Am văzut în ultima conferință că acele entități ce pot fi privite ca Spirite ale popoarelor trebuie considerate ca aflându-se acum la treapta pe care pot lucra cu Eul lor la corpul lor eteric, sau corpul vieții, că deci îl prelucrează pornind din ființa lor sufletească cea mai adâncă.
Veți spune desigur că această muncă asupra corpului eteric, sau corp al vieții, nu poate fi deloc percepută prin organele obișnuite de percepție, cu ochii fizici, și că, pentru a o vedea trebuie o conștiență clarvăzătoare. Totuși, când activitatea acestor entități, deci a acestor Spirite ale poporului, intervine în viața omului trebuie să se petreacă ceva care face vizibil în afară, care reflectă munca acestor Spirite ale popoarelor sau ființe arhanghelice. Mai mult, aceste entități, într-un anumit fel, trebuie să aibă și un trup fizic. Corporalitatea lor trebuie să se exprime sub o anumită formă. Și această formă fizică în care ele se exprimă, munca, activitatea acestor entități, ar trebui și aceasta să se arate într-un fel în lumea umană, fiindcă, în cele din urmă, chiar trupul omenesc are desigur ceva de-a face cu munca acestor entități spirituale.
Vom pleca de la corpul eteric sau corpul vieții al acestor entități și de la munca pe care o împlinesc ele în acest trup eteric sau al vieții. Pentru aceasta trebuie mai întâi să facem apel la cercetările conștienței clarvăzătoare. Unde descoperă ea ceva ce să poată fi considerat drept corp eteric al acestor ființe arhanghelice, al acestor Arhangheli? Și cum trebuie să concepem această muncă? Știți cu toții: chipul, suprafața Pământului nostru este diferită după regiuni, și la fel de diferite sunt și condițiile necesare dezvoltării particularităților, calităților ce caracterizează popoarele. Aceste caractere particulare mentalitatea materialistă le atribuie, printre altele, climatului, vegetației, regimului apelor unei țări sau regiuni. Din punctul de vedere al conștienței materiale nu contează decât faptul fizic care poate fi perceput prin simțuri. Pentru conștiența clarvăzătoare este cu totul altfel. Cel care observă diferitele regiuni ale Pământului nostru, un ținut sau altul, cu ajutorul conștienței clarvăzătoare știe că în aceste forme fizice ale vegetației, ale configurației stâncilor nu se epuizează tot ce știe el despre acest ținut, despre această imagine a unui ținut pământesc oarecare. Că pentru materialist este vorba de o pură abstacție când vorbim de „aroma” aparte, de aura unei anumite regiuni a Pământului nostru, asta încă poate fi de înțeles. Dar pentru conștiența clarvăzătoare de fapt din fiecare parcelă a Pământului nostru urcă un fel de nor pe care trebuie să-l numim aura eterică a acestei regiuni. Această aură eterică este cu totul alta deasupra câmpiei elvețiene decât deasupra celei italiene, și încă și mai diferită în peisajele Norvegiei, Danemarcei, sau Germaniei. Așa cum orice om își are propriul corp eteric, tot astfel și deasupra fiecărei regiuni a suprafeței pământești plutește un fel de aură eterică.
Această aură eterică se deosebeste foarte clar de alte aure eterice, să spunem de cea a oamenilor. Când privești un om viu constați că aura lui eterică este legată de el atât timp cât trăiește, adică de la nașterea sa și până la moarte. Ea este legată într-un fel de corpul său fizic și nu se transformă decât dacă omul se dezvoltă în timpul vieții, dacă face progrese în inteligență, în moralitate ș.a. Atunci se vede că această aură eterică a omului se transformă mereu, oarecum din interior, că aici se formează anumite enclave care se luminează, se iluminează dinăuntru. Altfel este cu aurele eterice pe care le percepi deasupra diferitelor ținuturi. Sigur, ele au lungi perioade o anumită tonalitate, ceva ce le rămâne durabil. Dar se produc și bruște modificări și asta este ce le deosebește de aurele umane care se modifică lent și treptat, iar atunci când se modifică această modificare se produce numai dinăuntru. Aurele care se întind deasupra diferitelor țări se schimbă în timpul evoluției omenirii pământești, îndeosebi când un popor părăsește țara pe care o locuia și ia în stăpânire o altă regiune a Pământului. Căci aceasta este particularitatea; aura eterică ce planează deasupra unei țări nu depinde numai de ceea ce se ridică într-un fel din sol ci și de poporul care și-a stabilit în cele din urmă domiciliul aici și trăiește pe acest sol.
Cei care vor să înțeleagă cum se formează realmente destinele neamului omenesc pe Pământ trebuie să caute să vadă și cum se întrepătrund aceste părți ale aurelor eterice ale ținuturilor noastre pământești. Aurele eterice ale Europei în epoca numită a marilor invazii s-au modificat mult, foarte mult, ceea ce vă arată deja că există în aura eterică a unei anumite regiuni ceva instabil, care se poate modifica brusc, iar această modificare poate fi într-un sens chiar provocată din afară. Într-o aură eterică de acest gen, ceea ce se ridică din sol vine să conflueze într-un fel cu ceea ce provine din migrațiile popoarelor.
Dacă ne referim la această aură trebuie să ne fie clar că, sub un anumit aspect, fraza care se repetă adesea în știința spiritului, dar care în fond niciodată nu este prea bine înțeleasă sau cel puțin niciodată atât de bine în profunzimea ei, această frază are cea mai largă valabilitate posibilă. Este vorba de fraza: Tot ceea ce conștiența fizică vede afară în lume nu este decât Maya sau iluzie. Fraza se repetă adesea în cadrul concepției teosofice despre lume, dar privită atent, pusă efectiv în practică, este în fond foarte puțin. Este rostită mai mult ca un adevăr abstract. De îndată ce este vorba de fenomene concrete, o uiți, pentru a reveni la conștiența materială. În fapt, ce ne întâmpină misterios dintr-o regiune a Pământului locuită de un popor este aura eterică a acelui ținut. Ceea ce văd ochii fizici, veșmântul vegetal, configurația aparte a solului etc. nu este în fond decât Maya, iluzia exterioară; este ca o condensare a ceea ce acționează în aura eterică. Desigur, de această aură eterică depinde doar acea parte din lumea exterioară asupra căreia aura eterică, adică un principiu ce se organizează viu, poate avea influență. Arhanghelii, care au în ei legile spirituale, nu pot interveni în legile fizice. Influența lor nu se întinde asupra domeniului în care aceste legi fizice sunt singurele în cauză, ca de pildă formarea reliefului, ondulațiile solului, și altele asemenea, care provoacă marile transformări ale poporului; Arhanghelii nu sunt încă destul de avansați în dezvoltarea lor pentru a putea interveni în aceste condiții fizice. Prin faptul că nu pot face asta, prin faptul că nu sunt liberi în acestea, ei trebuie, în anumite epoci, să migreze pe Pământ, să se încorporeze în ceea ce înseamnă configurația solului ca într-un fel de corp fizic, deci în ceea ce este supus legilor fizice. Corpul eteric al poporului neputând încă să pătrundă cu influența sa organizatorică solul fizic, el caută un sol mai convenabil. Din această unire a corpului eteric ‒ care însă acum este prelucrat de forțele spiritual-sufletești ‒ și regiunea pământească fizică se naște ceea ce ne apare ca emanație de vrajă în manifestarea unui popor. Cel care nu este clarvăzător nu poate decât să presimtă ceea ce apare astfel celui care privește cu conștiența clarvăzătoare o țară și pe locuitorii săi.
Dar cum are loc munca Arhanghelului, a Spiritului poporului în corpul eteric ce se înalță deasupra ținutului? În ce constă această muncă? Cum acționează Arhanghelul până în elementul uman care circulă pe sol, care trăiește în acest nor al Spiritului poporului? El acționează în așa fel încât această forță se exprimă la om în trei feluri. Aura eterică a poporului este cea care acționează în individ, se infiltrează acolo și îl impregnează atât de bine încât entitatea omenească este cuprinsă în trei din elementele sale. Din combinarea acestor trei elemente se naște atunci caracterul particular al individului care trăiește în această aură a poporului. Unde acționează această aură eterică în individ? Ea acționează în trei feluri, în temperamente; ea acționează asupra temperamentelor, ele prelungindu-se în viața emoțională a omului, dar nu acționează asupra așa-numitului temperament melancolic. Aura eterică a poporului acționează asupra temperamentelor coleric, flegmatic și sangvin. În general deci, ceea ce este forța aurei eterice a poporului pătrunde în aceste trei temperamente. Dar aceste trei temperamente se pot combina, pot coopera în multiple feluri în individualitatea umană. Vă puteți reprezenta ce infinită diversitate rezultă din faptul că aceste trei forme acționează simultan, se influențează reciproc, prevalează una asupra alteia etc. ‒ de unde complexitatea care se revelă sub atâtea aspecte în Rusia, de pildă, în Norvegia sau în Germania. Caracterul poporului unui individ constă în ceea ce acționează în temperamente. Diferențele între indivizi provin din proporțiile amestecului. Temperamentele populare sunt deci amestecate în funcție de influențele aurei poporului. Spiritele popoarelor acționează așadar asupra întregului Pământ. Dar aceste Spirite ale popoarelor își urmează și propriile lor căi, căci, în ce le privește, esențialul nu este faptul că ele acționează asupra temperamentelor. Asta nu o fac decât pentru că forțele cosmice acționează împreună. Ele o fac în primul rând voluntar, ca o misiune. Dar, în afară de asta, Eul lor își are propriile țeluri, faptul că trebuie să progreseze în evoluția lor și să se încorporeze într-o regiune sau alta a Pământului. Asta le privește în mod personal. Ceea ce fac ele în temperamentele umane este o muncă accesorie, este meseria lor. Firesc, omul avansează și prin munca lor; ea se repercutează asupra lui. Pe de altă parte, ceea ce face ființa umană se repercutează asupra Spiritului poporului. Importanța a ceea ce un individ aduce Spiritului poporului o vom vedea imediat. Dar esențialul este să poți urmări evoluția unui Spirit al poporului care se încarnează într-un popor pentru un timp, apoi se întoarce la o stare pur spirituală, se încarnează din nou în altă parte și așa mai departe, căci în această înlănțuire se exprimă Eul acestor entități.
Reprezentați-vă acum într-un mod foarte concret corpul eteric al omului inclus în corpul eteric al unui popor; reprezentați-vă apoi cum interferează corpul eteric individual și corpul eteric al poporului și spuneți-vă că acesta din urmă se exprimă în temperamentul popular, în amestecul temperamentelor individuale. Aveți aici taina modului în care Spiritul unui popor se manifestă în sânul acestui popor.
Spunând aceasta am cuprins esențialul muncii Arhanghelilor sau al Spiritului popoarelor. Totuși am fi departe de a fi epuizat toate particularitățile unui popor dacă nu am ține cont decât de
caracterul ființei umane ce ține de acest popor. Dar entitățile arhanghelice, care sunt Spiritele propriu-zise ale semințiilor popoarelor, au această misiune.
Însă, după cum puteți ușor bănui, unui popor îi sunt proprii încă multe altele. De unde vine asta? Dacă Arhanghelul, Spiritul poporului, nu s-ar întâlni cu alte entități pe un același teren și nu ar lucra cu ele în corpul eteric al omului, anumite calități n-ar apărea niciodată la un popor. Omul este locul în care Arhanghelul se întâlnește cu alte entități care colaborează cu el, iar această colaborare are efecte multiple. În afara ființelor arhanghelice deja caracterizate, conștiența clarvăzătoare ‒ când studiază popoarele ‒ descoperă entități ciudat de curioase care, deși sub un anumit raport sunt înrudite cu Arhanghelii, sunt cu totul diferite de ei în anumite privințe, mai ales pentru că sunt dotate cu forțe mult mai mari decât cele de care dispun aceștia. Spiritul poporului acționează într-un mod extraordinar de profund și subtil în fiecare suflet omenesc prin canalul temperamentelor. Dar intervin aici alte entități, într-un mod și mai puternic. După ceea ce știm despre Ierarhii, putem vedea unde se situează aceste entități și ce nume trebuie să le dăm. Reprezentați-vă în modul următor Ierarhiile Spiritelor:
1. Oameni;
2. Îngeri;
3. Arhangheli;
4. Începătorii sau Spirite ale personalității;
5. Spirite ale formei.
Continuând, am găsi altele, dar nu despre ele este vorba astăzi. Dacă vă aduceți aminte ce am vorbit în ultima conferință ‒ ceea ce veți găsi de fapt expus în comunicările din Cronica Akasha [Nota 1] și în cartea mea Știința ocultă [Nota 2] ‒, veți spune că, printre aceste spirite, Arhanghelii sunt cei care și-au împlinit stadiul uman pe vechiul Soare. Entitățile pe care le numim Spirite ale formei sau Puteri și care se află acum cu două trepte deasupra Arhanghelilor erau atunci Arhangheli, entități de genul acestor Spirite ale popoarelor pe care le-am caracterizat azi. Acesta era atunci nivelul lor normal de dezvoltare.
Or, există în evoluție un mister straniu, legea după care unele entități rămân în urmă în fiecare etapă, lege care face ca pe fiecare treaptă anumite entități să rămână în urmă, entități care în stadiul următor nu sunt la nivelul lor normal ci au caracterul pe care îl aveau în stadiul precedent. În întreaga evoluție a omenirii au existat dintotdeauna astfel de entități rămase în urmă. În numărul acestor entități întârziate se găsesc Spirite ale formei sau Puteri; ele au rămas în urmă într-un fel aparte: dacă prin unele din calitățile lor sunt Spirite ale formei ‒ adică singurele ființe capabile astăzi să doteze cu un Eu ființa umană pe Pământ ‒, aceste spirite nu ajung totuși să o facă pe de-a-ntregul, și asta pentru că nu au toate calitățile cerute. Ele au rămas pe loc, astfel că nu au trecut prin stadiul de Arhangheli pe vechiul Soare și trec abia acum, pe Pământ, încât aceste ființe sunt deci la nivelul Spiritelor popoarelor, având în același timp calități cu totul diferite. În timp ce Spiritele popoarelor pătrund intim în viața umană pentru că nefiind decât cu două trepte înainte față de oameni mai sunt înrudiți cu omul, aceste Puteri, Spirite ale formei, au patru trepte avans față de stadiul nostru uman. Ele au numeroase și puternice forțe care nu ar fi în stare să acționeze atât de intim în oameni. Acțiunea lor ar fi mai viguroasă, însă activității lor nu i se oferă niciun alt domeniu decât cel în care se află Spiritele normale ale popoarelor, Arhanghelii.
Trebuie, și este greu, să înveți să faci distincție în lumea superioară. Cei care cred că pot rezolva cu câteva noțiuni se înșeală amarnic. Omul care abordează lumile spirituale cu noțiuni superficiale îi găsește desigur pe Arhangheli. Dar trebuie să discerni dacă este vorba de ființe care au ajuns normal la stadiul de Arhangheli sau sunt dintre cele care ar fi trebuit să se afle la acest stadiu în timpul etapei solare a Pământului. Se exercită deci astfel într-un același domeniu acțiunea Spiritelor popoarelor sau Arhangheli și cea a altor entități care ocupă același rang ca aceștia dar care sunt dotate cu calități cu totul aparte, mai robuste, aparținând de obicei Spiritelor formei, ceea ce le permite să intervină profund în natura umană. Și ce au făcut din om aceste Spirite ale formei în timpul existenței Pământului? Gândiți-vă că oamenii nu ar fi putut să își spună „eu” dacă Spiritele formei nu ar fi dat creierului conformația pe care o are astăzi. Deci aceste entități pot acționa până în constituția fizică, deși ele nu se găsesc decât la stadiul de Arhangheli. Ele intră într-un fel de competiție cu Spiritele popoarelor pe terenul unde acționează acestea.
Ceea ce produce mai întâi întâlnirea acestor entități, venind unele dintr-o parte, altele din alta, este limbajul, este ceea ce n-ar putea exista fără tot ceea ce este construcție și formă a corpului omenesc. Modul în care este construit acest corp ne revelă activitatea în om a acestor alte Spirite ale popoarelor care sunt legate de puterile naturii și de om. Limbajul deci nu trebuie să fie atribuit numai entităților care lucrează subtil în temperamentul popular și care, fiind cu două trepte deasupra omului, imprimă configurația lor poporului. Ființele cărora le datorăm limbajul au o mare forță, ele sunt în realitate Puteri; ele acționează pe Pământ pentru că au rămas aici, în timp ce tovarășii lor acționează asupra Eului și își exercită acțiunea de pe Soare în spațiul cosmic. Înainte de apariția lui Christos Iisus, oamenii îl venerau pe Iahve sau Iehova, apoi l-au venerat pe Christos ca acționând din spațiul cosmic. Cu privire la Spiritele limbajului, trebuie să spunem că în limbaj omul iubește exact ceea ce a rămas la nivelul pământesc. Trebuie să ne obișnuim cu noțiuni cu totul noi; omul are obiceiul să aplice propriile sale noțiuni întregului Univers. Firesc, el ar greși dacă ar compara înaltele entități care rămân în urmă în evoluție cu un școlar care rămâne repetent. Dacă aceste entități rămân pe loc, nu este pentru că ele nu au lucrat bine ci în virtutea marii înțelepciuni care guvernează Universul. Dacă anumite entități n-ar fi renunțat la dezvoltarea lor normală și în loc să însoțească Soarele și-au continuat evoluția pe Pământ, atunci ceea ce numim limbaj nu ar fi putut să ia naștere pe Pământ. Într-un sens, omul trebuie să-și iubească profund limba sa fiindcă aceste înalte entități au rămas alături de el din iubire, renunțând la unele calități pentru ca omul să se poată dezvolta conform înțelepciunii. Ca și faptul de a înainta prea repede, a fi rămas în urmă în epoci vechi de evoluție trebuie să fie privit ca un fel de sacrificiu, de jertfă, și trebuie să vedem clar că oamenii n-ar fi ajuns să dobândească niciodată anumite capacități dacă astfel de sacrificii n-ar fi fost făcute.
Vedem deci că în corpul eteric al individului și în corpul eteric al poporului își încrucișează activitățile lor două genuri de entități: Arhanghelii normal dezvoltați și unele Spirite ale formei rămase la stadiul de Arhangheli, care deci au renunțat la propria lor dezvoltare pentru a încorpora oamenilor, în timpul existenței lor pământești, limba poporului lor. A trebuit ca ele să aibă forța de a transforma laringele, toate instrumentele limbii, în așa fel încât rezultatul acestor instrumente să fie o manifestare fizică, și anume chiar limba. Ceea ce ne întâmpină în legătura dintre firea, temperamentul unui popor și limbă trebuie să privim ca fiind tocmai rezultatul acestei colaborări. Ceea ce omul este în stare să exprime, lucrul prin care se declară ca aparținând poporului său, ceea ce el face să răsune în aer, tot acest lucru, Spiritele formei unite cu Spiritele popoarelor nu l-au putut face posibil decât pentru că, cu imensele lor forțe, cu marile lor puteri, ele au rămas la nivelul Spiritelor popoarelor. A avut loc deci un fel de colaborare pe terenul, domeniul, în care acționează Spiritele popoarelor. Dar o astfel de colaborare mai are loc și într-un alt domeniu.
V-am spus în ultima conferință că și alte forțe sunt active: Începătoriile sau Spiritele personalității, care reprezintă, în timpul existenței Pământului, ceea ce numim Spiritul timpului. Aceste ființe acționează în așa fel încât, pornind din Eul lor propriu-zis, din organizarea lor sufletească, lucrează în interiorul corpului fizic, ele pun forțele corpului fizic în mișcare. Trebuie deci să presupunem că atunci când într-o epocă dată se petrece ceva ca rezultat al acțiunii Spiritului timpului, ceva ce se revelează în cadrul unui Spirit al timpului prin care omenirea progresează, acest lucru corespunde unei munci cu forțe fizice în cadrul existenței noastre pământești. Puteți admite foarte ușor acest lucru. E destul să reflectați pentru a înțelege că anumite condiții fizice sunt necesare pentru ca un lucru sau altul să se realizeze în Spiritul timpului. Sau v-ați putea închipui că, în alte condiții, Kepler, Copernic sau Pericle ar fi putut trăi într-o altă epocă? Marile personalități apar în anumite condiții temporale cu totul determinate, configurate și organizate prin munca fizică a unor înalte entități. Este vorba aici într-adevăr de condiții fizice pe care nu trebuie să ni le reprezentăm ca fiind solid-materiale, ci ca anumite configurații din ansamblul fizic al Pământului nostru. Uneori această configurație este foarte puternică; atunci trebuie, pentru ca Spiritul timpului să își exercite influența, să aibă loc un concurs de împrejurări materiale cu totul special. Aduceți-vă aminte că într-o epocă în care se cunoștea deja șlefuitul sticlei niște copii care se jucau într-un atelier de tăiat cristale au asamblat într-o zi bucăți de sticlă în așa fel încât s-a descoperit astfel fenomenul optic ce stă la originea telescopului. Inventatorul acestuia nu a avut decât să pună în aplicare principiul astfel găsit.
Este un fapt istoric. Dar imaginați-vă ce condiții materiale au trebuit să existe pentru ca să aibă loc acest fapt. Mai întâi să se fi descoperit lentila, să știi să o tai și să reunești mai multe împreună într-un mod anume. Evident, puteți vorbi de „hazard”, dar atunci renunțați și la a înțelege legitățile care guvernează acest gen de fapte. Aceste condiții fizice, Arhaii, Începătoriile le-au adus împreună. Reflectarea activității lor este adunarea într-un punct al Pământului a ceea ce altfel acționează în cel mai felurit mod ca Spirit al timpului. Gândiți-vă deci la toate descoperirile moderne care nu s-ar fi întâmplat în lumea fizică dacă n-ar fi avut loc această muncă a Arhailor în corpurile dumneavoastră fizice. Munca Arhailor este deci cea care lucrează în această direcție.
Și pentru că acești Arhai acționează astfel și dirijează Spiritul timpului, ne putem acum întreba: Cum îi imprimă aceste Spirite ale timpului, cum îi imprimă ele omenirii intuiția progresului ce îl are de făcut? Ele operează în așa fel încât o ființă umană e stimulată ca din întâmplare de ceea ce are loc în plan fizic. Aceste cazuri nu sunt chiar legende. Vă voi aminți numai lampa de biserică din Catedrala din Pisa, a cărei oscilație regulată l-a făcut pe Galilei [Nota 3] să descopere legea pendulului, ceea ce a stimulat apoi descoperirile lui Kepler [Nota 4] și ale lui Newton [Nota 5]. S-ar putea cita sute, mii de cazuri în care s-a produs o apropiere între faptele materiale și gândirea umană, și care arată cum anumite intuiții venind de la Arhai sau Începătorii s-au răspândit în lume sub formă de idei, de idei ale epocii, care au avut o influență asupra dezvoltării oamenilor, reglând progresele lor după anumite legi. În acest domeniu, de asemenea, entitățile care în timpul existenței noastre pământești au devenit Spirite ale personalității într-un mod normal colaborează cu alte spirite care, prin faptul că au rămas în urmă pe vechea Lună, nu sunt deci actualmente Spirite ale formei, Puteri ‒ ceea ce ar fi trebuit să fie în faza pământească ‒, ci acționează acum doar ca Spirite ale personalității.
Aceste entități care s-au jertfit, nu din etapa solară ci numai din cea lunară, sunt deci acum Spirite ale personalității deși ele nu posedă calitățile pe care ar trebui să le aibă în mod normal, adică ele nu emit intuițiile lor precum Spiritele normale ale personalității, ci ca Spirite întârziate ale formei. Ele nu stimulează ființa umană din afară, lăsând-o să observe liber prin ea însăși ce se petrece în lumea fizică; ele stimulează dinăuntru ființa umană, dau creierului acesteia conformația sa internă, iar gândirii îi dau o anumită orientare; în felul acesta gândirea umană este stimulată din interior în diferite epoci, încât fiecare epocă are un anumit mod de a gândi care îi este propriu. Acest lucru ține de subtilele configurații ale gândirii, de constelațiile interne. Spiritele formei rămase în urmă, care au aceleași caracteristici ca Spiritele personalității, lucrează astfel în interiorul ființei umane, fac să se nască aici un anumit mod de a gândi, o formă bine determinată de concepte. Ceea ce face că oamenii nu sunt conduși din epocă în epocă numai de intențiile ce emană de la Spiritele personalității, care îi stimulează să facă una sau alta, ci ei sunt împinși ca de forțe lăuntrice, astfel încât gândirea se manifestă fizic din interior în afară, după cum în limbă se manifestă, pe de altă parte, ceea ce a rămas, ca Spirite ale formei, în urmă. Astfel modul de a gândi se revelă ca o manifestare a Spiritelor formei care apar în epoca noastră ca Spirite ale personalității. Ele nu sunt deci Spirite ale personalității care acționează într-un mod atât de subtil, lăsând ca omul să facă ce vrea, ci ele pun stăpânire pe el și îl constrâng să înainteze cu o putere irezistibilă. Iată de ce totdeauna poți deosebi la oamenii care sunt stimulați de Spiritul timpului aceste două tipuri. În cei care sunt stimulați de adevăratele Spirite ale timpului, adică cele care se află pe treapta normală, îi puteți vedea pe adevărații reprezentanți ai epocii lor. Îi putem considera ca oameni ce trebuiau să vină, iar activitatea lor ca ceva ce n-ar fi putut să se întâmple altfel. Mai avem însă și alți oameni în care acționează acele Spirite ale personalității, care de fapt sunt Spirite ale formei. Pe acestea le-am descris ca fiind Spiritele gândirii, care au ajuns unde sunt acum în timpul ciclului lunar.
Omul este acum teatrul, scena pe care toate aceste spirite acționează în același timp. Colaborarea lor se manifestă în faptul că limbajul și gândirea sunt într-un raport reciproc și că nu numai spiritele care sunt pe aceeași treaptă ajung în relații reciproce, ci și Arhanghelii normali care guvernează firea și temperamentul popoarelor intră în raport cu spiritele pe care tocmai le-am caracterizat, deci nu numai cu Spiritele formei care au rămas în urmă la stadiul de Arhangheli ci și cu anumite Spirite ale personalității care sunt în realitate Spirite ale formei rămase în urmă.
Aceste două tipuri apar în natura umană și în entitatea umană. Este interesant de studiat această stare de lucruri când mergi de la un popor la altul cu facultatea de clarvedere ocultă. Poți să vezi atunci cum acționează Spiritele normale ale popoarelor, cum primesc ele ordine de la Spiritele timpului; vezi și aceste Spirite ale popoarelor colaborând în viața interioară a individului cu Spiritele limbii, cât și cu Spiritele gândirii care acționează până în gândurile oamenilor. În această viață interioară nu există numai Arhangheli normali și nenormali ci și Arhangheli care se opun Spiritelor nenormale ale personalității, care deci reglează din interior activitatea intelectuală a unei anumite epoci. Faptul este extrem de interesant ‒ v-am spus asta, este vorba de anumite situații care, pentru a fi înțelese, cer o anumită deschidere de spirit a dumneavoastră și care trebuie îmbrăcate în cuvinte obișnuite, pentru că nu s-a creat încă o limbă care să facă inteligibile și credibile toate aceste lucruri; ești obligat să recurgi la cuvinte care descriu starea de fapt oarecum imaginativ, care însă corespund unui fapt extrem de important al evoluției omenirii ‒, este de cel mai înalt interes și importanță să urmărești cursul relativ recent al evoluției umane în timpurile mai noi, să știi că într-o zi a fost conceput un pact între unul dintre Spiritele conducătoare ale popoarelor ‒ care este un Arhanghel normal ‒ și unul din spiritele care acționează în interior ca Spirit al forțelor gândirii, deci cu un Spirit nenormal al personalității. Acest fapt a avut grave și semnificative consecințe într-o anumită epocă a istoriei. Pentru a face acest pact și mai complet s-a creat un raport armonios cu Arhanghelul nenormal corespunzător care era atunci Spiritul conducător al limbii, astfel încât există deci un moment în evoluția omenirii în care Arhanghelii normali și nenormali colaborează și în care, pe lângă aceasta, intervine ca o influență modul de a gândi provocat din interior printr-un Spirit nenormal al personalității. Acest pact în trei se reflectă într-un anumit popor. Este poporul indian, purtătorul civilizației în timpul primei epoci postatlanteene. În această epocă de civilizație s-a format o constelație în care cele trei entități de care am vorbit au colaborat în cea mai mare armonie. Consecința acestui fapt a fost tot ceea ce se poate numi rolul istoric al poporului indian. Ceea ce a fost hotărât prin acest pact și-a prelungit efectele până în timpurile despre care vorbesc tradițiile istorice. Din această cauză vechea limbă sacră a Indiei a avut o astfel de forță, a putut să aibă acele influențe puternic civilizatoare și să acționeze într-un mod atât de puternic asupra epocilor următoare. Forța sa și-o datora Arhanghelilor nenormali care acționau în limbă. Puterea limbii sanscrite se bazează în adevăr pe pactul de care am vorbit. Se bazează pe acest pact și filosofia hindusă, atât de originală, și care, ca filosofie, ca gândire creatoare ieșită dinăuntrul omului, nu a fost încă atinsă de niciun alt popor din lume. De aici provine plenitudinea launtrică a gandirii în cultura indiană. În toate celelalte domenii sunt alte condiții care ni se revelă, dar aici ‒ în filosofie ‒ regăsești ceea ce tocmai v-am spus. De aceea este atât de atrăgător să urmărești aceste mersuri de gândire, care au o configurație aparte, deosebită, fiindcă nu provin dintr-o predominare a Arhanghelului normal asupra Arhanghelului nenormal, ci ca ceva aflat în armonie cu acea coeziune; fiindcă efectiv fiecare gând a fost asimilat de către temperamentul poporului și dus înainte cu iubire, în detaliu, în epoca în care civilizația poporului indian era prima floare a erei postatlanteene. Și dacă acțiunea limbii sanscrite s-a prelungit astfel, este pentru că aici nu a avut loc lupta care ar fi avut loc peste tot în altă parte, ci aici Arhanghelul normal evoluat a colaborat cu Arhanghelul nenormal, încât se poate spune că limba a ieșit din temperamentul cel mai pur, că ea este un produs al acestui temperament. Aici este taina acestui prim popor din civilizația erei postatlanteene.
Trebuie să vezi clar că la toate celelalte popoare s-a produs un echilibru curios între aceste trei forțe, între Spiritul sau Arhanghelul normal al poporului, Arhanghelul nenormal, ceea ce acționează interior în Spiritul nenormal al timpului și nu se exercită ca Spirit al timpului, ci din interior și, în fine, ceea ce adevăratul Spirit al timpului a transmis poporului. Pentru a cunoaște cu adevărat un popor trebuie să studiezi aceste forțe, să cântărești lăuntric partea fiecărui factor la constituția acestui popor. De aceea, celor care nu iau în seamă forțele oculte în evoluția umană le este atât de greu să definească cuvântul „popor”. Consultați lucrările în care este definită noțiunea de popor oriunde în lume și veți vedea cât diferă definițiile unele de altele. Ele nu pot fi decât diferite, pentru că unul simte mai curând ceea ce vine de la Arhanghelul normal, altul simte mai curând ceea ce vine de la Arhanghelul nenormal, iar al treilea simte ceea ce vine de la personalitățile care fac parte din popor. Fiecare simte un lucru diferit și îl integrează definiției proprii. Știința spiritului ne arată clar că aceste definiții nu sunt neapărat false; ele sunt numai impregnate de Maya, de iluzie. După ceea ce spune unul, poți vedea că el nu ține cont decât de Maya și neglijează diferitele forțe care intră în joc. De aceea, în mod firesc apare o cu totul altă concepție când, din punctul de vedere al științei spiritului, compari un popor precum poporul elvețian, care trăiește pe un același sol dar vorbește trei limbi diferite, cu popoare cu o singură limbă.
De ce anumite popoare acționează mai curând din Spiritul personalității și în consecință își datorează existența lor acțiunii comune a diferiților indivizi care le alcătuiesc, acest lucru îl vom vedea după aceea. Căci găsești pe Pământ și popoare a căror existență depinde mai ales de Spiritul nenormal al personalității. Aceste Spirite ale personalității nu își exercită acțiunea lor asupra mersului de ansamblu al evoluției. Luați de pildă caracterul americanilor din nord; aveți aici un popor care pentru moment se bazează pe acest principiu. Vedeți astfel că nu poți înțelege istoria lumii ca istorie a popoarelor decât când urmărești în cursul istoriei lumii Arhanghelii normali și nenormali, Spiritele personalității ‒ atât cele normale cât și cele nenormale ‒ la rangul pe care fiecare din ele îl ocupă în conjugarea activității lor și în succesiunea popoarelor.
