Conferințele cuprinse în volumul de față se pot subsuma propriu-zis, conform conținutului lor, învățăturilor Școlii esoterice a lui Rudolf Steiner*, căci odată cu ele urma a se pregăti o formă de muncă esoterică, cultivată în această Școală începând din anul 1906.
* Școala esoterică, care a ființat din 1904 până la izbucnirea Primului Război Mondial în vara lui 1914, a constat din trei Clase, vezi GA 264, 265 și 266 (anterior 245). După zece ani de întrerupere a fost reînființată sub denumirea de „Universitatea liberă pentru știință a spiritului”, vezi Constituirea Societății antroposofice generale și a Universității libere pentru știință a spiritului – Reconstrucția Goetheanumului, GA 260a. Ca urmare a îmbolnăvirii lui Rudolf Steiner, survenită la puțin timp după aceea, el n-a mai putut înființa, desigur, decât prima Clasă, ale cărei conținuturi vor apărea în GA 270.]
Prin explicarea conținutului esoteric al limbajului imaginativ al miturilor, epopeilor și legendelor, în special a Legendei Templului și a Legendei lemnului crucii, numită de Rudolf Steiner de cele mai multe ori și Legenda de Aur, urma a se crea o bază pentru cultivarea unei anumite simbolistici de cult. Toate elementele de cult, „dar nu numai elementele de cult exterioare, ci înțelegerea lumii în imagini”, meditarea în imagini, abia ea poate conduce la cunoașterea reală de sine și a lumii. (Conferință ținută la Dornach în 27.04.1924, aflată în Considerații esoterice asupra legăturilor karmice, vol. II, GA 236.) Căci totul este făcut din imagini, așa cum se prezintă ele gândirii imaginative. „Cauzele adevărate ale lucrurilor sunt imagini, în spatele a tot ceea ce ne înconjoară stau imagini... la aceste imagini s-au referit toți cei ce au vorbit despre cauzele spirituale primordiale” (conferință ținută la Berlin în 6 iulie 1915, aflată în Destine de oameni și destine de popoare, GA 157). Aceste imagini au fost îmbrăcate de cunoscătorii timpurilor anterioare în mituri și legende. Pentru conștiența modernă, efectul just depinde de cât de mult poate fi pătruns limbajul de imagini cu o înțelegere ideatică.
Întrucât imaginile din Legenda Templului și din Legenda de aur au format o componentă integrantă a părții simbolico-cultice, conferințele aici de față sunt dedicate în special interpretării lor. Rudolf Steiner a considerat că pentru a lucra cu imagini, respectiv cu simboluri, o condiție necesară, la stadiul de conștiență actuală, este aceea de a se explica mai întâi în limbaj comprehensibil conținutul esoteric. Așa ceva pretinde calea de inițiere rosicruciană predată de el, a cărei primă treaptă este studiul și abia a doua treaptă gândirea imaginativă.
Relativ la afirmațiile despre Francmasonerie, trebuie avut în vedere în special faptul că Rudolf Steiner avea pe atunci intenția de a pune la punct diviziunea a doua, cea simbolico-cultică a Școlii sale esoterice. Întrucât în aceasta urma a se oficia forma nouă a „Artei regale”, care i s-a arătat ca urmare a cercetărilor sale spirituale, el a crezut de cuviință să clarifice în conferințe pregătitoare istoria și esența acestora și să explice mai departe faptul că omenirea se află în fața unei epoci noi de dezvoltare a acestei arte regale și să arate care va fi conținutul viitor al acesteia.
Dacă însă în anii care au urmat, el s-a ridicat ferm în diverse conferințe, care sunt de mult timp tipărite*, împotriva anumitor legături francmasonice, aceasta a avut ca motiv faptul că el a judecat aspru amestecul ocultismului cu tendința de putere, în care ea s-a aflat. Izbucnirea Primului Război Mondial i-a dovedit faptul că „elementele de bază ale anumitor cunoștințe” au fost folosite în mod abuziv, prin intermediul anumitor societăți secrete din vest, „la propagarea unei opinii politice care a pregătit catastrofa mondială și la influențarea evenimentelor ce au urmat”. El s-a văzut astfel obligat să arate că o chestiune bună la origine și necesară în esența ei, care ar fi trebuit să servească „întregii omeniri fără deosebire de rasă și interese”, trebuie să devină rea dacă este transformată „într-o bază de putere pentru anumite grupuri de oameni”**.
* Comparați de exemplu seria de șapte volume Istorie cosmică și omenească (1914 până la 1917), GA 170 la 174a și b; Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei față de cultura mondială (1915), GA 254; Prezent și trecut în spiritul omenesc (1916), GA 167; Cerința socială fundamentală a epocii noastre – într-o contemporaneitate modificată (1918), GA 186; Cum îl poate regăsi omenirea pe Christos? Tripla existență de umbră a epocii noastre și noua lumină a lui Christos (1918), GA 187; Contradicții în evoluția omenirii (1920), GA 197; Factori terapeutici pentru organismul social (1920), GA 198.
** Din prefața (nesemnată) la cartea lui Karl Heise „Francmasoneria Antantei și Războiul Mondial”, Basel 1918.
Cât privește o legătură a lui Rudolf Steiner, într-o formă exterioară foarte precisă, răstălmăcită adesea de adversarii lui, cu Masoneria de rit Memphis-Misraim reprezentată de John Yarker, necesară lui pentru partea simbolico-cultică, a se vedea volumul documentar Despre istoria și din conținuturile secțiunii cognitivo-cultice ale Școlii esoterice 1904–1914, GA 265.
Deoarece Rudolf Steiner, pe vremea când ținea conferințele aici de față, activa încă în cadrul Societății teosofice, el a folosit terminologia uzitată atunci. Din motive istorice aici nu s-a procedat la înlocuirea termenului „Teosofie” cu „Antroposofie”, așa cum s-a făcut în cele mai multe cazuri la indicația expresă a lui Rudolf Steiner, după ce secțiunea germană a Societății Teosofice a devenit independentă sub denumirea de „Societatea Antroposofică”. Cititorul trebuie însă să fie conștient că „teosofia” predată de el – conform operei sale de bază Teosofie – Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și determinarea omului, GA 9, apărută pentru prima dată în 1904 – era de la bun început identică cu ceea ce el a numit abia mai târziu Antroposofie sau Știință a spiritului orientată antroposofie.
Referitor la texte trebuie specificat în mod expres că ele, ca de altfel majoritatea transcrierilor din primii ani, când încă nu se beneficia de stenografi profesioniști, sunt, după cum se poate bănui, lacunare, uneori reținute ca simple note. De aceea stângăciile stilistice și logice nu trebuie puse pe seama lui Rudolf Steiner. Însă chiar dacă nu avem întotdeauna de-a face cu o redare cuvânt cu cuvânt a conținuturilor predate, ele constituie o componentă indispensabilă, unică în felul ei, în cadrul operei lui Rudolf Steiner. Pentru a asigura un text cât mai exact și fără greșeli s-au consultat de fiecare dată toate documentele existente și, în măsura în care au existat stenograme originale, au fost luate și acestea în considerație. În Note s-a specificat la fiecare conferință în parte documentele care ne-au stat la dispoziție pentru prelucrarea textului. Inserările din parantezele drepte [ ] sunt completări ale editorului, spre deosebire de inserările din parantezele obișnuite ( ), ce aparțin suportului de text. Notele mai detaliate vor să suplinească pe cât posibil lipsurile din suportul de text. Ca material bibliografic s-au folosit în primul în primul rând operele corespunzătoare din biblioteca lui Rudolf Steiner (G.A.)
H.W.
