Trebuie să se țină seama de faptul că Rudolf Steiner nu a putut duce la bun sfârșit expunerea din 28 septembrie 1924. În articolul comemorativ, „În ajunul zilei de Mihaeli”, Marie Steiner scria în Foaia informativă a Societății, în septembrie 1925:
„El nu a dus conferința atât de departe cum voise inițial. El ne-a dat prima parte a misterului lui Lazăr; în acel moment, el nu numai că mi-a spus, dar a și scris ulterior pe învelitoarea primei redactări: A nu se da mai departe până când nu scriu partea a doua. – I s-a cerut, totuși, cu insistență acest text și a fost obținut, ca multe alte lucruri. – Acum, el nu ne va mai da această parte a doua. Rămâne ca forțele noastre de cunoaștere să distingă în mod just taina încarnării de taina încorporării, și încrucișările dintre liniile individualităților. El a încheiat cu ceea ce a traversat ca un fir roșu revelațiile înțelepciunii sale: Misterul lui Novalis, Rafael, Ioan... Am fost conduși mereu și mereu la acest mister, pornind de la cele mai diferite aspecte. El ne-a dat în ajunul acelei zile de Mihaeli ultimul, cel mai dificil dintre mistere, fiindcă se încrucișează cu linia unei alte individualități – apoi s-a întrerupt...”
Ceea ce era schițat aici de Marie Steiner sub forma unei declarații încă verbale a lui Rudolf Steiner a fost confirmat de dr. Ludwig Noll, care era, alături de Ita Wegman, medicul curant al lui Rudolf Steiner:
La învierea lui Lazăr, entitatea spirituală a lui Ioan Botezătorul, care de la moartea sa adumbrise grupul ucenicilor, ar fi pătruns în cel ce fusese Lazăr până la nivelul sufletului conștienței, și de jos venea entitatea lui Lazăr, astfel că cei doi s-au întrepătruns. Acesta este apoi, după învierea lui Lazăr, Ioan, „ucenicul pe care Domnul îl iubea”. (Compară și conferința a 6-a din Evanghelia lui Marcu, unde Ilie este descris ca fiind sufletul-grup al ucenicilor).
După doamna dr. M. Kirchner-Bockholt, Rudolf Steiner i-a dat doamnei dr. Ita Wegman explicația următoare: „În această epocă, Lazăr nu își putea realiza dezvoltarea în mod plenar, pornind de la forțele pământești, decât până la sufletul rațiunii sau afectiv; Misteriul de pe Golgotha are loc în epoca a patra postatlanteană, în momentul în care fusese dezvoltat acest suflet al rațiunii sau afectiv. De aceea, el trebuia să primească de la o altă entitate cosmică ceea ce există de la sufletul conștienței în sus, Manasul, Buddhi și Atma. Astfel, în fața lui Christos stătea un om a cărui entitate se înălța din adâncurile Pământului până la cele mai înalte culmi ale Cerului, care purta în sine un corp fizic desăvârșit în toate părțile sale constitutive, până la părțile constitutive spirituale Manas, Buddhi, Atma, care vor putea fi dezvoltate de toți oamenii abia într-un viitor îndepărtat.” (Foaia informativă, anul 40, nr. 48, din 1 decembrie 1963).
În octombrie 1924, Ita Wegman scria Helenei Finckh: „Iubită Doamnă Finckh. Dr. Steiner ne-a dat încuviințarea să spunem că el este de acord ca dvs. să dați meditația lui Mihael celor care o cer. El a fost de acord, de asemenea, ca dvs. să le citiți membrilor conferința, dar atunci dvs. ar trebui să așteptați până când Dr. mai adaugă ceva la conferința de Mihaeli, pentru a clarifica taina care există între Ioan Botezătorul și Ioan Evanghelistul.”
Vezi, în acest sens, și: Hella Wiesberger: „Despre cercetarea lui Rudolf Steiner asupra lui Hiram-Ioan” („Zur Hiram-Johannes-Forschung Rudolf Steiners”), ca anexă la volumul Despre istoria și din conținuturile secțiunii de cunoaștere cultică a Școlii Esoterice 1904-1914 („Zur Geschichte und aus den Inhalten der erkenntniskultischen Abteilung der Esoterische Schule 1904-1914”), GA 265, paginile 436 și urm.
