Tema: Antroposofie şi religie
Dr. Steiner:
Dragii mei prieteni!
Ca prim punct al ordinii de zi, dl dr. Schubert ne va bucura cu conferința sa despre Christos și lumea spirituală: „Antroposofia, un conducător spre Christos”. Cu aceasta, dl dr. Schubert are cuvântul.
Dr. Schubert își prezintă conferința. După o pauză de 15 minute, vorbește dr. Steiner:
Dragii mei prieteni! Să începem din nou cu cuvintele cunoaşterii de sine a omului, din spiritul timpului nostru:
Şi să cuprindem astăzi laolaltă, dragii mei prieteni, ceea ce poate vorbi intr-un mod întreit în fiinţa omului:
[Spus verbal şi scris pe tablă. Facsimil. Vezi anexa 4, Tabla 7.]
| Exersează amintire în Spirit | Exersează cugetare în Spirit | Exersează privire în Spirit |
Însă aceste cuvinte se vor asocia în inima omului numai cu ceea ce a apărut cu adevărat la răscrucea vremurilor şi în al cărui spirit noi vrem să acţionăm şi să năzuim aici în continuare.
[Scris pe tablă]
| Exersează amintire în Spirit | Exersează cugetare în Spirit | Exersează privire în Spirit |
| Ca bun să devină Ceea ce noi din inimi întemeiem, Ceea ce noi din capete conştienţi de ţel să făptuim vrem. |
Tabla 7 Dr. Steiner: Dragii mei prieteni! Vorbitorul de ieri, dl Hans Ludwig Pusch, renunţă să mai ia cuvântul. În locul său, dl dr. Lehrs va spune câteva cuvinte referitoare la tema respectivă. Rog să i se dea cuvântul.
Dr. Lehrs completează la problema mişcării pentru tineret ceea ce cu o zi înainte dl Pusch voise să mai spună.
Dr. Steiner: Cer îngăduinţa de a da acum cuvântul d-nei Merry.
D-na Merry vorbeşte despre munca din Anglia şi îl scuză pe dl Dunlop pentru că nu a putut veni.
Dr. Steiner: Dragii mei prieteni! Am vorbit în diferite locuri despre lucrul extraordinar de mulţumitor de la şcoala de vară din Penmaenmawr [ Nota 72 ]. Aş dori să îmi îngăduiţi să adaug la cele spuse deja adeseori că sunt întru totul de părerea că mişcarea antroposofică va face un progres extraordinar de important atunci când se va ajunge să se înfăptuiască tot ceea ce a fost sugerat adineaori de d-na Merry pentru anii viitori, drept rod care se deschide din germenii de la Penmaenmawr. Ne este îngăduit de asemenea să credem că există cele mai bune forţe spre a se stimula în această direcţie munca mişcării antroposofice; căci dl Dunlop a luat asupra sa într-un mod extraordinar de viguros, activ, cu înţelegere lăuntrică şi esoteric această şcoală de vară din Penmaenmawr. Căci în Penmaenmawr a fost realizat încă de la început un lucru pe care nu l-am mai văzut realizat niciodată şi care a fost necesar pentru reuşita de la Penmaenmawr.
Vedeţi dumneavoastră, dragii mei prieteni, pe dl Dunlop noi l-am aşteptat la Stratford, la Oxford, odată chiar la Londra şi aici la Dornach, încât în mine prinsese rădăcini reprezentarea: Dl Dunlop este omul despre care se spune mereu că va veni şi care apoi nu vine. Şi când colo, la Penmaenmawr el a venit! Şi lucrurile au mers extraordinar de bine, atât de bine, încât aş fi dorit foarte mult ca el să fie astăzi aici şi să îi putem exprima încă o dată personal mulţumirile noastre, care sunt cu adevărat venite din inimă. Eu am crezut într-adevăr că dl Dunlop va fi aici, căci el mi-a spus la Londra că data viitoare va face altfel: nu va mai spune că va veni, însă va veni. Însă nu a venit. Şi, cu toate acestea, trebuie să o rog din inimă pe d-na Merry să-i transmită mulţumirile noastre cele mai cordiale pentru inaugurarea, prin Şcoala de vară de la Penmaenmawr, a unei mişcări extraordinar de importante şi pline de perspective în cadrul celei antroposofice. Cred că tocmai din spiritul descrierilor pe care le-am adus de la Penmaenmawr, sunteţi de acord să o rog şi în numele dumneavoastră pe d-na Merry să transmită d-lui Dunlop mulţumirile noastre cele mai cordiale pentru inaugurarea Şcolii de vară de la Penmaenmawr şi să îl rog să ţină şi pe mai departe în mână, în mod viguros, o asemenea muncă, pentru că în mâna lui va reuşi.
Îmi permiteţi să dau acum cuvântul d-lui van Bemmelen, reprezentantul şcolii olandeze?
Dl van Bemmelen relatează depre munca şcolii din Haga.
Dr. Steiner: îngăduiţi-mi acum să îl rog pe dl dr. Unger să ia cuvântul. El s-a anunţat pentru unele probleme ale societăţii.
Dr. Unger îşi ţine discursul despre unele probleme ale societăţii şi în încheiere arată: Preastimaţi prieteni, felul cum, de pildă, societăţilor luate în parte şi grupelor mai mari le revine responsabilitatea prin noul statut, aduce cu sine necesitatea de a transmite iarăşi mai departe această încredere şi responsabilitate. Pentru aceasta va trebui să se dezvolte unele forme care nu au voie să se împotmolească în schema care s-a încetăţenit, ci, printr-o transformare vie, să găsească oameni care să fie în stare să ducă mai departe prin propria lor fiinţă impulsurile centrale. Astfel încât, dincolo de aspectul aparent organizatoric, ne întâmpină imediat întrebarea: Cum vom putea păşi pe scena publica cu acest impuls? Și aici va trebui să lăsăm experienţa să vorbească. Eu mi-am permis recent să sugerez unele lucruri în legătură cu activitatea pe tărâm public. Ceea ce dl van Bemmelen a spus arată, şi în ceea ce priveşte Olanda, că pretutindeni oamenii aşteaptă să audă într-o formă potrivită, într-un mod corespunzător, ceva despre antroposofie, despre sufletul omului, despre esenţa cultivării sufletului. Căci după aşa ceva năzuiesc oamenii. Apoi esenţialul va fi ca din publicul larg să găsim oameni care vor să vină să lucreze în continuare pe acest tărâm. Pentru că trebuie să existe pretutindeni posibilitatea de a deschide acestor oameni porţile, de a-i primi din partea societăţii. Şi pentru aceasta e necesară tocmai acea cunoaştere a omului care se poate dezvolta din căldura iubirii de oameni, în condiţiile unei activităţi pline de seriozitate, în sens antroposofic. Și aici vom resimți până departe problema asigurării generaţiilor viitoare de membri, drept o problemă a societăţii. Întotdeauna a fost această dificultate, de a se găsi oameni care să vrea să lucreze în continuare, dar să şi creăm premisele în societate pentru ca oamenii mai tineri să poată găsi asemenea condiţii.
Căci astăzi lucrurile stau așa – dacă îmi este îngăduit să atrag atenția în această privinţă în mod special asupra Germaniei –, că în condiţiile unei prăbuşiri generale a multor puncte de sprijin şi condiţii din perioada dinainte, în condiţiile vieţii de acum, tocmai oamenii tineri, cu studii academice să zicem, care ajung să-şi încheie studiile sau oameni care vor să lucreze antroposofie pe baza unor impulsuri artistice, de fapt, sunt constrânşi să se furişeze într-un colţ oarecare al vieţii economice obişnuite aflate în prăbuşire, spre a-şi putea pur şi simplu duce viaţa acolo. Ar trebui să constituie o preocupare pentru societate şi mai ales pentru fiecare grupă luată în parte, problema de a găsi terenul pe care tinerii să poată trăi, ca să zicem aşa, pentru studiu. Şi aşa se ridică tocmai problema cea mai importantă dintre toate: Cum poate fi primit în Şcoala Superioară pentru Ştiinţa Spirituală ceea ce vrea să se apropie de ea drept forţă tânără, năzuitoare, care emană viaţă? în ce formă va fi posibil acest lucru? Cum va fi posibil să ajungem la un studiu care să ofere perspectiva colaborării acestor oameni, fie aici la Dornach, fie în alte locuri? Este iarăşi o problemă, care apare, şi apare tot mai mult şi mai mult în Germania, unde se impune cu putere necesitatea de noi colaboratori şi unde domneşte atâta nevoie de oameni care să lucreze propriu-zis în cadrul mişcării. Noi trebuie să-i găsim pe scena publică şi prin manifestările noastre publice.
Aşa că tocmai instituirea Şcolii Superioare Libere într-un mod atât de grandios cum a fost ea până acum, ne dă speranţe care pentru noi sunt de cea mai mare importanţă. Pentru că prin aceasta ne este oferită, pentru societate şi pentru grupele mai mari sau mai mici, platforma de pe care să putem face faţă acestei cerinţe.
Ceva similar se potriveşte şi pentru munca în instituţii ştiinţifice. Aspectul pedagogic l-a atins deja dl van Bemmelen, iar în legătură cu cel ştiinţific se pot pune întrebări asemănătoare. Căci tocmai sub influenţa acestor zile se va aprinde într-o măsură deosebită voinţa de a munci şi de a căuta căi noi. Sigur că aici şi alţi prieteni vor mai avea de pus întrebări. Şi sperăm cu bucurie că, atunci când ne vom înapoia în ţările noastre şi vom fi întrebaţi, vom fi în stare, în urma trăirilor din cursul acestor discuţii, să dăm răspunsurile cele mai concrete. Şi pentru aceasta va fi cu siguranţă necesar ca problemele să fie prezentate realmente aşa cum sunt – cum mi-am îngăduit să sugerez unele lucruri. Dacă alţi prieteni din diferite ţări prezintă aceste probleme din direcţiile cele mai diferite, este de sperat ca tocmai noul impuls al Societăţii Generale să poată ajunge repede la toate grupele şi la toţi oamenii care sunt sau vor să devină membri ai acestei societăţi.
Dr. Steiner: Rog acum pe dl van Leer să ia cuvântul.
Dl van Leer vorbeşte despre raportul propus de dl Steffen. El face propuneri privitoare la împărţirea în rubrici a celor trimise.
Dr. Steiner: Cred că ceea ce se concepe prin această corespondenţă, va fi adus cel mai bine la îndeplinire dacă se va reflecta la următoarele. Sper ca făcând o interpretare nemijlocită, fără să fi discutat în prealabil cu dl Steffen, să nimeresc aproximativ cele la care se referă dl Steffen. Sau poate el mă va corecta pe urmă. Asemenea rapoarte vor fi cele mai bune, dacă vin pe cât mai mult posibil din individualitatea fiecărui corespondent. Eu mă gândesc că toţi prietenii pe care i-am amintit cu numele şi alţi câţiva se interesează de lucrul la care m-am referit: viaţa din societate, viaţa spirituală în general; că majoritatea acestor prieteni reflectează ocazional, în fiecare săptămână, în fiecare zi, la ceea ce îi loveşte dintr-o direcţie sau alta. Şi că într-o zi ei se aşează şi pun pur şi simplu pe hârtie ceea ce le-a trecut prin cap. Atunci aici vor sosi poate, să zicem, cincisprezece sau douăzeci de scrisori a câte patru pagini. Va fi o anumită muncă, ca să fie citite. Ei bine, dl Steffen va fi atât de bun ca, dacă sosesc douăzeci de scrisori, să reţină zece, iar zece să mi le predea mie; ne vom descurca, desigur, cu aceasta. Dar ne vom descurca şi mai bine dacă nu ni se dau nici un fel de rubrici, ci dacă fiecare scrie o scrisoare adevărată, aşa, cum îi cere inima lui, dacă avem de-a face cu oameni, nu cu scheme. Totul poate fi amestecat de-a valma. Atunci, asta este individualitatea omului respectiv, şi trebuie să o luăm ca atare, însă tocmai acest lucru ne va interesa. Noi sperăm prin aceasta să primim materialul de care avem nevoie: material uman, cu care putem să umplem suplimentele noastre, în aşa fel încât ele să facă la rândul lor o impresie umană, cu tot felul de slăbiciuni umane.
Aşadar, eu sunt de următoarea părere: să se scrie pe aproximativ patru pagini, uneori şi pe opt pagini, pur şi simplu, ce e în inima omului respectiv. Căci pe noi, aici, ne vor interesa întotdeauna cel mai mult în legătură cu prietenii noştri, oamenii. Noi am vrea să avem aici legături cu oameni şi pe baza legăturilor omeneşti să facem şi acest lucru, care trebuie să treacă prin negrul îngrozitor al tiparului. Acesta e lucrul la care mă gândesc. Şi cred că lucrurile vor merge cel mai bine dacă fiecare se arată în faţa oamenilor aşa cum este el ca om. Dl Steffen mă va corecta acum.
Albert Steffen: Nu. Acest lucru este spus cu totul şi din inima mea. Aş dori numai să spun că nu se poate ivi cazul, ca aceasta să devină prea multă muncă pentru mine, căci ţine de înzestrarea mea de scriitor ca eu să citesc cu plăcere asemenea relatări. Eu trebuie să fiu mereu atent, să văd ce se petrece în interior, în sufletele oamenilor, şi atunci nici o scrisoare nu poate fi prea lungă. Şi, de asemenea, nu cred că mă va suprasolicita. Oricum eu citesc zilnic cu foarte multă plăcere un număr de ziare şi dacă de la prietenii noştri ne vin lucruri interesante, le citesc, fireşte, cu mult mai multă plăcere. În ceea ce priveşte rubrica, un redactor sau un scriitor are de fapt o singură rubrică sau două: Prima este cea de care are nevoie, iar cealaltă, ceva care nu-i trebuie. Aceasta am avut de spus.
Dr. Steiner: Imaginaţi-vă numai cum ar fi, dacă după aceste discuţii, din aceste comunicări, dl Steffen s-ar simţi impulsionat să scrie un roman sau o dramă! Ar fi lucrul cel mai frumos pe care mi l-aş putea imagina.
Dl Collison: Aş vrea să ştiu dacă vom primi „uneori” un răspuns.
Dr. Steiner: Eu sper ca în fiecare săptămână în suplimentul revistei să fie un răspuns. Şi dacă va fi necesar unul special, el va putea fi dat, după câte sper.
Acum aş dori să dau cuvântul d-lui Stibbe.
Dl Stibbe relatează despre opoziţia din Olanda, mai ales despre prof, de Jong [ Nota 73 ].
Dr. Steiner (referitor la referatul domnului Stibbe despre prof, de Jong): El a încercat de asemenea să înţeleagă metodic esenţa misteriilor, raportând-o la tot felul de fenomene spiritiste, chiar şi în cartea sa!
Ei bine, dragii mei prieteni, vom mai avea posibilitatea să vorbim în continuare, în zilele ce urmează, despre problemele care nu rezultă de la sine din discuţii. După câte văd, din discuţii au rezultat ca probleme: prezentarea dărilor de seamă, apoi problema adversarilor. Acestea sunt până acum problemele palpabile care au rezultat. Nu văd să se fi configurat alte probleme.
Mâine vom deschide adunarea la ora 10 şi voi da mai întâi cuvântul acelor prieteni care au anunţat referate în legătură cu unele rezultate de cercetare: d-na dr. Kolisko şi dl dr. Maier, din Stuttgart. Acum îl voi mai ruga pe dl dr. Schwebsch, care s-a înscris la cuvânt pentru o întrebare, să ia cuvântul, apoi voi adresa rugămintea de a se citi o relatare despre euritmia din America.
Dr. Schwebsch exprimă mulţumirile şcolii Waldorf pentru ajutorul multilateral acordat.
Dr. Steiner: In legătură cu aceasta, îngăduiţi-mi să mai ating câteva lucruri. Primul este că atunci când a devenit cunoscută situaţia grea sub raport financiar a şcolii Waldorf, pretutindeni s-a pus în mişcare interesul pentru şcoală. Noi am văzut înainte de toate cum în Elveţia, prin strădaniile membrilor Asociaţiei Şcolare Elveţiene, s-au ivit numeroase sponsorizări. Dra Mackenzie s-a străduit să formeze în Anglia un comitet care să colecteze contribuţii pentru finanţarea şcolii Waldorf. Prima contribuţie mi-a parvenit deja, şi îl voi ruga apoi pe conducătorul şcolii Waldorf să ia în primire micul început.
Mai am de spus ceva: Pentru şcoala Waldorf, avem numeroase mulţumiri de făcut oamenilor. Dr. Schwebsch a amintit deja unele lucruri, şi anume: că acum putem avea o privire de ansamblu, că ar trebui să se întocmească o listă lungă a tuturor acelora cărora trebuie să le aducem într-un fel sau altul mulţumiri din partea şcolii Waldorf. Interesul este deja mare.
Totuşi, noi va trebui să adresăm mereu rugămintea de a se mări acest interes. Subvenţiile au fost folosite până acum mai ales pentru şcoala propriu-zisă. Mai puţin ne-am putut gândi la elevi, în măsura în care ei pot deveni elevi ai şcolii Waldorf. Avem în mod special un caz sau două care îţi pot merge într-adevăr la inimă. Dacă, în timpul nostru, pentru cineva care locuieşte în Elveţia ar putea să pară un lucru cât se poate de dorit să poată plăti cu câţiva franci foarte multe lucruri în Germania, doi muncitori ai Goetheanumului nostru de aici s-au văzut îndemnaţi să aducă la îndeplinire ideea foarte lăudabilă de a-şi da fiii la şcoala Waldorf, iar prietenul nostru, dl pastor Geyer a preluat, nu fără un anumit spirit de jertfă, întreţinerea acestor şcolari. Noi, cei de la Goetheanum, înţelegem acest lucru la modul că noi achităm taxele şcolare propriu-zise şi cele ce trebuie procurate pentru şcoală, aşa cum fac unele companii, ca de pildă, „Kommenden Tag”, „Waldorf Astoria” pentru copiii şcolari ai căror părinţi lucrează în cadrul lor. Însă acum când viaţa copiilor în Germania a devenit atât de scumpă, chiar mai scumpă decât viaţa copiilor de aici, din Elveţia, nu mai este posibil ca familiile celor doi băieţi să plătească pensiunea. În faţa familiilor şi a copiilor înşişi stă trista situaţie de a nu se mai putea întoarce după vacanţa de Crăciun la şcoala Waldorf. Şi, de aceea, aş vrea să pun aici întrebarea dacă ar exista vreo posibilitate de a se organiza vreo subscripţie prin care, măcar în viitorul cel mai apropiat, să putem achita eventual pensiunea lunară a celor doi băieţi din Stuttgart, aşa încât ei să poată frecventa în continuare şcoala Waldorf. Este vorba de a se plăti în fiecare lună, pentru amândoi băieţi împreună, 140 de franci. Noi vom face încercarea de a pune şi o cutie pentru chetă; poate că dl Pyle va fi dispus să ne lase cu împrumut o puşculiţă în care se pot pune bani, mai ales pentru aceste scopuri. Poate că aşa va merge.
Acum cer îngăduinţa de a-l ruga pe dr. Wachsmuth să citească încă o relatare despre activitatea euritmică din America, în rezumat.
Dr. Wachsmuth dă citire unei relatări a doamnei Neuscheller despre mersul activităţii euritmice din America de Nord.
Dr. Steiner: Dragii mei prieteni! Mai întâi, aş vrea să spun că prietenii din exterior care doresc să ia bilete pentru reprezentaţia de mâine a piesei despre Cei Trei Regi, sunt rugaţi să le ia de astăzi, pentru ca mâine biletele să poată fi date prietenilor din Dornach.
În al doilea rând, v-aş ruga să luaţi la cunoştinţă că ultimele mele trei conferinţe de seară, unde vor fi puse în discuţie teme de medicină pentru toţi auditorii, vor fi urmate de unele discuţii cu medicii prezenţi. De aceea vă rog ca în primul rând medicii practicanţi să fie prezenţi – pentru ceilalţi interesaţi de medicină, va exista prilejul după 1 ianuarie să audă unele lucruri despre aceasta, în altă formă. Prin urmare, numai pe medicii practicanţi îi voi ruga să vină mâine la ora 8:30 dimineaţa, jos, în Casa Vitraliilor, pentru o primă întâlnire [ Nota 74 ].
Mâine, la ora 10, vom continua adunarea de astăzi. Voi cere atunci îngăduinţa de a fi prezentate întâi cele două referate, pe care le-am amintit deja. Apoi îmi voi permite eu însumi, mâine şi poimâine, să vorbesc pe scurt despre gândul care stă la baza viitorului Goetheanum şi voi cere atunci îngăduinţa de a pune eventual în discuţie unele lucruri despre felul cum poate fi înfăptuită această idee a construirii Goetheanumului. De asemenea, nu ar fi recomandabil să nu punem în discuţie la această întâlnire aspectul financiar al ideii ce stă la baza construcţiei din Dornach. Voi lăsa în seama dumneavoastră să spuneţi apoi câte ceva, în continuarea celor ce-mi revin mie, ca îndatorire, ca descrieri foarte scurte referitoare la gândul ce stă la baza clădirii din Dornach, sub aspect artistic.
Vă mai rog ca după-amiază, la ora 2:30 să vă rezervaţi timpul pentru o adunare a membrilor elveţieni, respectiv a delegaţilor lor, a acelei adunări pe care a dorit-o dl Aeppli, la care şi-a exprimat rugămintea ca să particip şi eu, ca preşedinte. Îi voi ruga pe membrii elveţieni să ţinem adunarea mâine după-amiază, la ora 2:30 – doar membrii elveţieni pentru că va fi vorba numai de discuţii care privesc Societatea Antroposofică Elveţiană.
Până atunci, astăzi după-amiază la ora 4:30 avem o reprezentaţie de euritmie şi seara la ora 8:30 conferinţa mea.
Adunarea medicilor practicanţi
din 31 decembrie 1923, ora 8:30 dimineaţa,
în Casa Vitraliilor.
