Ca Mişcare antroposofică – asta aş dori să remarc astăzi în introducere – avem din nou în urma noastră o serie de manifestări antroposofice şi euritmice, şi anume în Olanda şi la Londra. Aş dori să fac doar câteva remarci în această privinţă. Înainte de toate aş dori să indic extraordinar de îmbucurătoarea realitate că în privinţa primirii făcute conferinţelor antroposofice în public, ca şi reprezentaţiilor euritmice, trebuie consemnat în raport cu data trecută un progres remarcabil. În Olanda am putut ţine trei conferinţe publice la Haga [Nota 54], două în sens restrâns pe teme antroposofice, şi una pe o temă eminamente pedagogică: Despre educaţia morală şi religioasă din punct de vedere antroposofic. La Rotterdam [Nota 55] am avut de ţinut o conferinţă de antroposofie generală. În oraşul Şcolii tehnice superioare din Olanda, la Delft [Nota 56], am avut de vorbit despre relaţiile antroposofiei cu ştiinţa. Şi precis că participanţii – printre care au fost şi câţiva din cei prezenţi – pot confirma că a existat un interes în privinţa a ceea ce s-a putut spune atât despre domeniul antroposofic în sens restrâns, cât şi în domeniul educaţiei.
Fără îndoială că la toate aceste lucruri trebuie remarcat că regresul general în civilizaţia prezentului se face remarcat într-un mod extraordinar de puternic, astfel încât numărul participanţilor nu a atins, desigur, nici pe departe amploarea pe care ar fi atins-o dacă nu am fi trăit în vremuri atât de extraordinar de dificile. Asta se poate remarca pretutindeni, şi este ceva care pretinde cu atât mai mult ca antroposofia să afirme în mod intens ceea ce are ea de oferit civilizaţiei prezentului. Aş spune că orice pas înainte dovedeşte aceasta.
Spre deosebita mea satisfacţie, trebuie să remarc faptul că reprezentaţiile euritmice ţinute tocmai la Haga în acest răstimp, care au putut avea loc în castelul regal de la Schauburg, au fost primite într-un mod extraordinar de favorabil. După reprezentaţii a fost exprimată din mai multe direcţii părerea că cu cât se văd mai multe asemenea reprezentaţii euritmice cu atât se poate pătrunde mai mult în spiritul propriu-zis al acestei încercări de nouă creaţie artistică.
La Londra am putut ţine trei conferinţe semi-publice [Nota 57] şi trei conferinţe pe ramuri [Nota 58]. La Haga am ţinut la sfârşit şi o conferinţă pe ramură. Pentru mine a fost deosebit de satisfăcător faptul că una dintre conferinţele publice de la Londra a putut trata tema educaţiei. Dumneavoastră ştiţi probabil deja că eu am putut ţine acele conferinţe din Anglia în parte sub impresia acelor conferinţe pe care le-am ţinut aici de Crăciunul trecut [Nota 59], şi la care au participat nenumăraţi adepţi englezi ai Mişcării antroposofice, şi alte personalităţi interesate de pedagogie. În parte sub impresia acelor conferinţe de Crăciun, în parte sub impresia conferinţelor mele ţinute în vara acestui an la Oxford despre pedagogia antroposofică [Nota 60], a fost întemeiată în Anglia, după modelul Asociaţiei Şcolilor Waldorf, o Uniune educaţională care se străduieşte să afirme ceea ce poate da pedagogia antroposofică prin întemeierea de şcoli şi în Anglia. Această Uniune educaţională a organizat apoi una dintre conferinţele publice pentru învăţători şi profesori, şi tocmai din aceasta se poate vedea că şi tema pedagogică este întâmpinată întru totul cu interes în Anglia.
De data aceasta am ajuns la Londra într-o perioadă relativ de-a dreptul nefavorabilă, în mijlocul alegerilor. Anume, reprezentaţiile euritmice au avut loc în ziua alegerilor. Dar cu toate acestea se poate spune că tocmai faţă de reprezentaţiile euritmice la Londra au crescut interesul şi bucuria cu care au fost primite acestea de la o reprezentaţie la alta, astfel încât se poate spune cu adevărat că din această parte se poate afla că antroposofia, împreună cu ceea ce ţine de ea, a parcurs un progres favorabil.
„În al doilea rând trebuie să menţionez că au fost făcute din nou serii de figuri euritmice [Nota 61] aici în atelier de către Miss Maryon [Nota 62]. Aceste figuri, care sunt acum pe jumătate gata, vor fi gata în circa zece zile. O serie din acestea va fi ceva mai ieftină acum. 20 de bucăţi pot fi cumpărate cu 250 de franci; figurile separate pot fi cumpărate cu 13 franci. – Aş vrea să remarc, pentru că acum vine Crăciunul, că în acest fel s-ar putea ajunge la cadouri de Crăciun foarte frumoase.”
În seara următoare, Rudolf Steiner a remarcat şi următoarele: „Mai am de adăugat doar un mic amănunt la cele spuse ieri, pe care am uitat să-l spun, relativ la aceste figuri euritmice. Spuneam că ele pot constitui un cadou frumos de Crăciun, şi cu aceasta eu am făcut o mică aluzie. Am uitat să spun însă că încasările rezultate pentru aceste cadouri de Crăciun ar reveni Goetheanumului, și că el are nevoie de ele acum!”
