Rudolf Steiner
MITURI ȘI MISTERII EGIPTENE
GA 106
NOTE
Stenogramele după conferințele ținute liber de R. Steiner prezintă, mai ales în cazul ciclului de față, lacune. Prima ediție (Dornach, 1931) a adus unele completări dintr-o altă
transcriere, pe baza căreia fusese scoasă ediția de la Berlin, 1911. Unele pasaje incomplete sunt menționate în note.
- Goethe... în scrierea „Taine”: Vezi conferința lui R. Steiner: Köln, 25 decembrie 1907, Tainele. O poezie de Crăciun și de Paști de Goethe. Extras din Natura și
esența spirituală – influența lor în lumea noastră vizibilă, GA 98.
- În acele colecții... pe care le numim Vede: „Veda”, adică „Știință” sfântă, se numeste totalitatea celor mai vechi scrieri religioase ale indienilor redactate în limba
sanscrită, cărora le este atribuită o origine divină. Este o literatură vastă, transmisă mult timp numai pe cale orală. Textele vedice transmise sunt în principal: 1. Sanhitasurile, colecție
de cântece, formule sacrificiale și magice; 2. Brahmanele; 3. Aranyakasurile și Upanișadele. Se deosebesc patru astfel de colecții, numite prescurtat „cele patru Vede”.
- Zarathutstra: Este subînțeles primul Zarathustra adică Zarathustra propriu-zis. În conferința publică despre Zarathustra, Berlin, l9 ianuarie 1911, GA 60, Răspunsurile științei
spiritului la marile probleme ale existenței, Steiner spune: „Istoricii greci atrag mereu atenția asupra faptului că Zarathustra trebuie plasat în timp aproximativ cu 5 000–6 000 de ani
înainte de războiul troian”.
- Homer, secolul 9 î.Hr
- Eshil, 525–456 î.Hr.
Sofocle, 497/496-406 î.Hr.
- Rafael Santi, 1483–1520.
- sintagma „Eu sunt ceea ce a fost, ...”: Inscripția la statuia zeiței din Saïs
- Carol cel Mare, 724–814.
- sub conducereu unei entități elevate... Pleroma: Vezi, pentru detalii, R. Steiner, conferința Fenomene culturale, Dornach, 15 iulie 1923, GA 225.
- Manu: Desemnare teosofic-indiană a marelui inițiat care a condus nucleele populaționale din Atlantida spre răsărit. Vezi în Principiul
economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării. Un aspect al conducerii spirituale a umanității, GA 109, Conferința I.
- Alexandru cel Mare, 356–323 î.Hr.; el a condus în 327 expediția din India.
- Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului, GA 9.
- Kama, Kama-Manas: Denumiri teosofice. Kama este corpul astral; Kama-Manas este așa-numitul Manas inferior, sufletul rațiunii; Manas, așa-numitul Manas superior, este denumit
în Teosofia lui R. Steiner „sufletul conștienței plin de spirit” sau „sine spirituală”.
- așa cum Pranei îi corespunde Buddhi: În primele două ediții găsim: „așa cum corespunde lui Kama Buddhi”, care se datorează unei erori a celui care a transcris.
- Socrate, 470 –399 î.Hr.
Platon, 427 – 347 î.Hr.
- Această imagine, Brahmanul indienilor..., care grecilor le apărea cu Herakles: În locul punctelor, în ediții anterioare, se afla un pasaj tipărit în mod lacunar, privind eul
și Brahma, aparent o trimitere la celebra frază: Aham Barhma asmi = Eu sunt Brahma, care a fost eliminat. Vezi GA 113, Orientul în lumina
Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Hristos, conferințele III, VI, VII.
- O Solon, Solon: Citat din Platon, Timaios, 22 B/22C.
- Tacitus Publius, 55-116, istoric roman, Germania, cap. XI.
- Hermes Trismegistos: Vezi R. Steiner despre Hermes în GA 60, Răspunsurile științei spiritului la probleme mari ale existenței.
- Harmmurabi, 1955–1913 î.Hr.
- Este în adevăr expresia unui inițiat: Din Odiseea lui Homer, Cântul al XI-lea, versurile 488–491.
- Augustinus, 353–430, citat din Retractationes, L.I, cap. XIII, 3.
- Oamenii, chiar și teosofii, își reprezintă de obicei tainele reîncarnării într-un mod mult prea simplist: Vezi expunerile din GA 109/ III „Principiul
economiei spirituale în legătură cu problemele reîncarnarii”.
- H.P. Blavatsky, 1831–1891. A fondat Societatea teosofică.
- Această capacitute a fost implantată și considerată faptă a Zeului...: În primele două ediții se scrie, conform copiei disponibile, „a Zeului Manu“, fapt care trebuie să se
datoreze unei erori auditive. Numele corect nu a putut fi stabilit pâna în prezent.
- Dacă folosim azi expresia Devachan: Pasajul, în manuscris, este incomplet și eronat. Din această cauza am eliminat aici o propoziție care induce în eroare, dar care a foat
prezenta în edițiile anterioare. În mod obiectiv, Devachanul este o denumire care se referă, ca și Devayana, la domenii spirituale superioare. Lingvistic, dimpotriva, Devachan este un cuvânt
tibetan care în traducerea în limba indiană-sukhavati a fost impregnat cu numele de Cerul sau Paradisul lui Indra. Devayana este pur indian și înseamnă Calea (Yana) zeilor (Deva).
- Copernic, 1473–1543.
- Kepler, 1571–1630. Citatul este din prefața la cartea a cincea a lucrării Harmonices Mundi.
- Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), 1493–1541.
AcasăLucrări
OnlineIndex GA106Precedenta