Astăzi, când suntem aici uniți pentru prima dată, vom vorbi despre probleme intime ale științei spirituale. Mai întâi vom vorbi despre generalități iar data următoare [Nota 28] despre lucruri concrete care se referă la evoluția individualității umane. Viața unei individualități se poate înțelege numai dacă cunoaștem epoca în care a trăit. Sufletul uman se dezvoltă pe parcursul timpului prin aceea că trece de la o încarnare la alta. Capacitățile umane au ajuns la punctul în care omul poate percepe și prelucra prin ele lumea simțurilor. Înaintea acestei epoci, în timpul în care omul poseda o anumită clarvedere, care, trebuie spus, era ca de vis, ele erau cu totul altfel.
În acea epocă omul nu putea dezvolta nici o conștiență de sine, nici o conștiență de eu. Vechea clarvedere de vis trebuia să dispară și omul trebuia să fie restrâns la lumea simțurilor pentru ca – pe calea posibilității de deosebire a fenomenelor fizice – să ajungă la conștiența de sine. În viitor el va redobândi clarvederea dar, în același timp, va putea păstra și conștiența de sine.
Chiar dacă evoluția sa s-a desfășurat încet, totuși poate fi stabilit timpul în care a început dezvoltarea stării de conștiență a percepțiilor senzorial fizice. Este anul 3101 înainte de apariția lui Christos pe pământ. Până atunci exista o clarvedere naturală. Apoi aceasta a dispărut treptat și de atunci a început epoca întunecată, așa-numita mica Kali Yuga, în care sufletul uman nu mai putea percepe lumea spirituală. Să ne reprezentăm situația în care se aflau sufletele în primele timpuri ale acestei epoci întunecate. Sufletul omului putea, din amintirea epocilor trecute, să-și spună: eu puteam să privesc spre ființele spirituale, eu vedeam cel puțin o parte a lumii în care învățau vechii Sfinți Rishi, în care învăța vechiul Zoroastru. Puteam să îi aud pe acești mari maeștri, îi puteam auzi pe acești mari conducători care îmi vorbeau despre înțelepciunea care vine din lumea spirituală. – Dar această simțire a devenit din ce în ce mai slabă în acele suflete.
Trei mii de ani după începutul epocii întunecate a luat naștere noua capacitate de unire a omului cu lumea spirituală; omul putea să se unească cu lumile spirituale cu eul său; asta înseamnă că avea posibilitatea să perceapă lumea spirituală cu toate că percepția umană era mărginită la simțuri. Această posibilitate a luat naștere prin întruparea lui Christos. Toate celelalte mari ființe conducătoare se întrupau așa încât ființa lor spirituală era unită cu trupul astral. Dacă ne străduim să înțelegem ființa lui Boddhisatva, aflăm că partea lui spirituală, care acționa pe pământ, se ridica în lumile superioare și nu era unită decât cu trupul astral. Numai la Christos găsim că ființa Sa spirituală, divină, a fost în legătură directă cu un trup fizic, ceea ce înseamnă că eul lui Iisus a părăsit învelișurile sale fizice, eterice și astrale, iar eul lui Christos s-a întrupat în acestea, astfel încât eul fiecărui om poate avea legătura cu Christos. Ca urmare a acestui fapt vedem că în primele epoci, marii conducători ai omenirii puteau percepe în așa fel încât ei nu puteau să ajungă la înțelegerea legăturii lor cu lumea spirituală decât prin intermediul imaginilor. La Christos, dimpotrivă, întreaga sa biografie este alcătuită din fapte, fapte care apar în lumea fizică, ceea ce înseamnă că evenimentul christic poate fi înțeles cu intelectul, poate fi înțeles cu rațiunea fizică.
Dumnezeu trebuia să se coboare în planul fizic deoarece capacitatea de percepție umană nu se mai putea ridica deasupra lumii simțurilor fizice. De aici provine marea profeție a lui Ioan Botezătorul în Evanghelie, anume că trebuie schimbată dispoziția sufletească pentru ca împărăția cerurilor să se poată apropia de noi.
În trecut, omul se putea apropia până la un anumit nivel de împărățiile cerurilor prin clarvedere. Acum omul trebuia să le găsească în Christos Însuși, prin intermediul simțurilor. Pentru ca omenirea să nu-și piardă legătura sa cu lumile spirituale în timpul epocii Kali Yuga, Christos trebuia să coboare pe plan fizic.
Epoca întunecată s-a întins pe parcursul a peste 5000 de ani; iar noi trăim acum în momentul important al sfârșitului epocii Kali Yuga. Din 1899, epoca întunecată, care a început cu 3101 ani î.Chr., s-a încheiat și din acel moment încep să se dezvolte treptat anumite capacități care nu sunt cunoscute încă de știința umană. În secolul al XX-lea se vor dezvolta treptat, într-o parte a omenirii noi capacități sufletești. De exemplu, va fi posibil, înainte ca secolul al XX-lea să se încheie, ca oamenii să perceapă trupul eteric uman. O altă capacitate va fi aceea că atunci când cineva va privi în interiorul său așa cum privește o imagine în vis, va percepe și o contra-imagine a faptei pe care se pregătește să o întreprindă. Anumiți oameni deosebiți, predispuși pentru aceasta, vor mai face și altă experiență; ceea ce Pavel a trăit în fața Damascului și ceea ce a fost pentru el o experiență personală, va deveni pentru un anumit număr de oameni o experiență generală.
Importanța pe care acest eveniment îl va avea în secolul al XX-lea o putem înțelege din următoarele: Pavel putea cunoaște tot ceea ce s-a întâmplat în Palestina fără ca această cunoaștere să îl transforme din Saul în Pavel. Dispoziția sa sufletească era de așa natură încât el nu putea să fie convins că în acel nazarinean a trăit Christos. Abia evenimentul petrecut în fața Damascului i-a spus conștienței sale clarvăzătoare: Christos este prezent.
Oamenii care vor avea această experiență directă în secolul al XX-lea, care vor avea trăirea experienței din fața Damascului, vor primi o cunoaștere directă despre Christos, ei nu vor mai simți nevoia să se bazeze pe documente pentru a-L recunoaște pe Christos, ci vor avea cunoașterea directă așa cum astăzi numai inițiatul o are. Toate capacitățile care pot fi dobândite astăzi cu ajutorul inițierii vor fi în viitor capacități generale ale omenirii. Această stare a sufletului, această trăire sufletească este denumită în ocultism „revenirea lui Christos”. Christos nu va mai fi întrupat într-un trup fizic, ci va apărea într-un trup eteric, așa cum a apărut pe drumul către Damasc.
Christos s-a întrupat pe planul fizic atunci când omenirea a fost mărginită doar la corpul fizic. Astăzi putem repeta cuvintele Evangheliei lui Ioan: Schimbați-vă modul de a gândi pentru ca facultățile voastre să se deschidă lumii spirituale. – Pentru că oamenii cu clarvedere eterică îl vor vedea în fața lor pe Christos în trup eteric.
Capacitățile descrise zac astăzi ca semințe în suflete. În viitor ele se vor dezvolta și se va putea spune că destinul omului, până la anumit punct, stă în mâna lui. Va fi necesar ca oamenii, atunci când acest fenomen apare, să știe ce însemnă aceste capacități. Apoi pentru acești oameni va fi imposibil să cadă în materialism ca acum. Când aceste capacități vor apare, ele nu vor fi de îndată luate în considerație. Oamenii care vor avea astfel de capacități vor fi considerați fantaști sau bolnavi. Solia spiritual-științifică are, din acest motiv, misiunea de a pregăti oamenii pentru înțelegerea unor astfel de capacități. Idealurile comunicate de știința spirituală nu sunt deci idealuri arbitrare, ci un mijloc necesar pentru dezvoltarea omenirii.
Cele ce am spus va fi repetat deseori în anii viitori, dar este necesar ca acestea să fie corect înțelese. Este posibil ca tendințele materialiste să pătrundă în Societatea teozofică până la punctul în care să se creadă că atunci când va reveni Christos va lua un trup, un corp material [Nota 29]. Cu aceasta însă s-ar atesta că omenirea nu a făcut nici un progres pe parcursul ultimilor 2000 de ani. Înainte cu 2000 de ani, Christos a apărut într-un corp fizic, pentru percepția fizică. Pentru clarvederea viitoare, El va apărea într-un trup eteric. Noi ne pregătim cu ajutorul științei spirituale pentru a înțelege epoca importantă care ne stă în față. Pentru a fi teozof nu este suficient să înțelegi în mod teoretic teozofia, ci trebuie să o faci să crească în tine. Va fi necesar să studiem foarte exact acest mare eveniment.
Vor exista oameni care vor încerca, din direcția materialistă, să beneficieze de avantajele teozofiei și să inducă credința că ei ar fi Christos. Și vor exista oameni care le vor acorda încredere. Va fi o încercare pentru adevărații teozofi de a se înarma împotriva unor astfel de ispitiri și ‒ în loc să își înjosească în felul acesta sentimentul uman ‒ să îl ridice spre lumea spirituală. Cei care vor înțelege în mod corect teozofia le vor spune falșilor Mesia din secolul al XX-lea: Voi vestiți apariția lui Christos pe planul fizic, însă noi știm că Christos nu se va manifesta decât ca apariție eterică. – Adevărații teozofi vor aștepta apariția lui Christos pentru simțurile superioare. Înainte de a muri omul trebuie să fi înțeles adevărata însemnătate a revenirii lui Christos; atunci această înțelegere i se va deschide în sens spiritual în timpul vieții dintre moarte și o nouă naștere. Cei care nu vor avea însă capacitatea de a înțelege însemnătatea revenirii lui Christos pe pământ trebuie să aștepte o nouă întrupare pentru a dobândi această înțelegere pe planul fizic.
Trăim acum într-o epocă foarte importantă. Trebuie să caracterizăm evenimentul revenirii lui Christos, eveniment trăit de oameni clarvăzători. Putem caracteriza acest eveniment prin aceea că ne îndreptăm atenția spre cosmos și indicăm un eveniment care stă în aceste zile în fața noastră. Acest eveniment este apariția cometei Halley, care este, în același timp, obiect de studiu al teozofiei rozecruciene. Apariția acestei comete depinde de evenimentele din lumea spirituală. Așa cum mișcările planetelor care se rotesc în jurul Soarelui corespund unor evenimente regulate în evoluția omenirii, tot așa apariția unei comete corespunde unei influențe care se alătură evenimentelor regulate. Cercetarea rozecruciană a constatat că fiecare cometă are o influență deosebită asupra evoluției umane. Cometa actuală are o influență deosebită prin aceea că exercită un impuls spre materialism. De fiecare dată când a apărut cometa Halley a avut loc manifestarea unui impuls spre materialism. Apariția sa în 1759 corespunde epocii în care voltairianismul a ajuns la punctul său culminant; apariția din 1835 corespunde materialismului lui Moleschot, Büchner, printre alții. Acum ea va aduce un nou impuls spre materialism în același fel, apariția cometei este semnul exterior pentru aceasta. Cei care se vor lăsa cuprinși de această influență vor cădea mai adânc în materialism.
Totuși azi există nu numai acest impuls; acum există încă un impuls, o altă influență, care ar trebui să ridice omenirea spre înălțimile spirituale. Aceasta este observată de cei care înțeleg să descifreze semnele timpului. Semnul pentru această influență din macrocosmic este acela că Soarele, în ziua din primăvară în care ziua este egală cu noaptea, intră în constelația Peștilor. În timpul în care Christos a apărut pe Pământ, Soarele era, primăvara, în timpul în care ziua era egală cu noaptea, în semnul zodiacal al Berbecului. Soarele a început să intre în acest semn al Zodiacului aproximativ cu 800 de ani înainte de venirea lui Christos pe Pământ, iar pe timpul evenimentului de pe Golgota el era deja în acest semn. Acum Soarele a intrat deja de secole în semnul Peștilor. În următorul timp el va fi înaintat atât de mult în acest semn încât va deveni indiciul exterior pentru apariția lui Christos în trup eteric. Vedeți deci că antroposofia nu este vestită ca o oarecare învățătură teoretică, ci semnele timpului ne aduc sarcina de a învăța antroposofia. Această vestire a fost pregătită deja în vest cu multe secole înainte de cei care se numesc rozecrucieni. Printre rozecrucieni, alături de cele patru Evanghelii s-a mai studiat și o a cincea Evanghelie [Nota 30]. Prin această Evanghelie spirituală pot fi înțelese celelalte patru și va exista o parte a omenirii, tot așa cum a existat cu prilejul primei apariții a lui Christos, și în secolul al XX-lea, căreia îi va fi dată această a cincea Evanghelie. Aparținătorii mișcării rozecruciene care vor avea o conștiență clară despre aceasta vor înțelege însemnătatea acestei Evanghelii pentru omenire.
Dacă veți acorda teozofiei rozecruciene din ce în ce mai multă atenție, străduința voastră se va putea adapta progresului omenirii; prin aceasta veți fi capabili să Îl înțelegeți pe Christos care apare în formă nouă. Va veni un timp în care Îl vom putea cunoaște direct pe Christos, chiar dacă ‒ ceea ce e aproape imposibil ‒ toate documentele Evangheliilor s-ar pierde.
Despre aceste lucruri nu se poate vorbi decât într-un cerc unde s-a făcut o pregătire care nu poate fi dobândită doar prin învățături teoretice, ci printr-o respirație continuă a atmosferei din grupele noastre de lucru, în timp ce la conferințele publice trebuie să fie avute în vedere anumite granițe. Dar aici, în aceste grupe unde se respiră un astfel de aer, am putut vorbi în seara aceasta despre aceste mari adevăruri. Sufletele noastre pot să nu fie mulțumite numai cu exprimarea unor astfel de adevăruri în cuvinte; ele trebuie să dobândească în sine o forță pentru munca zilnică, o lumină care luminează de-a lungul zilei în viața obișnuită și o forță pentru viitor. Trebuie să devii mai înțelept prin adevăr, dar trebuie și să vorbești cu curaj despre el, ca despre un sânge spiritual de care vrem să ne lăsăm străbătute sentimentele și voința noastră. În următoarea conferință internă [Nota 31] vor fi indicate lucruri de o însemnătate deosebită.
