Trăiesc o mare bucurie în a mă adresa pentru a treia oară ‒ în expuneri ceva mai lungi ‒ prietenilor norvegieni și aș vrea să răspund celor spuse de prietenul nostru Erikson cu aceeași căldură sufletească cu care au fost rostite cuvintele dânsului de salut.
Sper că și acest ciclu de conferințe va contribui la cunoașterea a ceea ce noi numim imaginea de ansamblu a concepției noastre despre lume. Aș vrea să subliniez că în acest ciclu de conferințe va fi vorba de adevăruri care fac parte din ceea ce are mai profund această concepție, adevăruri care sunt destul de străine gândirii oamenilor de astăzi. De aceea înainte de orice vreau să îi rog pe acei stimați prieteni care s-au preocupat mai puțin de problemele concepției spiritual-științifice despre lume să înțeleagă că niciodată nu vom înainta în studiul nostru dacă din când în când nu vom face un mare pas înainte în anumite domenii ale cunoașterii spirituale, domenii care sunt destul de departe de gândirea, sentimentul și simțirea contemporanilor noștri.
Dumneavoastră va trebui uneori să depuneți bunăvoință pentru a înțelege expunerile mele; fiindcă pentru a demonstra și a dovedi ceea ce ar trebui dovedit și spus aici, în aceste conferințe, ar trebui să ai mult mai mult timp, de care însă nu dispunem. Nu vom înainta dacă nu vom apela la această bunăvoință pentru ca ceea ce va fi spus să fie primit cu o anumită înțelegere spirituală. În adevăr, până în epoca noastră, tocmai ocultiștii, tocmai misticii și teosofii au evitat în genere domeniul pe care îl vom aborda, asta fiindcă pentru a asculta fără aversiune unele lucruri care sunt de spus trebuie să fii lipsit cu totul de orice prejudecată.
Înțelegeți poate mai bine ceea ce spun prin aceasta dacă vă aduceți aminte că numim „heimatlos” pe cel care a ajuns la o anumită treaptă de dezvoltare în mistică sau în ocultism. „Heimatlos” este un termen tehnic și, pentru a rezuma în câteva cuvinte ce înseamnă ‒ fiindcă nu vom vorbi de calea cunoașterii ‒, se poate spune că „heimatlos” este numit cel care în modul său de a cunoaște, de a concepe marile legi ale omenirii nu se lasă niciodată influențat de tot ce se ridică în mod obișnuit în om din locul în care trăiește, din poporul căruia îi aparține. Am mai putea spune că acest termen se aplică cuiva care își poate asuma marea misiune a omenirii în ansamblu, fără să amestece în ea nuanțe aparte de impresii, sentimente, care se dezvoltă pe solul cutărei sau cutărei patrii. Prin aceasta vedeți că un anumit grad de maturitate a dezvoltării mistice sau oculte cere un punct de vedere liber tocmai față de ceea ce noi, pe drept, raportat la viața individuală a omului, considerăm a fi ceva măreț, și anume misiunea diverselor Spirite ale popoarelor, adică ceea ce din străfundurile solului unui popor, din Spiritul popoarelor aduce contribuția concretă, individuală la misiunea generală a omenirii.
Așadar vrem să arătăm, aș spune, măreția acelui lucru de care individul „heimatlos” trebuie, dintr-un anumit punct de vedere, să se elibereze. Dintotdeauna, din timpuri străvechi până în zilele noastre, cei care au ajuns la starea de „heimatlos” au știut că dacă vor să descrie ce se înțelege prin această stare nu vor găsi decât puțină, foarte puțină înțelegere. Li se reproșează a fi pierdut orice contact cu solul matern al poporului, a nu avea nicio înțelegere privitor la ceea ce omul are de obicei ca cel mai scump lucru. Este inexact, căci într-un anumit sens starea de „heimatlos” este ‒ sau cel puțin ar putea să fie ‒ o cale ocolită prin care, după ce ai atins această stare sacră poți ajunge iar la ceea ce face substanța unui popor și prin care te poți afla în armonie cu ceea ce depinde, în evoluția omenirii, de teritoriul unde trăiești.
Pe de altă parte, odată spus acest lucru, nu fără motiv tocmai în epoca noastră trebuie vorbit într-un mod obiectiv despre ceea ce numim misiunea Sufletelor popoarelor omenirii. Până acum era bine să păstrezi tăcere asupra acestui subiect; acum trebuie să începi să vorbești despre el. Este chiar de o importanță primordială, fiindcă destinele omenirii îi vor duce curând pe indivizi la a participa mult mai mult ca odinioară la o misiune comună a acestei întregi omeniri. Cei ce aparțin unui popor nu vor putea participa liber și concret la această misiune comună decât dacă înainte de orice înțeleg ce este propriul lor popor, dacă practică ceea ce s-ar putea numi „cunoașterea de sine a poporului”. Dacă în Grecia antică, în misteriile apolinice, acel „Cunoaște-te pe tine însuți” juca un mare rol, tot așa, într-un viitor nu prea îndepărtat, popoarelor li se va adresa apelul următor: „Cunoașteți-vă pe voi înșivă ca Suflete ale popoarelor”. Iată o sentință care va avea o anumită importanță pentru activitatea viitoare a omenirii.
Dar este extrem de greu în zilele noastre să se admită existența unor entități care nu au nicio realitate pentru percepția senzorială exterioară, pentru cunoașterea materială exterioară. Poate este mai puțin greu în epoca noastră să admiți că așa cum se prezintă omul în lume el poate avea unele părți, unele elemente suprasensibile, invizibile. Spiritul materialist al omenirii actuale s-ar lăsa poate dus să accepte că ființe precum oamenii, cărora le poți percepe un aspect exterior, fizic, au și o natură suprasensibilă, invizibilă. Dar este într-adevăr prea mult să ceri contemporanilor să le vorbești despre entități care, conform concepției obișnuite, nu cad sub simțuri. Căci ce înseamnă de fapt ceea ce numim în genere Suflet al unui popor, Spirit al unui popor? Este cel mult ceva ce poate fi conceput ca o însușire comună câtorva sute sau milioane de oameni adunați pe un același teritoriu. Că deci ceva care trăiește în afara milioanelor de locuitori adunați pe un anumit teritoriu, ceva real, care corespunde, stă la baza noțiunii de Spirit al poporului, ar sta la baza acestui concept, este foarte greu să faci să fie înțeles de conștiența modernă. Dacă ai întreba pe unul dintre contemporanii noștri ce înțelege prin Sufletul poporului elvețian ‒ ca să iau un exemplu cu totul neutru ‒, el ar descrie în termeni abstracți câteva însușiri proprii locuitorilor din Alpii și Jura elvețieni, foarte convins că noțiunii nu îi corespunde nimic din ce s-ar putea surprinde prin mijloacele obișnuite de cunoaștere, prin ochi sau oricare organ de percepție. Trebuie deci în primul rând să ne reprezentăm serios, onest, că există entități care nu se manifestă într-un mod sensibil, și care nu sunt accesibile facultăților obișnuite de percepție, că în afara ființelor perceptibile simțurilor există și altele, care rămân invizibile, acționând totuși în ființele vizibile precum entitatea omenească în mâinile și degetele sale, că deci putem vorbi de Spiritul poporului elvețian ca despre Spiritul unui om și că acest Spirit al omului se deosebește tot atât de evident de cele zece degete din fața noastră precum Spiritul poporului elvețian se deosebește de milioanele de oameni care trăiese în munții Elveției. El este și altceva, și anume o entitate, așa cum omul însuși este o entitate. Singura diferență este că ființele umane oferă facultăților noastre de percepție o latură exterioară sensibilă. Sufletul poporului nu se revelă exterior sub o formă pe care să o poți vedea sau sesiza prin organe de percepție, cum este cazul cu omul, dar el nu este mai puțin o entitate cu totul reală.
Vom căuta astăzi să ne facem o anumită reprezentare despre o entitate reală de acest gen. Cum procedăm în știința spiritului când vrem să ne facem o reprezentare despre o entitate reală? Un exemplu caracteristic de modul cum ne reprezentăm o entitate reală îl avem când ne îndreptăm privirea asupra ființei unui om. Din punctul de vedere al științei spiritului deosebim în el corpul fizic, corpul eteric sau al vieții, corpul astral sau al senzației și ceea ce considerăm a fi elementul superior al naturii sale: Eul. Acest ansamblu în care deosebim patru elemente: fizic, eteric, astral și Eu constituie, pentru noi, ființa omenească așa cum este ea alcătuită în prezent. Dar dumneavoastră știți și că noi vorbim despre o dezvoltare în viitor a omenirii și că Eul lucrează asupra celor trei mădulare inferioare în așa fel încât le spiritualizează, le face să treacă de la forma inferioară pe care o au în prezent la o formă mai înaltă, viitoare. Eul va elabora, va transforma astralul, încât acesta va deveni altceva decât este azi. Corpul astral va deveni ceea ce cunoașteți sub denumirea de Sine spirituală sau Manas. Un efort și mai mare al Eului se va exercita asupra corpului eteric, sau corpul vieții, pentru a face din el ceea ce numim Spiritul vieții (Budhi). În sfârșit, sarcina cea mai înaltă pe care o putem concepe pentru om constă în faptul că el va spiritualiza elementul cel mai recalcitrant al ființei sale, corpul fizic, îl va transforma și îl va metamorfoza în spirit. Acest element va fi cel mai elevat din întreaga entitate umană când Eul îl va fi transformat. Ceea ce vedem astăzi mai dens, mai material, va deveni ‒ când Eul îl va fi metamorfozat ‒ Omul-spirit (Atma). Astfel că observăm trei mădulare ale naturii omenești care s-au dezvoltat în trecut, unul care s-a adăugat în prezent și alte trei pe care le va dezvolta în viitor Eul.
Știm, de asemenea, că între aceste două sarcini, cea din trecut și cea care va consta în viitor în a forma cele trei elemente superioare, mai este ceva. Știm că Eul însuși trebuie să ni-l reprezentăm ca fiind divizat în mai multe părți. El lucrează la formarea unui fel de entitate intermediară. De aceea spunem că între corpul astral, așa cum a ieșit din trecutul omenirii, și Sinea spirituală sau Manas, care se va dezvolta din acest corp astral într-un viitor îndepărtat, se deosebesc cele trei mădulare pregătite; acestea sunt: sufletul senzației, elementul sufletesc cel mai de jos asupra căruia a acționat Eul, sufletul înțelegerii sau afectivității și sufletul conștienței.
Putem spune deci că din ceea ce noi transformăm în Sine spirituală sau Manas în om există în prezent extrem de puțin, cel mult un început. Este cel mult începutul. În schimb, omul se pregătește pentru sarcinile sale viitoare prin faptul că a învățat să domine într-un anumit mod și într-o anumită măsură cele trei elemente inferioare ale naturii sale. El s-a pregătit prin aceea că a învățat să își stăpânească corpul senzației sau corpul astral, a pătruns cu Eul în acesta și a făcut să se nască din el sufletul senzației. Așa cum sufletul senzației se raportează la corpul senzației, sufletul înțelegerii sau afectivității este în raport cu corpul eteric sau corpul vieții, așa încât acest suflet al înțelegerii sau afectivității este o slabă prefigurare a ceea ce va fi Spiritul vieții sau Budhi, o slabă prefigurare, dar totuși o prefigurare. Iar ceea ce se află în sufletul conștienței este încorporat de către Eu, într-un anumit mod, corpului fizic; este astfel o slabă prefigurare a ceea ce va fi într-o zi Omul-spirit. Am putea spune astfel că la omul actual ‒ făcând abstracție de părțile nesemnificative pe care le-a elaborat deja în corpul său astral ca un început de Sine spirituală sau Manas ‒ deosebim patru părți diferite:
1. corpul fizic;
2. corpul eteric;
3. corpul astral.
4. Eul, care lucrează în toate acestea, apoi, ca o lumină vestitoare a elementelor superioare:
‒ sufletul senzației
‒ sufletul înțelegerii
‒ sufletul conștienței.
În cele de mai sus avem entitatea umană așa cum o cuprindem în clipa actuală a devenirii sale. Vedem Eul lucrând la formarea elementelor superioare după ce, ca un stadiu pregătitor, i s-au dezvoltat sufletul senzației, sufletul înțelegerii și sufletul conștienței. Vedem cum, cu forțele sufletului senzației, al înțelegerii și al conștienței, Eul lucrează asupra corpului astral pentru a forma un început de Sine spirituală. Ființa umană este ocupată acum cu această sarcină.
Cei care ‒ și cei mai mulți dintre dumneavoastră trebuie să fie în această situație ‒, cei care s-au ocupat cu ceea ce noi numim cercetarea în Cronica Akasha, cu evoluția omului într-un foarte îndepărtat trecut, aceștia vor ști că oamenii s-au dezvoltat așa cum tocmai am putut caracteriza sumar, și anume că oamenilor le-au trebuit epoci îndelungate de evoluție pentru a clădi primul germene al corpului fizic, apoi primul germene al corpului eteric și, în fine, cel al corpului astral și a dezvolta în continuare aceste trei mădulare. Toate acestea au luat mult timp și dumneavoastră poate știți și că omul nu a parcurs evoluția precedentă a ființei sale, de pildă evoluția corpului său astral, în aceeași stare în care se află astăzi Pământul, ci într-un stadiu anterior existenței terestre, existența lunară. Așa cum considerăm viața noastră prezentă drept consecința vieților pământești, a încarnărilor anterioare, tot astfel urcăm și la încarnările anterioare ale Pământului nostru. Ceea ce numim sufletul senzației, sufletul înțelegerii sau afectivității nu s-au format decât pe Pământul actual. În timpul existenței lunare a fost implantat corpul astral, iar în timpul unei existențe și mai vechi a Pământului nostru, cea a vechiului Soare, am primit corpul eteric. Și, în sfârșit, în timpul stării saturniene, corpul fizic. Există deci trei încarnări ale Pământului și în fiecare din ele îl vedem pe om primind și apoi dezvoltând unul din mădularele pe care le are astăzi.
Dar este și altceva de semnalat când este vorba de stările Saturn, Soare, Lună. Astăzi, ca oameni pe Pământ, trecem printr-o stare care poate fi numită a conștienței de sine. Or, această etapă pe care o trăim actualmente pe Pământ alte ființe au parcurs-o pe vechiul Saturn, pe vechiul Soare și pe vechea Lună. În această privință puțin contează că adopți terminologia folosită de orientali sau că denumești aceste ființe așa cum o face de obicei Occidentul. Entitățile care se aflau în timpul stadiului lunar al Pământului nostru la nivelul la care se află omul astăzi, și care sunt imediat deasupra noastră, esoterismul creștin le numește Angeloi sau Îngeri. Ele sunt cu o treaptă de evoluție deasupra omului pentru că și-au parcurs „etapa de umanitate” într-o epocă precedentă. Ele erau deci în timpul vechii stări lunare ceea ce suntem noi astăzi. Asta nu înseamnă că s-au plimbat pe Lună cum se plimbă oamenii pe Pământ. Ele erau la stadiul uman, deși nu trăiau într-un corp de carne precum omul astăzi. Dar nivelul lor de evoluție ar corespunde celui al omului actual.
Tot astfel sunt și entități mai înalte, care au trecut prin „etape de umanitate” pe vechiul Soare. Sunt Arhanghelii. Ei sunt cu două trepte înaintea omului și au parcurs treapta lor de umanitate cu două epoci mai înainte. Dacă privim și mai departe în urmă până la prima încorporare a existenței pământești, adică la stadiul Saturn, vom găsi că acolo au străbătut treapta lor de umanitate acele entități pe care le desemnăm drept Spirite ale personalității, Arhai, Începătorii. Astfel, dacă pornim de la aceste entități ‒ care deci au fost oameni într-un trecut foarte îndepărtat, în timpul vechii stări saturniene ‒ și apoi urmărim încorporarea Pământului până în momentul actual, avem în față treptele de evoluție ale ființelor până jos, la ființa noastră. Putem deci spune: Începătoriile, Arhaii, au fost oameni pe vechiul Saturn, Arhanghelii au fost oameni pe vechiul Soare, Îngerii au fost oameni pe vechea Lună. Oamenii sunt oameni pe Pământul nostru.
Pe de altă parte, pentru că știm că în viitor evoluția noastră va continua, că noi urmăm să ne dezvoltăm elementele noastre inferioare, adică ceea ce este astăzi corpul nostru, corpul eteric și corpul fizic, trebuie să ne întrebăm: Nu este la fel de firesc ca entitățile care au parcurs odinioară etapa de om să fie acum în punctul în care ele transformă corpul lor astral în Sine spirituală sau Manas? În adevăr, așa cum pe viitorul Jupiter ‒ care va fi viitoarea încarnare a Pământului ‒ vom fi terminat de transformat corpul nostru astral în Sine spirituală sau Manas, tot astfel și entitățile care au fost oameni în timpul stării lunare ‒ Îngerii ‒ termină sau vor termina aceeași transformare a corpului lor astral în timpul existenței Pământului nostru. Ei fac în timpul încarnării actuale a Pământului ceea ce noi vom avea de făcut abia în cea următoare. Dacă, urcând mai departe în trecut, ne oprim la ființele care erau ființe umane în timpul vechii existente solare, putem spune că ele au trebuit să treacă în starea lunară printr-o etapă pe care noi o vom parcurge numai în încarnarea viitoare a Pământului. Ele împlinesc în prezent sarcina pe care omul o va împlini când, cu Eul său, își va transforma corpul său eteric sau corpul vieții în Spiritul vieții sau Budhi. Arhanghelii se află deci cu două trepte deasupra noastră, adică acolo unde noi vom ajunge când, prin munca Eului nostru, vom face din corpul nostru eteric Spiritul vieții sau Budhi. Când privim în sus spre aceste entități avem ca o prefigurare a ceea ce vom trăi noi înșine, privim astfel încât spunem: în ele vedem entități care sunt cu două trepte deasupra noastră, entități în care vedem oarecum prefigurat ceea ce noi vom viețui în viitor; privim spre aceste entități ca spre ființele care astăzi lucrează la corpul lor eteric sau corpul vieții și îl transformă în Spirit al vieții sau Budhi. Tot astfel ne ridicăm privirea spre entități și mai înalte, Spiritele personalității. Ele sunt cu o treaptă mai sus decât Arhanghelii, la treapta pe care omul va ajunge într-un viitor și mai îndepărtat, când el își va putea transforma corpul său fizic în Atma sau Om-spirit.
Dacă este adevărat că omul actual este la un anumit stadiu de evoluție, este adevărat și că aceste entități sunt fiecare la treapta lor de existență ce tocmai a fost caracterizată, sunt deasupra noastră și sunt realități. Dar realitatea lor nu este deloc străină existenței Pământului; ele intervin în ea, acționează în existența noastră umană. Acum trebuie doar să ne întrebăm cum acționează aceste entități în existența omenirii noastre. Dacă vrem să înțelegem ce este această intervenție, trebuie să vedem bine că, în activitatea lor, entitățile de acest gen se prezintă cu totul altfel privirii spirituale decât entitățile pe care le numim oameni. Există într-adevăr o diferență considerabilă între aceste entități aflate deasupra omului și cele care se găsesc acum la stadiul uman. Oricât de straniu v-ar suna acum acest lucru, în cursul viitoarelor conferințe vă va deveni cu totul clar. Omul, așa cum este el astăzi ‒ o spunem dintr-o cercetare spirituală întru totul autentică ‒, este oarecum într-un stadiu median al existenței sale. Eul său, așa cum lucrează el acum asupra elementelor sale inferioare, nu va rămâne totdeauna ceea ce este astăzi. Întreaga ființă umană actuală este ca un tot, o mare coeziune unește în ea toate părțile. Cu totul altfel va fi în viitorul evoluției omenirii. Când omul va fi destul de avansat pentru a lucra în deplină conștiență la corpul său astral iar Eul său va fi transformat acest corp astral în Sine spirituală sau Manas, el se va bucura conștient de o stare asemnătoare celei pe care o are în inconștiența sau subconștiența din somn.
Imaginați-vă ce este starea de somn pentru ființa umană. În starea de somn, omul, dacă ne referim la corpul astral și Eu, părăsește corpul fizic și eteric, pe care le lasă în pat, și plutește deasupra lor. Imaginați-vă acum omul în această stare în așa fel încât conștiența se trezește: eu sunt un Eu, ‒ încât conștiența se trezește în acest corp spiritual așa cum este ea în starea de conștiență trează de zi. Ce priveliște remarcabilă și-ar prezenta sieși omul în acel moment! El ar simți într-un loc: eu sunt aici, și poate acolo jos, foarte departe poate de primul loc: iată corpul meu fizic și corpul meu eteric; ele sunt acolo și îmi aparțin, dar cu celelalte elemente ale mele eu planez în afară, sus. Când astăzi cineva devine conștient în corpul său astral, fiind în afara corpurilor sale fizic și eteric, el nu poate face nimic ‒ oricât de avansat ar fi el pe Pământ ‒ decât să se miște liber în corpul său astral încoace și încolo, să fie activ în lume independent de corpul său fizic și eteric. Or, într-un viitor îndepărtat, el le va putea dirija din afară, le va conduce dintr-un anumit loc, din nordul Europei de pildă, către un alt loc, le va comanda din afară mișcările: mergeți mai departe! Acum încă nu este posibil acest lucru. Dar va fi posibil când omul se va fi ridicat de la stadiul evoluției pământești la stadiul jupiterian, următoarea etapă evolutivă a planetei noastre. Așa va fi următoarea fază de evoluție umană. Atunci vom simți că noi suntem cei care ne dirijăm pe noi înșine din afară. Asta este esențialul și va da naștere la o sciziune a ceea ce am numit astăzi entitate omenească.
Conștiența materialistă este deci descumpănită. Ea nu știe cum să explice ceva ce, într-un fel, se petrece chiar azi în lumea exterioară așa cum se va petrece cândva în viitor cu ființa omenească. Fenomene de acest gen se produc deja în zilele noastre. Dacă ai fi atent le-ai putea percepe. Ai vedea atunci că există anumite entități care s-au dezvoltat prematur în acest sens. Așa cum omul, dacă așteaptă momentul potrivit, va atinge la timpul potrivit starea jupiteriană, în care va putea să își dirijeze corpurile sale fizic și eteric, tot astfel există alte ființe care într-un fel s-au grăbit să evolueze și nu au așteptat momentul potrivit. Astfel de ființe prematur dezvoltate găsim în lumea păsărilor, și anume la cele care fac marile migrații peste Pământ în fiecare an. Este vorba aici de ceea ce se numește sufletul-grup, cel de care depinde corpul eteric al fiecărei păsări. Așa cum sufletul-grup conduce pe întreg Pământul migrările regulate ale păsărilor, omul care își va fi dezvoltat Eul său spiritual sau Manas va putea să dea ordine, să comande la ceea ce numim corpul fizic și corpul eteric, să le pună în mișcare. El o va putea face într-un sens și mai înalt când va fi destul de avansat pentru a lucra la corpul său eteric sau corpul vieții. Astăzi există deja entități care sunt în stare de acest lucru. Sunt Arhanghelii. Sunt entități care pot deja să facă ceea ce omul va putea face într-o zi, adică să-și dirijeze din exterior corpul său eteric și corpul său fizic; în plus, ei pot lucra la propriul corp eteric.
Căutați să vă faceți o idee despre entitățile care acționează într-un fel în jurul Pământului, care sunt conținute cu Eul lor în atmosfera spirituală a Pământului, care, cu acest Eu, au transformat deja corpul lor astral încât ele au o Sine spirituală sau Manas pe deplin dezvoltată, care însă cu această Sine spirituală sau Manas deplin dezvoltată acționează în continuare asupra Pământului nostru și lucrează în ființa umană, metamorfozându-ne corpul eteric sau corpul vieții; entități aflate pe treapta la care ele au transformat corpul eteric sau corpul vieții în Budhi sau Spirit al vieții. Dacă vă reprezentați astfel aceste entități, care în cadrul Ierarhiilor sunt la nivelul Arhanghelilor, veți avea o idee despre ceea ce numim „Spirite ale poporului”, Spirite care conduc popoarele de pe Pământ. Spiritele popoarelor sunt la stadiul de Arhangheli. Vom vedea că, pe de altă parte, ele își dirijează corpul lor eteric sau de viață și că, prin aceasta, intervin în omenire și o înglobează în propria lor activitate. Dacă privim diferitele popoare ale Pământului și aducem în prim-plan unele din ele, atunci în urzeala și viața specifică a acestor popoare, în ceea ce noi numim calitățile lor specifice, caracteristice, avem o imagine a ceea ce putem considera a fi misiunea Spiritelor popoarelor.
Dacă cunoaștem misiunea acestor entități ‒ inspiratoare ale popoarelor ‒, putem spune ce este un popor. Un popor este un grup omogen de oameni care este condus de unul dintre Arhangheli. Cei care fac parte dintr-un popor sunt inspirați în ceea ce fac, în ce întreprind, ca mădulare ale poporului, de către unul dintre Arhangheli. Și dacă ne reprezentăm că aceste Suflete ale popoarelor sunt la fel de diferite individual unele de altele cum sunt oamenii pe Pământ, vom găsi de înțeles faptul că fiecare grup de popoare coprespunde misiunii individuale a unuia dintre acești Arhangheli. Observați cum acționează popor după popor și popor lângă popor în istoria lumii. Ne putem atunci reprezenta ‒ mai întâi puțin abstract, dar lucrul se va concretiza treptat în conferințele următoare ‒, ne vom putea deci reprezenta că tot ceea ce se petrece astfel este inspirat de aceste entități spirituale, și anume că în afara acestei activități pe care o exercită popor după popor intervin în evoluția omenirii și alte influențe. Dacă cuprindeți cu privirea timpul scurs de la marea catastrofă atlanteeană ‒ care a modificat atât de mult chipul Pământului încât un continent situat între Africa, America și Europa s-a scufundat ‒, atunci puteți să deosebiți mai multe epoci în care au înflorit marile civilizații care au dat naștere culturilor postatlanteene: cea a vechii Indii, a vechii Persii, cea egipteano-caldeeană, cea greco-latină și a noastră, care după un timp va fi urmată de cea de a șasea, apoi de a șaptea. Vedem că în ele au acționat, unul după altul, diferiții inspiratori ai popoarelor. Știm că cultura egipteano-caldeeană a acționat încă mult timp după începutul celei grecești și că aceasta înflorea în momentul în care începea să se răspândeasă cultura romană. La aceasta ne referim când spunem că popoarele au acționat unul lângă altul și unul după altul. Dar dincolo de tot ceea ce s-a dezvoltat astfel în și prin popoare s-a produs și altceva. Este un progres în evoluția umană. Puțin contează dacă o civilizatie ne apare ca superioară sau inferioară alteia. Poți avea o preferință pentru cea a Indiei, de pildă; este o problemă personală. Dar cine nu rămâne la o părere personală își va spune: puțin contează aprecierile noastre; mersul ineluctabil al lucrurilor împinge omenirea înainte, chiar dacă mai târziu o numim decadență. Necesitatea face să înainteze omenirea. Când comparăm diferite epoci, 5 000 de ani înainte de Christos, 3 000 de ani înainte de Christos și 1 000 de ani înainte de Christos, există aici ceva ce intervine pe deasupra Spiritelor popoarelor, ceva la care diferitele Spirite ale popoarelor participă. Acest lucru trebuie avut în vedere în epoca noastră. De unde vine faptul că atâția oameni s-au reunit în această sală, venind din cele mai diferite țări, și că ei caută să se înțeleagă cu privire la ceea ce este mai important în lume? Ce i-a adunat la un loc? Toate aceste persoane vin din sfera celor mai diferite Spirite ale popoarelor; și cu toate acestea există ceva în care ele se înțeleg. Tot astfel diversele popoare s-au înțeles odinioară unele cu altele, asta pentru că în fiecare epocă există ceva care se întinde peste Sufletul poporului, ceva care adună la un loc diversele Suflete ale popoarelor, ceva care este înțeles peste tot mai mult sau mai puțin. Este ceea ce se numește cu un termen destul de fals, deși uzual, „Spiritul timpului” sau „Spiritul epocii”. Spiritul timpului este altul în epoca greacă decât în cea actuală. Iar cei care înțeleg ce este Spiritul epocii noastre sunt împinși către știința spiritului. Acest interes pentru spirit, venind de la Spiritul timpului, se ridică deasupra diferitelor Suflete ale popoarelor. Când Christos a venit pe Pământ, precursorul său, Ioan Botezătorul, a desemnat spiritul ce putea fi numit Spirit al timpului cu cuvintele: „Schimbați-vă lăuntric, căci Împărăția cerurilor este aproape!”.
Deci fiecare epocă își are Spiritul timpului ei, și tocmai acest fapt intervine în activitatea Sufletelor popoarelor, în activitatea unor Arhangheli. Pentru omul materialist de astăzi, Spiritul timpului este o abstracție fără realitate. El nu poate vedea în el o ființă adevărată. Totuși, în spatele termenului de Spirit al timpului se ascunde o entitate adevărată, una din acele fiinte care se află cu trei trepte deasupra treptei umane. Aceste entități au trecut deja prin stadiul uman pe vechiul Saturn, cea mai îndepărtată epocă din trecutul evoluției Pământului; ele lucrează astăzi de la periferia spirituală a Pământului la transformarea acestui Pământ și, făcând aceasta, își termină de transformat corpul lor fizic în Om-spirit sau Atma. Avem de-a face aici cu înalte entități ale căror însușiri îl pot ameți pe om. Am putea spune că sunt adevărații Inspiratori ‒ sau mai curând, ca să folosim termenii tehnici ai ocultismului ‒, adevărați „Intuitori” ai Spiritului timpului sau ai Spiritelor timpului. Aceste ființe acționează alternativ, fiecare întinzând mâna celeilalte. Din epocă în epocă, ei își transmit sarcina lor. Spiritul timpului care acționa în vechea Grecie a încredințat misiunea sa celui care a intervenit mai târziu, și așa mai departe. Ei se schimbă deci. Există, cum am văzut, un anumit număr din aceste Spirite ale timpului, astfel de Spirite ale personalității, care acționează ca Spirite ale timpului. Aceste Spirite ale personalității acești „Intuitori” ai Spiritului timpului sunt de un rang mai înalt decât Spiritele popoarelor. În fiecare epocă, unul dintre ei acționează într-un mod preponderent, marcând epoca cu semnătura sa, dând Spiritelor popoarelor instrucțiunile sale, pentru ca ceea ce este Spiritul general al epocii să se specializeze, să se individualizeze după Spiritele popoarelor. În epoca următoare, acest Spirit al timpului este înlocuit de un altul, un alt Spirit al personalității, un alt Arhai.
Când s-au scurs un anumit număr de epoci, atunci un Spirit al timpului a progresat în evoluția Universului. Iată cum trebuie să ne reprezentăm faptul: când, în epoca noastră, murim, pentru că ne-am terminat evoluția aici jos, personalitatea noastră transmite rezultatul acestei vieți terestre vieții pământești următoare. Tot așa este și pentru Spiritele timpului. Fiecărei epoci îi corespunde un Spirit al epocii; la sfârșitul epocii, el transmite funcția sa succesorului său, care face același lucru cu propriul său succesor ș.a.m.d. Predecesorii își realizează între timp evoluția lor proprie, apoi este rândul celui care a stat cel mai mult fără să acționeze; el revine atunci ca Spirit al timpului într-o epocă ulterioară și insuflă „intuitiv” omenirii, care s-a dezvoltat între timp, introduce ceea ce a dobândit el însuși în vederea unei misiuni superioare. În acest timp, cei care l-au precedat evoluează și ei. Ne ridicăm privirea spre aceste Spirite ale personalității, spre aceste ființe care pot fi numite, cu un termen care de altminteri nu spune nimic, „Spirite ale timpului”, astfel încât putem spune: noi, oamenii, mergem din încarnare în încarnare, știm însă precis că, în timp ce noi înșine înaintăm către viitor de la o epocă la alta, totdeauna alte Spirite ale timpului guvernează evenimentele pământești. Dar Spiritul timpului nostru actual va veni, îl vom reîntâlni. Din cauza acestei particularități a acestor Spirite ale personalității, faptul că ele descriu într-un fel cercuri, cicluri și că revin la punctul lor de plecare, ele sunt numite și „Spirite ale perioadelor de revoluție”. Avem de precizat sensul acestei expresii. Deci, acele entități spirituale superioare care dau ordinele lor Spiritelor popoarelor sunt numite și Spirite ale perioadelor de revoluție, adică acele perioade de revoluție pe care omul însuși trebuie să le parcurgă într-un anume fel, revenind din epocă în epocă la stadii anterioare și repetându-le într-o formă superioară. Puteți concepe această repetiție a particularităților formelor anterioare. Dacă urmăriți atent, în spiritul științei spiritului evoluția stadiilor prin care a trecut omenirea pe Pământ, găsiți aceste evenimente care se repetă în modul cel mai variat. Există deja o repetare în cursul a șapte etape care au urmat catastrofei atlanteene și pe care noi le numim epoci de cultură postatlanteeană. Treapta sau epoca de cultură greco-latină formează așa-zisul punct de cotitură al ciclului nostru și nu se va repeta deci. Acesteia îi urmează repetarea epocii egipteano-caldeene, adică propria noastră epocă. Epoca noastră va fi urmată de o alta, care va repeta pe cea a Persiei, într-un mod, bineînțeles, diferit. În fine, va veni cea de a șaptea epocă, ea va fi repetarea anticei civilizații a Indiei, cea a sfinților Rishi, în care vor reapărea, sub o altă formă, unele lucruri ce erau altfel configurate în acele timpuri îndepărtate. Conducerea tuturor acestor evenimente incumbă Spiritelor timpului.
Pentru ca pe Pământ să fie repartizat între diferitele popoare ceea ce progresează din epocă în epocă, pentru ca cele mai variate creații să poată să apară pe un teritoriu sau altul, în cutare sau cutare comunitate de limbă, în arhitectură, artă, știință, pentru ca toate aceste creații să se poată metamorfoza și să poată primi ceea ce Spiritul timpului poate insufla omenirii ‒ pentru toate acestea avem nevoie de Spiritele popoarelor care, pe scara ierahiei entităților superioare, fac parte din Arhangheli.
Dar ne mai trebuie și un intermediar între misiunea superioară a Spiritelor popoarelor și acele entități pe care ele trebuie să le inspire aici pe Pământ. Nu vă va fi greu să recunoașteți, cel puțin în teorie, că acești intermediari ai celor două tipuri de spirite sunt Îngerii. Ei constituie veriga care leagă Spiritul poporului de individ. Pentru ca fiecare să poată primi ceea ce Spiritul poporului trebuie să insufle întregului popor, pentru ca orice om să devină instrumentul misiunii poporului ne trebuie acești intermediari între individ și Arhanghelul poporului.
Ne-am ridicat astfel privirea către ființele care au devenit oameni cu trei etape înainte ca omul pământesc să fi atins treapta sa de om și am văzut cum se situează aceste ființe în omenire prin conștiența lor și cum intervin ele în evoluția noastră pământească. Mâine vom arăta în ce măsură se exercită acțiunea Arhanghelilor de sus în jos, dinspre Eul lor, care a elaborat deja Manasul sau Sinea spirituală, și lucrează la corpul eteric sau corpul vieții omului, în ce anume se manifestă ei tocmai în producțiile, în calitățile și caracterul unui popor. Omul este direct implicat în această muncă a entităților superioare, el este ca învăluit în ea, prin faptul că aparține unui popor. Desigur, înainte de toate el este individualitate umană, își are propriul Eu; dar nu este numai atât, el face parte dintr-un popor și la început nu poate face acolo nimic ca individ. Ce poate face cel care aparține unui anumit popor ca să vorbească tocmai limba acestui popor? Acest lucru nu este o experiență individuală și nu face parte nici din ceea ce am putea numi un progres personal; este ca albia unui râu în care individul este antrenat. Ceea ce numim dezvoltarea ființei umane este cu totul altceva. Privind cum țes și trăiesc Sufletele popoarelor, ne vom aduce aminte în ce constă evoluția umană și ce îi trebuie omului ca să înainteze prin ea. Vom vedea ce conține nu numai propria sa dezvoltare ci și cea a altor entități.
Vedem cum ființa umană este deci integrată în șirul Ierarhiilor și cum, în dezvoltarea sa din epocă în epocă, entități pe care de asemenea le cunoaștem dintr-un alt unghi contribuie la evoluția sa. Am văzut că totul a fost prevăzut pentru ca aceste entități să se poată dezvolta individual și în multe feluri și pentru ca ceea ce ele au de dat să se poată încorpora în oameni.
Marile directive ale diferitelor epoci sunt date de către Spiritul timpului. Răspândirea Spiritului timpului pe întregul Pământ este posibilă prin individualitățile diferitelor popoare. În timp ce Spiritele timpului împuternicesc Spiritele popoarelor, prin Îngeri se acționează în așa fel încât indivizii să își poată împlini misiunea lor. Acțiunea prin care oamenii devin unelte în această misiune a Spiritelor popoarelor se datorează ființelor aflate între oameni și Spiritele popoarelor, Îngeri sau Angeloi.
Modul cum această admirabilă rețea ne explică activitățile multor individualități ale popoarelor în trecut și în prezent, asta vom vedea în cursul acestor conferințe. În cea următoare vom începe să arătăm într-un mod concret cum este construită această țesătură, pe care azi abia am schițat-o, țesătura spirituală ce reprezintă existența cea mai apropiată de a noastră.
