Omul fizic are ca substrat o entitate eterică omenească de natură foarte subtilă. Aceasta din urmă trăieşte într-o lume elementară, aşa cum omul fizic trăieşte într-o lume fizică. Lumea exterioară elementară alcătuieşte corpul eteric suprasensibil al pământului. Ea este produsul unei transformări, a unei lumi dispărute (lumea Lunii) şi apare ca o etapă pregătitoare a unei lumi viitoare (lumea Jupiter). Din cele spuse rezultă că putem considera omul constituit astfel:
1. Corpul fizic din interiorul lumii fizice. Prin el omul obţine cunoaşterea „eului” său individual.
2. Corpul eteric (subtil) din interiorul lumii elementare. Prin el omul se recunoaşte ca component al corpului eteric al pământului şi prin aceasta, în mod indirect, ca component al celor trei stadii planetare succesive.
