Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner
EVANGHELIA DUPĂ MATEI

GA 123

Ciclu de 12 conferințe ținut la Berna între 1 și 12 septembrie 1910

Traducere de Adrian ILIESCU și Adriana ONOFREI


Nr. bibliografic 123
Traducerea s-a făcut după Rudolf Steiner, Das Matthäus-Evangelium,
ediția a 7-a, Dornach/Elveția, 1988


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD
București 2009
coperta cartii

COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Coperta: SILVIU IORDACHE


Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
STEINER, RUDOLF
Evanghelia după Matei
/ Rudolf Steiner ; trad. Adrian Iliescu, Adriana Onofrei. - București : Univers Enciclopedic Gold, 2009
ISBN 978-606-92159-2-0

I. Iliescu, Adrian (trad.)
II. Onofrei, Adriana
226.2-135.1

Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
www.antroposofie.ro


coperta spate

COPERTA IV

Evanghelia după Matei ascunde în ea cele mai mari taine, cunoscute doar de vechile Misterii, dar pe care Iisus Christos le-a adus în văzul tuturor prin faptele Sale și prin propria Sa jertfă.

Rudolf Steiner, în măsura în care timpurile o permit și în care omul însuși a evoluat, ne luminează sensurile lor încriptate. Acestea ne pot umple de bucurie, dar ne pot și face orgolioși. De aceea el ne atrage atenția: „Avem nevoie de smerenie când cultivăm un asemenea ideal. Căci, dacă nu-l cultivăm în smerenie, putem deveni orgolioși și aroganți, putem să nu ne gândim decât la ceea ce am deveni noi ca oameni și să nu ne amintim cât de puțin suntem încă în stare să facem pentru a ajunge acolo.” Chiar dacă am recunoscut acest adevăr, nu trebuie să încetăm să tindem spre idealuri înalte, căci „oricât de mică ar fi forța în noi ea ne va purta mereu mai sus și mai sus spre țelul nostru divin”.





CUPRINS [Notă]

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA IBerna, 1 septembrie 1910
Curente ale populațiilor postatlanteene. Iranism și turanism. Individualitatea lui Zarathustra
CONFERINȚA a II-aBerna, 2 septembrie 1910
Tainele spațiului și ale timpului. Entitatea lui Hermes și a lui Moise. Turanism și ebraism
CONFERINȚA a III-aBerna, 3 septembrie 1910
Interacțiunea principiului Thot-Hermes cu cel al lui Moise, ca reflectare a unui proces cosmic. Taina poporului evreu. Gândirea omenească – un ecou al contemplării divine. Coborârea forțelor vechii clarvederi în organizarea interioară a omului. Legea numerică a eredității în șirul de generații.
CONFERINȚA a IV-aBerna, 4 septembrie 1910
Cunoașterea divină la vechii evrei. Avraam și Melchisedec. Curente principale și secundare pregătitoare ale evenimentului venirii lui Christos. Devenirea poporului evreu ca imagine a devenirii cosmice. Jeshu ben Pandira.
CONFERINȚA a V-aBerna, 5 septembrie 1910
Jeshu ben Pandira și inițierea eseniană. Numerele șapte și doisprezece. Reflectarea raporturilor cosmice în evoluția ome nirii. Taina sângelui în șirul generațiilor și tainele spațiului cosmic.
CONFERINȚA a VI-aBerna, 6 septembrie 1910
Succesiunea generațiilor liniei ereditare a lui Iisus din Evanghelia după Luca și a lui Iisus din Evanghelia după Matei, Treptele succesive ale coborârii divin-spiritualului într-o individualitate omenească și ale ieșirii ei în Cosmos. Entitatea divin-spirituală a omului și Adamul pământesc. Memoria suprapersonală ce curge prin sângele generațiilor. Nazirianismul și coloniile eseniene. Discipolii lui Jeshu ben Pandira. Mathai și Nezer. Cei doi copii Iisus.
CONFERINȚA a VII-aBerna, 7 septembrie 1910
Legea perfecționării treptate a facultăților omenești. Cărarea octuplă. Esența inițierii în Misteriile precreștine. Coborârea în corpul fizic și răspândirea în Cosmos. Pericolul inducerii în eroare sau al himerelor. Cele douăsprezece ajutoare ale hierofanteului. Venirea lui Christos devine punctul de plecare al libertății. Christos, împlinirea și prototipul noii inițieri.
CONFERINȚA a VIII-aBerna, 8 septembrie 1910
Inițierea eseniană. Cele trei trepte ale inițierii. Scoaterea afară, în lume, a tainelor Misteriilor prin evenimentul istoric al venirii lui Christos. Cele trei trepte ale ispitirii lui Christos. Malchuth și Împărățiile cerului. Esența Eului în împărăție.
CONFERINȚA a IX-aBerna, 9 septembrie 1910
Evenimentul venirii lui Christos ca un fapt istoric. Inițierea Eului. Evangheliile sunt cărți misteriale. Viața lui Christos este o transpunere a inițierii pe planul mare al istoriei lumii. Vindecările. Fericirile Predicii de pe munte.
CONFERINȚA a X-aBerna, 10 septembrie 1910
Dotarea treptată a forțelor Eului omenesc cu știința misterială. Călăuzirea discipolilor pentru ridicarea în lumile superioare. Hrănirea celor patru mii și a celor cinci mii. Scena transfigurării. Apariția unică a lui Christos într-un corp fizic. Reapariția lui Christos în eteric. Fericirile. Vindecările. Pâinea cea din cer. Noul mesianism. Falsul mesianism.
CONFERINȚA a XI-aBerna, 11 septembrie 1910
Revărsarea forțelor de cunoaștere și de viață din Cosmos prin entitatea lui Christos. Radierea acestor forțe către apostoli și dezvoltarea lor. Mărturisirea lui Petru. Fiul omului și Fiul Dumnezeului cel viu. Principiul ordonator în comunitățile omenești pe baza raporturilor etico-moralo-spirituale. Conducerea în afară, în Macrocosmos, prin intermediul lui Christos. Revărsarea real-vie a forțelor Cuvântului solar, care anterior se răspândiseră ca învățătură prin Misteriul de pe Golgota. Creșterea în înaltul Împărățiilor cerului.
CONFERINȚA a XII-aBerna, 12 septembrie 1910
Evoluția omului înspre înaltul divin și coborârea entităților divin-spirituale în sufletele și trupurile omenești. Entitatea lui Christos și cei doi copii Iisus. Cele patru puncte de vedere ale evangheliștilor în ce privește descrierea evenimentului coborârii lui Christos corespund cu patru tipuri de inițiere. Botezul în Iordan și viața și drumul până la moarte ale lui Christos, ca două etape ale inițierii. Învierea ni-l arată pe Christos ca fiind acel spirit ce străbate cu țeserea și acțiunea sa întreaga existență pământească. Aura solară în aura pământească. Măreția divină a omului. Umanul în Evanghelia după Matei.

Note