manuscrise de tipar interne, și scrierile sale publicate, Rudolf Steiner se exprimă în autobiografia sa Cursul vieții mele (capitolul 35). Cele spuse acolo sunt valabile în egală măsură și pentru cursurile pentru diferite domenii de specialitate, adresate unui cerc de participanți familiarizați cu elementele de bază ale Științei spirituale.
După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a început editarea, conform directivelor ei, a Operelor complete ale lui Rudolf Steiner. Volumul de față este o parte componentă a acestor opere complete (GA = Gesamtausgabe). În măsura în care este necesar, la începutul Notelor se găsesc și alte indicații referitoare la documentele care au stat la baza textului.
