la prima ediție din 1933 a cărții
Pietre fundamentale pentru cunoașterea Misteriului de pe Golgota
În conferințele tipărite în acest volum, evenimentul central al istoriei umane și a Pământului, misteriul de pe Golgota, este pus în lumina abordării istorice plecând de la faptul dovedit, pentru cercetarea în domeniul științei spiritului, al originii omului din regnurile ierarhiilor spirituale, al căderii sale și al întrețeserii sale crescânde în materie, al trezirii sale la percepția senzorială și al împovărării sale cu ceea ce scrierile sfinte numesc păcatul ereditar, dar și al înălțării sale treptate prin viețile pământești repetate care-i dezvoltă conștiența de sine, care-i dau posibilitatea limpezirii morale, a întăririi eului și a întoarcerii la spirit.
Sensul vieții sale terestre nu se află decât în acest progres continuu al sufletelor. Scopul înalt al perfecțiunii umane poate fi atins numai în vieți numeroase, care obligă, prin variatele încercări oferite de acestea, la o conștiență tot mai trează. Un anumit timp această știință a fost sustrasă Occidentului, pentru ca personalitatea să se caute și să se găsească în om. Au trebuit dezvoltate ascuțimea și precizia rațiunii practice pentru a face utilizabilă materia, pentru confruntarea cu posibilităiile ei intrinseci, pentru a-i depista pe această cale tainele și pentru a obține prin disciplina gândirii astfel realizate o atitudine sigură pentru cercetarea legităților spirituale. Numai astfel concepția pasivă mai veche asupra conținuturilor cosmice suprasensibile se putea transforma prin întărirea forțelor sufletești în cunoaștere și cercetare. În felul acesta, în cursul timpului a dispărut vederea crepusculară în lumile spirituale tocmai la popoarele avansate și ea trebuie să fie din nou cucerită printr-o existență sufletească întărită de un eu. În prezent, ne aflăm la acest punct crucial. Miopia noastră cu privire la adevărul spiritual a avansat atât de mult încât amenință să se transforme în orbire. Fenomenele de mare descompunere din cultura occidentală sunt o urmare a acestei orbiri intelectualiste.
Trebuie să-i fie dată omenirii o nouă abordare istorică plecând de la aspectul spiritului. Rudolf Steiner este cel care a adunat pietrele de construcție în acest scop. El a așezat în centrul istoriei mondiale misteriul de pe Golgota care în cadrul manifestării dreptății divine realizează acțiunea de echilibrare față de căderea omului în păcatul ereditar. Asupra acestei evoluții tainice el revarsă atâta lumină câtă este accesibilă în prezent rațiunii noastre bântuită de premoniții. O dată cu aceasta reapare în prim-plan ceva ce eram pe punctul de a pierde, importanța ordinii universale morale alături de ordinea naturală. Căile Domnului și căile umanității s-au separat cândva din vina omului, pentru a se uni și a se întrepătrunde din nou pe crucea de pe Golgota prin fapta de ispășire a Omului-Dumnezeu. Până la acel moment, misteriile și cultele au fost cele care alcătuiau puntea dintre Dumnezeu și om și creaseră locuri de radiere pentru asigurarea transmiterii hotărârilor divine în destinele umanității, coborând tot mai mult în materie. După o lungă serie de încercări ele au oferit căutătorilor de cunoaștere reunirea conștienței lor trezite la spirit cu voința divină. Ele au slujit pregătirii drumului pentru coborârea esenței divine care era hotărâtă să abată de la om și să preia asupra sa urmările păcatului ereditar până în ultimele sale consecințe nimicitoare, realizând astfel lucrarea de mântuire pentru Pământ. Această faptă salvatoare pentru viitorul Pământului și al umanității nu diminuează, pentru personalitatea individuală, necesitatea de a lucra din temelii la propria sa mântuire morală în mod independent. Se află în voința liberă a omului deschiderea accesului pentru Christos cu scopul de a-L prelua și de a-L face viu în sine, pentru ca forțele mântuitoare să cuprindă ființa interioară împovărată de vină și pentru eliberarea de consecințele păcatului ereditar.
Pentru a vrea acest lucru, omul actual trebuie să înțeleagă și să știe. Simțirea cucernică nu mai ajunge. Omul trebuie să preia în conștiența sa ceea ce trebuie să se transforme mai târziu în voință. Supunerea ascultătoare la hotărârile unor puteri autoritare, dacă nu este însoțită de înțelegere, va trezi cu atât mai sigur pe răzvrătit în conștiința umană. Aceasta nu a putut fi eliminată nici prin mijloacele cele mai puternice de combatere a ereziilor. Acolo unde acest lucru a reușit aparent germenele mocnește totuși mai departe în ascuns și încearcă mereu să se pună în valoare cu o forță nouă. În prezent, ne aflăm în fața unui pericol mai mare decât l-au reprezentat vreodată căile cele mai grave ale ereziilor: cinismul, mișcările ateiste, disprețul acut, coroziv împotriva a tot ce este spiritual. Pentru a face față acestei mișcări distructive a adevăratei demnități umane încă din tinerețe și pentru a o învinge trebuie să pătrundem mai adânc în cunoașterea de sine și a Universului decât s-a putut face până în prezent; trebuie să ne afundăm în originile existenței umane, să obținem o percepție a ceea ce este superficial în abordarea actuală a istoriei; trebuie să aerisim, să cercetăm vălurile istoriei bisericilor, măsura în care bisericile și-au împlinit datoria, măsura în care ele au ajuns infidele acesteia. Trebuie să privim și la bunurile spirituale valoroase pe care forțele autoritare ale clerului le-au reprimat prin mijloacele forței exterioare, la ceea ce acestea nu au permis să crească pe lângă ele și care au fost motivele acestor fapte. De ce, de exemplu, au fost distruse cu atâta râvnă neiertătoare și cu atât succes locurile de oficiere a misteriilor, au fost distruse documentele lor, în timp ce esența formală și spiritul juridic al culturii romane au pus stăpânire cu atâta forță și cu un scop bine determinat pe modelarea ființei Bisericii. Cu asemenea forță s-a făcut aceasta, încât cei care încă se mai aflau dependenți de Biserica palestiniano-creștină inițială, intim legată încă de esența originară a misteriilor, s-au văzut constrânși să mijlocească lumii impulsurile lor într-un alt spirit decât era cel ce emana de la Roma. Ei au devenit reprezentanți ai unui curent esoteric paralel care s-a putut dezvolta liber și cu putere până la un anumit moment – așa cum s-a întâmplat în Irlanda și în coloniile sale spirituale din Scoția; curând însă acest fapt a stânjenit clerul roman care atunci l-a combătut și l-a și distrus în mod exterior. În felul acesta fusese eliminată mai întâi gnosa; așa a fost înăbușit arianismul; așa s-a întâmplat și cu acele mișcări radiate de maniheism care au pătruns în Europa trecând peste Balcani. Aceste curente s-au pierdut în negura istoriei; ele mai sunt amintite când și când, într-o formă deformată, de adversarii lor, ignoranților și credulilor. O abordare istorică adevărată trebuie să acorde acestor fenomene cea mai mare importantă și să le cerceteze în toate conexiunile și originile lor, în caz contrar neputând să aibă pretenții privind seriozitatea și temeinicia lor.
Totuși pentru aceasta ea va avea nevoie de știința spiritului, care trebuie să pregătească mai întâi bazele necesare pătrunderii în adâncurile istoriei și care numai ele pot da vederea de ansamblu a întâmplărilor istoriei Universului și a Cosmosului. Acolo unde se leagă natura și spiritul, noi găsim cheia tainelor existenței și a celui mai mare Misteriu prin fața căruia forma actuală a istoriei universale trece tiptil, dar a cărui fundamentare este privită de știința antroposofiei ca fiind scopul cel mai nobil al contribuției sale. Ea lucrează pentru acest scop, pentru dezvoltarea unei înțelegeri care să intuiască profunzimile misteriului de pe Golgota. Acestui scop vrea să-i slujească opera de o viață a lui Rudolf Steiner.
MARIE STEINER
