Baza științei spiritului de orientare antroposofică o formează lucrările lui Rudolf Steiner (1861-1925) scrise și publicate de el. În afară de acestea el a ținut între anii 1900 și 1924 numeroase conferințe și cursuri, atât pentru public, cât și pentru membrii Societății Teosofice, mai târziu ai Societății Antroposofice. Personal, el nu a vrut inițial ca aceste conferințe, ținute exclusiv liber, să se păstreze în scris, întrucât ele au fost gândite „drept comunicări orale, nedestinate tiparului”. După ce însă s-au fabricat și răspândit un număr tot mai mare de notițe și copii incomplete și cu erori ale celor care au audiat conferințele, el s-a văzut nevoit să dispună stenografierea lor. Această muncă i-a fost încredințată Mariei Steiner-von Sivers. Ei i-a revenit sarcina stabilirii stenografilor, administrarea și arhivarea stenogramelor și revederea textelor date spre publicare. Deoarece din lipsă de timp Rudolf Steiner nu a putut decât în rare cazuri să corecteze el însuși stenogramele, față de toate conferințele publicate, trebuie ținut seama de rezerva lui: „Trebuie numai avut în vedere că în manuscrisele nerevăzute de mine se găsesc erori.”
Privitor la raportul conferințelor ținute pentru membri, care inițial erau accesibile doar intern ca manuscrise de tipar, față de conferințele sale publice, Rudolf Steiner face referire în autobiografia sa Cursul vieții mele (capitolul 35). Textul respectiv este reprodus la sfârșitul acestui volum. Cele spuse acolo sunt valabile în aceeași măsură și pentru cursurile în domeniile de specialitate, cursuri care s-au adresat unui cerc restrâns de participanți, familiarizați cu elementele de bază ale științei spiritului.
După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început redactarea unei ediții Rudolf Steiner complete conform liniilor ei directoare. Volumul de față constituie o componentă a acestei ediții de Opere complete (GA). În măsura în care a fost necesar s-au dat la începutul notelor indicații mai detaliate referitoare la suportul de text.
