Sarcina mea este acum să vorbesc, în diferitele ramuri, despre o anumită temă, și anume aspectele intime ale reîntrupării sau reîncarnării, respectiv diferite alte probleme care au legătură cu aceasta, întrucât trebuie să ne devină din ce în ce mai cunoscute interior și să ne pătrundă ființa. Așadar, vom avea de spus câteva lucruri despre problematica profundă a reîncarnării și semnificația ei pentru întreaga viață a omenirii. Ne vom lua ca punct de plecare timpurile străvechi, dar apoi ne vom apropia treptat de problemele importante ale prezentului. Metoda de cercetare în știința spiritului diferă de cea abordată de celelalte teorii despre viață sau despre problematica socială. În știința spiritului trebuie să tratăm aspectele vieții întâi în general, pentru ca mai apoi să le elaborăm în detaliu. La început, ne exprimăm viziunea asupra lumii în cel mai elementar sens prin susținerea faptului că esența cea mai profundă a omului, Eul său divin, continuă să evolueze de la o viață la alta, în încarnări succesive. Printr-o asemenea considerație, totuși, problematica reîncarnării este tratată într-un mod elementar devenind astfel necesar să descriem aceste fenomene într-un mod mult mai exact și mai profund. Nu este suficient să spunem că Eul uman se grăbește de la o încarnare la alta, întrucât există multe alte aspecte care au legătură cu problema reîncarnării, punând în lumină potrivită această temă și legătura ei cu viața. Dacă privim înapoi spre timpurile străvechi, luând în considerare cele menționate, vom caracteriza reîncarnarea după cum urmează.
Am vorbit des despre faptul că omenirea trebuie să considere că strămoșii săi au fost originari din Atlantida, o regiune situată între Africa actuală și Europa, pe de o parte, și, pe de altă parte, America. Toate sufletele care sunt prezente astăzi aici au fost încarnate acolo, însă în trupuri considerabil diferite de cele ale timpurilor actuale. Acolo trebuie să căutăm predecesorii omenirii. Această omenire atlanteană a avut propria formă specifică de conducere. Forțele sufletești, de fapt toate facultățile atlanteenilor, erau însă diferite de cele ale omenirii actuale. De aceea, nu exista atunci ceea ce înțelegem noi astăzi prin conducere. Spre exemplu, în Atlantida nu existau biserici, centre de cult și școli în sensul modern. Exista, însă, ceva între centru de cult și școală sau ceea ce numim centre de misterii. Ele conduceau Atlantida, în ceea ce privește cunoașterea și viața exterioară. Se poate spune că cei care erau lideri spirituali aveau în același timp poziția de regi ai triburilor atlanteene. Putem reda sensul misiunii misteriilor atlanteene, al acestor centre de cult și școli, în care acționau inițiații din Atlantida, în care fecundau fiecare ființă omenească cu înțelepciune și își exercitau puterea, printr-un cuvânt, care abia mai târziu a intrat în uz, cel de oracol. Astfel, vorbim despre aceste oracole ca despre punctele centrale importante ale culturii atlanteene.
Trebuie să dobândim o înțelegere exactă a rolului acestor oracole. Ele propovăduiau oamenilor despre lumile spirituale, care se află în spatele celei fizice. Această învățătură despre lumile spirituale este diferită de cea uzuală în multe privințe; dacă luăm în considerare o singură diferență, putem afirma că nu este limitată în spațiu, precum cunoașterea noastră despre lumea fizică. Cel care știe, spre exemplu, care sunt misterele lui Marte, are cu¬noștință, de asemenea, despre o mare parte din misterele spirituale ale lumii noastre. Toate corpurile planetare fizice ale sistemului nostru solar sunt interconectate, sunt expresia exterioară a ființelor spirituale. Cel care percepe aceste ființe cunoaște, de asemenea, și forțele care acționează de la o planetă la alta, precum și în lumile spirituale, în care ne aflăm între moarte și o nouă naștere. În Atlantida, un oracol avea ca sarcină să transmită și să comunice oamenilor Misterele lui Marte, altul pe cele ale lui Jupiter și așa mai departe, iar prin aceste conținuturi de cunoaștere, era posibil ca diferite părți ale populației să fie conduse. Vom vorbi altă dată despre motivațiile acestor fenomene, astăzi dorim numai să le menționăm, întrucât sarcina noastră este alta.
Poporul atlantean era împărțit în grupuri, iar parte a întregii evoluții este faptul că unul dintre aceste grupuri a trebuit să fie guvernat în mod deosebit cu forțele care puteau fi dobândite prin cunoașterea lui Marte. Un alt grup trebuia guvernat cu forțele dobândite prin cunoașterea lui Jupiter, Venus, Mercur ș.a.m.d. În vechea Atlantida existau ceea ce putem numi Oameni Jupiter sau Oameni Marte. Existau șapte centre de oracole, întrucât populația vechii Atlantide era împărțită în șapte grupuri, în raport cu diferitele caracteristici rasiale: Oracolul lui Marte, Venus, Mercur, Jupiter și așa mai departe. Numele au fost utilizate mai târziu, însă sunt aplicabile acestor oracole. Conducerea și, în același timp, suprema suveranitate asupra lor o avea oracolul pe care îl putem desemna ca fiind Oracolul atlantean străvechi al Soarelui. Ceea ce a existat apoi ca oracole în perioada postatlanteană în Grecia, Egipt, Asia și așa mai departe, precum, spre exemplu, Oracolul lui Apollo din Grecia, au fost toate succesoare ale Marelui Oracol atlantean. Inițiatul care conducea acest Oracol al Soarelui era purtătorul celor mai profunde misterii ale sistemului nostru solar. Împreună cu cei din subordinea sa, el avea sarcina de a cerceta viața spirituală a Soarelui, de a transmite misterele sistemului nostru planetar omenirii atlanteene și de a-și exercita suprema autoritate asupra celorlalte centre de oracole.
Acestui inițiat al Oracolului Soarelui i-a revenit o misiune foarte specială, aceea de a conduce și de a ghida omenirea într-o asemenea manieră, încât, atunci când marea catastrofă, ce a culminat cu scufundarea Atlantidei, avea să vină, să poată fi transmise și întemeiate culturile despre care am vorbit des, sub noțiunea de culturi postatlanteene. Prin urmare, sarcina Marelui Inițiat al Oracolului Soarelui era să pregătească oamenii, încă din perioada atlanteană, într-un asemenea mod, încât să poată pătrunde în culturile vechi: indiană, persană, egipteano-babiloniano-ebraică, greco-romană, încât să existe material omenesc corespunzător pentru aceste epoci de cultură.
Trebuie acum să ne informăm pe scurt în privința misiunii acestui Mare Inițiat al Oracolului Soarelui. Cum era de fapt cultura atlanteană? Era complet diferită de cele ce i-au urmat. În vechea Atlantidă, cel care aparținea celui mai înalt nivel cultural, nivel la care astăzi sunt liderii în, să spunem, învățământ, artă, industrie sau comerț, poseda facultăți de clarvedere speciale și era capabil să utilizeze în mod deosebit puterile magice. Caracteristicile care îi fac astăzi pe oameni să fie conducători sau învățați nu existau atunci, sau erau cel mult în faza absolut incipientă. Socotirea, numărarea, raționamentul logic, deducția intelectuală, așa cum sunt ele în prezent, erau necunoscute. Existau capacități primitive de clarvedere, cu care atlanteenii puteau privi în lumile spirituale. Omul pătrundea în lumea spirituală fără conștiența de sine de astăzi, iar cei care puteau vedea cel mai clar erau purtătorii culturii timpurilor respective. Am menționat deja că aceștia erau capabili să folosească anumite forțe interioare ale naturii, spre exemplu pe cele ale semințelor plantelor, cu care își propulsau vehiculele, așa cum noi utilizăm astăzi puterea huilei pentru a ne propulsa vehiculele. Astfel, liderii culturii atlanteene nu erau cei care, precum oamenii prezentului, încearcă să cerceteze misterele lumii cu puterea de judecată, ci aceia care excelau în clarvedere și magie. Ființele umane, în care se aflau germenii rudimentari necesari pentru a socoti, număra, raționa logic, deduce intelectual, erau într-un fel disprețuiți pentru simplitatea lor, nu aparțineau aristocrației culturale. Însă exact pe acești oameni, care posedau capacitățile postatlanteene rudimentare, care erau cei mai lipsiți de clarvedere și puteri magice, i-a adunat din toate regiunile Marele Inițiat al Oracolului Soarelui. Erau cei mai simpli și, într-un fel, cei mai disprețuiți, și totuși ei au fost cei aleși. Cu ajutorul lor, marele inițiat urma să pună bazele a ceea ce avea să devină cultura postatlanteană. Cei care erau la cel mai înalt nivel al vieții culturale din Atlantida, care stăpâneau clarvederea profundă nu erau potriviți să fie conduși prin și peste catastrofa atlanteană. Chemarea Marelui Inițiat al Oracolului Soarelui a mers către oamenii simpli ai Atlantidei.
Putem spune că trăim acum timpuri asemănătoare, în care o chemare similară vine către omenire; în orice caz, trebuie să fie corespunzătoare modului în care omenirea vede numai ceea ce este în lumea fizică. Apelul către omenire vine din profunzimi spirituale necunoscute, pe care omenirea le va cunoaște progresiv, și îi cere să se pregătească pentru o nouă cultură a viitorului, impregnată cu capacități de clarvedere. Va veni o catastrofă, asemănătoare cu cea atlanteană, după care va răsări o nouă cultură, îmbibată de facultăți spirituale, conectată cu ceea ce numim ideea fraternității omenirii.
Nici astăzi, chemarea nu poate ajunge și nu poate fi înțeleasă de cei care sunt în vârful vieții culturale. Poziția pe care o ocupau clarvăzătorii și magicienii atlanteeni, care erau într-un fel destinați să moară ca și cultura lor, este aceeași cu cea pe care o ocupă astăzi cei aflați la conducerea învățământului și a vieții industriale exterioare, cei mai mari inventatori și exploratori ai prezentului. Indiferent cât de multe mai au încă de spus, ocupă aceeași poziție precum predecesorii lor atlanteeni. Ei se uită în jos cu dispreț la cei care presimt ceva din viața spirituală ce va urma. Conștiența acestui fapt trebuie sădită în suflet astăzi de cel a cărui conlucrare în grupele de lucru teosofice se vrea a fi consolidată. Atunci când reprezentanții culturii moderne se uită cu desconsiderație în jos, la aceste mici cercuri, cel care conlucrează sârguincios la pregătirea viitorului trebuie să își spună: cei care astăzi sunt pe culmi cu ajutorul puterii lor intelectuale, nu vor fi luați în considerare în viitor. Exact cei care sunt disprețuiți de aceștia, pentru că nu sunt considerați a fi atins culmile erudiției contemporane, sunt astăzi adunați, așa cum oamenii simpli din vechea Atlantidă au fost strânși de Conducătorul Oracolului Soarelui, spre a pregăti zorii de zi ai unei noi culturi, în care erudiția culturii prezente va fi precum un apus. Acestea sunt menționate spre a-i încuraja pe aceia care sunt nevoiți să îndure și să reziste în fața atacurilor persoanelor care se consideră a fi elita culturii noastre.
Marele Inițiat al Oracolului Soarelui și-a strâns oamenii simpli într-o regiune ce corespunde aproximativ vestului Irlandei de astăzi. Acum trebuie să ne formăm o imagine clară asupra situației. Atlantidei i-a luat foarte, foarte mult timp până să dispară. Mari mase de oameni au migrat continuu de la Vest către Est. În diferite regiuni ale Asiei, Europei și Africii erau deja triburi care ajunseseră în perioade distincte și care s-au amestecat. Apoi Marele Conducător al Oracolului Soarelui a luat grupul său restrâns de oameni aleși și au migrat către Asia Centrală, unde au fondat o colonie, din care erau emanate curentele ce aveau să pună mai târziu bazele culturilor postatlanteene. Pe lângă oamenii lui simpli, Marele Conducător mai luase ceva cu el. Aici ajungem la unul dintre capitolele, în cadrul căruia, pentru a avea măcar habar despre adevărul pe care îl conține, avem nevoie de siguranța interioară dobândită prin viața în grupa de ramură a științei spiritului.
Marele Conducător a inspectat celelalte centre de oracole, pentru a-i găsi acolo pe cei mai notabili inițiați. Există o anumită metodă prin intermediul căreia se poate pune în aplicare ceea ce numim „economie spirituală”. După cum știți, este foarte corect să spunem că după moartea unei persoane, corpul său eteric se va disipa. Doar o esență a lui este păstrată și va fi luată mai departe. Acesta este însă numai adevărul elementar, ce trebuie modificat atunci când avansăm în cunoașterea spirituală. Nu toate corpurile eterice ale oamenilor vor fi dizolvate în lumea eterică universală. Corpurile eterice precum cele purtate de marii inițiați ai celor șapte oracole atlanteene sunt valoroase. Munca lor spirituală este întrețesută corpurilor eterice și ar fi împotriva principiului economiei spirituale ca acestea să fie pur și simplu disipate. Ele urmau să fie păstrate ca prototipuri pentru timpurile următoare, iar sarcina de a le conserva îi revenea Marelui Inițiat al Oracolului Soarelui. Atunci când a condus grupul restrâns de oameni simpli spre Asia, el a purtat și cele șapte corpuri eterice ale celor mai însemnați șapte inițiați din Atlantida. Un astfel de fenomen este posibil prin metodele dezvoltate în cadrul misteriilor. Așa ceva este cu putință. Trebuie să vi le reprezentați ca pe procese spirituale, și nu ca și când corpurile eterice ar putea fi conservate în cutii; însă ele pot fi păstrate pentru timpuri viitoare.
În Asia s-au întâmplat următoarele: oamenii simpli s-au înmulțit de la o generație la alta. Ei s-au adunat în jurul călăuzitorului ca o ceată. Dincolo de orice, aveau pentru acesta un devotament extraordinar și un atașament infinit. Educația primită era condusă într-un anume fel, cu înțelepciune și cu însemnătate spirituală, în așa fel încât, după foarte multe generații, s-au petrecut anumite lucruri printr-una din metodele dezvoltate în centrele de misterii. Asemenea tehnici sunt utilizate în spatele scenei lumii exterioare și vom vedea acum în ce mod acționează ele. Conferința de astăzi va fi prima dintr-o serie de prezentări menite să ne clarifice anumite detalii privind această temă.
Prin metodele menționate este posibil ca, atunci când omul coboară spre o nouă încarnare și trebuie să se înconjoare din nou cu un corp eteric, să se întrețeasă cu noul corp eteric unul vechi, care a fost păstrat. Astfel, atunci când a venit timpul, printr-o educație atentă a grupului migrant și a urmașilor săi, șapte ființe umane, care erau suficient de pregătite, au primit la naștere întrețesute cu propriile corpuri eterice, trupurile eterice ale celor șapte cei mai însemnați inițiați ai oracolelor atlanteene. Unul dintre cei care se aflau în jurul Marelui Conducător al Oracolului Soarelui, a primit întrețesut corpul eteric al celui mai important inițiat al lui Saturn, un altul pe cel al inițiatului lui Marte, un al treilea pe cel al inițiatului lui Jupiter și așa mai departe. In final, Marele Conducător a avut lângă el șapte oameni, cu ale căror corpuri eterice erau întrețesute cele ale inițiaților importanți ai vechilor oracole din Atlantida. Dacă ați fi întâlnit aceste șapte persoane undeva, în viața obișnuită, i-ați fi considerat ca fiind ființe simple, întrucât ei nu erau reîncarnări ale Eurilor inițiaților atlanteeni, ci doar oameni simpli ce posedau noile capacități ale epocii postatlanteene. Eurile lor nu difereau cu mult față de cele ale oamenilor care au devenit purtătorii culturii primitive și simple, imediat după catastrofa atlanteană. Însă corpurile lor eterice conțineau forțele celor șapte mari inițiați atlanteeni. Avem deci aici nu o reîncarnare a Eului, ci a corpurilor eterice ale marilor inițiați. Astfel, observăm că nu numai Eul, ci și al doilea mădular al ființei umane se poate reîncarna. Iar prin faptul că cei șapte, care îi urmau Marelui Inițiat al Oraculului Soarelui, dețineau cele șapte corpuri eterice conținând forțele epocii atlanteene, erau ființe umane inspirate. În anumite momente, aveau capacitatea să lase să curgă, prin corpurile lor eterice, forțele care revelau misterele Soarelui, pe cele ale lui Marte, Saturn ș.a.m.d. Ei apăreau ca fiind inspirați, însă mesajele lor depășeau posibilitățile lor de înțelegere de la nivelul corpului astral sau al Eului. Ceea ce aceste șapte individualități inspirate transmiteau, din diferite părți ale lumii, răsuna ca un cor minunat și armonios, iar după ce au fost unificați în Loja celor șapte Rishi, au fost trimiși în India, spre a inspira cultura străveche de acolo. Multe din profunzimile acestei culturi au fost păstrate sub forma minunată a Vedelor, multe dintre ideile extraordinare, ce depun mărturie asupra naturii profund științifice a culturii indiene, au fost conservate în Upanișade, în filosofia Vedanta ș.a.m.d.; dar învățăturile Sfinților Rishi străvechi, care nu au fost nicăieri însemnate, depășesc în frumusețe orice poate fi imaginat de noi și sunt împărtășite prin scrierile indiene, însă numai sub forma unui ecou slab, întrucât nu există însemnări din cultura primordială sacră a Rishilor, ci totul a fost transmis pe cale spirituală, sub forma Misteriilor.
Astăzi ne vom interesa despre modul în care se poate reîncarna corpul astral și despre ceea ce a fost prelucrat în timpurile străvechi atlanteene și transmis apoi, sub forma misteriilor, de către Marele Inițiat al Oracolului Soarelui, în epoca postatlanteană, mai exact în prima cultură a acestei epoci, în strălucitoarea cultură a Indiei.
Misterele Oracolului Soarelui însuși nu puteau fi revelate nemijlocit în India Veche. De aceea, cei șapte Rishi vorbeau despre o ființă care se afla în afara sferei lor de cunoaștere, ființă ce conducea Soarele și îi direcționa forțele spre Pământ, despre Vishva-Karman, ce se găsea dincolo de înțelegerea lor. Vishva- Karman nu este altcineva decât Christos de mai târziu, despre care s-a vorbit și în vechea cultură indiană.
Cel de-al doilea discipol însemnat al Inițiatului Oracolului Soarelui, căruia i-au fost transmise misterele Ființei Soarelui, a fost Zarathustra, cel care avea misiunea de a fundamenta ulterior cea de-a doua cultură postatlanteană. El nu este Zarathustra despre care ne vorbește istoria. În timpurile străvechi era normal ca succesorul unui mare maestru al omenirii să preia numele predecesorului său. Zarathustra despre care vorbim noi acum nu este pomenit în nicio scriere, ci numai ultimul său succesor. Acest Zarathustra primordial a fost cel care a fondat cultura proto-persană și care a arătat pentru prima dată perșilor că Soarele nu posedă numai energie fizică, ci și forță spirituală, care se revarsă spre Pământ. El încerca să trezească în oamenii săi ceva ce putem caracteriza spunând: Atunci când ne direcționăm privirea către plante și tot ceea ce se află în jurul nostru și conține viață, trebuie să ne întrebăm ce ar mai fi fără lumina Soarelui. Însă, așa cum lumina Soarelui vine spre Pământ, se revarsă și forța spirituală, direcționată de o Ființă sublimă. În același mod în care omul are un corp fizic și o aură, ceea ce numim mica aură, și Soarele are un corp fizic și o aură: Ahura Mazdao, Marea Aură, care constă din ceata înaltelor ființe solare și a conducătorului lor. Zarathustra mărturisea despre acest Ahura Mazdao sau Aura Mazdao, despre Marea Aură. El s-a pronunțat despre forța Aurei Solare, prin intermediul căreia curentul evoluției a devenit posibil, precum și despre forțele oponente Ființei Solare, despre Ahriman, toate acestea fiind învățăturile exterioare ale lui Zarathustra.
El a avut discipoli apropiați, pe care i-a inițiat în marile misterii ale lumii. Îi vom menționa pe doi dintre aceștia. Primului dintre ei i-a comunicat Zarathustra toată înțelepciunea necesară pentru a ajunge la clarvedere în corpul astral, precum și la abilitatea de a percepe ceea ce se întâmplă, într-un anumit moment, simultan în lumea fizică și în cea spirituală. Astfel, a avut un discipol pe care l-a făcut clarvăzător în corpul astral și care putea privi în lumile spirituale ale sferei astrale, ale Devachanului, precum și în lumi mai înalte și căruia i-au fost transmise toate misteriile aparținând în același timp lumii fizice și celei spirituale. Unui alt discipol i-a transmis ceea ce poate fi numit capacitatea de a citi în Cronica Akasha, acea putere clarvăzătoare care ia naștere odată cu apariția clarvederii la nivelul corpului eteric și care permite ființei umane să perceapă diferitele faze ale evoluției, așa cum s-au succedat ele de-a lungul timpului. În timp ce un discipol a primit capacitatea de a percepe evenimente simultane, celălalt a aflat ceea ce comunică Cronica Akashă a Pământului și a Soarelui, succesiunea evenimentelor, devenind astfel capabil să înțeleagă evoluția celor două corpuri planetare. Prin faptul că Zarathustra a oferit discipolilor săi aceste capacități, el a făcut posibilă continuitatea culturii postatlaanteene.
Primul discipol s-a reîncarnat apoi ca marele inspirator și institutor al noilor curente ale culturii egiptene, ca ființa pe care o cunoaștem sub numele de Hermes sau Hermes Trismegistos. El a primit, prin procese care sunt cunoscute în misterii, corpul astral al lui Zarathustra, pentru a revela mesajul și misterele lumilor divine și pentru a le încorpora culturii egiptene. Vedem astfel că trupul astral al lui Zarathustra a fost păstrat, prin fenomene pe care le vom cunoaște treptat, și transmis unuia dintre discipoli, odată cu noua naștere ca Hermes, care l-a purtat ca pe un înveliș.
Celălalt discipol s-a reîncarnat și el. Lui urma să îi fie revelat tot ceea ce în Cronica Akasha are legătură cu Pământul. El avea să primească trupul eteric al lui Zarathustra, întrețesut cu al său dar, pentru ca acest fapt să devină posibil, era necesar să aibă loc un eveniment deosebit. Forțele noului corp eteric trebuiau cumva iluminate în discipol. Întâmplările pomenite ne sunt relatate în documentele religioase, într-un mod frumos, special. Să ne aducem în fața sufletelor ceea a fost menit să aibă loc.
Acest discipol reîncarnat al lui Zarathustra avea propriul corp astral, propriul Eu și a primit întrețesut corpul eteric al lui Zarathustra. Trebuia, astfel, ca de mic copil, înainte ca puterea de judecată să ia naștere în corpul său astral sau ca Eul său să interfereze, să simtă cum forțele corpului eteric primit deveneau active în el, proces ce trebuia să aibă loc sub forma unei inițieri. Era necesar ca forțele corpului eteric al lui Zarathustra să fie trezite în acest discipol reîncarnat când era foarte mic, înainte să înceapă evoluția sa individuală. Din acest motiv, copilul a fost așezat într-un coș de nuiele și i s-a dat drumul pe apă, fiind astfel complet izolat de restul lumii și în imposibilitatea de a interacționa cu ea. Atunci au încolțit forțele eterice ale corpului eteric al lui Zarathustra. Acest discipol reîncarnat nu este altul decât Moise, iar în cadrul povestirii despre el și a expunerii sale am menționat misterul profund care se află în spatele scenei lumii exterioare, mister ce are legătură cu păstrarea corpului eteric al lui Zarathustra și retrezirea lui în Moise. Astfel, Hermes și Moise au fost capabili să ghideze mai departe cultura postatlaneană, în modul în care a și avut loc.
După ce am auzit aceste exemple ale reîncarnării corpurilor eteric și astral, știm că a vorbi doar despre reîncarnarea Eului nu este suficient și că și alte mădulare ale constituției umane, cu care ne-am familiarizat deja, precum corpul eteric și cel astral, se pot reîncarna. Există un principiu în economia spirituală, conform căruia ceea ce a fost deja dobândit nu piere, ci este păstrat și transmis mai departe posteriorității. Toate cele menționate se pot întâmpla însă și într-un alt mod. Vom vedea într-un exemplu că există și alte metode pentru a purta trecutul în viitor.
Vă amintiți despre o personalitate menționată în Biblie, despre Sem, unul dintre fiii lui Noe, strămoșul poporului semit. Este dovedit chiar și ocult că în spatele lui Sem se află o individualitate, care trebuie considerată individualitatea poporului semit. Când un număr de ființe umane trebuie să descindă dintr-un anume strămoș, este necesar, pentru aceasta, ca o provizie specială să fie realizată în lumile spirituale. În cazul lui Sem, provizia a constat în a-i fi creat, în lumile spirituale, un corp eteric pe care urma să îl primească. Sem a deținut, deci, un corp eteric special țesut pentru el în lumile spirituale. În modul acesta a devenit capabil să poarte în propriul său corp eteric o ființă deosebit de înaltă, care altfel nu ar fi putut să se încarneze niciodată pe Pământ, să pătrundă într-un corp fizic atât de dens. Ea putea să se încarneze numai în virtutea faptului că putea pătrunde corpul eteric al lui Sem, care era el însuși – avea propriile sale corpuri fizic, eteric, astral, precum și Eul – dar care avea întrețesut cu trupul său eteric, un alt corp eteric ce aparținea unei ființe înalte din lumile spirituale și care era pregătit special pentru a pune fundamentele unei seminții. Dacă Sem ar fi fost cercetat cu o conștiență clarvăzătoare, ar fi fost perceput ca fiind Sem însuși și, extinzându-se în afara lui, ceva precum o a doua ființă, conectată cu trupul lui eteric, ființă care s-a încarnat într-un corp omenesc, cel al lui Sem, pentru a împlini o misiune specială. Ea nu avea în spate diferite încarnări, precum oamenii, ci a coborât numai atunci. O asemenea ființă este numită avatar. Ea nu se simte acasă în lumea noastră, însă coboară o dată, să locuiască aici, pentru a împlini o sarcină anume. Partea din constituția suprasensibilă a omului care este locuită de o asemenea ființă- avatar capătă o caracteristică specială, aceea de a se multiplica. În același mod în care, dacă semănăm un grăunte de cereală în pământ, crește tulpina și apoi spicul, în care este înmulțit grăuntele, s-a multiplicat și corpul eteric al lui Sem în multe copii, care au fost întrețesute tuturor descendenților săi. Astfel au fost întrețesute copiile corpului eteric, ce fusese cândva special pregătit pentru Sem, ca imagine primordială, corpurilor eterice ale succesorilor săi.
Corpul eteric al lui Sem a fost utilizat mai târziu și în altă manieră. Cum s-a petrecut, putem să ne aducem în fața sufletului cel mai bine printr-o comparație. Puteți fi un european extrem de cultivat, însă dacă vreți să transmiteți cunoașterea voastră hotentoților, trebuie să le învățați limba. În același mod trebuie și ființele înalte, care coboară spre a ghida omenirea, să își plăsmuiască forțele prin care să poată vorbi de pe Pământ oamenilor. Într-o etapă ulterioară de evoluție a poporului semit, a apărut necesitatea ca o ființă însemnată să coboare pe Pământ spre a comunica cu oamenii și a da un impuls de viitor culturii lor. Această ființă, cunoscută sub numele de Melchisedek, trebuia să îmbrace corpul eteric păstrat al lui Sem. Astfel, avem în corpul eteric al lui Melchisedek întrețesut acel corp eteric, deținut inițial de Sem, locuit de o ființă-avatar și utilizat apoi de Melchisedek, spre a-i transmite lui Abraham impulsul necesar pentru progresul culturii semite. Am devenit, în acest fel, familiarizați cu un mod unic prin care un corp eteric se dezvoltă într-un om anume și este ulterior alocat unei anume individualități, spre a împlini o misiune. Asemenea exemple pot fi regăsite până în cele mai noi timpuri și, pe măsură ce le urmărim, ne devine treptat clar ceea ce ocultismul ne poate spune astăzi în acest sens, și anume că la majoritatea oamenilor actuali nu mai avem un corp eteric sau astral ce a fost creat la naștere în totalitate din lumea eterică sau astrală universală. Aproape fiecare om are în propriul corp eteric sau astral un fragment ce a fost păstrat din timpurile străvechi, întrucât în economia spirituală ceea ce este folositor se păstrează spre a fi continuu reutilizat.
Să menționăm alte două exemple ale timpurilor moderne, ce ne pot ilustra cum acționează misterele de la o epocă la alta. Primul dintre ele se referă la o personalitate care este prezentată în cartea mea Mystik im Aufgange des neuzeitlichen Geisteslebens und ihr Verhältnis zur modernen Weltanschauung (Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu o concepție modernă despre lume), și anume Nicolaus Cusanus. Dacă îi citiți scrierile, veți găsi o operă pe care el însuși o denumește De docta ignorantia (Despre ignoranța învățată), deși în ea se regăsește mai multă erudiție decât în majoritatea cărților ce se consideră erudite. Titlul are însă un sens anume. Dacă citiți alte lucrări ale sale, veți regăsi prezentarea profetică a imaginii lui Copernic despre univers. Ea se află în acele conținuturi, pentru cel care citește cu atenție. Abia în timpul lui Copernic era lumea suficient de matură pentru a accepta această imagine. Dacă cercetăm legătura dintre ei, descoperim cele ce urmează. Într-unul dintre mădularele constituției suprasensibile a lui Cusanus se afla o individualitate străveche foarte înaltă*, fapt care a făcut posibil ca trupul astral al lui Nicolaus Cusanus să fie păstrat și apoi întrețesut cu trupul astral al lui Nicolaus Copernic. Astfel, putea fi renăscută în el cunoașterea deținută cândva de Nicolaus Cusanus. Acesta este un exemplu despre cum s-a reîncarnat corpul astral.
*Vezi conferința din 25 februarie 1909, în ciclul Theosophie und Okkultismus des Rosenkreuzers (Teosofia și ocultismul rosicrucienilor), GA 109.
Un alt exemplu este cel al lui Galilei, iar cei dintre dumneavoastră care s-au gândit asupra acestui fapt, știu ce însemnătate extraordinară are el pentru gândirea modernă. Fără el, nu ar exista de fapt fizica, întrucât întregul mod de a gândi în termenii fizicii provine din teoriile sale. Fiecare școlar află în prezent din cele dintâi cărți, elementare cărți, despre legea inerției sau primul principiu al dinamicii, care postulează că un corp aflat în mișcare tinde să își păstreze starea în care se află până când întâlnește un obstacol. Deci, dacă aruncăm un obiect, el își va continua mișcarea până când va întâlni un obstacol. Astfel gândim noi în prezent și asta învață copiii din manuale. Înainte de Galilei nu se gândea așa. Oamenii acelor vremuri credeau că dacă aruncau o piatră, zborul ei nu putea continua dacă aerul nu o conducea sau nu o împingea din spate. Vedem că legile corpurilor în cădere, a pendulului și a mașinilor simple provin toate de la Galilei.
El a primit cunoașterea printr-o anumită inspirație. Vreau numai să vă amintesc modul în care a descoperit legea pendulului, observând o lampă ce se balansa în Domul din Pisa – o realizare de geniu. Mulți oameni au trecut pe lângă această lampă fără să observe nimic. Lui Galilei îi datorăm legile fundamentale ale mecanicii. Un asemenea om, care poate fi inspirat într-o manieră atât de profundă, are un corp eteric a cărui pierdere ar contrazice principiile economiei spirituale.
Corpul lui eteric a fost, din acest motiv, păstrat și a reapărut, la relativ scurt timp, întrețesut unei personalități, ale cărei realizări aveau să fie de mare însemnătate. Ea a trăit într-un sat îndepărtat din Rusia, până când, într-o zi, a fugit de acasă spre Moscova. În acest tânăr se dezvoltă rapid un talent extraordinar și dobândește foarte repede, în școlile din Rusia și Germania, cunoașterea acelor vremuri, care îl va aduce la apogeul culturii timpului. Tot ceea ce a avut de făcut a fost să acumuleze cunoștințele despre ceea ce se dezvoltase pe Pământ în perioada care trecuse de la moartea sa – în corp eteric – ca Galilei. Astfel a devenit acest om fondatorul întregii literaturi clasice din Rusia, creând practic scrieri literare din nimic. Mai mult decât atât, el a stimulat, în mod deosebit, toate domeniile științifice legate de fizică și chimie și mai ales pe cele ale mecanicii. Mihail Lomonosov este cel ale cărui realizări și reforme au fost posibile numai prin aceea că trupul eteric al lui Galilei îi era întrețesut. Moartea lui Galilei la jumătatea secolului al XVII-lea și nașterea lui Mihail Lomonosov la începutul secolului al XVIII-lea, având corpul astral al lui Galilei, reprezintă una dintre acele reîncarnări profunde, în care un alt mădular, și nu Eul,se reîncarnează. Astfel de lucruri ne poartă spre o înțelegere profundă a întregului proces de evoluție a omenirii și a altor factori care s-au dezvoltat în cursul timpului și care au condus la condițiile prezentului nostru.
Cel mai mare avatar pe Pământ a fost Christos însuși, care a locuit pentru trei ani în cele trei învelișuri suprasensibile ale lui Iisus din Nazareth, fapt ce a făcut posibil, mai ales pentru corpurile eteric și astral, să se multiplice, în sensul menționat anterior. In fapt, după împlinirea Misteriului de pe Golgotha, ca rezultat al minunatei economii spirituale, existau în lumile spirituale foarte multe copii ale corpurilor eteric și astral ale lui Iisus din Nazareth. Astfel, aceste replici erau ca și cum am fi avut imaginile originare ale corpurilor eteric și astral ale lui Iisus din Nazareth. Prin intrarea unui avatar într-un înveliș suprasensibil uman, mădularul ocupat se va dispersa în multe copii. Față de replicile corpului eteric al lui Sem, cele ale corpurilor eteric și astral ale lui Iisus din Nazareth au avut o caracteristică deosebită. Copiile corpului eteric al lui Sem puteau fi implantate numai celor care îi urmau ca descendenți consangvini, în timp ce corpurile eterice și astrale care proveneau din cele ale lui Iisus din Nazareth puteau fi transmise tuturor oamenilor, indiferent de naționalitate sau rasă. O copie a corpului eteric sau astral arhetipal al lui Iisus din Nazareth putea fi implantată oricărei persoane, care, prin propria evoluție, devenise suficient de matură pentru a o primi, indiferent cărei rase aparținea. Vedem astfel, în evoluția ulterioară a creștinismului, cum, în spatele faptelor istorice, au loc fenomene remarcabile ce constituie cursul exterior al evenimentelor inteligibil.
Cum s-a răspândit creștinismul? In primele secole s-a întâmplat de așa manieră, încât putem spune că s-a transmis pe planul fizic. Vedem că în acele timpuri creștinismul a fost propagat în mod special prin ceea ce a existat ca referință fizică. Apostolii au pus accent pe transmiterea creștinismului bazată pe o percepție directă, de natură senzorială a evenimentelor. „Am pus mâinile pe rănile Lui" era afirmația doveditoare a faptului că Christos a umblat pe Pământ într-un corp omenesc. Cu alte cuvinte, a fost scos în evidență ceea ce planul fizic putea oferi ca mărturie pentru dezvoltarea creștinismului. A fost o perioadă lungă accentuată de faptul că cei care fuseseră ei înșiși discipoli ai Apostolilor au purtat mai departe creștinismul și că ei îi cunoșteau pe cei care Il urmaseră pe Domnul. Putem spune, deci, că totul se baza pe mărturia oculară, fapt ce continuă, într-un mod și mai profund, până în perioada Sfântului Augustin. El afirmă: „Nu aș crede în veridicitatea Evangheliilor dacă autoritatea Bisericii Catolice nu m-ar cons¬trânge să o fac.” Deci de ce credea el? Deoarece avea convingerea că Biserica exterioară a propagat Evanghelia în planul fizic de la o decadă la alta, de la un secol la altul. Insă în secolele următoare, din al V-lea până în al X-lea, trasmiterea creștinismului a avut loc într-o altă manieră. De ce și cum? Răspunsul este foarte util, dacă dorim să urmărim progresul spiritual al evoluției omenirii.
Puteți vizualiza modul de răspândire în această perioadă, luând drept model, spre exemplu, o operă precum armonia evanghelică, intitulată Heliand, scrisă în limba saxonă veche. In această lucrare aveți perspectiva unui inițiat despre ceea ce înseamnă Ideea-Christos și percepția Ființei-Christos. Heliand (Salvatorul), pe care îl descrie inițiatul saxon, are o natură suprasensibilă, însă nu este redat în contextul evenimentelor din Palestina, ci ca un prinț de origine germană. Apostolii sunt persoane din țări germanice și întregul creștinism este îmbrăcat într-un vestmânt central-european. De ce? Pentru că inițiatul care se află în spatele operei și care a compus-o la sugestia lui Ludovic cel Pios avea capacități de clarvedere, astfel încât a putut să-L perceapă pe Christos într-un mod asemănător lui Pavel, în cadrul evenimentului din Damasc. Odată cu Misteriul de pe Golgotha, Ființa-Christos s-a unit cu trupul astral al Pământului, prin aceasta pătrunzând cu forța Sa aura Pământului; iar când Pavel a devenit clarvăzător, a putut percepe: Christos este prezent. El nu s-a lăsat mișcat în credința sa de evenimentele din Palestina, însă prin vederea directă a Lui, a Celui ce era întrețesut cu Pământul, s-a preschimbat din Saul în Pavel. Intr-un mod similar, Christos cel înviat, Christos, care trăiește în lumile spirituale de la Evenimentul de pe Golgotha, s-a revelat autorului lui Heliand, El devenind astfel mai important pentru poet decât Christos cel istoric, din Palestina. De aceea, scriitorul îl prezintă într-un alt scenariu, întrucât Christos cel spiritual era mult mai important pentru el, decât imaginea Sa exterioară. Cum de a putut cel care a compus Heliand să transmită o asemenea imagine, din percepție clarvăzătoare? Deoarece in corpul său eteric era întrețesută o copie a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth. A fost așa întrucât în acele secole, din al V-lea și al VI-lea până în al IX-lea și al X-lea, o copie a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth a fost întrețesută celor care erau destinați să contribuie într-un fel la evoluția creștinismul. Acesta a fost și cazul individualității scriitorului lui Heliand.
Multe ființe umane au primit o copie a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth întrețesută corpului lor eteric. Astfel, putem observa că, în acele secole, oamenii trăiau în imaginațiuni corespunzătoare evenimentelor de pe Golgotha. Toți cei care au creat prototipul Mântuitorului pe cruce, al Mariei cu Pruncul Iisus, fuseseră inspirați să prezinte imagini ale Evenimentelor de pe Golgotha și a ceea ce era în legătură cu acestea prin unul și același lucru, prin faptul că toți aveau întrețesute corpului lor eteric o copie a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth. Faptul că picturile evenimentelor de pe Golgotha păreau reprezentări ale unui tipar se datorează clarvederii pe care o aveau acești oameni; creațiile lor au fost transmise posterității prin tradiție. Ceea ce avem ca opere în imagini ale Evenimentelor de pe Golgotha provin de la persoane care au avut întrețesută o asemenea imagine a corpului eteric al lui Iisus. Ei vedeau astfel ceea ce avea legătură cu acele evenimente ale creștinismului. Şi cel care a scris, în timpul lui Carol cel Pleșuv, opera Einteilung der Natur (Despre diviziunea naturii), Johannes Scotus Eriugena, a avut întrețesută o astfel de copie a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth.
Din secolele XI-XII până în secolul al XV-lea, au trăit oameni care au primit întrețesută, cu propriul lor corp astral, o copie a corpului astral al lui Iisus din Nazareth. Astfel, în secolele V-X, vedem persoane care au avut întrețesută cu trupul eteric o replică a corpului eteric al lui Iisus din Nazareth, iar din secolul al XI-lea până în secolul al XV-lea, o copie a corpului astral întrețesută cu propriul trup astral. Prin considerarea acestui fenomen ne devin comprehensibile anumite personalități ale vremii respective. Cum va fi percepută o asemenea personalitate, al cărui corp astral este impregnat de o replică a corpului astral al lui Iisus? Eul lui Iisus nu este încarnat în acest om, ci personalitatea respectivă are Eul său. Prin judecata Eului propriu pot interveni unele erori în viața sa, însă, prin faptul că în corpul astral se află o copia importantă a Marelui Prototip, devoțiunea și toate sentimentele care se țes în interiorul corpului astral vor apărea în prim-plan ca esență intrinsecă a corpului astral, chiar dacă poate sunt în contradicție cu Eul însuși. Gândiți-vă la Francisc din Assisi! Acolo aveți o personalitate, în al cărui corp astral era întrețesută o copie a corpului astral al lui Iisus din Nazareth. Puteți regăsi în biografia sa unele extreme, cauzate de faptul că Eul său nu se afla la același nivel cu trupul său astral. Însă dacă îi studiați sufletul, luând în considerare faptul că Eul său nu era capabil întotdeauna să judece corect sentimentele minunate și smerenia deosebită conținute de corpul astral, îl veți înțelege în mod corespunzător. În Francisc din Assisi era încarnată o copie a corpului astral al lui Iisus din Nazareth și acesta a fost cazul multor personalități ale acelor vremuri – printre franciscani, dominicani și alte personalități, care pot deveni inteligibile numai atunci când sunt observate în lumina acestor cunoștințe. Spre exemplu, o astfel de personalitate a fost și renumita Sfânta Elisabeth din Thuringia. Astfel, ceea ce a avut loc în mod exterior ne va deveni inteligibil abia atunci când observăm cum a fost transmis spiritualul în diferitele perioade istorice și cum s-a propagat în cursul timpului.
Odată cu întruparea lui Christos în Iisus din Nazareth, a avut loc ceva precum o imprimare a Eului în corpul Său astral. Când Ființa-Christos a intrat în corpul astral, ne putem reprezenta cu ușurință că ceva precum o imagine a Eului a luat naștere la periferie, de jur-împrejurul corpului astral. Această copie a Eului lui Christos, ce se afla în trupul lui Iisus, a produs foarte multe copii care au fost păstrate în lumile spirituale. Unele personalități, care urmau să fie profeți ai unor noi timpuri, dețineau o asemenea copie în Eul lor. Spre exemplu, unii dintre misticii germani, L-au proclamat pe Christos cel interior cu o fervoare deosebită întrucât aveau ceva precum o copie a Eului lui Christos încarnată în ei – numai o copie însă, bineînțeles. Doar ființele umane care se vor pregăti treptat pentru o înțelegere deplină a lui Christos, care prin cunoașterea lumilor spirituale vor înțelege ceea ce este cu adevărat Christos, așa cum apare El de-a lungul timpului în diferite forme, în cursul evoluției omenirii, vor dobândi treptat maturitatea necesară pentru a avea, să zicem, viețuirea lui Christos în ei înșiși, vor putea primi una din copiile în așteptare ale Eului-Christos, pe care Christos le-a creat în trupul lui Iisus prin imprimare.
A pregăti ființele umane spre a deveni suficient de mature, încât un număr din ce în ce mai mare dintre ele să primească o copie a Ființei-Eu a lui Christos Iisus, face parte din misiunea profundă a curentului spiritual al lumii. Cursul evoluției creștinismului este astfel: mai întâi, răspândirea în planul fizic, apoi prin intermediul corpurilor eterice, mai apoi prin încarnarea copiilor corpului astral al lui Iisus în cele ale oamenilor. Acum trebuie să vină timpul ca, în din ce în ce mai multe ființe umane, Esența-Eu a lui Christos Iisus să răsară drept cea mai intimă Ființă a sufletului lor. Da, aceste copii ale Individualității lui Christos Iisus așteaptă să fie preluate de sufletele umane, ele așteaptă!
Acum puteți vedea din ce profunzimi acționează curentul universal al științei spiritului. Ea nu este o teorie, o sumă de concepte creată pentru a aduce claritate oamenilor, ci este o realitate, care intenționează să ofere realități sufletului uman. Acela care dorește să dobândească o înțelegere spirituală a creștinismului și să îl viețuiască în el, va contribui ca, în prezent sau într-o încarnare viitoare, să primească întrețesută cu propriul său Eu o copie a Eului individualității lui Christos Iisus. Cel care înțelege cea mai adevărată, mai profundă esență a curentului lumilor din perspectiva științei spiritului, se pregătește pe el însuși nu numai pentru cunoaștere, ci pentru o întâlnire cu realitatea, întrucât aceasta este adevărata realitate profund spirituală. Simțiți faptul că în mișcarea noastră nu ne preocupăm cu împărtășirea de teorii izolate, ci cu pregătirea ființelor umane în a accepta fapte. Suntem preocupați ca oamenii să primească ceva care așteaptă în lumile spirituale, fapt ce poate deveni realitate atunci când se pregătesc în modul corespunzător.
