Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA130Precedenta
Corecturi

Rudolf Steiner
CREȘTINISMUL ESOTERIC ȘI CONDUCEREA SPIRITUALĂ A OMENIRII

GA 130

NOTELE EDIȚIEI GERMANE


Conferințele reunite în acest volum apar pentru prima dată sub această formă. Conferințele ținute de Rudolf Steiner nu erau destinate pentru tipar și nu au fost revăzute de el. Din această cauză, nici textul volumului și nici titlurile conferințelor nu îi aparțin. În măsura în care conferințele erau, ulterior, publicate, titlurile au fost date de Marie Steiner.

Stenogramele păstrate nu sunt nici ele unitare, sunt chiar foarte diferite, în funcție de stenograf. Unele sunt redactate aproape cuvânt cu cuvânt, altele au lipsuri chiar sensibile, iar altele sunt numai rezumate.

  1. Prefata a fost redactată de Marie Steiner cu ocazia publicării separate a conferințelor din Lugano și Locarno (în 1947). Ultima parte din Prefață este preluată din Cuvântul înainte scris cu ocazia publicării conferinței ținute la 18 decembrie 1912 (neinclusă în prezenta traducere – nota trad.).
  2. Helena Petrovna Blavatsky, născută von Hahn (la Iekaterinoslav, Rusia,1831, și decedată la Londra, 1891), a întemeiat în 1875, împreună cu colonelul H.S. Olcott, la New York, Societatea teosofică, al cărei centru a fost mutat curând în India, la Adyar lângă Madras.
  3. The Secret Doctrine: The synthesis of science, religion and philosophy, vol. I Cosmogenesis; vol. II Anthropogenesis, Londra,1888. Un al treilea volum a apărut postum sub îngrijirea doamnei Annie Besant, Londra, 1897.
  4. Max Müller (1823–1900). Unul din cei mai importanți orientaliști din secolul al XIX-lea; Deussen (1845–1919). Filosof și indolog.
  5. A se vedea lucrarea autobiografică a lui Rudolf Steiner Cursul vieții mele.
  6. A se vede ciclul de opt conferințe ținut de Rudolf Steiner la Dornach în iunie 1923 (GA 258) (netradus în limba română – nota trad.).
  7. În legătură cu aceasta a se vedea ciclul de cinci conferințe ținute de Rudolf Steiner la Stuttgart și Berlin, între 23 ianuarie și 5 martie 1912 (GA 135 – lucrarea a apărut în limba română sub titlul Reincarnare și Karma).
  8. a) În lucrarea Die Welträtsel, Bonn,1899.
    b) Matthai a fost un discipol al lui Jeshu ben Pandira. A se vedea ciclul de 12 conferinte ale lui Rudolf Steiner, Evanghelia după Matei, ținut la Berna în septembrie 1910 (GA 123).
  9. Comparați cu cele spuse de Marie Steiner în Prefață.
  10. 1899 este sfârșitul „epocii întunericului Kali-Yuga”, care a durat de la 3101 î.Hr. până la 1899 d.Hr.
  11. Vladimir Soloviev (1853–1900). Opere alese, 5 volume, traduse din limba rusă în germană de Harry Kohler (Harriet von Vacano).
  12. Rudolf Steiner, Evanghelia după Luca, 10 conferințe ținute la Basel, septembrie 1909 (GA 114)
  13. Nirmanakaya. În literatura orientală desemnare pentru corpul unei ființe ridicată la demnitatea de Buddha, după ce și-a terminat evoluția pe Pământ.
  14. Ioan din Damasc. Legenda lui Balaam și Iosafat. O primă traducere în germană după un text grecesc, în 1847.
  15. Prüfung der Seele (Încercarea sufletului), a doua dramă-morală din cele patru scrise de Rudolf Steiner.
  16. Celsus. Filosof roman, a scris către mijlocul secolului al II-lea d.Hr. Cuvântul adevărat, prima polemică filosofică împotriva creștinismului.
  17. Urim... Tummim, cuvinte ebraice care înseamnă „strălucire” și „înțelepciune”. A se vedea și Moise, Cartea a doua, cap. 28.
  18. Iosafat este sinonim cu denumirea de Bodhisattva. A se vedea și nota nr. 14.
  19. Sabbatai Zewi (1626–1676) se declară în 1666 Mesia, dar apoi trece la islamism. În 1930 apare o lucrare a lui J. Kastein, intitulată Sabbatai Zewi, Mesia din Ismir.
  20. Christian Rosenkreutz. Personalitate legendară din secolul al XIV-lea, nefiind recunoscută pe plan istoric, cunoscută public prin două scrieri apărute anonim, de origine rosacruciană, Fama Fraternitatis sau Descoperirea frățietății a înaltului și onorabilului Ordin al R.C., Kassel 1614 și Confesio Fraternitatis sau Mărturisirea lăudatei frățietăți a preaonoratei Rosa-Cruce, Kassel, 1615, după care un german de origine nobilă a trăit între 1378 și 1484, acesta fiind Christian Rosenkreutz. Numele se întâlnește însă pentru prima dată în 1604, iar în 1616 apare la Strasbourg, tipărită anonim, lucrarea Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, al cărui autor a fost un anume Johann Valentin Andreae, ca purtător al inspirației lui Christian Rosenkreutz. În 1917/1918, Rudolf Steiner publică în revista „Das Reich” un articol intitulat „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz”. O ediție nouă a lucrării lui J. Valentin Andreae a apărut în 1957.
  21. Figurile secrete ale rosacrucienilor dateză din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, cuprind trei Caiete, Altona, 1785–1788 (anonime). Caietul I , include o dizertație a lui Henricus Madathanus Theosophus, „Aureum Seculum Redivivum”, apărută în 1621.
  22. Henricus Madathanus Theosophus – pseudonim-anagramă al lui Hadrianus din Munsicht (Adrian din Mynsicht; Mynsicht este de asemenea o anagramă a numelui propriu de familie Symnicht, la origine Seumenicht, un alchimist care a descris primul monosodiul de potasiu și antimoniul (tartrul). Era fiul unui pastor și a trăit între 1590–1638.
  23. H.P. Blavatsky, Isis unveiled (Isis dezvăluită), lucrare în două volume, apărută în 1877 la New York, considerată ca o capodoperă pentru înțelegerea teologiei, științei și misticii vechi și noi.
  24. Maximilian Drossbach (1810–1884) a scris în 1849 o lucrare intitulată Repetarea nașterii sau soluția problemei nemuririi pe cale empirică și în conformitate cu legile naturale cunoscute. Apoi, fără a-și dezvălui numele, a instituit un premiu de 40 de ducaii de aur pentru publicarea celei mai bune realizări a ideilor cuprinse în lucrarea sa. Premiul a revenit lui Gustav Widenmann (1812–1876) pentru broșura sa intitulată Idei despre nemurire ca repetare a vieții pământești, apărută la Viena în 1851. Broșura a fost retipărită în 1961.
  25. Henrich Khunrath – medic practician și autor a numeroase scrieri de alchimie (1560–1605).
  26. Ideea se găsește în dialogurile lui Platon Menon și Protagoras.
  27. Citatul din Schopenhauer, textual sună astfel: „Rezultă că a predica morala este ușor, a promova morala este greu”. (În lucrarea sa fundamentală Despre Voința în Natură, apărută la Frankfurt, în 1836.)
  28. În textul german este menționat cuvântul mehr („mai mult”) în loc de Meer („mare”). Deci corect „o mare a răului”.
  29. Max Planck (1858–1947), fondator al teoriei cuantelor, enunțată în conferința ținută la 23 septembrie 1910.
  30. Dr. Joseph Breuer, medic internist vienez. Rudolf Steiner îl menționează și în autobiografia sa, precum și într-o conferință din 10 noiembrie 1917 despre psihanaliză.
  31. Schubert, Gotthilf Heinrich von (1780–1860), filosof naturalist. A scris Istoria sufletului, Stuttgart, 1839.
  32. Volkelt, Johann (1848–1930). A scris Fantezia visului, 1875. Rudolf Steiner îl mai menționează în lucrarea Enigmele filosofiei
  33. Referire la conferința publică ținută la München, la 19 noiembrie 1911, De la Paracelsus la Goethe, din care nu s-a păstrat nici o stenogramă.
  34. A se vedea ciclul de conferințe al lui Rudolf Steiner De la Iisus la Hristos, octombrie 1911 (GA 131).
  35. Referire la conferința publică din 1 decembrie 1911, ținută la Nürnberg, din care nu s-a păstrat nici o stenogramă.
  36. Până în prezent pesonajul nu a putut fi identificat.
  37. Se referă la aceeași conferință din 1 decembrie 1911.
  38. Rudolf Steiner, Apocalipsa lui Ioan, ciclu de conferințe, iunie 1908 (GA 104).
  39. Ambele conferințe sunt cuprinse în acest volum.
  40. Citatul este luat din opera lui Goethe Maxime în proză.
  41. A se vedea Prefața de Marie Steiner.
  42. Edouard Schuré – referire la lucrarea acestuia Copiii lui Lucifer, piesă de teatru.
  43. Nu a fost identificat până în prezent.
  44. Troxler, Ignaz Paul Vital (1780–1866), medic și pedagog, Prelegeri despre filosofie, Berna,1835, și Privind în ființa omului, 1811.
  45. Ciclu de opt conferințe, Fiziologie ocultă, ținut la Praga, martie 1911 (GA 128).


AcasăLucrări OnlineIndex GA130Precedenta