În tipul războiului, Rudolf Steiner a rostit în conferințele ținute în cadrul Societății antroposofice în țările atinse de război următoarele gânduri:
Dragi prieteni, ne gândim la spiritele ocrotitoare ale celor ce se află pe marile câmpuri ale evenimentelor prezentului:
Geister ihrer Seelen, wirkende Wächter!
Eure Schwingen mögen bringen
Unserer Seelen bittende Liebe
Eurer Hut vertrauten Erdenmenschen,
Dass, mit Eurer Macht geeint,
Unsre Bitte helfend strahle
Den Seelen, die sie liebend sucht!
Spirite ale sufletelor voastre, păzitori activi,
Fie ca aripile voastre să poată aduce dragostei rugătoare a sufletelor noastre,
Oamenilor Pământului încredintați ocrotirii voastre,
Ca, unită cu forța voastră,
Ruga noastră să radieze cu efect ajutător
Spre sufletele pe care le caută cu iubire.
Iar adresându-ne spiritelor păzitoare ale acelora dintre noi care în urma evenimentelor dureroase au trecut deja prin poarta morții:
Geister ihrer Seelen, wirkende Wächter!
Eure Schwingen mögen bringen
Unsrer Seelen bittende Liebe
Eurer Hut vertrauten Sphärenmenschen,
Dass, mit Eurer Macht geeint,
Unsre Bitte helfend strahle
Den Seelen, die sie liebend sucht.
Spirite ale sufletelor voastre, păzitori activi,
Fie ca aripile voastre să aducă dragostei rugătoare a sufletelor noastre,
Oamenilor Sferelor încredințați ocrotirii voastre,
Ca, unită cu forța voastră,
Ruga noastră să radieze cu efect ajutător
Spre sufletele pe care le caută cu iubire.
Iar spiritul de care căutăm de ani de zile să ne apropiem prin știința noastră a spiritelor, spiritul care spre mântuirea Pământului și pentru libertatea și progresul omenirii a trecut prin Misteriul de pe Golgota, El să fie cu voi și cu grelele voastre îndatoriri!
Îngăduiți-mi mai întâi să-mi exprim profunda satisfacție de a mă putea afla încă o dată în mijlocul dumneavoastră. Acest lucru s-ar fi petrecut mai repede dacă nu ar fi existat o urgență majoră de a avansa atât de mult cu lucrarea pentru grupul statuar pe care am discutat-o în mod repetat aici [Nota 1], care trebuie să fie plasată în estul clădirii din Dornach și care-L reprezintă pe exponentul umanității în interacțiunea sa cu forțele ahrimanice și luciferice, încât să poată fi continuată realizarea lui în absența mea. În vremurile actuale este, de fapt, necesar să se gândească în perspectiva viitorului și mi s-a părut absolut necesar ca realizarea acestui grup statuar să progreseze până la punctul care a fost atins, în întâmpinarea evenimentelor care pot veni. De altfel, tocmai aceste timpuri trebuie să ne aducă foarte aproape felul în care coexistența spațială în plan fizic nu poate singură să ne mențină în mod viguros verticalitatea prin impulsurile științei spiritului, ci felul în care coexistența în gânduri și în mentalitate a strădaniilor mișcării noastre antroposofice, chiar dacă poate fi realizată numai sufletește, în gânduri și în spirit, trebuie să treacă dincolo de acest timp greu al încercărilor și al suferințelor și cum trebuie să se confirme tocmai prin aceasta forța strădaniilor noastre antroposofice.
De când nu ne-am mai regăsit împreună aici, trebuie să deplângem pierderea scumpei noastre domnișoare Motzkus [Nota 2] și a altor prieteni dragi care au părăsit planul fizic ca urmare a evenimentelor. Este deosebit de dureros să nu o mai vedem pe domnișoara Motzkus printre acei prieteni dragi care au participat aici atâția ani la strădaniile noastre din cadrul științei spiritului. Ea aparținea mișcării noastre de când am început această activitate. Începând din prima zi, de la prima noastră adunare în cercul cel mai restrâns, a fost în mijlocul nostru ca un membru devotat mișcării în adâncul inimii sale, a participat la toate încercările întâmpinate de dezvoltarea acesteia cu dăruirea cea mai intimă a ființei sale; ea a păstrat înainte de orice, prin toate evenimentele prin care a trebuit să trecem, o fidelitate neînfrântă, în sensul cel mai adânc al acestui cuvânt, față de mișcarea noastră, o fidelitate prin care domnișoara Motzkus a fost un model pentru cei care vor să devină membrii dăruiți ai mișcării noastre de știință a spiritului. Și astfel ne uităm după acest suflet bun și drag în lumile vieții spirituale în care a urcat, în timp ce îi păstrăm aici sentimentul de încredere format și consolidat într-un lung șir de ani, în timp ce ne știm uniți cu sufletul ei pentru totdeauna. În ultimul timp, domnișoara Motzkus a avut de îndurat ea însăși pierderea prietenei ei credincioase, pe care a regăsit-o curând în lumea spirituală, și ea a primit această lovitură în sensul în care suporți o asemenea încercare cu conștiența unei concepții adevărate despre lumea spirituală. Demn de admirat este interesul viu pe care domnișoara Motzkus l-a manifestat până în ultimele sale zile pentru marile evenimente ale timpului printr-o profundă participare. Ea mi-a spus chiar mie de mai multe ori că ar dori să rămână în plan fizic până când se vor rezolva evenimentele importante în mijlocul cărora ne aflăm. Acum, va putea urmări cu o privire încă mai liberă, cu un simț mai ferm pentru evoluția umanității în starea actuală, evenimentele pentru care manifesta o participare intimă și un interes atât de viu. Fie o problemă pusă inimii noastre a tuturor aceea de a ne uni oriunde putem gândurile noastre, forțele active ale sufletului nostru cu acest spirit credincios, cu acest membru fidel și drag al mișcării noastre, pentru a ne ști și de aici încolo solidari, acum când el se va afla printre noi într-o altă formă, întrucât a fost legat de noi în planul fizic într-un mod atât de exemplar.
Acum, timpurile în care trăim sunt de așa natură încât ele ne pot aduce tot mai aproape importanța pe care o are moartea, conform cunoașterii spirituale, pentru neamul omenesc al prezentului și al viitorului apropiat. Evenimentele în mijlocul cărora ne aflăm, pentru mulți, produc, chiar dacă acest lucru este puțin observat, o stare de buimăceală. A recunoaște în toată amploarea sa ceea ce se întâmplă de fapt, cât de influente sunt lucrurile care se produc în evoluția umanității, la aceasta se vor trezi acele suflete care vor supraviețui acestei catastrofe a umanității abia după un timp. Cu atât mai mult trebuie să acceptăm, ca fiindu-ne dată, obligația de a aduce în fața sufletelor noastre ceea ce putem numi gânduri luminătoare pentru sarcinile și scopurile acestei mișcări a științei spiritului atât de necesară pentru omenire. Iar pentru noi va fi poate deosebit de bine, întrucât suntem din nou împreună după un timp atât de lung, să evocăm în fața sufletelor noastre specificul concepției noastre despre această știință a spiritului prin câteva gânduri; poate că aș spune, mai bine, despre acea concepție care poate reieși, conform naturii, din acea știință a spiritului pe care o focalizăm de atâția ani.
Se poate totuși observa că, cel puțin prin unii reprezentanți ai acesteia, pretutindeni se dezvoltă nostalgia apropierii de lumea spirituală, în ciuda faptului că, de cealaltă parte, materialismul din păcate nu se diminuează. Și chiar din câte o formă în care se manifestă dorul după spirit poate lua naștere necesitatea de a evoca specificul căutării noastre privind viața spirituală. În prezent, în Anglia, căutările unui savant proeminent cu privire la lumea spirituală fac cea mai mare impresie asupra unor cercuri foarte largi, chiar și în rândul persoanelor celor mai instruite. Și este un fenomen care oricum merită o atenție deosebită, faptul că acolo unul dintre oamenii apreciați ca fiind dintre cele mai eminente spirite științifice a scris o carte cuprinzătoare într-o formă cu totul remarcabilă. Sir Oliver Lodge [Nota 3], care se străduiește în cele mai variate moduri să-și lărgească atât de mult cunoștințele naturaliste la care a ajuns, încât ele să-i poată furniza explicații cu privire la lumea spirituală, a scris o carte voluminoasă despre unele conjuncturi prin care el vrea să creadă că a ajuns la lumea spirituală. Lucrurile stau după cum urmează.
Sir Oliver Lodge avea un fiu, Raymond Lodge. Acesta a participat de partea englilor la războiul din Flandra. În timp ce părinții își știau fiul încă pe câmpul de luptă, au primit o veste uimitoare din America. O veste care, cu siguranță, pentru spiritiștii având o mentalitate materialistă trebuie să fi fost izbitoare. Din ea trebuia să se înțeleagă că psihologul englez Myers [Nota 4], decedat cu mulți ani în urmă, care se ocupase mult cu relațiile dintre lumile fizică și spirituală, care deci se afla de ani de zile în lumea spirituală, se va ocupa foarte curând de tânărul Raymond Lodge. La început era neclar la ce s-ar putea referi aceasta. În orice caz, vestea a ajuns cu o anumită întârziere la Sir Oliver Lodge. Ea a sosit după ce Raymond Lodge, fiul, căzuse deja pe câmpul de luptă. Nu îmi mai amintesc precis, dar cred că după 14 zile. S-a primit așadar vestea morții și apoi s-a primit din nou din America înștiințarea, cu ajutorul unor mediumuri, că trebuie să se adreseze unor mediumuri engleze. Și iată au fost solicitate mediumuri engleze față de care Sir Oliver Lodge s-a arătat destul de critic – putem spune acest lucru, căci vom vorbi imediat despre semnificația cazului. Sir Oliver Lodge este om de știință și este instruit să examineze astfel de lucruri într-un mod științific. Potrivit cu părerea sa, el a abordat lucrul așa cum se procedează în cazul unui experiment de laborator. Iar ceea ce i s-a arătat a fost constatat nu de unul, ci de mai multe mediumuri: sufletul lui Raymond Lodge voia să se anunțe familiei lui Sir Oliver Lodge. S-a ajuns la tot felul de comunicări prin lovituri și prin scris, la comunicări care potrivit conținutului lor au fost atât de surprinzătoare pentru familia Lodge, încât nu numai Sir Lodge a fost convins de adevărul lucrului, ci și ceilalți membri ai familiei care până atunci avuseseră o atitudine sceptică față de astfel de probleme. Sufletul lui Raymond Lodge a anunțat, printre altele, că Myers, cel de mult timp decedat, s-ar afla în mod protector alături de el, a comunicat diferite evenimente întâmplate înaintea morții sale, și încă multe alte aspecte care erau importante pentru părinții și frații săi și care au făcut o impresie deosebită, pentru că diferite lucruri pe care Raymond Lodge le-a comunicat prin intermediul mediumurilor erau destinate să ajungă direct la familie și mai ales la Sir Oliver Lodge. Modul de desfășurare al ședințelor a fost uimitor pentru familie și pentru Sir Oliver Lodge, și de asemenea cu totul surprinzător pentru o presă numeroasă – atât cât mi-a fost posibil să urmăresc. Lucrurile nu pot fi surprinzătoare pentru cine are o experiență în acest domeniu, deoarece, în fond, ceea ce este mijlocit de mediumuri poate fi cunoscut prin natura lui de oricine este cât de cât familiarizat cu tehnica și desfășurarea unor astfel de ședințe. O impresie deosebit de profundă a făcut însă în Anglia mai ales un fapt. Și acest fapt este cel mai adecvat să nască convingerea, în cele mai largi cercuri ale lumii formate în stil englezesc sau american, și anume, o convingere care mai înainte nu exista la mulți oameni în timpurile noastre sceptice și la care ea s-a format tocmai prin această întâmplare. Faptul care a produs o impresie deosebit de puternică asupra familiei Lodge, mai cu seamă asupra lui Sir Oliver Lodge și asupra publicului larg, a fost următorul. Unul dintre mediumuri a descris fotografii care fuseseră făcute când Raymond Lodge era încă în viață. Ele au fost descrise printr-o modalitate care a fost indicată de Raymond Lodge mediumului, care se exprima descriind prin lovituri cum arătau fotografiile. În acest fel a fost prezentată o fotografie de grup; aceasta înseamnă că prin intermediul mediumului a reieșit că sufletul lui Raymond Lodge voia să descrie o fotografie de grup pe care o făcuse el însuși puțin înainte de a trece prin poarta morții. Atunci el s-a fotografiat împreună cu colegi de-ai săi – așa comunică el de dincolo –, și indică cum au fost realizate fotografiile, unde se afla el. În afară de aceasta a spus că au fost realizate mai multe fotografii, succesiv, așa cum fac fotografii. Și a indicat prin ce se deosebesc aceste fotografii succesive. În toate el este așezat pe același scaun și are aceeași înclinare a capului, fiind modificate ușor numai poziția brațului și alte detalii asemănătoare. Aceste lucruri el le indică cu mare precizie. Familia Lodge nu știa nimic despre aceste fotografii. Așadar, mai întâi, prin intermediul unui medium, a fost descrisă o fotografie de grup care îl prezintă pe Raymond Lodge în cercul camarazilor săi. După un timp, poate după paisprezece zile, din Franta a sosit această fotografie pentru Sir Oliver Lodge, și ea corespundea cu precizie datelor descrise de sufletul lui Raymond Lodge prin intermediul mediumului. Acest lucru a impresionat foarte mult. Iar cel care este diletant în astfel de lucruri – și s-a dovedit că, de fapt, toată lumea care trebuie luată în considerare în acest caz era diletantă – trebuia să primească o impresie puternică. Este un experiment crucial. Avem de-a face cu faptul că un suflet de dincolo descrie fotografii diferite, care ajung la familie abia după paisprezece zile și care corespund exact acestor indicații. Astfel se poate spune: Nu există nici o dovadă a faptului că mediumul sau unul dintre participanții la ședință ar fi putut vedea fotografia aceasta. Vedeți, avem aici un caz care trebuie avut în atenție în mod deosebit: trebuie focalizat, pe de o parte, din punct de vedere științific, iar pe de altă parte, și din punct de vedere cultural istoric. Căci nu este vorba numai de a se presupune că este de la sine înțeles că așa ceva poate face o deosebită impresie; acest lucru s-a și întâmplat cu adevărat, a făcut o impresie extraordinară. Și atât cât s-a putut urmări, tocmai această descriere a fotografiei care nu se putea baza, așadar, pe o transmitere de gânduri, a acționat în mod profund convingător.
Pentru noi, este vorba mai ales de a focaliza întregul caz. Căci trebuie să ne fie clare următoarele lucruri: când omul trece prin poarta morții are de-a face mai întâi cu faptul că individualitatea umană este învăluită numai pentru un scurt timp de corpul astral și de corpul eteric, că acest corp eteric după un timp mai scurt sau mai lung, dar totuși după un timp care trebuie să fie măsurat, după cum știm, în zile, este predat lumii eterice unde își urmează destinul său, astfel încât individualitatea împreună cu corpul astral își continuă peregrinarea mai departe în lumea spirituală. Și așa cum corpul fizic este părăsit aici, pe Pământ, de către individualitate, tot așa se întâmplă și cu corpul eteric uman. Acum, trebuie să ne fie clar că la șediniele spiritiste – și în toată opera lui Sir Oliver Lodge avem de-a face cu ședințe de spiritism – numai un cunoscător temeinic poate spune dacă este vorba de comunicarea cu adevărata individualitate sau numai cu cadavrul eteric eliminat, rămas în urmă. Acest cadavru eteric se află totuși într-o comunicare continuă cu individualitatea. Atunci când se stabilește pe calea ocolită a unui medium o legătură cu lumea spirituală, ea se face mai întâi cu corpul eteric și nu poți fi niciodată sigur dacă pe această cale se ajunge cu adevărat la individualitate. Cu siguranță, este strădania epocii noastre de a găsi și pentru lumea spirituală ceva asemănător cu experimentul de laborator, ceva ce să poată fi apucat cu mâinile, ceva ce să poți avea nemijlocit prezent în lumea materială. Epoca noastră materialistă nu acceptă cu plăcere să meargă pe calea interioară pe care sufletul trebuie să se îndrepte spre lumea spirituală, pe calea pur spirituală. Ea vrea ca și spiritul să se anunțe în mod material, ca acest spirit să coboare în lumea materială. Noi trăim toate fazele spiritualismului materialist, ale adresării materialiste către lumea spirituală.
Este cu totul posibil ca un corp eteric care se desparte de individualitatea umană propriu-zisă să manifeste un fel de viață proprie care pentru profan poate fi confundată cu viața individualității. Nu trebuie să se creadă, anume, că acest corp eteric, dacă a fost predat lumii eterice, ar prezenta numai reminiscențe, numai amintiri, numai ecouri a ceea ce omul a trăit aici, ci el se prezintă ca o individualitate ce-și continuă viața sa. El poate anunța și da la iveală lucruri cu totul noi. Și totuși cine crede că prin această relație cu corpul eteric ar fi în legătură cu individualitatea se află pe un drum greșit. Acest lucru este posibil mai ales când într-un cerc ca cel format în jurul lui Sir Oliver Lodge – erau membri ai familiei – sunt de față oameni care au îndreptat spre cel dispărut gânduri care existau în sufletul fiecărui membru al familiei. Îi sunt comunicate decedatului numeroase amintiri pe care acesta le primea pe calea ocolită a forței mediumului, iar corpul eteric dă uneori răspunsuri cu totul izbitoare, ca și cum ar veni de la individualitatea mortului. Și totuși este suficient să ai de-a face numai cu cadavrul eteric. Iar pentru cel care este familiarizat cu aceste lucruri este clar că oriunde se descrie cum prin intermediul mediumului ajung la membrii familiei lui Sir Oliver Lodge diferite comunicări din partea lui Raymond Lodge nu vorbește de fapt decât cadavrul eteric, fără ca individualitatea sa să se fi aflat în comunicare cu întregul cerc. Din această cauză, așa cum am spus, pentru cel care este obișnuit cu mersul lucrurilor la astfel de ședințe toate aceste comunicări nu sunt deosebit de frapante.
Întreaga poveste, probabil, nici nu ar fi făcut o impresie atât de mare asupra unui cerc larg și nu ar continua să impresioneze dacă n-ar fi existat episodul cu fotografia. Căci acesta este ceva cu totul uimitor. Este totuși imposibil ca într-un fel oarecare dintr-un cerc să fi putut porni gânduri, prin intermediul mediumului, spre corpul eteric – așa cum în toate celelalte lucruri care se petrec la ședințele spiritiste este posibil. Căci nimeni nu putea ști în Anglia ceva despre fotografii; acestea încă nu sosiseră atunci când s-a făcut comunicarea prin intermediul mediumului. În ciuda acestui fapt, este totuși cât se poate de uimitor ca cineva care se interesează de atâta timp de astfel de lucruri și care pe deasupra este un om de știință ca Sir Oliver Lodge, să nu știe cum trebuie tratată o astfel de situație. Personal, m-am străduit să privesc atent această problemă și acest lucru este posibil tocmai pentru că Sir Lodge este un savant, un om de știință care descrie, din această cauză, lucrurile într-un mod pe care te poți baza; astfel încât nu avem de-a face cu un protocol oarecare de ședință spiritistă obișnuită, ci cu comunicarea unui om care descrie cu siguranța unui om de știință obișnuit cu conștiinciozitatea știintifică pe care o dezvoltă un chimist în experimentele sale de laborator. Din această relatare făcută cu o conștiinciozitate ireproșabilă îți poți face o imagine completă asupra problemei. Trebuie numai să știm despre ce este vorba.
Este întru totul uimitor ca cineva care are un interes neobisnuit prin faptul că este vorba de fiul său, cineva care se interesează de mulți ani de aceste fenomene, așadar un savant ca Sir Oliver Lodge, să nu știe nimic despre ceea ce noi am descris în mai multe rânduri în cadrul științei noastre spirituale atunci când am expus formele atavice ale clarvederii ca premoniție, ca deuteroscopie, căci în acest caz nu avem de-a face cu nimic altceva decât cu un caz cu totul special de deuteroscopie: Lucrurile stau astfel: avem de-a face cu un medium. Pentru acest medium lumea spirituală este deschisă, accesibilă într-un anumit mod – bineînteles prin forțe atavice; acest lucru îl știm. Astfel de mediumuri, cu clarvederea lor, realizează salturi în spațiu. Dar nu numai în spațiu fac ei salturi în așa-numita a doua vedere, ci și în timp. Să luăm un caz foarte simplu, care a fost descris de sute și sute de ori – puteți citi despre cazurile descrise, dacă nu ați trăit personal lucruri asemănătoare sau dacă nu le-ați observat prin cunoștințele dumneavoastră –, al cuiva care este special predispus să vadă ca într-un vis, dar în semiviziune, ca pe un eveniment viitor propriul său sicriu sau propria sa înmormântare. El moare după paisprezece zile. Deci a văzut un lucru care se va petrece abia după paisprezece zile. Poți vedea nu numai popriul tău sicriu sau propria ta înmormântare, ci poți vedea, de exemplu, o înmormântare străină sau poți vedea cum după paisprezece zile sau trei săptămâni ești chemat la țară și cazi de pe cal. Cazul este real. Cineva a văzut cu precizie acest lucru, a căutat să ia măsuri; dar lucrul s-a petrecut în ciuda lor. În acest caz avem de-a face cu o vedere peste timp. Ceea ce povestește Sir Oliver Lodge nu este nimic altceva decât un salt peste timp. Descrierea sa este în adevăr atât de precisă, încât verificarea ulterioară este perfect posibilă. Mediumul a văzut, prin forța sa, evenimentul viitor. Când mediumul a vorbit, fotografia nu sosise, dar ea a venit după paisprezece zile, sau aproximativ paisprezece. Ea a fost arătată la toată lumea. Acest lucru s-a întâmplat mai târziu, dar mediumul a văzut acest lucru mai devreme. A fost o previziune, o deuteroscopie. Avem de-a face cu o previziune; acest lucru explică evenimentul. Aceasta n-are, așadar, nici o legătură cu o comunicare între ceea ce se află în planul fizic și ceea ce există în lumea spirituală.
Vedeți cât te poate deruta strădania interpretării materialiste a relațiilor spirituale din lume, cât poți fi de orb față de ceea ce este real: În adevăr, nu este mai puțin o dovadă pentru realitatea unei lumi care se află dincolo de lumea simțurilor faptul că există o astfel de previziune. Cazul este interesant, numai că el nu poate fi valorificat pentru constatarea existenței unei legături între cei vii și cei morți. Morții trebuie căutați – dacă trebuie căutați sau este îngăduit să fie – pe o cale care este cu adevărat spirituală. Cu privire la această problemă vom mai încerca diferite abordări în viitorul apropiat, căci îmi propun să discut în curând tocmai problema relațiilor dintre vii și morți sub diferite aspecte.
Eu v-am prezentat această scriere a lui Sir Oliver Lodge cu privire la sufletul fiului său Raymond Lodge pentru a vă arăta care este natura dorului după lumea spirituală, ce există, de fapt, însă poate fi numit un mod materialist al acestui dor. În fapt, Oliver Lodge este un savant materialist. Chiar dacă jinduiește după lumea spirituală, el vrea să învețe să cunoască această lume în același mod în care procedează cu lumea fizică și cu lumea chimică. Așa cum el cercetează în laborator legile chimice, tot așa vrea aparent să aibă în fața sa și ceea ce se raportează la lumea spirituală. Iar calea pe care noi trebuie s-o recunoaștem ca fiind cea corectă îi este foarte străină, calea pe care pornește sufletul în mod interior spre lumea spirituală și pe care am descris-o de atâtea ori, așa cum nu de puține ori am descris ceea ce găsește sufletul ca neprivind mai întâi prezentul și care se află la baza lumii simțurilor fizice în care trăim. Putem cunoaște întregul caracter materialist al timpului nostru tocmai prin strădaniile care se îndreaptă spre lumea spirituală în mod materialist. Iar dacă mișcarea noastră trebuie să aibă sensul care decurge din legea evoluției necesare a umanității, atunci este necesar ca ea să sublinieze în mod categoric aspectul interior spiritual, spiritualul adevărat în opoziție cu strădaniile materialiste, adică cu strădaniile absurde de a atinge lumea spirituală.
Și de ce trebuie oare ca în prezent un cu totul alt mod decât cel materialist să cuprindă inimile cu adevărat, un mod pur spiritual? Această problemă trebuie s-o luăm în considerare în legătură cu un fapt la care ne-am referit în multe rânduri în cursul anilor și care tocmai în aceste zile trebuie să ne fie apropiat, în aceste zile ale suferinței și ale încercărilor. Am identificat felul în care acest secol al XX-lea trebuie să aducă concepția Christosului eteric printre oameni. Și, am spus aceasta adeseori, pe cât este de adevărat că în vremea misteriului de pe Golgota Christos a umblat fizic printre oameni într-un anumit loc de pe Pământ, tot atât de real va umbla în secolul al XX-lea printre oameni pe tot Pământul Christosul eteric. Și nu este îngăduit, dacă trebuie să nu păcătuim față de mântuirea Pământului, ca omenirea să treacă nepăsătoare pe lângă acest eveniment; ea trebuie să aibă atenția necesară pentru ca un număr suficient de mare de oameni să fie pregătit să-L vadă cu adevărat pe Christos, care va veni și care trebuie să fie văzut.
Un astfel de eveniment nu apare în mod brusc, așa cum nici evenimentul de pe Golgota nu a venit brusc, ci a fost pregătit în cursul a treizeci și trei de ani. Și este foarte aproape momentul în care se va întâmpla ceva, dar acum în plan spiritual, care va avea pentru omenire o importanță asemănătoare cu evenimentul de pe Golgota în plan fizic. Din această cauză nu veți găsi că este de necrezut, dacă admiteți în general faptul menționat mai înainte, când se spune că el se află deja aici, de fapt, în forma în care va fi văzut în marea clipă a evoluției din secolul al XX-lea, că se pregătește marea clipă. Nu veți găsi că este incredibil când, în vederea marii clipe, se spune: Această clipă se pregătește deja. Da, se poate spune: Pe cât de departe pare să fie omenirea în faptele ei actuale de starea de impregnare a Spiritului lui Christos în plan fizic, pe atât de aproape le este sufletelor Christosul care vine, dacă ar vrea să se deschidă. Iar ocultistul poate chiar să se refere la faptul că aproximativ în anul 1909 s-a pregătit într-un mod clar perceptibil ceea ce trebuie să vină; faptul că din anul 1909 trăim interior într-un timp foarte special. Și este posibil în prezent, dacă urmărești aceasta, să fii foarte aproape de Christos, să-l găsești pe Christos într-un cu totul alt mod decât l-au găsit epocile anterioare.
Un lucru poate surprinde, pe care trebuie să vi-l spun, oricât de simplu ar părea el, și care este obținut dintr-o percepție profundă a timpului. Din păcate, în general, oamenii nu-și reprezintă în mod destul de profund lucrurile trecute, și mai ales ce s-a întâmplat cu sufletele umane în secolele anterioare. Lumea nu mai are în prezent o reprezentare corectă despre forța impresiei pe care a făcut-o în primele secole creștine, chiar dacă într-un cerc mai restrâns decât mai târziu, poate nu evangheliile cunoscute azi, ci ceea ce se află scris în evangheliile cunoscute în prezent, despre emoția interioară extrem de puternică a sufletelor. O dată cu trecerea veacurilor, impresia pe care o făcea ceea ce este scris în evanghelii a slăbit tot mai mult. Și se poate spune deja, dacă nu ne lăsăm pradă iluziei: dacă un om are anumite intuiții, dacă are o anumită forță de presimțire, poate pătrunde prin cuvântul evangheliei la o reprezentare a ceea ce s-a întâmplat în timpul misteriului de pe Golgota; dar forța uriașă a cuvântului evangheliilor a devenit tot mai slabă și nu mai acționează în prezent în cercurile largi ale oamenilor, dacă nu ne lăsăm pradă iluziilor decât într-o mică măsură. Acest lucru nu se dorește recunoscut, dar ar fi bine, pentru că acesta este adevărul, dacă s-ar vrea să se recunoască. Cum se întâmplă aceasta?
Pe cât este de adevărat că ceea ce pulsează prin evanghelii nu este cuvânt pământean, ci Cuvânt cosmic, Cuvânt ceresc, având o forță interioară incomparabil mai mare decât orice altceva pe Pământ, tot pe atât de adevărat este că omenirea s-a înstrăinat, în sufletele sale, în acest timp de forma în care este fixat în evanghelii acest Cuvânt din timpul misteriului de pe Golgota. Gândiți-vă numai la cât de infinit de greu vă este să înțelegeți limba vorbită acum cinci sute de ani, când veniți în mod întâmplător în contact cu ea. O traducere nu redă câtuși de puțin ceea ce este cu adevărat prezent acolo. Evangheliile, în forma în care sunt accesibile în prezent unui om, nu sunt de fapt evangheliile originare, nu au forța inițială. Se poate ajunge la ele printr-o anumită intuiție, așa cum am spus, dar ele nu posedă aceeași forță. Iar Christos a rostit Cuvântul care trebuie să pătrundă în modul cel mai profund în sufletul omului: Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul zilelor Pământului. – Acesta este un adevăr, acesta este un adevăr. Într-o formă diferită, într-o formă deosebit de apropiată sufletului uman el se va afla în timpul din secolul al XX-lea, la care am făcut referire.
Din cele spuse acum, dumnevoastră veți putea deduce că cel care se află în mijlocul acestor lucruri ca ocultist spune: El este aici! El este aici în așa fel încât știm în mod clar că el vrea, pentru copiii săi oamenii, încă mai mult decât a vrut în secolele ce s-au scurs. Evangheliile au vorbit până acum oamenilor în mod interior. Ele trebuiau să cuprindă sufletele. Din această cauză oamenii se puteau mulțumi cu credința, fără a înainta spre cunoaștere. Acest timp a trecut, el se află în urma noastră. Christos are cu totul alte intenții pentru ca Împărăția despre care a spus „Împărăția mea nu este din această lume” să se instaleze cu adevărat în acele părți ale entității umane care nu sunt nici ele din această lume, ci aparțin altei lumi. Iar partea omului care nu este din lumea aceasta, aceea trebuie să caute în mod intensiv tocmai Împărăția despre care Christos a spus aceasta.
Noi trăim în timpul în care acest lucru trebuie bine înțeles. Unele lucruri din evoluția umanității se anunță prin cel mai profund contrast. Și în timpul nostru se anunță ceva mare, important prin contrast. Căci o dată cu Christosul ce va fi prezent, Christosul ce va veni, sosește și timpul în care oamenii vor învăța, nu numai pentru sufletele lor, ci pentru ceea ce vor să întemeieze prin partea lor nemuritoare aici pe Pământ, cum să-l întrebe pe Christos. Christos nu este numai un suveran al oamenilor, El este un frate al omului care vrea să fie interogat, care vrea mai ales să fie întrebat, în timpurile care vin, în legătură cu toate detaliile vieții. Ceea ce vor oamenii să întemeieze se face astăzi în sens opus. În prezent se produc evenimente în care oamenii par să fie cât se poate de departe de interogarea lui Christos. Cine se întreabă în legătură cu ceea ce se întâmplă – așa trebuie să ne întrebăm: Ce spune despre acest lucru Christos? Cine pune această întrebare? unii afirmă că ei pun această întrebare, că în forma cum se pun în prezent întrebările ele sunt efectiv adresate lui Christos. Cu toate acestea, trebuie să vină timpul, nu poate fi departe, în care sufletul omenesc va pune, în partea sa nemuritoare pentru ceea ce vrea să întemeieze, întrebarea adresată lui Christos: Să se întâmple, să nu se întâmple?; timpul în care sufletul omului va simți lângă sine pe Christos ca pe tovarășul drag în situații precise ale vieții și de la care nu va primi numai mângâiere, numai forță, ci și soluții pentru ceea ce trebuie să se întâmple. Împărăția lui Christos nu este din această lume, dar trebuie să acționeze în această lume, iar sufletele oamenilor trebuie să devină instrumentele Împărăției care nu este din această lume. Din acest punct de vedere trebuie să păstrăm o vedere de ansamblu asupra a cât de puțin se pune, în prezent, întrebarea care, pentru faptele și evenimentele individuale, trebuie adresată lui Christos. Omenirea trebuie să învețe însă să-L întrebe pe Christos.
Cum trebuie să se întâmple aceasta? Aceasta se poate întâmpla numai dacă îi învățăm limba. Cel care înțelege sensul mai adânc a ceea ce vrea știința noastră a spiritului, acela nu vede în aceasta numai o știință teoretică privind tot felul de probleme ale umanității, privind mădularele ființei umane, reîncarnarea și karma, ci el caută în ea și o limbă cu totul specială, un mod de a se exprima despre lucrurile spirituale. Și este mult mai important să învățăm să vorbim interior, în gânduri, cu lumea spirituală, decât să ne însușim gânduri teoretice. Căci Christos este cu noi în toate zilele, până la sfârșitul zilelor Pământului. Trebuie să învățăm limba Sa. Și prin această limbă – oricât ar părea ea de abstractă –, prin care auzim despre Saturn, Soare, Lună și Pământ, despre diferite perioade și timpuri și despre alte taine ale evoluției, prin aceasta învățăm noi înșine un limbaj în care ne putem bucura de întrebările pe care le punem lumii spirituale. Și dacă învățăm să vorbim corect interior în limba acestei lumi spirituale, atunci, dragi prieteni, se va dezvălui că Christos este lângă noi și ne răspunde. Acest lucru trebuie să-l preluăm ca pe o mentalitate din mișcarea noastră de știință a spiritului, ca pe o senzație, ca pe un sentiment. De ce ne ocupăm de știința spiritului? Este ca și cum trebuie să învățăm vocabularul acelei limbi prin care trebuie să ajungem la Christos. Pentru cel care se străduiește să gândească despre lume așa cum o face știința spiritului, care încearcă să-și supună mintea efortului necesar pentru a privi în tainele lumii așa cum vrea știința spiritului, pentru acela se va degaja din fundamentul întunecat-obscur al tainelor lumii silueta lui Iisus Christos și aceasta va fi pentru el forța puternică în care va trăi; el va sta, cârmuind frățește alături, pentru ca să poată fi puternic cu inima și cu sufletul, să fie adaptat pentru sarcinile evoluției viitoare ale umanității. Din această cauză, dacă nu căutăm să ne însușim știința spiritului numai ca învățătură, ci și ca limbă și dacă așteptăm apoi până când găsim în aceasta întrebările pe care ne este îngăduit să le punem lui Christos, El va răspunde, da, el va răspunde! Iar cel care va percepe, din profunzimile spirituale cenușii în care se află în evoluția umanității actuale, indicația pe care Christos o va da celui care o caută în viitorul foarte apropiat, va primi mari forțe sufletești, întăriri ale sufletului, impulsuri sufletești.
