Când începem să ne interesăm de învățăturile științei spirituale, se pot pune multe întrebări asupra unuia sau altuia dintre subiecte, și aceste întrebări sunt în întregime justificate. Astăzi vom consacra o parte din considerațiile noastre pentru a ne pune noi înșine câteva întrebări. Răspunsul la aceste întrebări este deseori în măsură să ne ducă mai adânc în contextul corelațiilor realităților lumii, în măsura în care lumea spirituală acționează în aceste realități, mai ales în acelea ale naturii umane. De pildă, când ajungem în mod treptat să înțelegem importantul rol al reîncarnării, ne putem întreba de ce în viața obișnuită omul modern nu poate ajunge la o conștiență a vieților pământești anterioare. Conștiența clarvăzătoare poate să-și extindă într-un fel memoria în așa fel, încât viețile pământești anterioare să-i reapară aici sub formă de amintiri. Dar viața obișnuită a omului actual este de așa natură încât nu se poate forma conceptul de vieți pământești anterioare. Pusă din punctul de vedere al cercetării clarvăzătoare, întrebarea ia forma următoare: știm că puterea de care avem nevoie pentru cercetarea clarvăzătoare provine din viața lăuntrică, din sufletul însuși. În cursul dezvoltării sale, omul trece, de la punctul său de vedere obișnuit, la cel al clarvederii; prin acest fapt, puterile care ulterior îi vor permite să-și îndrepte privirea în trecut, spre viețile pământești anterioare, trebuie să existe, desigur, în toate ființele umane. Atunci ne întrebăm ce se întâmplă cu aceste puteri, ce face natura umană cu aceste puteri care există, care sunt prezente încă de la naștere, dar pe care omul nu reușește să le dezvolte până la a-i permite să-și amintească viețile pământești trecute.
Când analizăm această întrebare din punctul de vedere al cercetării clarvăzătoare și ne îndreptăm privirea spre puterile care sunt implicate aici, trebuie să ne îndreptăm atenția spre copilul de vârstă foarte mică. Numai acolo vedem lucrând aceste puteri care ar putea servi clarvederii și ar permite dezvoltarea unei viziuni retrospective asupra vieților pământești anterioare. Astăzi aceste puteri servesc la construcția laringelui uman și a tot ce se leagă de acesta. Ele servesc în principal la ceea ce mai târziu îi va permite laringelui să fie capabil să vorbească. Există deci în fiecare om puteri care îi pot permite să dezvolte privirea retrospectivă asupra vieților pământești trecute. Dar în epoca noastră ele sunt atât de mobilizate pentru formarea organului vorbirii încât, în mod normal, omul nu poate ajunge la această viziune a trecutului. Odinioară omul avea această viziune a vieților anterioare. Ea era atunci răspândită aproape pe întreg Pământul. Aceasta se explică prin faptul că puterile necesare elaborării organului vorbirii nu sunt cu totul pierdute pentru viziunea vieților anterioare, pentru că în timpul construirii organului respectiv anumite puteri rămân neconsumate. În cursul evoluției limbajul a luat progresiv o formă care, în ciclul actual al umanității, face apel la mai multe puteri decât în trecut, în special puteri ale trupului eteric. Prin urmare omul modern nu are posibilitatea să țină cont de aceste rezerve de puteri, care în marea lor majoritate servesc la elaborarea organului vorbirii. Dacă s-ar putea servi de ele, așa cum trebuie să o facă clarvăzătorul, ar accede la această viziune a vieților pământești anterioare. Acest fapt explică problema la care făceam referire în conferința mea publică asupra «Enigmelor vieții» [Nota 13]: când ajungem să dezvoltăm activitatea trupului eteric, care de obicei nu servește decât efortului organului vorbirii, când reușim să eliberăm puterile vorbirii din organul vorbirii, ajungem oarecum să putem asculta lăuntric, fără să vorbim în exterior; când putem resimți aceasta din ce în ce mai mult, atunci exersarea acestor puteri poate să producă realmente memoria vieților pământești trecute. Omenirea actuală nu dă nici o atenție puterilor care servesc la formarea limbajului, care rămân neconsumate și care ar putea servi la perceperea vieților trecute. Este vorba de unul din cazurile în care, prin intermediul cercetării clarvăzătoare, se poate vedea unde sunt dirijate puterile care, în timpul vieții normale, i-ar permite omului să se servească de ele pentru a privi în lumile spirituale.
La fel se întâmplă și cu puterile folosite azi la elaborarea substanței cenușii a creierului, și care constituie în principal organul gândirii. Nu creierul este cel care naște gândirea, ci ne servim de creier ca instrument al gândirii. Puterile gândirii care l-ar face pe om capabil, dacă ar dispune de ele în întregime, să ajungă cu ușurință la ceea ce este cuprins în «Știința ocultă», de exemplu, aceste puteri care ajută la înțelegerea a ceea ce este expus în această scriere, servesc astăzi omului norma la structurarea corespunzătoare a substanței cenușii a creierului. Pentru omul Greciei antice din secolul VI sau V, această structură a substanței cerebrale nu era nici pe departe atât de elaborată ca la omul obișnuit actual. În acest domeniu natura umană se schimbă mai repede decât ne putem imagina. Iată de ce la grecii preistoriei secolelor X, XI sau XII era foarte normal ca la o anumită vârstă să se manifeste clarvederea, adică ceea ce poate fi din nou prezentat în zilele noastre sub forma științei spirituale. Puterile pe care le economisim, și care rămân neconsumate în timpul elaborării structurii cerebrale, trebuie folosite în maniera pe care am caracterizat-o pentru obținerea unei vederi clare și de ansamblu a ceea ce am descris în «Știința ocultă». Pe ce se bazează ceea ce am descris în această operă? Condițiile necesare furnizării descrierilor despre ceea ce se petrece în lumea spirituală nu sunt, în fond, atât de greu de realizat pentru omul actual. Am putea chiar să spunem că astăzi poți fi uimit de faptul că nu mai există oameni capabili să ajungă prin ei înșiși la viziunea acestor condiții. Și mai putem spune că suntem de-a dreptul surprinși că aceste descrieri pot trezi o ostilitate atât de puternică. Căci este relativ ușor să se atingă gradul de clarvedere necesar pentru a avea o vedere de ansamblu a acestor lucruri. Ajunge să facem ceea ce va fi descris mai departe, chiar dacă la toate acestea se poate aplica și fraza din «Faust»: „E drept că e ușor, dar ceea ce e ușor, e greu!”.
În primii ani ai vieții umane dezvoltarea creierului este cea mai intensă. Clarvăzătorul percepe atunci trupul eteric și trupul astral, care se activează pentru a forma circumvoluțiunile și pentru a structura creierul. Această elaborare a creierului nostru durează relativ mult timp. Nu este exagerat să afirmăm că, acumulând experiențe de-a lungul întregii sale existențe, omul devine din ce în ce mai inteligent, chiar dacă acest proces se încetinește un pic cu vârsta. Asupra substanței creierului se duce o muncă continuă. Totuși există ceva care trece neobservat, pe care nu-l putem observa: dacă la un moment dat ne decidem să renunțăm la o ocupație spirituală favorită, căreia ne consacram până acum, dar această ocupație n-ar trebui să privească decât condițiile exterioare, căci de ele depinde structurarea substanței cenușii – evident, nu poate fi vorba de știința spirituală, căci pe aceasta nu o studiem ca pe o știință oarecare –, deci dacă ne decidem să renunțăm la o ocupație favorită căreia i ne consacram înainte și ne abținem timp de șapte ani s-o practicăm, ținându-ne ferm de această hotărâre, dacă încercăm printr-o meditație, făcută în tăcere, să trezim puterile pe care le economisim în modul acesta, atunci, datorită acestei economisiri de puteri realizată prin întreruperea acelei activități, care altfel le-ar fi consumat, am putea ajunge relativ ușor, prin propriile mijloace și într-o mare măsură, la cunoașterea a ceea ce este descris în «Știința ocultă». Faptul că atât de puțini oameni ajung la aceasta, arată doar că eforturile în acest sens sunt foarte rare. Nu se întreprinde nimic, pentru că acela care are cu adevărat o ocupație favorită, rareori acceptă să renunțe să o exercite timp de șapte ani.
Vedeți deci că ar putea fi relativ ușor să atingem o parte din ceea ce poate fi spus astăzi. Dacă observați civilizația noastră actuală, cu enormele sale realizări exterioare, puteți să nu fiți mirați că multe din puterile trupului eteric sunt folosite la elaborarea creierului, căci această civilizație exterioară este aproape în întregime rezultatul activității cerebrale. Puterile sunt puse la lucru în elaborarea creierului. Am putea însă spune: eu n-am participat cu nimic la dezvoltarea acestei civilizații, eu nu am contribuit cu nimic la ea! Putem avea această iluzie, dar ea nu corespunde realității. Astăzi pe Pământ nu se mai găsește nici cel mai mic colț izolat în care civilizație și cultura modernă să nu fi pătruns și să nu lase urmele implicării noastre intelectuale. Aceasta este deja suficient pentru a abate puterile de la ceea ce am putea numi „dobândirea conștienței clarvăzătoare”. Desigur că s-ar putea obiecta: dar nici sălbaticii nu sunt interesați de elaborarea creierului, și nu s-ar putea spune că ei dezvoltă puteri de clarvedere speciale în sensul arătat. Este adevărat, dar ceea ce se petrece este în conformitate cu o cunoscută lege spirituală, anume că ceea ce trebuie să fie dobândit în acest mod, prin clarvedere, cere o pregătire specială. Sălbaticul ar putea, poate, să dezvolte cu totul alte facultăți de clarvedere. Dar puterile de clarvedere care sunt necesare pentru a atinge ceea ce am descris în Știința ocultă nu ar putea fi dezvoltate de sălbatic, fiindcă el nu este pregătit pentru aceasta. Căci aceste puteri trebuie să corespundă și reversului altor puteri. Veți putea spune, de exemplu: mulți oameni au renunțat la ceea ce eu am avut drept ocupație favorită, și totuși nu au ajuns clarvăzători! Aceasta se explică prin faptul că dezvoltarea puterilor de clarvedere nu vine din neant, ci provine din inversarea a ceea ce există. Trebuie să se fi dezvoltat într-o direcție anume unele puteri, să ne fi angajat deja pe calea inteligenței care este cea a civilizației noastre actuale, și abia după aceea să renunțăm pentru un anumit timp la aceste puteri; atunci ele se inversează. Și în felul acesta ia naștere ceea ce ne permite să urmărim prin clarvedere faptele descrise în «Știința ocultă». Aceste descrieri sunt, înainte de toate, rezultatul puterilor care, în cursul evoluției omenești normale, permit creierului să dezvolte facultăți intelectuale superioare. Din contră, ceea ce nu se înalță la aceste vaste imagini generale, așa cum sunt ele evocate în «Știința ocultă», și care nu se raportează decât la anumite detalii, poate fi obținut prin inversarea altor puteri și a altor facultăți umane. De exemplu, facultatea de a ne privi viețile pământești trecute se obține când reținem, așa cum am arătat deja, anumite puteri care altminteri ar folosi în întregime la elaborarea organului vorbirii.
Dar pentru omul care vrea să pătrundă în lumile spirituale sunt necesare puteri cărora în general nu li se dă nici o atenție. Am menționat deja două tipuri de puteri care dau omului posibilitatea să aibă o viziune clarvăzătoare asupra lumii spirituale. Am atras atenția asupra puterilor care folosesc astăzi la dezvoltarea substanței cenușii a creierului. Cât despre cele care permit omului să aibă o viziune a vieților pământești trecute, acestea sunt puterile legate de dezvoltarea limbajului. Există însă și alte puteri, care permit omului să vadă mai în amănunt ceea ce se petrece între moarte și o nouă naștere, să vadă în amănunt ce face atunci fiecare individ. Știința ocultă descrie aspecte mai generale, ceea ce nu este același lucru cu a vedea cu adevărat în lumea spirituală. În acest caz sunt necesare alte puteri, puteri de care abia ținem cont în viață. Există ceva care îi cere omului puteri enorme: faptul că omul nu trebuie să umble în patru labe toată viața sa, ci, de la o vârstă fragedă, se ridică în poziție verticală. Puterile care îl ridică pe om pe verticală, îl umplu de un profund respect pe cel care pătrunde în lumea spirituală. Într-adevăr, observând cum învață un copil să meargă, cel care se consacră cercetării clarvăzătoare asistă la un mister extraordinar. O parte din puterile de care se servește copilul pentru a se ridica pe verticală rămân neconsumate. Nu se ia în general în seamă ceea ce rămâne astfel disponibil, dar tocmai această rezervă de puteri ne face capabili să privim în lumea spirituală între moarte și o nouă naștere. Există și alte căi posibile, dar aceasta este una dintre ele. Când reușim să ne amintim de felul în care am învățat să mergem și care au fost eforturile necesare, descoperim în noi puteri economisite în trupul eteric, ce este solicitat în mod special cu această ocazie. Căutând în propriul lăuntric puterile astfel economisite – ele sunt încă prezente la toată lumea – putem găsi în om cele ce-l fac apt să ajungă la o viziune a evenimentelor care s-au desfășurat între ultima sa moarte și noua sa naștere.
Vă puteți întreba: dar cum se procedează de fapt? Se poate spune că dacă am avut șansa de a urma mișcarea noastră antroposofică, am început deja să facem să iasă la lumină aceste puteri. Și dacă totul merge bine, aceste puteri nu se manifestă în general decât după șapte ani. Dar există un început, și acest început va progresa treptat în cadrul naturii umane. În general nu se iau în seamă puterile astfel economisite. Omul poate favoriza o conștientizare a acestor puteri dăruindu-se unui fel de dans natural. Această conștientizare poate fi provocată prin meditație, dar, de mai puțin de un an, în cercul nostru se practică euritmia, care se bazează pe legile care guvernează mișcările trupului eteric. Aceasta nu se compară deloc cu vreun fel de gimnastică sau de dans, care de fapt nu duc la nimic. În cadrul euritmiei este vorba de mișcări ce corespund celor ale trupului eteric. Prin aceste mișcări omul va ajunge treptat să perceapă puterile care mai sunt încă în el și care pot fi descoperite prin această mișcare liberă de dans. Dezvoltăm astfel puțin câte puțin dispozițiile care trezesc în om puterile necesare pentru a ajunge cu adevărat la viziunea în lumile spirituale, între ultima moarte și naștere.
Știința spirituală poate astfel să contribuie practic la cultura umană. Putem fi siguri că, treptat, această știință nu se va mulțumi să aducă, sub formă abstractă, unele adevăruri, ci va însufleți omul astfel încât puterile care încă dormitează în el se vor trezi, și omul va învăța într-adevăr să se înalțe la o abordare spirituală a existenței. Sunt realități ciudate, dar este foarte adevărat: când descoperim puterile care ne rămân după învățarea mersului, devenim capabili să avem o privire clarvăzătoare în lumile în care viețuim între moarte și o nouă naștere. Acest lucru poate fi atins și prin meditație, dar atunci ea trebuie practicată în așa fel încât să nască sentimente. Dar sentimentele sunt ceea ce este cel mai greu de dobândit prin meditație. Trebuie deci să găsim puterile care-l fac pe om capabil să-și îndrepte privirea în lumea dintre moarte și o nouă naștere. Atunci găsim mai ales puterile datorită cărora contemplăm ceea ce a precedat, pe o perioadă lungă, nașterea. În acest domeniu descoperim multe lucruri care ne permit să ajungem la o înțelegere a vieții. Să spunem că ne lovește o nenorocire. Mai întâi, singurul lucru care contează este sentimentul nefericirii. Suportăm cu greu răul. Dacă am ști de ce, înainte de naștere, timp de secole și decenii, am aranjat în așa fel încât să fim loviți de această nenorocire, am suporta-o mult mai bine. Am ști că această nenorocire este o probă care ne dă posibilitatea să ne desăvârșim. Dar învățăm și alte lucruri când privirea se îndreaptă înspre acea parte a lumii spirituale în care se desfășoară oarecum pregătirea existenței prezente.
Nu o să vă expun aici lucruri generale; le puteți găsi în scrierile mele. Aș vrea doar să vă arăt prin câteva exemple cum influențează viața de dinaintea nașterii pe cea de după naștere. Când am atins mijlocul vieții dintre moarte și o nouă naștere – care durează secole întregi, și desigur că are și ea un mijloc – atenția lăuntrică a sufletului din lumea spirituală se îndreaptă cu precădere spre Pământ. O dată depășit acest mijloc, de pe Pământ ne parvin impresii din ce în ce mai bogate despre ceea ce se petrece aici și despre ceea ce resimte și gândește omul pe Pământ. Fiecare suflet primește impresii deosebite. De exemplu, în cursul celei de-a doua părți a vieții sale spirituale în care își pregătește noua sa naștere, un suflet poate să observe oamenii de pe Pământ care sunt activi spiritual, pentru a pregăti epoca viitoare. Unii dintre acești oameni activi în domeniul spiritual sunt în mod special apreciați de acest suflet. Se întâmplă chiar ca din lumea spirituală să observe mai ales una sau două dintre aceste ființe care activează pe Pământ. Să luăm cazul unui om născut în a doua jumătate a secolului XIX; el se afla în lumea spirituală la începutul secolului XIX și în a doua jumătate a secolului XVIII. De acolo de sus, privirea sa era îndreptată asupra unor personalități importante, care erau marcante pentru civilizație. Unele dintre ele îi păreau deosebit de prețioase și le iubea foarte mult. Iată o experiență care poate fi făcută: faptul că sufletele își îndreaptă privirea spre oamenii care se dezvoltă aici pe Pământ. Dar privind spre Pământ, ele exercită o influență asupra oamenilor, fără însă a interveni în libertatea lor. Influența este exercitată asupra unor lucruri care trăiesc în adâncul sufletului lor, și care ies mai ușor la suprafață prin faptul că le privește un suflet din lumea spirituală. Astfel, cu ajutorul acestor suflete care se vor naște abia mai târziu și care le privesc, unele ființe umane de pe Pământ sunt stimulate să fie active și să întreprindă ceva, fie în problemele generale, fie în cele mai intime.
Există, de exemplu, cazul unui suflet care a trăit în lumea spirituală în secolul XVIII și prima jumătate a secolului XIX, de unde a ales ca ideal un om remarcabil de pe Pământ; el dorea să fie la fel ca acesta și, după naștere, să-i urmeze exemplul. Se pot percepe, să zicem, cărțile unui astfel de om pe care ni l-am propus ca model pe Pământ. Este o anumită dorință lăuntrică cu care privim din cer spre Pământ. Chiar dacă asta poate crea un alt sentiment, este asemănător cu dorința omului viu pentru viața de dincolo, când privește cerul. Însă există o deosebire considerabilă dacă cineva privește cerul fără cunoașterea științei spirituale; dorința acestuia rămâne mai curând imprecisă. Dimpotrivă, cel care sălășluiește în ceruri, care trăiește în lumea spirituală, are particularitatea de a vedea de acolo de sus cu foarte multă precizie condițiile pământești, sufletele umane pe care le admiră cu deosebire și ale căror scrieri ar dori poate să le citească. Pe scurt, în timpul celei de-a doua jumătăți a existenței sale spirituale dintre moarte și o nouă naștere, el învață să cunoască în detaliu sufletele umane, și învață chiar să privească în interiorul acestora. Iar noi, cei care trăim aici, putem ști că acolo sus, în lumea spirituală, există suflete care așteaptă să se nască în deceniile viitoare și care privesc cu nostalgie asupra sufletelor noastre, în care găsesc ceea ce au nevoie pentru a-și pregăti viața pământească. În timpul acestei perioade a vieții lor spirituale, ei văd sufletele noastre cu o precizie la fel de reală ca imprecizia cu care contemplă ființa pământeană cerul. Iată din nou una din acele imagini care ne arată cum, atunci când învățăm să cunoaștem cât de puțin lumea spirituală, avem următorul sentiment: suntem observați. Este adevărat, suntem adeseori observați. Privirile ființelor spirituale, mai ales ale acelora care sunt pe punctul de a se încarna, se îndreaptă asupra sufletelor noastre. Trebuie să ne dăm seama că și în acest domeniu știința spirituală nu oferă deloc omului ceva rău, pentru că, datorită ei, omul învață să fie demn de faptul că este observat în sufletul său de către sufletele încă neîncarnate.
Când cercetarea clarvăzătoare se apleacă asupra acestor subiecte, se trăiesc experiențe adeseori tulburătoare. Printre cele mai tulburătoare se numără și cea în care clarvăzătorul își îndreaptă privirea în lumile spirituale spre sufletele care au pornit pe drumul spre naștere; se vede atunci cum cercetează ele Pământul în căutarea celor care i-ar putea deveni părinți. Odinioară acest fapt era mai important decât acum. Dar observarea acestor suflete face întotdeauna parte din evenimentele cele mai tulburătoare care există. Trăim în acest caz impresiile extrem de variate. Iată una pe care aș dori să v-o relatez.
Un suflet care se pregătește de încarnare știe, de exemplu, că pentru viața sa viitoare are nevoie de o anumită formă de educație, un anumit fel de cunoștințe pe care trebuie să le dobândească din prima tinerețe. Vede atunci că în anumite condiții poate găsi o posibilitate să dobândească aceste cunoștințe. Dar acest lucru adesea nu este posibil decât dacă, pentru această perioadă, renunță la un cuplu de părinți care i-ar putea asigura o existență fericită, în alte privințe. Trebuie atunci să se îndrepte spre părinți care poate nu-i vor putea oferi o viață fericită. Dacă ar prefera un alt cuplu de părinți, ar trebui să-și spună: tocmai esențialul nu-l vei putea atinge. Ar fi greșit să ne imaginăm că toate condițiile vieții spirituale sunt așa de diferite de condițiile pământești. Vedem suflete în care, înainte să se nască, se duce o luptă teribilă. Un astfel de suflet își spune: în timpul tinereții mele voi fi poate maltratat de un cuplu brutal. Când un suflet se găsește în această situație, în el se dau lupte lăuntrice înfiorătoare. În lumea spirituală întâlnim un mare număr de suflete care-și pregătesc încarnarea și care sunt chinuite de lupte teribile. Despre acest fapt trebuie precizat că în lumea spirituală aceste lupte se prezintă ca un fel de lume exterioară care se întinde în afara sufletului. În lumea spirituală, ceea ce tocmai v-am descris nu se limitează deloc la o luptă în suflet; nu este doar o simplă luptă de sentimente. Aceste lupte se proiectează în exterior și le găsim, într-un fel, în jurul sufletului. Se pot percepe foarte clar unele imaginațiuni care ne arată sfâșierea pe care o suportă aceste suflete aflate pe calea spre viitoarea încarnare. Când aceste condiții se prezintă privirii noastre, putem înțelege cu ușurință de ce atât de mulți oameni nu suportă știința spirituală. Căci lor le-ar place să fie adevărat ca după moarte să se intre direct, și pe vecie, într-o stare de fericire. Dar nu e așa. E bine că lucrurile sunt așa cum sunt, căci datorită acestor condiții lumea ajunge mai sigur la gradul de perfecțiune pe care trebuie să-l atingă.
Curios este că datorită puterilor pe care le economisim în trupul eteric când învățăm să mergem, ajungem să ne putem observa propria viață sau pe cea a altuia în lumea spirituală. Clarvederea practică demonstrează că aceste puteri, când sunt cu adevărat dezvoltate, au un anumit avantaj față de puterile de clarvedere pe care le cultivăm pentru a putea ajunge la tabloul vieților pământești anterioare. Vă rog să rețineți bine această diferență, căci ea ne aduce lămuriri prețioase asupra a numeroase subiecte.
Nimic nu favorizează atât de ușor o clarvedere periculoasă ca dezvoltarea puterilor destinate formării organelor vorbirii la omul modern. Aceste puteri, când sunt reținute, permit atingerea unei viziuni a vieților pământești anterioare. Aceste puteri sunt acelea care, în cadrul naturii umane, sunt cel mai legate de instinctele inferioare și de pasiuni. Nimic nu ne duce atât de aproape de Lucifer și de Ahriman ca dezvoltarea acestor puteri care, ridicate la un anumit nivel, ne permit să vedem atât în propriile vieți anterioare, cât și ale altora. Aceste puteri duc la eroare, dar, mai ales când nu sunt dezvoltate corect, ele îl fac pe clarvăzător să coboare din punct de vedere moral, în loc să urce. Din această cauză tocmai puterile care ne permit să vedem viețile pământești anterioare sunt cele mai periculoase. Nu avem dreptul să le dezvoltăm decât dacă suntem atenți la dezvoltarea unei moralități pure. Și pentru că depindem de această moralitate de o înaltă puritate când vrem să dezvoltăm aceste puteri, maeștrii avizați nu se vor decide ușor să dezvolte sistematic puterile care ne permit să privim în încarnările anterioare. Se poate spune chiar: este normal să dispunem de o anumită clarvedere inferioară care ne permite să luăm din celelalte lumi descrieri ale regiunilor spirituale. O viziune obiectivă a încarnărilor anterioare, dimpotrivă, nu se obține în același mod, neținând cont decât de puterile vorbirii. În general s-a recurs la alte mijloace pentru a-l conduce pe om să-și observe încarnările precedente. Aici atingem o problemă interesantă, care ne arată că omul trebuie să fie atent la lucruri care de obicei trec neobservate. Rareori întâlnim, în cursul dezvoltării sale spirituale, pe cineva care-și poate vedea încarnările trecute pornind numai de la dezvoltarea puterilor vorbirii. Există însă numeroase persoane care în prezent sunt capabile de aceasta. În general, aceasta se obține prin alte mijloace. Unul dintre acestea ne-ar putea părea ciudat, totuși se bazează pe un adevăr profund.
Să luăm cazul cuiva care se familiarizează cu viața lăuntrică. Acest lucru i-ar cere prea mult efort, sau ar naște poate prea multe tentații, dacă ar trebui să se bazeze doar pe dezvoltarea puterilor vorbirii pentru a ajunge la viziunea existențelor pământești anterioare. Iată de ce puterile spirituale au recurs la alt mijloc. S-ar părea că avem de a face cu un fapt întâmplător: acest om, de exemplu, se întâlnește cu un altul care-i citează un nume, sau un timp trecut anume, ori numele unui popor. Acest lucru produce din afară un efect asupra sufletului încât, prin reprezentarea astfel născută, el dezvoltă puterile de care are nevoie clarvederea. El remarcă apoi că acest nume sau această indicație dată – fără ca acela care i-a dat-o să fie conștient de asta – îi deschide calea perceperii vieților pământești anterioare. În acest caz s-a făcut apel la un mijloc exterior. Cel afectat aude rostindu-se un nume sau o epocă, sau numele unui popor; deci a fost stimulat din exterior în acest fel să-și îndrepte privirea asupra încarnărilor trecute. Uneori astfel de stimulări din afară sunt foarte importante pentru observarea clarvăzătoare a lumii. Facem o experiență aparent întâmplătoare, dar din ea radiază o stimulare a puterilor de clarvedere care, fără de aceasta, n-ar fi fost dezvoltate decât în mod rudimentar.
Acestea sunt doar câteva indicații simplificate pe care le fac, referitor la intervenția lumii spirituale în lumea noastră. Intervenția lor este foarte complicată.
Privirea îndreptată spre viețile pământești anterioare este relativ periculoasă, pentru că este însoțită de puteri ispititoare. Dimpotrivă, cel care dezvoltă puterile de clarvedere pentru a ajunge în lumea spirituală la o viziune a vieții care precede nașterea, nu va fi deloc tentat să abuzeze de aceste puteri de clarvedere. De regulă, cei care își îndreaptă cu siguranță privirea spre viața spirituală care a precedat actuala viață pământească, sunt suflete cu o oarecare puritate, de o moralitate firească. Acest lucru este legat de faptul că puterile de clarvedere utilizate astfel pentru a observa tocmai această perioadă sunt puterile copilăriei, cele pe care le-a economisit în perioada învățării mersului. Sunt cele mai pute puteri existente în natura umană. Vă rog să fiți atenți la următorul fapt, căci este vorba de ceva foarte important: puterile cele mai pure sunt în același timp și cele care, o dată dezvoltate, permit contemplarea vieții care precede nașterea. Aura copilului este învăluită de puterile care în marea lor majoritate servesc la învățarea mersului. Și tot ele sunt cele care luminează tot ce s-a petrecut înainte de naștere. Și în această privință, contemplarea clarvăzătoare poate într-adevăr vedea exprimându-se la copil, pe al cărui chip se citește nevinovăția și lipsa de experiență în viață, în aura lui, ceva mult mai interesant decât cele exprimate de aura multor adulți. Luptele viețuite în lumea spiritului, cele care au precedat nașterea și au determinat destinul, sunt la originea aurei care înconjoară copilul și care fac din această aură ceva cu adevărat grandios, plin de o mare înțelepciune. Iar înțelepciunea care învăluie copilul prin aura lui, este deseori cu mult mai mare decât ceea ce poate exprima un om în vârstă, prin cuvinte. Desigur că fizionomia copilului rămâne încă imprecisă, dar clarvăzătorul care contemplă copilul poate învăța enorm de la el, dacă poate vedea cu privirea sa clarvăzătoare ceea ce îl învăluie pe copil. Și dacă puterile copilăriei sunt transformate ulterior în puteri de clarvedere, ajungem să vedem direct condițiile concrete care preced cu mult timp nașterea ființei umane. Egoismul nu este poate prea satisfăcut de spectacolul oferit de această lume. Dar pentru orice om care vrea să înțeleagă ansamblul relațiilor care guvernează lumea, tabloul ce se oferă privirii este deosebit de interesant. Investigația în cronica Akasha, făcută cu scopul de a regăsi aici pe unii oameni remarcabili din istoria lumii, nu se reduce doar la examinarea experiențelor lor din plan fizic, ci ne permite totodată să descoperim cum își pregătesc aceste suflete în lumea spirituală, între moarte și o nouă naștere, încarnarea pământească.
Puterile care, menținute pure, străluminează încarnările anterioare, sunt mai puțin cele economisite în copilărie decât cele care se dezvoltă la om la o vârstă la care uneori se manifestă cele mai rele pasiuni. Aceste puteri, care au și o altă menire în cadrul naturii umane, se dezvoltă mult mai târziu decât cele care permit formarea vorbirii. Ele sunt legate de sentimentele de dragoste senzuală, care se dezvoltă la om, ca și de tot ce se leagă de aceasta. Există o înrudire între ceea ce conduce la dragostea senzuală și ceea ce duce la limbaj. La bărbat, această legătură se manifestă prin schimbarea vocii, prin transformarea acesteia. La această vârstă se economisesc multe din aceste puteri. Dacă sunt menținute pure, ele conduc la viziunea retrospectivă a vieților pământești anterioare. Dacă nu sunt menținute pure, și se unesc cu instinctele senzuale ale omului, ele pot conduce la cele mai rele vicii oculte. Acest tip de puteri de clarvedere care rezultă tocmai din economia făcută la această vârstă, sunt și cele mai expuse tentațiilor. Cred că puteți înțelege ansamblul acestor raporturi. Clarvăzătorul căruia îi place să vorbească despre perioada dintre moarte și o nouă naștere – și poate ați remarcat deja că în general nu se spune mare lucru despre aceasta –, acest clarvăzător a dezvoltat mai ales puterile economisite în perioada primei copilării. Nu trebuie să ne încredem prea mult în clarvăzătorii care vorbesc mult despre încarnările precedente, căci este foarte ușor ca în acest domeniu să fie implicate puterile care sunt cel mai expuse tentațiilor. Așa se întâmplă de cele mai multe ori; se prezintă repede pe tavă o sumă de afirmații asupra încarnărilor trecute. Puterile care, economisite, au acest efect, provin din perioada în care se dezvoltă dragostea senzuală și în care nu suntem încă inserați în viața socială. Aceste puteri duc deseori la numeroase absurdități, mai ales la enormități oculte, prin faptul că suscită cel mai mult iluzie peste iluzie în domeniul lumii spirituale.
De ce indicațiile date de acești clarvăzători expuși tentaților sunt adeseori false? Pentru că printre puterile economisite astfel în cursul acestei perioade de viață, prin utilizarea acestor puteri urcă totodată un fel de nori de pasiuni și instincte inferioare. Când acești nori urcă la suprafață, Ahriman și spiritele ahrimanice acționează pentru a transforma în spectre ceea ce urcă astfel, în așa fel că putem vedea aceste spectre și să le luăm drept încarnări anterioare. Calitatea de clarvedere necesară pentru a descrie condiții de genul celor descrise în Știința ocultă poate fi ușor dezvoltată plecând de la puteri pe care le putem economisi la o vârstă mai înaintată. Între 21 și 28 de ani, în general am dezvoltat puteri care țintesc viața intelectuală, viața pe care o vedem deja oarecum cu luciditate; tocmai în acest moment, cercetările din acest domeniu sunt cel mai puțin expuse erorilor și iluziilor.
Am văzut deci că înțelegerea vastelor relații spirituale ale lumii poate fi obținută datorită dezvoltării puterilor care, în om, acționează pentru formarea creierului. Viziunea vieților pământești anterioare este obținută prin dezvoltarea puterilor ce pot fi economisite mai ales în perioada copilăriei, când puterile formatoare ale vorbirii nu mai folosesc la formarea limbajului, ci acționează în domeniul instinctelor senzuale și a organelor lor. Cât despre domeniul spiritual ca atare, care este cel mai interesant acolo unde se pregătește o nouă viață, el poate fi explorat cu ajutorul puterilor pe care le economisim mai ales în prima perioadă a copilăriei, la vârsta când se învață mersul.
Sunt fapte neobișnuite, desigur, dar când vrem să pătrundem în lumile spirituale trebuie să fim gata să acceptăm multe idei care, la început, par paradoxale. Lumea spirituală nu este acolo doar pentru a fi o simplă prelungire a lumii fizice sensibile; este vorba, dimpotrivă, despre o lume care, în multe privințe, este chiar opusă lumii fizice. Omul ne apare ca o ființă atât de importantă în cosmos tocmai pentru că, pe de o parte, îi vedem destinul, facultățile și destoinicia din timpul vieții sale pământești, iar, pe de altă parte, cu ajutorul cunoașterii spiritualității, vedem că între moarte și o nouă naștere el are o existență cu totul diferită de cea pământească. Constatând acestea omul ni se revelează în adevărata lui semnificație și determinare.
În cursul acestor două conferințe am dorit să vă descriu diferite aspecte ale lumii spirituale. Am făcut-o puțin în mod aforistic, pentru că este pentru prima oară când suntem întruniți în acest oraș, și pentru că cei mai mulți dintre ascultători cunosc deja descrierile sistematice conținute în cărțile mele. Doream numai să vă mai dau câteva precizări în completare. Mi s-a părut mai folositor pentru prietenii care s-au întrunit în acest oraș, decât să fi ales un capitol al științei spirituale care ar fi trebuit expus mai pe larg. La sfârșitul acestei reuniuni permiteți-mi să mai spun că mi-ar plăcea azi ca știința spirituală să pătrundă cât mai mult posibil în inima și sufletul oamenilor, căci două lucruri sunt de maximă importanță. Mai întâi faptul că, observând realitățile acestei vieți, constatăm că, drept urmare a achizițiilor considerabile ale civilizației, oamenii cad din ce în ce mai mult în materialism. Din acest motiv, omenirea are o urgentă nevoie de știința spirituală. Oamenii au nevoie de ea pentru că viața exterioară îi impregnează cu materialism. Tocmai pentru că cele mai mari realizări ale vieții exterioare îi marchează inevitabil pe oameni cu o amprentă materialistă, este necesară o contrapondere, sub forma științei spirituale. Aceasta este o necesitate pentru viața pământească a omenirii, și nu va înceta să fie necesară într-un viitor apropiat. Când vedem că viața exterioară se cufundă în materialism ca urmare a marilor cuceriri ale civilizației moderne, și că riscă să dispară, simțim dorința puternică să vedem știința spirituală pătrunzând în inima și sufletul oamenilor. Cultura noastră nu încetează să progreseze, dar este tot atât de sigur să multe păsări vor dispărea în regiunile în care se înalță coșuri de uzine. Asta nu înseamnă să luăm atitudine împotriva înaintării civilizației cu căile sale ferate, cu vapoarele cu aburi și cu tot ceea ce ne poate aduce progresul, ca telefonul, avionul, ș.a.m.d. trebuie însă să știm că așa cum păsările sunt izgonite de fumul coșurilor, tot așa fericirea și prospețimea sufletului, armonia și, în general, bogăția vieții lăuntrice trebuie să piară sub influența civilizației materialiste, dacă știința spirituală nu reușește să aducă sufletului uman spiritualitatea de care are nevoie. Iată de ce, cel care înțelege clar aceste condiții, trebuie să resimtă o profundă dorință de a răspândi știința spirituală, căci aceasta corespunde unei necesități.
Apoi mai este un fapt: din cauza acestei civilizații materialiste, oamenii n-au respins niciodată cu atâta forță, nu au avut niciodată atâta ură împotriva științei spirituale. O dublă realitate, cea a necesității și cea a neînțelegerii, ne apare în față ca două coloane printre care trebuie să trecem dacă vrem să introducem în lume știința spirituală. Pentru noi, cei care vrem să încercăm să ne facem sufletele mature pentru știința spirituală, pe fiecare din aceste coloane găsim înscris un puternic îndemn: să facem tot posibilul să ne impregnăm, noi și cei care o doresc, cu știință spirituală.
În acest sens doream să mă adresez dumneavoastră când am luat pentru prima dată cuvântul în acest oraș. Plecând, aș dori să mai adaug: sper că cele câteva aspecte pe care vi le-am putut spune aici au putut atinge inimile și sentimentele dumneavoastră și că nu vor rămâne doar la nivelul inteligenței, asta pentru a vă simți și mai profund și mai serios legați de această mișcare pe care am dori să o aducem în lume mai mult decât până în prezent. După întâlnirea noastră pentru prima oară în acest loc, să sperăm cu toții că această experiență va întări legăturile lăuntrice care ne unesc.
Exprimând această dorință, dragii mei prieteni, și luându-mi rămas bun de la acest frumos oraș, vreau să cred că întâlnirea noastră va fi un stimulent pentru o viață comunitară care se va menține dincolo de spațiu și de timp. Permiteți-mi să vă spun la plecare: doresc ca întâlnirea noastră de aici să rămână un impuls durabil pentru unirea noastră continuă în spirit.
