Rudolf Steiner i-a rugat insistent, în repetate rânduri, pe ascultători, atunci când s-a hotărât să prezinte din temeliile spirituale evoluția personalităților istorice și a istoriei Societății, să considere această prezentare, cu cea mai mare seriozitate, ca un exemplu pentru o cercetare istorică ce se va dezvolta în viitor. În felul acesta el ne-a dat, în Dramele Misterii, mostra pentru drama viitorului; el ne-a învățat să înțelegem că biografia cunoscută prin cercetare spirituală va putea înlocui romanul psihologic din prezent. Dar ceea ce Rudolf Steiner nu a permis, au fost combinațiile, ipotezele sau fantezia plină de erori la așa-numita cercetare spirituală. Pe acestea le considera neserioase. Împotriva acestora manifesta o sfântă mânie. El i-a rugat insistent pe ascultători să nu se apropie de conferințele despre karmă cu o atitudine sufletească stăpânită de curiozitate pentru lucruri senzaționale. La acestea importante sunt corelațiile, modul în care lumina cade asupra faptelor, le explică și le face să apară în succesiunea lor necesară. Înainte de toate, elementul personal trebuie să tacă; dacă ne-am apropia de studiul problemelor karmice din motive personale sau din motive de interese de grup, nu ar putea rezulta decât cea mai mare nenorocire. El nu s-a sfiit să spună că dacă aceste conferințe ar fi răspândite cu dorința de a cultiva elementul senzațional, cu dorința de a face speculații pe marginea faptelor comunicate, acesta ar fi ca o „ciumă”…
…Rudolf Steiner și-a exprimat insistent rugămintea ca ciclurile de conferințe despre karmă să fie studiate numai începând cu conferințele introductive, prelucrând apoi conferințele în odinea în care au fost prezentate, cu atenția îndreptată asupra legăturilor interioare, asupra fundamentelor, asupra succesiunii înlănțuirilor evenimentelor; în tratarea materialului trebuie eliminat orice element senzațional, trebuie eliminat orice interes personal.
