În grupul nostru a fost exprimată în multiple feluri întrebarea: de ce tocmai acum trebuie răspândite învățăturile științei spirituale, de ce nu s-a auzit nimic despre acestea, de exemplu, cu 120 de ani înainte? Așa ceva s-a întâmplat întotdeauna, numai că în alte forme decât cele de astăzi. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au apărut în mici societăți învățături care, din motive justificate, au fost scrise nu de autorii lor ci de alți oameni. Nu există decât urme sărăcăcioase care provin din școlile secrete de atunci. Sunt de pildă și astăzi cărți, în a căror foi îngălbenite – îngălbenite în sens exterior – se găsesc lucruri cu totul minunate. O astfel de carte este cea amintită de Goethe, „Aurea Catena Homeri” [Nota 32]. Ceea ce este conținut în această carte va fi considerat de omul actual, în special de cel luminat, ca fantezie și ca ceva lipsit de sens. Dacă ne apropiem de această „lipsă de sens” cu ajutorul mijloacelor științei spirituale, stăm în fața a cu totul altceva. Atunci, celui care se adâncește în acestea i se dezvăluie cele mai mari taine. Mai înainte, numai puțini puteau pătrunde până la această știință secretă; astăzi există însă o posibilitate nemărginită pentru toți cei care sunt conduși spre ea prin dorul inimii lor. De unde provine necesitatea și de unde provine deci posibilitatea ca aceste taine să fie aduse tocmai astăzi în fața publicului?
Nu există nici o epocă despre care s-ar putea spune cu tărie că ea nu ar fi o epocă de tranziție. Astfel de afirmație se face cu mai multă sau mai puțină justificare. Dar tocmai despre timpul nostru de acum, în care se desfășoară fapte fundamentale, se poate afirma cu dreptate că el este un timp de tranziție. Pentru a înțelege temeliile profunde ale timpului este necesar să ne referim la fapte cunoscute. Ne îndreptăm spre timpuri în care înălțarea spre lumile superioare trebuie să se petreacă cu conștiență clară, clarvăzătoare. În anul 3101 î. Chr. s-a dizolvat vechea clarvedere a atlanteenilor și a venit un timp în care omul a fost legat de rațiune, de creier, de toate lucrurile pe care le percepe în jurul său. Acest număr de ani, desigur, nu este un număr absolut, ci trebuie conceput ca un an mediu. Conștiența clarvăzătoare trebuia să fie tulburată pentru omenire, o anumită perioadă de timp, pentru ca omenirea să ajungă să cucerească pe deplin planul fizic. A început atunci mica Kali Yuga sau epoca întunecată, care a durat 5000 de ani, încheindu-se în anul 1899. Dar în față ne stă un timp în care omului îi va fi posibil să desfășoare capacități delicate clarvăzătoare, chiar fără o școlire deosebită. Deja în jurul anilor 1930-1950 vor exista oameni care vor spune: eu văd acolo, în jurul oamenilor, ceva ca un înveliș de lumină.
Vor exista alții care vor vedea apărând în fața lor ceva ca un fel de imagine de vis cu un conținut minunat. Dacă oamenii aceștia vor fi pe cale să înfăptuiască o faptă, atunci lor le va apărea ceva care se va ridica în suflet ca o imagine. Această imagine le va arăta ce fel de faptă vor trebui să facă mai curând sau mai târziu pentru echilibrarea faptei lor din prezent. Se va putea întâmpla ca un om în care vor apărea aceste capacități să îi povestească unui prieten despre ele iar acest prieten îi va spune probabil: da, au existat întotdeauna oameni care știau ceva despre ceea ce tu vezi. Ceea ce vezi tu ei numesc„trupul eteric al omului”, iar ceea ce apare ca imagine de vis în fața omului, ei o numeau „karma”.
Știința spirituală trebuie să apară pentru ca epoca clarvederii eterice să nu treacă neobservată, o epocă în care domnia gândirii prin rațiunea legată de creier s-a încheiat. Și așa cum Christos a trebuit să aibă un premergător, tot așa a trebuit să apară știința spirituală pentru a pregăti această epocă de clarvedere. Desigur, poate apare ceva care să împiedece din germene delicatele capacități sufletești de clarvedere. Acest pericol apare atunci când oamenii nu vor să audă de învățăturile științei spirituale, când ei se închid față de aceste învățături. Atunci oamenii la care vor apărea astfel de capacități vor fi considerați nebuni și vor fi închiși în case de nebuni. Mulți oameni vor crede că au avut halucinații, alții vor fi cuprinși de spaimă, nu vor îndrăzni să vorbească despre acestea pentru a nu fi luați în râs sau în batjocură. Asta poate face ca facultățile sufletești noi să fie călcate în picioare. Oamenii deștepți și luminați ai acelui timp – „luminat” este acela care gândește totdeauna în papuci de gâscă, dar într-adevăr în papuci de gâscă și nu „în papuci de gâscă” – vor spune atunci: Iată, au trăit mai înainte oameni care au spus că în această epocă, în această perioadă de timp vor exista oameni cu capacități deosebite. Unde sunt acești oameni? Nu vedem nici unul dintre ei. –Totuși, profeția științei spirituale s-a împlinit. Ea poate fi nimicită numai prin supraponderea materialismului. Sufletele de astăzi așteaptă înțelegere pentru acea epocă plină de lumină, care începe.
Tot ceea ce se petrece în lume se află în interacțiune. Microcosmosul corespunde macrocosmosului, dacă aruncăm de aici o privire asupra proceselor din lume, care stau în legătură cu noi. Oamenii se bucură atât de ușor când pot afirma despre un lucru că el ar fi adevărat! Pentru știința spirituală nu este atât de mult vorba de a sublinia că un lucru este adevărat; pentru ea este important ca adevărul să fie de însemnătate. S-a vorbit, de exemplu, atât de mult, și s-a scris despre asemănarea dintre sistemul osos al animalului și al omului. Desigur, acesta este un adevăr, nu se poate replica nimic la aceasta. Dar există adevăruri care sunt mult mai importante. Un astfel de adevăr este de pildă cel pe care fiecare îl poate observa, și care pare foarte simplu, dar care este în legătură cu mari evenimente cosmice. Este adevărat că omul e singura ființă care are un mers vertical, singura ființă care s-a ridicat pe verticală. La atât de frecventa observație că oasele scheletului uman se aseamănă cu cele ale scheletului maimuțelor, trebuie să adăugăm că mersul vertical al maimuțelor este totuși ratat. Maimuța a încercat să se ridice pe verticală dar nu a reușit pe deplin. Mersul său vertical este nedesăvârșit. Mersul vertical al omului stă în legătură cu Soarele și Pământul, cu acțiunea reciprocă dintre ele. Soarele trebuia să se separe de Pământ pentru ca omul să se poată ridica pe verticală. Animalul este legat de pământ, omul însă s-a ridicat pe verticală, fața sa este îndreptată în sus. El stă pe verticală; el este, cu mersul său vertical, o continuare a razei Pământului. Trebuie să simțim că acest adevăr are o mare importanță, trebuie să învățăm să îl simțim.
Să mai indicăm încă un caz important de corespondență dintre macrocosmos și microcosmos. În forma sa exterioară, omul apare ca bărbat sau ca femeie. Dar trebuie să observăm: numai din punctul de vedere exterior al omului și nu din punctul de vedere interior; în acest caz nu poate fi vorba decât despre proprietățile exterioare ale întrupării. Ce contrast corespunde în exterior, în macrocosmos, contrastului dintre feminin și masculin? – Pentru a explica acest lucru trebuie să ne aruncăm privirea în spațiul cosmic. Există substanțe rămase în urmă, care nu au preluat legitățile Soarelui și ale Pământului și au rămas în urmă, în starea de veche Lună. Legitățile contrare sunt valabile în cazul Lunii de astăzi, care este un corp ce s-a grăbit în evoluție. Ca urmare a acestui fapt, ea s-a învârtoșat prea puternic. A trebuit să se osifice, să îmbătrânească prin aceea că și-a depășit stadiul său de formare. Ea este o stare eșuată a stării viitoare de Jupiter. Este tot așa ca atunci când copilul ar vrea să aibă cultura unui bătrân. Tot astfel, luna și-a depășit forța sa, a mers prea departe, s-a omorât. În general, oamenii jură pe un adevăr pe care îl preiau ca o frază abstractă; dar în caz concret acest adevăr le apare ca o iluzie. În toate cărțile teozofice se găsește maxima că lumea ar fi o iluzie, maya. Orice teosof o recunoaște ca adevăr pe care l-a exprimat deseori. Faptul că atât trupul masculin cât și trupul feminin nu este decât o iluzie, este ceva ce se raportează precum concretul la abstract. Realitatea este următoarea: nici corpul masculin nici corpul feminin nu este, cu excepția capului, adevărat. Forma feminină nu este pe deplin evoluată, cea masculină și-a depășit stadiul de dezvoltare. Nu există nici o stare de mijloc. Rămânerea trupului feminin în urmă față de starea de mijloc, și depășirea acestei stări de mijloc de către trupul masculin asta dă așadar, o formă neadevărată. Adevărații artiști au resimțit întotdeauna această lipsă. Îmbrăcămintea a rezultat dintr-un sentiment înălțător pentru această realitate. Vechile veșminte preoțești trebuiau să se prezinte cum ar trebui să fie trupul uman. Numai ființele senzoriale puteau să se îndrepte către cultura nudului, deoarece ele nu cunoșteau o expresie mai înaltă decât corpul pe care îl vedeau în fața lor.
Există deci un corp lunar, Luna, care este catapultat dincolo de țelul evoluției, și există corpuri care au rămas în urmă, într-un stadiu anterior. Astfel de corpuri există. Ele sunt cometele.
Acum puteți întreba: Ce are aceasta de-a face cu bărbatul și femeia? – Luna și cometele sunt expresia cosmică a bărbatului și a femeii. Cometa a adus cu sine legile anterioare ale Lunii. Cometele reînnoiesc deci vechile legi lunare. Din această cauză ele poartă cu sine acidul prusic, așa cum a fost stabilit de curând de știința exterioară, fapt care a fost însă cunoscut de multă vreme de știința spirituală. Căci așa cum pe Pământ sunt necesare combinații ale carbonului cu oxigenul, tot așa au fost necesare pe vechea Lună combinații ale cianului. Acest lucru l-am prezentat deja în 1906 la congresul din Paris, în prezența președintelui nostru de atunci, Olcott [Nota 33], și a altor martori.
Deoarece femeia a rămas în urmă în evoluție ea și-a păstrat elementul material mai moale și mai maleabil, trupul feminin nu a devenit atât de material. Creierul poate fi pus mai ușor în mișcare de către spirit, în timp ce la bărbat evoluția s-a grăbit; el are dificultăți să învingă materia mai învârtoșată, să învingă forțele mai dense ale creierului. Din această cauză femeile sunt mai receptive pentru toate ideile noi, sufletul lor le cuprinde mai ușor; ele își pot dirija mai ușor gândurile prin creier, bărbatul nu își pune cu ușurință în activitate părticelele mai învârtoșate ale creierului său. Din această cauză este justificat pe deplin, de exemplu, faptul că în Societatea Teosofică există mai mult femei decât bărbați, aspect care este criticat deseori din multe direcții. Dar acelor bărbați cărora le este atât de frică de faptul că într-o viitoare întrupare vor fi femei, situația ar putea să le devină mai ușor de suportat dacă ar privi-o din acest punct de vedere.
Să folosim acum legea corespondenței dintre macrocosmos și microcosmos, dintre marea lume și mica lume, raportată la alt fapt important. Așa cum urmăm în viața obișnuită tropotul zilei, mergem la culcare, ne trezim din nou, ne preocupăm de treburile noastre, tot așa este și în spațiul cosmic. Și acolo toate urmează un drum obișnuit, apusul și răsăritul Soarelui se repetă după intervale de timp regulate. Așa cum într-o familie acest tropot al zilei este întrerupt atunci când apare un copil în familie, așa cum prin aceasta vine un impuls cu totul nou, ceva nou spiritual intră în existența Pământului, tot așa acționează în cosmos apariția unui nou corp ceresc, cel al unei comete. Tot ce este substanțial e expresia a ceva spiritual, și știința spirituală poate spune ce îi stă în fundal. Modul în care se preocupă știința exterioară de comete poate fi comparat cu observațiile pe care le face o muscă privitor la Madona Sixtină. Când musca se deplasează mergând pe tablou, ea vede și culorile, vede că într-un anumit loc e culoarea roșie, în alt loc este albastru, dar nu vede nimic mai departe. Această știință a muștei – cuvântul trebuie folosit, desigur, numai cu referire la cele ce tocmai au fost spuse -, nu știe nimic despre legitățile interioare conform cărora cometele sunt semne exterioare. Cometa Halley are tendința deosebită de a împinge oamenii tot mai mult în materialism. Fără cometa Halley nu ar fi apărut cărțile enciclopediștilor, nu ar fi apărut după 1835 nici o scriere a lui Moleschot și Büchner. Tocmai acum apare din nou semnul fatal, și dacă oamenii nu vor vrea să asculte învățăturile științei spirituale, dacă nu vor vrea să folosească ceea ce este oferit prin știința spirituală, spiritualul va fi călcat în picioare.
Dar mai există încă un semn important, care îi dă omenirii posibilitatea să nu se supună influenței negative a cometelor, iar forțele acesteia sunt mai puternice decât cele ale cometelor. Este semnul din primăvară al Soarelui în constelația Peștilor, în care ne aflăm de câteva secole, spre deosebire de timpul în care a trăit Christos, când punctul de primăvară al Soarelui era în constelația Berbecului. Am intrat în acest semn de forțe spirituale care ne vor ridica în așa fel încât prin înțelegerea acestui semn să dezvoltăm capacitățile la care trebuie să putem ajunge în această epocă a Peștilor.
Omul se înalță la adevărata demnitate de om abia atunci când înțelege în profunzime corelațiile temeiurilor spirituale. Oamenii nu trebuie să treacă orbi pe lângă ceea ce au a-i spune semnele cerești. Prin înțelegerea acestor semne trebuie să se aprindă și să lumineze înțelepciune atât în mic cât și în mare. Puteți lua ca exemplu sistemul plin de înțelepciune al unui mușuroi de furnici. Aici întregul are un sens. Fiecare furnică se simte mădular al unui întreg, în timp ce oamenii își reglează conviețuirea doar după ceea ce lor le este folositor, după ceea ce lor le pare a fi folositor. Ei aleargă încolo și încoace fără sens și rațiune. Viața umană este în multiple aspecte un nonsens. Dacă omul se situează în cadrul unei legități interioare, se maturizează pentru ceea ce trebuie să fie prezentat ca a treia faptă. Este vorba de posibilitatea de a vedea în eteric cu capacitățile nou trezite. Atunci sufletele vor vedea ceea ce a văzut odinioară Pavel: ei îl vor vedea pe Christos în trupul eteric. Acest mare eveniment, reapariția lui Christos, este prezent, fără cărți și documente, pentru cei care se pregătesc în mod demn pentru aceasta. Și sarcina antropozofiei este să vestească acest eveniment. Există oameni care presimt că am depășit epoca întunecată și ne îndreptăm spre o epocă luminată. Antroposofii trebuie să parcurgă conștient acest drum. Antropozofia trebuie să-și aducă roadele în omenire, pentru a face sufletele capabile să se unească cu Christos, și nu este nici o deosebire dacă omul este în trup fizic sau dacă acest trup fizic a fost depus, pentru că El a coborât la cei morți așa cum a coborât la cei vii, și astfel impunătorul eveniment al apariției lui Christos în eteric va avea importanță pentru toate lumile.
