Oamenii care trăiesc în noțiuni abstracte și nu au nici o înclinație deosebită de a se apropia de viața spirituală în realitatea ei, spun deseori că în mersul evoluției umane ar fi existat, într-o anumită etapă sau alta, într-un anumit timp sau altul, o epocă de tranziție. Cercetătorul spiritual nu are voie să fie atât de darnic cu cuvântul „noi trăim într-o epocă de tranziție”. Cel care studiază cu adevărat viața spirituală trebuie să știe că vin astfel de timpuri de tranziție și că există și timpuri în care mersul evoluției se desfășoară în mod regulat. În acest sens putem într-adevăr să spunem că trăim într-un timp de tranziție spirituală. Ne vom ocupa astăzi de unele procese care se petrec într-o astfel de epocă.
Orice evoluție, fie ea cea a omului individual între naștere și moarte sau evoluția unei planete: totdeauna ea are în sine curenți; evoluția nu decurge liniar. Deja în viața individuală trebuie să distingem doi curenți. În educarea copilului puteți găsi deja un curent. Despre aceasta am scris în cărțulia Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale și, de asemenea, în partea a doua a cărții Știința spirituală în rezumat. De fapt, omul trăiește mai multe nașteri. În primul rând nașterea fizică. Atunci se naște numai ceea ce noi numim trupul fizic. Până atunci acesta a fost învelit de învelișul fizic matern. Această stare durează până la al șaptelea an. Până atunci el este înconjurat de învelișul eteric. La vârsta de maturizare sexuală omul se eliberează și de acest înveliș, și atunci se naște trupul astral. La 21 de ani se naște Eul.
Dacă studiem această evoluție putem spune că ea se desfășoară la om după anumite legi. Pot fi urmate anumite reguli, care sunt date în acea mică scriere Educația copilului din punctul de vedere al științei spirituale, și se obține un rezultat sănătos dacă ele sunt urmate. Alături de aceasta se adaugă ceea ce este individual pentru fiecare om: este un curent interior care merge în paralel cu primul curent. Al doilea se desfășoară în primul. Al doilea cuprinde în sine tot ceea ce vine din vieți trecute, din experiențe proprii. Deosebirea dintre curentul de evoluție exterior și cel interior poate fi recunoscută la fiecare om, în mod deosebit la oamenii care au trăsături de caracter deosebite.
Petöfi [Nota 35] este un poet ungur. Compatrioții săi vedeau în el ceva cu totul deosebit. Caracterul specific ungur se exprimă în poeziile sale lirice. Din ele faci cunoștință cu modul maghiar de a fi, simți și gândi. Dacă te apropii mai mult de acest subiect afli că el nu se numea Petöfi, ci tatăl era sârb și mama croată. Nimic maghiar nu era în el. În el s-a construit ceva care nu era maghiar: aceasta a fost evoluția exterioară. Apoi este prezentă evoluția interioară, care reflectă ceea ce vine din vieți anterioare: în esență ungur.
Un alt exemplu este scriitor german Asmus Carstens [Nota 36]. El avea un impetuos impuls pentru pictură. Dacă veți avea ocazia să-i vedeți picturile, atunci veți spune: Acestea sunt picturi făcute de un om care nu știe să picteze deloc. – Dar individualitatea sa este vârâtă în picturile sale. El a vrut să învețe să picteze cu un pictor renumit, dar cum trebuia să conducă trăsura când pictorul mergea la plimbare iar acest lucru nu vroia să-l facă, a și plecat de la el. A ajuns la un negustor de vin unde trebuia să spele butoaie. Apoi a ajuns la Copenhaga. Acolo nu a fost primit la academie pentru că era prea bătrân. – În felul acesta el nu a învățat să picteze, nu și-a dezvoltat nici un fel de simț pentru culoare, dar ceea ce a creat a devenit ceva important pentru artă. Este un exemplu pentru acele cazuri în care există un impuls deosebit din vieți anterioare căruia însă nu îi este favorabilă evoluția exterioară.
În viață trebuie să folosim astfel de rezultate ale științei spirituale dacă vrem să înțelegem viața în mod corect, altfel ele ar putea să ne aducă dovada că am neglijat ceva. De exemplu: o oarecare individualitate pășește în viață. Ea este predestinată să facă ceva. Dar neglijăm să îi formăm în mod corect, prin educație, componentele lui trupești. La vârsta de 17-18 ani – anii de criză – se arată că învelișurile nu au fost corect formate: trupul astral cu instinctele și poftele; trupul eteric nu a fost format cu dexterități corespunzătoare, obișnuințe corespunzătoare. Atunci evoluția exterioară nu corespunde cu evoluția interioară. În cazuri ușoare se întâmplă ca oamenii să-și piardă echilibrul interior; dar poate să intervină și o dezordine, o prăpădire deplină a vieții sufletești. Dacă apare așa ceva în anii de criză, nu o putem explica decât prin nearmonizarea diverșilor curenți.
Eului uman trebuie să îi dăm noțiuni și înțelegere pentru viață; obișnuințe pentru trupul eteric, noțiuni pentru trupul astral. Ceea ce vine din vieți trecute trebuie să se dezvolte liber.
În evoluția mare a omenirii putem vedea cum se întrepătrund cei doi curenți de evoluție. Sufletele care sunt întrupate aici au fost întrupate mai înainte în alte epoci: în epoca greco-latină, egipteană, persană, indiană. Lumea era altfel când sufletele dumneavoastră priveau piramidele. Dacă Pământul ar fi mereu același, atunci încarnările nu ar avea nici un rost. Ele au sens deoarece întotdeauna intervine altceva.
S-ar putea întâmpla ca una, două sau trei vieți să nu fi fost utilizate în mod ordonat, de exemplu, cea din epoca egipto-babiloniană. Atunci s-ar fi neglijat ceva ce nu ar mai putea fi recuperat. Evoluția interioară se unește de-a lungul vieții cu ceea ce noi putem învăța din viața exterioară. În felul acesta poate să apară o disarmonie între curentul de evoluție interior și cel exterior. S-ar putea afirma: ceea ce ne spui acum ne întristează; s-ar fi putut întâmpla ca noi să fi neglijat ceva, ceva ce nu vom mai putea recupera. Abia acum știința spirituală ne lămurește asupra acestui lucru și nu mai putem să recuperăm nimic. – Dar nu este așa. Până acum oamenii nu au mai fost deloc în situația de a alege în mod liber și de a neglija în mod liber. Abia acum începe timpul în care sufletele pot să neglijeze ceva, pot să rateze ceva. Din această cauză știința spirituală vine abia acum, pentru ca oamenii să audă ceea ce ei pot neglija, pentru a omul să vadă greșeala pe care o face când neglijează ceva. Știința spirituală este vestită acum pentru că omenirea are nevoie de ea acum.
Sufletul uman nu a avut totdeauna aceleași capacități ca astăzi. Mai înainte oamenii au avut o clarvedere veche, difuză. Stările de veghe nu erau, în timpurile anterioare, ca astăzi. Obiectele erau înconjurate de o aură eterică. Între starea de veghe și cea de somn omul trăia în lumea spirituală și era acolo între ființe divin-spirituale. Pe atunci omul nu știa numai din povestiri, ci din experiență directă că există lumi spirituale. Cu cât mergem mai departe în trecut, cu atât îl vedem pe om mai mult în lumea spirituală. Dar apoi porțile lumii spirituale se închid treptat în fața lui. S-ar putea da destul de exact acel interval de timp. Un proverb spune că natura nu face salturi. Acest proverb este inexact și necorespunzător. Acolo unde o frunză verde devine floare, este prezent un salt, și așa este pretutindeni.
Așa cum putem arăta aici saltul de la frunza verde la floare, tot așa poate fi indicat timpul în care a încetat clarvederea. Desigur, această stingere a clarvederii s-a petrecut treptat, dar, în medie, ea a încetat la un timp bine definit care poate fi dat ca anul 3101 î.Chr. Atunci oamenii au pierdut vechea lor clarvedere. Înainte de acest timp mai era prezentă o clarvedere obscură, ca o amintire a unei clarvederi și mai vechi. În epoca anterioară oamenii vedeau într-adevăr limpede, clar, în lumea spirituală. Și a existat un timp mai în trecut, în care oamenii vedeau lumea fizică drept ceva cu totul neimportant. Aceasta a fost epoca de aur. Acesteia i-a urmat epoca de argint, în care oamenii mai puteau încă vedea în lumile spirituale. Apoi a venit epoca de bronz, în care oamenii aveau o amintire despre vechea clarvedere, și după aceasta – începând cu 3101 –, a urmat o altă epocă, epoca noastră, în care porțile lumilor spirituale s-au închis complet.
Krita Yuga este prima epocă, epoca de aur; a doua, Treta Yuga, epoca de argint; a treia, Dvapara Yuga, epoca de bronz; a patra, Kali Yuga, numită și epoca întunecată, începe la anul 3101 î. Chr. În cadrul epocii întunecate trebuie să găsim ceva ce nu era posibil în nici o altă epocă: după trei mii de ani de la începutul acestei epoci găsim evenimentul de pe Golgota.
Omenirea nu se mai putea înălța la zei. Din această cauză trebuia ca un zeu să se coboare la ea. Aceasta s-a petrecut prin evenimentul legat de Christos. Acest lucru putea fi trăit de eu numai în timpul epocii Kali Yuga. Din această cauză evenimentul de pe Golgota trebuia să cadă în această epocă. Destinul lui Christos Iisus îl putem relata cu cuvinte omenești. Când inițiații se ridicau mai înainte spre lumea spirituală, cele viețuite de ei trebuiau redate cu cuvinte spirituale. De aceea ridicarea inițiatului, în epocile anterioare, în lumile spirituale nu este înțeleasă astăzi. Întrucât acest zeu a trăit o viață pământeană, se poate vorbi despre El cu cuvinte pământene. Atunci a existat un timp de tranziție. Acest lucru nu poate fi redat mai limpede decât cu cuvintele: Schimbați-vă dispoziția sufletească deoarece împărăția cerurilor s-a apropiat de voi. – Înțelegerea, legătura cu împărăția cerurilor, eul nu o poate găsi decât în sine însuși. Voi nu o mai puteți găsi în afara eului pământean, cerul s-a coborât până la eul vostru. „Fericiți sunt cerșetorii în spirit”, indică spre aceasta. Mai înainte spiritul le era dăruit. Acum oamenii au devenit săraci. Acum ei nu mai pot găsi spiritul decât în eul propriu.
E o idee copilărească să spunem că Christos sau Ioan Botezătorul au vestit o împărăție care ar fi trebuit să revină după o mie de ani. Ei au indicat numai faptul că noi ar trebui să ajungem în împărăție prin propriul nostru eu. Într-un astfel de timp deosebit ne găsim noi astăzi. S-ar putea întâmpla să trecem dormind prin acest timp.
Istoricul latin Tacitus povestește despre creștini nu ca despre ceva important, ci ca despre o nouă sectă. Se povestea că în Roma, pe o străduță lăturalnică, ar exista o sectă nouă, al cărei inițiator ar fi un anumit Iisus. – În felul acesta poate fi trecut cu vederea un lucru important! Așa cum pe atunci a existat un timp important de tranziție, tot așa ne aflăm astăzi într-un timp, probabil nu chiar atât de important, totuși într-un important timp de tranziție. Omenirea dobândește noi capacități care trebuie să fie folosite pentru a-L găsi tot mai ușor pe Christos.
În anul 1899 Kali Yuga s-a încheiat. În oameni se pregătesc noi forțe; dar nu numai acele forțe despre care este scris în „Știința ocultă” că pot fi dobândite prin educație ocultă. În următoarele decenii anumiți oameni vor spune că ei îi văd pe oameni cu totul altfel. Nu le va mai fi suficientă știința obișnuită. Oamenii vor vedea, treptat, trupul eteric. Unii vor vedea diverse lucruri ca premoniție, vor spune cuvinte de proorocire, ș.a.m.d. Aceste lucruri vor apărea treptat.
Se pot întâmpla două lucruri. Să presupunem că nu ar fi existat niciodată vreo antropozofie care să spună că aceste lucruri pot fi explicate. Atunci oamenii ar spune: astfel de indivizi, care văd așa ceva, sunt nebuni – și ar fi închiși în case de nebuni. Sau, antropozofia are noroc și găsește intrarea în inimile oamenilor. Avem și aici, din nou, două curente de evoluție: aceste capacități descrise se dezvoltă în curentul de evoluție exterior al omenirii; dar individualitatea noastră trebuie să crească în aceste capacități. Eurile umane trebuie să învețe să înțeleagă ceea ce se dezvoltă în felul acesta.
Nu este deloc necesar ca ceea ce vestește astăzi antropozofia ca profeție să fie crezut și respectat. Și dacă nu s-ar ajunge la ceea ce a fost profețit, atunci s-ar spune: Puteți vedea bine că profeția aceasta a fost o fantasmagorie. – Dar ceea ce nu înțeleg oamenii este că evoluția s-ar fi petrecut atunci cum nu ar fi trebuit să se petreacă. Omenirea ar fi atunci învârtoșată și uscată.
Christos a trăit numai o singură dată într-un trup fizic. Unui om, în trecut, în timpurile precreștine, înainte de a putea vedea în lumile spirituale, i s-ar fi spus: Mai există ceva, ceva spiritual, ceva ce astăzi nu este vizibil, dar va veni un timp în care tu îl vei vedea, și apoi va veni un timp în care acest mare Spirit va trăi în trup fizic. – Un om care știa despre aceste lucruri a trăit în Palestina; el însă nu L-a recunoscut pe Christos. Totuși, când l-a La perceput în trupul eteric, în mod clarvăzător, atunci a recunoscut că s-a împlinit ceea ce știa mai dinainte că trebuie să se întâmple. Atunci a știut că Christos a trăit. Acesta a fost evenimentul din fața Damascului.
Christos poate fi găsit totdeauna în trupul Său eteric prin conștiența clarvăzătoare. Când se va realiza această evoluție a omenirii, atunci oamenii vor trăi evenimentul din fața Damascului. Capacitățile apar odată cu încheierea epocii Kali Yuga. Și capacitatea de a trăi evenimentul din fața Damascului va apărea în anii 1930-1940. Și dacă oamenii nu vor trece orbi prin acest timp, atunci se va putea vorbi despre o ajungere la Christos. Acesta este evenimentul care în școlile oculte se numește: revenirea lui Christos. – Apoi va veni o epocă ce va dura 2500 de ani. Tot mai mulți oameni se vor ridica spre Christos prin concepția antroposofică. Revenirea lui Christos ar putea începe în prima jumătate a secolului al XX-lea. Prin aceasta creștinismul va fi aprofundat și dezvoltat.
Astăzi avem voie să spunem aceleași lucruri ca odinioară: Schimbați-vă dispoziția sufletească pentru ca să puteți găsi împărăția cerurilor care s-a apropiat! – Trebuie să ne îngrijim pentru ca acest timp să nu treacă nerecunoscut.
Și asupra acelor care astăzi sunt în viață dar atunci vor fi trecut prin moartea fizică, Christos va acționa ca asupra celor în viață. Cel care va muri aproximativ în anul 1920, pentru acela va fi posibil să înțeleagă în Devachan ceea ce se va petrece atunci aici, dar numai dacă el și-a dezvoltat înțelegerea pentru aceasta, dacă s-a pregătit pentru aceasta.
Ceea ce s-a spus acum va fi repetat din ce în ce mai mult în următorii zece ani pentru ca timpul să nu treacă nefolosit pe lângă oameni. Și acei care stau atât de puternic cufundați în materialism trebuie să audă acest lucru deoarece ei nu pot gândi decât că Christos nu poate apare decât în trup fizic. Pe la mijlocul secolului al XX-lea vor apărea Christoși falși, care vor spune oamenilor că ei sunt Christos. Iar adevărata antropozofie va ști că ei nu sunt ceea ce spun, ei nu reflectă decât idei materialiste. Astfel, este important pentru antroposofi a ști acest lucru, pentru că trebuie să existe viață în spirit în acel timp.
Noi trăim într-o importantă epocă de tranziție, așa putem spune. Timpurile curg repede. Kali Yuga a durat 5.000 de ani. Epoca următoare va dura 2500 de ani. A ajunge împreună cu Christos este ceva care ne stă nemijlocit în fața noastră. Christos nu va coborî la omenire, ci omenirea se va ridica la Christos.
