Referate şi discuţii, medicină, cercetare etc.
Dr. Steiner:
Dragii mei prieteni!
Începem, ca de obicei, cu maxima pe care deja ne-am însuşit-o:
Şi sintetizând întregul, în amintirea evenimentului de pe Golgotha, care dă sensul întregii evoluţii a pământului:
Şi ne întipărim aceasta:
[Scrie pe tablă în timp ce vorbeşte. Vezi facsimilul, anexa 4, Tabla 8]
în aşa fel, încât cuvintele de încheiere, care mâine urmează să fie rostite din nou în mod tripartit, să se refere la aceasta: cum străluceşte această lumină dumnezeiască, acest Christos-Soare, aşa încât să poată fi auzită ca sori ce strălucesc din Răsărit, Apus, Miazănoapte, Miazăzi. Raportăm în mod special la această lumină dumnezeiască, la acest Christos-Soare, cuvintele de încheiere, care au fost rostite în prima zi:
[Scris pe tablă]
Tabla 8Dr. Steiner: Ajungem acum, dragii mei prieteni, la referatele anunţate. Rog mai întâi pe dl dr. Maier să ne prezinte referatul său.
Dr. Rudolf Maier, Stuttgart, vorbeşte despre „Legătura dintre magnetism şi lumină” [ Nota 75 ].
Dr. Steiner: Dragii mei prieteni, va fi de o importanţă cu totul deosebită ca în diferitele ramuri ale vieţii ştiinţifice, prin personalităţile care sunt chemate în sânul mişcării noastre, să se încetăţenească o metodică într-adevăr antroposofică. În mod absolut sigur, dintr-un anumit punct de vedere acest lucru este de cea mai mare importanţă. Pentru că dacă cercetaţi de unde vine de fapt marea rezistenţă a epocii, ce se manifestă deja de decenii, împotriva oricărui fel de cercetare antroposofică, veţi vedea: Această rezistenţă vine din domenii particulare ale ştiinţelor naturii. Aceste domenii izolate ale ştiinţelor naturii s-au dezvoltat fără o anumită concepţie generală despre lume.
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea a apărut o disperare generală faţă de o concepţie globală despre lume. S-a spus: Toate concepţiile globale anterioare se contrazic între ele, nu au condus la nimic; de acum ar trebui ca ştiinţele să se formeze numai pe baze exacte, făcându-se abstracţie de orice concepţie despre lume.
Aşa a trecut o jumătate de secol şi mai bine, şi se poate spune: Din capul omenesc a dispărut orice predispoziţie de a uni concepţia despre lume cu ştiinţa. Şi unde cineva încearcă acest lucru, impulsionat chiar de cerinţele cercetării ştiinţifice înseşi, se spune că aşa ceva este total imposibil, pentru că nu se poate pătrunde suficient de adânc în domeniul spiritual ştiinţific.
Însă dacă va deveni posibil ca pe diferite tărâmuri ale antroposofiei să existe impulsuri metodice care să fie prezentate sub forma unor rezultate de cercetare, atunci va fi înlăturată una dintre principalele piedici care există azi în lume împotriva cercetării spirituale. De aceea este atât de important să se lucreze cu adevărat pe diferite tărâmuri într-un mod antroposofic just.
Astăzi există o prăpastie între artă şi ştiinţă, însă şi în ştiinţa însăşi există prăpăstii, de pildă între fiziologie şi fizică. Peste toate aceste prăpăstii se vor ridica punţi dacă în rândurile noastre lucrările ştiinţifice vor fi făcute în sensul just. De aceea trebuie să ne interesăm din punct de vedere antroposofic de astfel de lucruri particulare, în măsura în care aceasta stă în capacităţile şi în cunoaşterea noastră. De la Societatea Antroposofică va trebui să pornească un impuls ştiinţific. Acest lucru trebuie să se întâmple dacă vrem să aşezăm Societatea Antroposofică pe un făgaş cu totul nou.
Ei bine, dragii mei prieteni, pentru că şi între procesele de hrănire spiritual-sufleteşti este necesar să intercalăm o pauză foarte mică pentru stomac, o voi ruga pe doamna dr. Kolisko să ne împărtăşească referatul ei peste două-trei minute.
Dr. Steiner: O rog acuma pe d-na dr. Kolisko să ne prezinte referatul din domeniul său special.
D-na dr. Kolisko vorbeşte despre lucrările de biologie ale Institutului de Cercetare din Stuttgart: „Despre activitatea entităţilor foarte mici” [ Nota 76 ].
Dr. Steiner: Dragii mei prieteni, aţi văzut că la noi se lucrează în tăcere la problemele ştiinţifice şi că este posibil ca, pornind din cercetarea antroposofică să fie stimulată ştiinţa, în sensul în care aceasta are nevoie cu adevărat astăzi. Însă în prezent, mă refer la prezentul mişcării antroposofice, asemenea lucruri sunt cu adevărat posibile numai prin faptul că există colaboratori atât de plini de dăruire, care se adâncesc în mod atât de neegoist în probleme, aşa cum este, de pildă, doamna dr. Kolisko. Căci în decursul timpului, dacă veţi reflecta la acest lucru, poate vă veţi putea face o imagine despre ce muncă imensă este necesară pentru a se reţine toate aceste date izolate, care se succed unele după altele, care se găsesc apoi în curba lesne de cuprins cu privirea, şi care conduc la rezultatele de care este nevoie.
Dar în faţa privirii antroposofice aceste încercări sunt detalii care formează o totalitate, un întreg de care în prezent ştiinţele au nevoie într-un mod cât se poate de imperios. Şi dacă munca noastră merge mai departe, aşa cum a fost realizată în institutul nostru de cercetări, atunci poate că în cincizeci, în şaptezeci şi cinci de ani vom ajunge la ceea ce trebuie de fapt să se ajungă: ca multe detalii să se unească formând o totalitate. Atunci, această totalitate va fi de o aşa amploare, încât nu va cuprinde numai viaţa de cunoaştere, ci şi întreaga viaţă practică.
Astăzi oamenii nu au absolut nici o reprezentare despre cât de adânc pot interveni aceste lucrări în întreaga viaţă practică, în crearea produselor necesare oamenilor, mai ales în metoda terapeutică şi altele asemenea.
Acum dumneavoastră puteţi spune: Progresele omenirii s-au făcut întotdeauna încet şi nici în acest domeniu nu va fi altfel. S-ar putea însă foarte bine ca în condiţiile civilizaţiei actuale, pe cale de a se fărâmiţa, de a se distruge, în cincizeci sau şaptezeci şi cinci de ani să nu se găsească contactul pentru realizarea a ceea ce trebuie neapărat să se realizeze. Şi atunci poate că îmi este îngăduit să spun, nu ca o dorinţă, nici măcar ca o posibilitate, ci, aş zice, doar ca o iluzie: Ar fi, desigur, posibil ca, dacă se merge mai departe în acest tempo în care trebuie să lucrăm, în care putem lucra numai prin colaboratori atât de plini de dăruire cum este, de pildă, doamna dr. Kolisko, ar fi fără îndoială posibil ca ceea ce se realizează în acest tempo în cincizeci sau şaptezeci şi cinci de ani, să poată fi realizat chiar în cinci sau în zece ani. Şi eu sunt convins: Dacă am fi în stare să creăm institutele necesare, să avem colaboratori, ceea ce ar fi oarecum posibil, care să lucreze în număr mai mare în acest spirit, noi am putea realiza în cinci ani sau în zece ani, ceea ce altfel poate fi realizat probabil în cincizeci sau în şaptezeci şi cinci de ani. Nu am avea nevoie de absolut nimic altceva pentru această muncă decât de aproximativ 50-75 milioane de franci. Atunci am putea realiza cu adevărat munca într-un timp de zece ori mai scurt. După cum am spus, nu prezint aceasta drept o dorinţă, drept o posibilitate, ci numai drept o iluzie, dar o iluzie foarte reală. Dacă am avea cei 75 milioane de franci, am putea realiza cu adevărat ceva ce trebuie neapărat să fie realizat. Acesta este un lucru la care poate ar fi bine să ne gândim.
După câteva minute voi continua şi voi începe astăzi prin a face unele referiri la ideea construcţiei viitoare din Dornach, referiri pe care le voi continua apoi mâine.
(Urmează o scurtă pauză înainte de conferinţa dr. Steiner.)
